Decizia penală nr. 1620/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a3
DECIZIA PENALĂ NR.1620/R/2013
Ședința publică din 2 decembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: L. M.
M. Ș.
GREFIER: B. M.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - V. TRAISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata J. M. împotriva încheierii penale din data de 19 noiembrie 2013 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata J. M., în stare de arest, asistată de către apărător ales, av.C. A. Grigore, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după, întrebată fiind de către instanță, inculpata J. M., arată că își însușește recursul formulat de apărătorul său.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatei J. M. solicită admiterea recursului declarat de inculpată față de soluția T. ului C., care a reținut că se impune menținerea arestului preventiv raportat la prev.art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta imputată inculpatei este mai mare de 4 ani închisoare iar, pe de altă parte, că din probele administrate rezultă că lăsată în libertate, inculpata prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ce privește prima condiție a dispoz. art.148 lit.f C.pr.pen. cu privire la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea în discuție, aceasta este îndeplinită.
Cu privire la a doua condiție a aceluiași text legal, apreciază că la dosar nu există nici o probă din care să rezulte că lăsată în libertate
inculpata J. M. prezintă pericol pentru ordinea publică. Într-adevăr, fapta comisă a reprezentat un pericol la momentul comiterii, însă acesta nu poate fi confundat cu pericolul, pe care se presupune că îl prezintă inculpata pentru ordinea publică, dacă ar fi judecată în stare de libertate.
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, arătând că menținerea arestului preventiv nu poate fi motivată numai prin raportare la gravitatea faptei. Aceeași Curte, în cauza Calmanovici c./României a arătat că pentru a se menține arestul preventiv al unei persoane este nevoie de probe concrete și nu de presupuneri și prezumții. În cauza Jiga c./României, aceeași Curte a arătat faptul că
raportat la gravitatea individuală a faptei și la reacția publicului, se poate dispune inițial arestul preventiv, dar pentru a se menține acest arest este nevoie din nou de probe certe cu privire la periculozitatea acuzatului pentru ordinea publică.
A reacționa în sensul că, doar gravitatea faptei este suficientă pentru a dispune menținerea arestului preventiv, înseamnă a eluda textul de lege.
Așadar, în practica sa, Curtea europeană a arătat că este nevoie de probe, iar pe de altă parte, că atunci când se discută măsura arestului preventiv este nevoie a se avea în vedere circumstanțele concrete ale faptei și circumstanțele personale ale acuzatului.
În ce privește circumstanțele faptei, arată că inculpata J. M. a comis o faptă de o gravitate ridicată, într-adevăr, dar reacționând la o mare nedreptate, care i-a fost făcută.
Apreciază că o persoană care reacționează la o mare nedreptate, prezintă un pericol mai redus, decât o persoană care comite o infracțiune pentru că așa a considerat de cuviință.
În ce privește circumstanțele personale ale inculpatei, solicită a se avea în vedere caracterizările depuse la dosar, precum și faptul că persoanele care au fost cele mai afectate de această infracțiune nu au arătat că se simt amenințate de către inculpată.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că arestul preventiv reprezintă o excepție de la regula generală a cercetării în stare de libertate.
Totodată, apreciază că termenul rezonabil al detenției este îndeplinit în cauză raportat la faptul că, pe de o parte, trebuie avut în vedere stadiul cercetării judecătorești iar, pe de altă parte, că nu există aceste probe pe care le prevede practica CEDO pentru dovedirea pericolului pentru ordinea publică a lăsării inculpatei în libertate. Aceeași practică arată că măsura arestului preventiv este cea mai drastică măsură care trebuie avută în vedere de instanță, doar atunci când celelalte măsuri preventive nu pot fi considerate ca fiind suficiente.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și, în consecință, punerea în libertate a inculpatei.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, fiind respectate toate condițiile legale, inclusiv în ceea ce privește prezumția de nevinovăție, ideea de existență a unor indicii de vinovăție cu privire la faptă și durata termenului rezonabil al arestării.
Mai mult, în această cauză, elementele care conduc la concluzia susținerii în continuare a pericolului pentru ordinea publică a lăsării inculpatei în libertate sunt îmbogățite și cu modificarea încadrării juridice și declinarea cauzei către Tribunalul Cluj, ca urmare a considerării că starea de fapt premisă conduce la concluzia unor indicii de comitere a tentativei la
infracțiunea de omor.
Consideră că elementele de noutate nu sunt dintre cele care pot conduce la concluzia că s-au modificat premisele situației reținute la momentul arestării în sens favorabil inculpatei, iar durata măsurii din 3 iulie 2013 este una rezonabilă, raportat la dispozițiile privind termenul rezonabil definit clar în faza de urmărire penală și la faptul că, această cauză se află pe rolul instanței într-o fază incipientă, în condiții normale de derulare a judecății, justificându-se pe deplin toate aserțiunile, pe care instanța le-a făcut în cuprinsul motivării.
Apreciază că nu există nici un motiv pentru a admite recursul inculpatei, dimpotrivă, temerea că aceasta, lăsată în libertate va pune în
continuare în pericol valorile la care se referă noțiunea de ordine publică, are aceeași formă, pe care instanța a avut-o în vedere când a dispus arestarea.
Inculpata J. M. , având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din data de 19 noiembrie 2013 a T. ului C., pronunțată în dosar nr.17754/211/201 - în baza art. 3002rap. la art. 160bCod Procedură P. ă s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpata J. M. - fiica lui Adam si Ana, născută la data de_ în com. Aghiresu jud. C., în prezent aflată în stare de arest preventiv in Penitenciarul Gherle, măsură care a fost menținută.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul cu nr.798/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de_, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei J.
M. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.217 alin.(1) și (4) din C.pen., reținându-se că în noaptea de 01/_ în jurul orelor 21.30, cu ajutorul unui clește, a demontat furtunul de alimentare cu gaz a aragazului din bucătăria apartamentului cu nr.35 din imobilul nr.15 de pe strada Eroilor din F., permițând astfel scurgerea gazului metan concomitent cu aprinderea unei candele cu ulei, cu intenția de a provoca o explozie, care să distrugă respectivul apartament, după care a părăsit imobilul. În jurul orelor 1.30, la apartamentul sus indicat s-a produs o explozie, în urma căreia au fost distruse apartamentul cu nr.35, ușa metalică de la intrare, peretele comun cu apartamentul cu nr. 34, mobilier, aparatură casnică, uși interioare, gemuri la alte 14 apartamente, ușile metalice, tâmplăria PVC și 6 autoturisme parcate în apropiere.
Prin Încheierea penală nr.62/C/A/2013 din data de_ a Judecătoriei C. -N. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei J. M. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de _
, în temeiul art.1491al.9, art.143 și arrt.148 lit. f C.pr.pen., inculpata fiind cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prev. de art.217 alin.(1) și (4) din C.pen.,
Ulterior, după sesizarea primei instanțe de judecată prin rechizitoriu, prin încheierea penală pronunțată în cauză la data de_, Judecătoria
C. -N., în temeiul art.300 ind.1 C.pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpata J. M. și s-a menținut această măsură. Prin încheierea penală f. nr. din data de_ aceeași instanță, în temeiul art. 300 ind.2 C. pr.pen a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, luată față de inculpata J. M. și a menținut această măsură.
Prin Sentința penală nr.1063 /_ a Judecătoriei C. -N. s-a dispus în temeiul art. 334 C.pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei J. M., din infracțiunea de distrugere prev. de art.217 alin.(1) și (4) din C.pen., în infracțiunea de distrugere prev. de art.217 alin.(1) și (4) din C.pen și tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174, art. 176 lit. b C.pen., cu aplicarea art.33 lit.b C.pen. De asemenea, în temeiul art.42 C.pr.pen., art. 27 C.pr.pen. s-a
dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea T. ului
C. .
La termenul de judecată din data de_, anterior discutării legalității sesizării instanței de judecată, dată fiind lipsa de procedură invocată în cauză, instanța de judecată a pus în discuție legalitatea și
temeinicia arestului preventiv în temeiul art.3002C.pr.pen., potrivit căruia, în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 ind.b C.pr.pen.
Potrivit art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a crede că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Potrivit art. 149 ind.1 C.pr.pen. rap. la art.148 al.1 C.pr.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C.pr.pen. și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a-f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C.pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că învinuita a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind.1 C.pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, față de actele efectuate în faza de urmărire penală, instanța de judecată a apreciat că sunt probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 C.pr.pen. coroborat cu art. 68 ind.1 C.pr.pen. că inculpata a comis infracțiunea de comiterea căreia este învinuită. În acest sens, sunt procesele verbale de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile părților vătămate, înscrisurile depuse în probațiune, raportul de expertiză tehnică judiciară, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatei.
În ceea ce privește temeiul de arestare a inculpatei prev. de art.148 lit. f C.pr.pen., instanța a apreciat, de asemenea, că este incident în cauză.
Cu privire la cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei) aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește cea de-a doua cerință a aceluiași articol, referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatei, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina acesteia, modalitatea de comitere a faptei, care denotă un total dispreț față de semenii săi, raportat atât la viața acestora, cât și a bunurilor acestora, mobilul ce a determinat comiterea faptei, respectiv dorința de răzbunare, consecințele faptei asupra bunurilor părților vătămate precum și potențialul pericol creat pentru viața acestora, nematerializat din cauze ce exced voinței inculpatei precum și persoana acesteia. Cu privire la acest din urmă aspect, este adevărat că inculpata are o vârstă relativ înaintată, însă această împrejurare este insuficientă pentru a estompa gravitatea deosebită a faptei și a înlătura periculozitatea inculpatei, reliefată de imprevizibilitatea comportamentului adoptat de aceasta la data comiterii
faptei, mai ales, în contextul în care s-a declarat o persoană credincioasă, implicată în activitatea din cadrul bisericii. În plus, se constată că inculpata nu se află la prima confruntare cu legea penală, suferind în trecut o condamnare pentru comiterea unei fapte foarte grave.
Concluzionând, tribunalul a apreciat că temeiurile de arestare preventivă, astfel cum s-a arătat anterior, avute în vedere la dispunerea arestării preventive a și ulterior, a menținerii acestei măsuri, se mențin și în prezent și impun privarea în continuare de libertate a inculpatei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpata J. M., solicitând casarea acesteia și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii ei în libertate.
În motivarea recursului s-a arătat că în cauză nu se mai mențin temeiurile arestării inculpatei, respectiv, cel prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., doar o parte din condițiile prevăzute de lege fiind îndeplinite în speță.
Astfel, sunt îndeplinite în continuare condițiile privind pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpa este judecată, dar nu și cele privind pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării ei în libertate.
S-a arătat în acest sens, pe de o parte, că nu trebuie confundat pericolul social al faptei presupus comise cu pericolul, pe care se presupune că îl prezintă inculpata pentru ordinea publică, dacă ar fi judecată în stare de libertate, iar pe de altă parte, că nu sunt probe la dosar care să susțină acest din urmă pericol.
Pe aceeași linie, a necesității dovedirii pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării acuzatului în stare de libertate, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Calmanovici c./României, cauza Jiga c./României) în sensul că gravitatea faptei, prin ea însăși, nu este suficientă pentru menținerea detenției provizorii, trebuind să existe probe concrete și nu simple presupuneri ori prezumții și cu privire la pericolul pentru ordinea publică.
În speță, fapta presupus comisă de inculpată este, într-adevăr, de o gravitate ridicată, dar s-ar fi comis ca reacție la o mare nedreptate, care i-a fost făcută, motiv pentru care s-a apreciat că inculpata nu ar putea prezenta un pericol așa de mare.
S-a mai arătat că inculpata se bucură de caracterizări bune din partea comunității și că persoanele care au fost cele mai afectate de presupusa faptă nu au arătat că se simt amenințate de către inculpată.
De asemenea, s-a învederat că arestul preventiv reprezintă o excepție de la regula generală a cercetării în stare de libertate, iar în cauză a fost depășit și termenul rezonabil al detenției. Nu s-a arătat de către instanță de ce alte măsuri preventive, alternative, nu pot fi luate față de inculpată.
Verificând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpata J. M. a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.217 alin.(1) și (4) din C.pen., iar ulterior cauza a fost declinată în favoarea T. ului C., în urma schimbării încadrării juridice a faptei în infracțiunile de distrugere prev. de art.217 alin.(1) și (4) din C.pen și tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174, art. 176 lit. b C.pen.
Arestarea inculpatei s-a dispus la_, în temeiul art.143 și art.148 lit. f C.pr.pen., când inculpata era cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prev. de art.217 alin.(1) și (4) din C.pen.
Potrivit art.300/2 C.pr.pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160bC.pr.pen.
Tocmai această procedură a realizat-o instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei privind pe inculpata recurentă, constatând întemeiat la 19 noiembrie 2013 că măsura arestării preventive este temeinică și leagă, subzistând temeiurile inițiale care au determinat arestarea și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatei recurente.
Aceasta deoarece, în mod corect s-a constatat că subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpată a faptei pentru care a fost arestată și, ulterior trimisă în judecată, constând în aceea că, în noaptea de 01/_ în jurul orelor 21.30, cu ajutorul unui clește, a demontat furtunul de alimentare cu gaz a aragazului din bucătăria apartamentului cu nr.35 din imobilul nr.15 de pe strada Eroilor din F., permițând astfel scurgerea gazului metan concomitent cu aprinderea unei candele cu ulei, cu intenția de a provoca o explozie, care să distrugă respectivul apartament, după care a părăsit imobilul. În jurul orelor 1.30, la apartamentul sus indicat s-a produs o explozie, în urma căreia au fost distruse apartamentul cu nr.35, ușa metalică de la intrare, peretele comun cu apartamentul cu nr. 34, mobilier, aparatură casnică, uși interioare, gemuri la alte 14 apartamente, ușile metalice, tâmplăria PVC și 6 autoturisme parcate în apropiere.
Rezultă aceste indicii din probele avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive a inculpatei și indicate în încheierea de arestare preventivă, precum și din cele administrate ulterior acestui moment și care, au fundamentat trimiterea în judecată.
Apoi, în mod întemeiat, judecătorul a constatat că subzistă și condițiile prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că inculpata este acuzată a fi comis o infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere în mod justificat, atât gravitatea acuzațiilor aduse, rezonanța socială în rândul comunității din care provine inculpata și părțile vătămate, dar și persoana inculpatei - fără antecedente penale, dar care a oscilat între a recunoaște și a nega fapta și care, se pare că nu este străină de comportamente violente, având o condamnare anterioară (fără ca aceasta să constituie antecedente penale), ce denotă atitudinea inculpatei în societate, nu tocmai corespunzătoare.
De asemenea, se apreciază și din perspectiva dispoz. art.136 C.pr.pen., că măsura arestării este, cel puțin la acest moment al judecății, cea mai aptă a realiza scopul măsurilor preventive, în special desfășurarea în bune condiții a judecății, apreciindu-se că temeiurile arestării sunt determinante, prevalează față de regula generală a cercetării unui acuzat în stare de
libertate, astfel că, nu este oportun a se lua o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, față de inculpată.
Mai mult, starea de arest se circumscrie și exigențelor prev. de art.5 pct.1 lit.c din Convenția europeană a drepturilor omului, existând motive verosimile de a fi bănuită inculpata că a comis o faptă penală.
Din ansamblul circumstanțelor cauzei rezultă și că nu a fost depășit în cauză termenul rezonabil al detenției preventive, chiar în lumina jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului, având în vedere complexitatea cauzei, nr. mare de părți vătămate, dar și faptul că cercetarea
judecătorească nu a fost declanșată, de la data arestării - 03 iulie 2013 - trecând un interval de 5 luni care, în nici un caz nu este atât de mare, încât să fi diminuat sau anulat dimensiunile pericolului pentru ordinea publică a
inculpatei de la momentul arestării, în contextul în care, aceasta a mai avut în trecut ieșiri violente și, pe de altă parte, se impune o reacție promptă a organelor judiciare la astfel de manifestări, care să nu încurajeze reiterarea unor astfel de comportamente de către inculpată sau alte persoane.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a încheierii atacate, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.p.p.
În baza art.192 alin.2 C.pr.epn. va fi obligată inculpata să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpata J. M., fiica lui Adam și Ana, născută la_, în Aghireșu, jud. C., aflată în prezent în Penitenciarul Gherla - împotriva încheierii penale din 19 noiembrie 2013 a T. ului C. .
Obligă pe recurenta inculpată să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
ANA C. | L. | M. | M. | Ș. |
GREFIER
M. B.
Red./Tehnred.A.C. 3 ex./_
Jud. fond:R.Mornăilă
| ← Decizia penală nr. 461/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 272/22. Mentinere arest preventiv → |
|---|
