Decizia penală nr. 1704/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a7
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR.1704/R/2013
Ședința publică din data de 12 decembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : M. | R. | , judecător |
JUDECĂTORI | : M. | B. | |
: A. | L. | ||
GREFIER | : G. | I. | -B. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror AURELIA SLABU
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. V. G. împotriva încheierii penale din data de 4 decembrie 2013 a T. S. prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului acesta fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj nr.176/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. i C.pen, art. 321 alin.1 C.pen totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. V. G., în stare de arest, asistat de către apărător ales - avocat Mircea P. din cadrul Baroului S. cu delegație avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care
Inculpatul arată că își menține recursul formulat.
Curtea constată că la dosarul cauzei s-a depus de către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. Dumbrăveanu D. o cerere de acordare a onorariului avocațial pentru studiu dosar.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului arată că prin încheierea penală din data de 04 decembrie 2013 a T. S., a fost menținută în baza art.3002C.pr.pen. arestarea preventivă a inculpatului.
Deși la data de 19 decembrie 2013 instanța se va pronunța asupra fondului cauzei. Inculpatul a înțeles să uzeze de toate căile procedurale pentru a demonstra faptul că nu a avut nicio implicare în moartea victimei și este nevinovat.
Arată că vinovați de moartea victimei sunt inculpați M. D. și O. C. și numitul C. A., întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul T. V. G. a cauzat moartea victimei prin lovitura sa. Cu privire la coinculpații O. C. și M. D., arată că aceștia au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 alin.1 C.pen., deși nu există niciun criteriu obiectiv prin care să fi delimitat consecințele agresiunilor săvârșite asupra victimei de către cei trei inculpați sub aspectul
rezultatelor și sub aspectul zilelor de îngrijiri medicale pe care le-ar fi avut în urma loviturilor aplicate de cei doi inculpați. D. probele existente la dosar reiese în mod clar că au lovit victima în mod repetat, în cap, ambii inculpați cât și martorul C. A. .
Arestarea preventivă a inculpatului s-a produs ca urmare a unei sesizări a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj în care se afirma că inculpatul ar fi lovit victima în cap cu o sticlă de șampanie, iar principalii furnizori ai acestei informații au fost numiții O. C., C. A. și M. D. . În cele din urmă din probele testimoniale administrate a reieșit că o asemenea faptă nu s-a putut comite în această modalitate, întrucât la fața locului nu s-a găsit acea sticlă de șampanie.
Precizează că, în calota craniană a victimei s-a descoperit un orificiu de câțiva milimetri, iar în completarea raportului de constatare medico-legală se retine că nu există o leziune a creierului corespondentă a acelui orificiu și dacă ar fi existat o asemenea leziune era nu putea fi tanato-generatoare, iar moartea victimei s-a produs datorită dilacerării creierului prin loviturile aplicate în regiunea tempo-pronto-parietal-occipitală.
Pentru a se forma bănuiala rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este judecat trebuie evaluate și analizate probele existente la dosarul cauzei. În acest sens, arată faptul că inculpații M. și O. au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea prev de art.180 alin.1 C.pen., deși nu există nici un criteriu obiectiv prin care să fie delimitate consecințele agresiunilor săvârșite asupra victimei de către cei trei inculpați sub aspectul rezultatelor și sub aspectul zilelor de îngrijiri medicale pe care le-ar fi avut în urma loviturilor aplicate de cei doi inculpați. D. probele existente la dosar reiese clar că au lovit victima în mod repetat, în cap, ambii inculpați cât și numitul C. A. .
În acest sens, apreciază că există un dubiu cu privire la raportul de cauzalitate între acțiunea inculpatului T. V. G. și rezultatul cauzat, și acțiunile celorlalți inculpați inclusiv a martorului C. A.
Raportat la cele expuse apreciază că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate, întrucât acesta își susține nevinovăția. Se poate dispune luarea față de inculpat a uneia dintre măsurile prev. de art.136 lit.b și c C.pen., respective cele prevăzute la art.145 și art.1451C.pen.,
Reprezentanta M. ui P. arată că în această fază procesuală nu se poate face o analiză detaliată a tuturor probelor administrate și nu se poate discuta nici încadrarea juridică a faptelor. Arată că, la Tribunalul Sălaj cercetarea judecătorească a fost finalizată, au fost audiați martori în prezenta cauză, s-a efectuat un raportul de expertiză medico-legală și o completare a acestui raport de expertiză medico-legală care au fost avizate de IML C. . Actele medico-legale confirmând ceea ce s-a menționat în actul de sesizare al instanței, în sensul că a avut loc o lovire activă cu un corp dur la nivelul capului .
În această fază procesuală se poate discuta cel puțin despre acele indicii temeinice de comitere a infracțiunii, ca și o condiție a măsurii arestării. Pe de altă parte de la ultima verificare a măsurii arestului preventiv până în 04 decembrie 2013 când din nou Tribunalul Sălaj s-a pronunțat asupra menținerii măsurii arestului, nu a avut loc o schimbare a acestor temeiuri .
Raportat la cele anterior expuse apreciază încheierea penală recurată ca fiind legală și temeinică, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul T. V. având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului formulat. Susține faptul că nu se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, nu a făcut altceva decât să intervină între victimă și ceilalți doi coinculpați, întrucât la acea dată lucra ca și om de ordine la localul respectiv. Arată că cei care au provocat întreg scandalul au fost inculpații M. D. și Oralu C., iar
mai mult, cei doi au mințit atunci când au declarat că el ar fi lovit victima cu o sticlă de șampanie în cap.
CURTEA
Prin încheierea penală din 4 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, în baza art.3002Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul T. V. G.
, prin încheierea penală nr.18/C/2012 a T. S. .
În baza art.3002rap. la art. 160balin.3 Cod procedură penală, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului T. V. G. și în consecință a fost menținută măsura arestării preventive luată față de acesta.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul T.
V. G. fiind cercetat în dosar nr.176/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 174 al.1, art. 175 al. 1 lit. i Cod penal, art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La Tribunalul Sălaj a fost înregistrat dosarul nr._ procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art.300/1 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
La acest termen de judecată, procedându-se în conformitate cu dispozițiile art.160/b, 160/h raportat la art.300/2 Cod procedură penală, se constată că și la această dată, temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului T. V. G. .
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoare mai mare de 4 ani, iar din probele existente la dosarul cauzei rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală că inculpatul, împreună cu alți doi coinculpați, a săvârșit aceste fapte față de care se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului T. V. G. ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii lor. Faptele așa cum s-a arătat mai sus, prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații grave sunt judecate în stare de libertate.
Astfel, s-a constatat că la această dată subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, acestea nu au încetat, dimpotrivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului atât pentru buna desfășurare a procesului penal cât și pentru prevenirea săvârșirii altor infracțiuni.
În consecință în baza art.3002Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul T. V. G.
, prin încheierea penală nr.18/C/2012 a T. S. .
În baza art.3002rap. la art. 160balin.3 Cod procedură penală, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului T. V. G. și în consecință a fost menținută măsura arestării preventive luată față de acesta.
Cât privește solicitarea de luare, față de inculpatul T. V. G., a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, instanța a apreciat că această cerere nu este oportună, raportat la cele expuse mai sus, precum și la dispozițiile art. 139 Cod procedură penală.
Astfel, potrivit art. 139 Cod procedură penală, o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă atunci când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării, s-au schimbat. Înlocuirea măsurii trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a
faptelor săvârșite de acesta, ceea ce în prezenta cauză, până în acest moment, nu s-a constatat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal, inculpatul T. V. G. , criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că din probele administrate până în prezent atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești nu rezultă indicii de comitere a faptei de către inculpați, vinovați de moartea victimei fiind coinculpații O. C. și M. D., precum și numitul C. A. . De asemenea, probațiunea administrată în cauză nu a confirmat starea de fapt reținută inițial și anume faptul că inculpatul ar fi lovit victima în cap cu o sticlă de șampanie, nefiind găsită la fața locului o astfel de sticlă. Apoi, raportat la concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, moartea victimei s-a datorat dilacerării creierului prin loviturile aplicate în regiunea tempo-pronto-parietal-occipitală, ori la dosar nu există nici un criteriu obiectiv prin care să fie delimitate consecințele agresiunilor săvârșite asupra victimei de toți cei trei inculpați și cu toate acestea coinculpații sunt cercetați pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art.180 alin.2 C.p. astfel, raportat la dubiile existente în cauză, se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
D. probele administrate până în prezent atât în faza de urmărire penală, cât și de către instanța de judecată - cercetarea judecătorească fiind finalizată, cauza rămânând în pronunțare - rezultă existența unor indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei imputate și anume că în noaptea de 28/_ în discoteca din localitatea C., i-a aplicat victimei B. M. G., mai multe lovituri cu pumnul în zona capului, în timp ce ținea în pumn cheile de la autoturism, cauzându-i leziuni ce au cauzat decesul acestuia.
Fără a antama fondul cauzei dar pentru a răspunde criticii principale aduse hotărârii atacate, curtea apreciază că stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei. P. a administrată în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 Cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta (cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK) în acest sens amintim atât probele testimoniale, în cauză fiind audiați nemijlocit atât inculpații cât și martorii Ardelean S. Ovidiu, Tușer B. L., Criste Raluca, F. Florin, Gorgan Paul Beniamin, Rotaru P., Kis G., Bologa M., P. D. Alexandru, Grama V. Dorin, C. Ionuț G., B. A. G., Erdei Attila, Merlaș Florin, Bologa V. ,
C. A. Mihai, Moșincat Ionuț, precum și probele științifice și anume raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză avizat de Comisia de avizare a IML
C. -N., din care rezultă că moartea victimei s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo-cerebrală care s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur la nivelul capului. Precizăm însă din nou raportat la faza procesuală în care se află prezentul dosar, că, aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului recurent.
După cum se cunoaște, pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimiși în judecată cât și din presupusa activitate infracțională desfășurată de acesta.
Față de aspecte invocate mai sus, având în vedere faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă în continuare, natura și gravitatea deosebită a faptei presupusă a fi fost comisă de către inculpat sunt în măsură să provoace un puternic sentiment de temere și insecuritate în rândul comunității din care provin părțile, sentiment de insecuritate care nu s-a diminuat o dată cu trecerea timpului, menținerea stării de arest a inculpatului fiind justificată și din perspectiva dispozițiilor art.136 C.p.p. și anume a bunei desfășurări a procesului penal.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, curtea, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Dumbrăveanu D. .
Va obliga pe recurentul T. V. G. să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. V. G. (fiul lui
G. și I., născut la data de_ în C., jud. S., domiciliat în C., nr.446, jud. S., CNP 1. ) împotriva încheierii penale din 4 decembrie 2013 a T. S. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Dumbrăveanu D. .
Obligă pe recurentul T. V. G. să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 decembrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
M. R. | M. | B. | A. D. L. |
red.M.R./S.M.D.
2 ex./_
GREFIER
G. I. -B.
| ← Decizia penală nr. 254/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 267/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
