Decizia penală nr. 1635/2013. Tăinuire
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1635/R/2013
Ședința publică din 04 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: DP
SS
GREFIER: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul L. E.
P. și de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr.264 din 05 iulie 2013 a Judecătoriei Z., trimis în judecată pentru infracțiunea de tăinuire în formă continuată, prevăzută de art.221 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Micu Georgiana, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și partea vătămată N. V., lipsă fiind inculpatul L. P. E. și partea vătămată R. P. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de tăinuire prev.de art.221 alin.1 C.pen. cu aplic.art.37 lit.b C.pen. și art.33 lit.a C.pen. și complicitate la furt calificat, prev.de art.26 rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g C.pen. cu aplic.art.37 lit.b C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen. la pedepse situate în limitele prevăzute de lege, și cu aplicarea unui spor, având în vedere starea de recidivă a inculpatului și valoarea ridicată a bunurilor primite.
Arată că în mod nelegal instanța a reținut disp.art.41 alin.2 C.pen. pentru infracțiunea de tăinuire, deoarece aceasta nu se poate realiza în forma continuată, ci doar în forma concursului real.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tăinuire în formă continuată, deoarece din probele administrate nu rezultă că acesta știa că bunurile primite de la Opriș Ionuț provin din furt. Declarațiile martorilor sunt contradictorii, astfel că trebuie să se facă aplicarea principiului in dubio pro reo. Nu se poate reține în cauză existența înțelegerii prealabile cu numitul Opriș Ionuț pentru acordarea ajutorului în sensul valorificării bunurilor. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate, fără a se dispune privarea de libertate, având în vedere că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, prejudiciul fiind recuperat.
Solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Partea vătămată N. V. arată că nu mai are pretenții de la inculpat, deoarece prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, deoarece din probele dosarului rezultă că acesta se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
C U R T E A:
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 264 din 5 iulie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în baza prevederilor art. 221 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 alin.1 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul L. P. -E., fiul lui E. și F., născut la data de_, în localitatea Z., jud. Sălaj, domiciliat în municipiul Z., lipsă spațiu de locuit jud. Sălaj, CNP 1., cetățean român, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare cu executare în loc de detenție, pentru comiterea infracțiunii de tăinuire în formă continuată ( două acte materiale).
În baza art.71 alin.1 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate prin aceasta.
S-a luat act că părțile vătămate R. P. și N. V. nu s-au constituit părți civile în cauză, iar prejudiciul cauzat acestora este integral recuperat.
În baza prevederilor art. 189 Cod procedură penală s-a dispus avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, av. Hosu G. .
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avansat apărătorului din oficiu).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.640/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților: OPRIȘ IONUȚ-A. pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și g C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. a C.p. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., F. D. -M. pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat prev. de art.
192 alin. 1 și 2 C.p. și art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și g C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., FAZAKAS I. G. pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu în formă continuată și furt calificat în formă continuată prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 alin. 2 C.p. și art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și g C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 alin. 2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., R. M. SEVER pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., L. P. -E. pentru comiterea infracțiunii de tăinuire în formă continuată, prev. de art. 221 alin. 1
C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. b C.p. Prin același act de sesizare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Panțer Silviu pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 209 alin.1
lit. a C.p. și a inculpatului Opriș Ionuț A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 221 C.p. și art. 2 alin.1 pct.1 din Lege 61/1991cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., precum și neînceperea urmăririi penale față de Opriș Ionuț A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin-1 C.p.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub numărul_ .
La termenul de judecată din_ inculpații Opriș Ionuț A., F. D.
M., Fazakas I. G. și R. M. Sever, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, iar inculpatul minor Fazakas I. și în prezența mamei sale Gorea M., au solicitat ca judecata să fie făcută potrivit prevederilor art.3201Cod procedură penală, fiecare dintre aceștia declarând că recunosc săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, nu doresc să formuleze cereri privind administrarea de probe, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc. În baza cererii inculpaților, admise de către instanță, judecarea cauzei s-a făcut în ce îi privește pe inculpații Opriș Ionuț A., F. D. M., Fazakas I. G. și R.
M. Sever potrivit procedurii prevăzute la art. 3201Cod procedură penală, exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fiind pronunțată sentința penală 172/_ .
Inculpatul L. P. a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, audiat fiind inculpatul a declarat că nu a cunoscut faptul că bunurile încredințate acestuia provin din furt, în condițiile în care inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția și nici faptele așa cum au fost reținute în sarcina acestuia, instanța a respins cererea inculpatului L. P. de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, urmând ca judecata să fie făcută în ce-l privește pe inculpatul L. P. potrivit procedurii obișnuite, sens în care s-a dispus disjungerea cauzei și formarea prezentului dosar cu nr._ al Judecătoriei
Z. .
În ce îl privește pe inculpatul L. P. în actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență că: în noaptea de 19/_ inculpații Opriș Ionuț și Fazakaș I. în baza unei înțelegeri prealabile au sustras 2 cai de la partea vătămată R. P.
, cai care au fost încredințați inculpatului L. P. spre valorificare, acesta cunoscând faptul că provin din furt; în noaptea de_, inculpații F. D. și Fazacaș I., instigați de inculpatul Opriș Ionuț, au sustras de la partea vătămată
N. V. o iapă ce a fost încredințată spre valorificare inculpatului L. P. care a cunoscut faptul că provine din furt.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuiților (f. 11, 17, 36, 42, 48, 51,
55, 62, 68 ), procesele-verbale de cercetare la fața locului (f. 76, 83, 111, 141),
declarațiile părților vătămate (f. 73, 81, 89, 126, 138) și declarații de martori (f.
92, 98, 100, 102, 104,113,129).
În faza de urmărire penală părțile vătămate N. V. (f. 177) și R. P. (f. 143) au declarat că nu se constituie părți civile în cauză, prejudiciul cauzat acestora fiind integral recuperat.
Pe parcursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de_ a fost ascultat inculpatul, în cauză fiind audiați și următorii martori: F.
(f. 222), Fazakaș I. (f. 223), Opriș Ionuț A. (f. 229), L. Costel (f. 230).
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
La data de_, în jurul orelor 23, în baza unei înțelegeri prestabilite, martorii Opriș Ionuț A. și Fazakas I. G. au pătruns în curtea locuinței părții vătămate R. P. din loc. M. și din grajd au sustras două cabaline. În
aceeași noapte cei doi s-au deplasat cu caii la locuința inculpatului L. P. din loc. Crișeni căruia i-au predat cei doi cai urmând ca acesta din urmă să le dea bani celor doi după ce va vinde caii. Întrucât cei doi cai erau căutați de poliție în noaptea de 24/_ inculpatul L. P. a dat drumul cailor, care s-au întors la locuința părții vătămate R. P. .
Potrivit declarațiilor martorilor Opriș Ionuț (f. 32, 230) și Fazakaș I. G. (f. 58, 233) inculpatul L. P. cunoștea faptul că cei doi cai provin din furt deoarece, pe de o parte, cunoștea pe parte vătămată și caii acesteia, partea vătămată R. P. fiind vecin cu un cumnat al inculpatului, în plus martorul Opriș Ionuț declară că personal i-a spus atunci când i-a dat caii că sunt furați de la R. P. .
Prejudiciul cauzat prin comiterea faptei a fost integral recuperat prin restituirea celor două cabaline sustrase către partea vătămată R. P. care nu s-a mai constituit ca parte civilă în cauză.
În data de_ Opriș Ionuț A. s-a întâlnit, la un bar din loc. M. - cu F. D. M. și Fazakas I. G. . În același bar și-a făcut apariția, în jurul orelor 22:00 și inculpatul L. P. E., care a purtat o discuție cu Opriș Ionuț A. .
La scurt timp după discuția care s-a purtat între inculpatul L. P. E. și Opriș Ionuț A., acesta din urmă le-a cerut martorilor F. D. M. și Fazakas I. G. să sustragă o iapă de la partea vătămată N. V. . F. D.
M. și Fazakas I. G. s-au conformat, astfel că, în seara respectivă, s-au deplasat spre locuința părții vătămate, au pătruns în grajd, de unde au sustras o cabalină și, ulterior, l-au contactat telefonic pe martorul Opriș Ionuț A. spunându-i că au luat calul. Martorul Opriș Ionuț a venit în zona cunoscută sub denumirea de "la grajduri"; însoțit fiind de inculpatul L. P. căruia i-a dat iapa sustrasă, acesta din urmă obligându-se să le dea celor trei bani după ce va reuși să vândă iapa.
La data de_, la solicitarea organelor de poliție, inculpatul L. P.
E. a indicat locul în care a ascuns iapa, iar aceasta a fost recuperată și predată părții vătămate.
Din probele administrate în cauză nu se poate stabili, în concret, ce a discutat inculpatul L. P. cu martorul Opriș Ionuț, nu se poate reține că inculpatul a cerut să fie furat calul și nici că a promis că îl va valorifica, declarațiile fiind contradictorii sub acest aspect.
Astfel, pe de o parte, martorul Opriș Ionuț A. a declarat că inculpatul L.
P. E. i-ar fi spus că ar fi interesat să achiziționeze o iapă, deoarece ar avea la cine să o vândă, iar - pe de altă parte -inculpatul L. P. E. a declarat că s-a aflat, într-adevăr, în barul respectiv, dar nu a purtat nici o discuție referitor la interesul pe care l-ar fi manifestat în ceea ce privește cumpărarea cabalinei. Declarațiile martorilor F. D. și Fazakaș I. nu sunt nici acestea concordante sub acest aspect . Martorul F. D. declară că a discutat cu inculpatul L. P. despre cal, dar Opriș a fost cel care i-a cerut să aducă calul (f. 222), în faza de urmărire penală, declarând doar că l-a văzut pe L. P. discutând cu Opriș Ionuț ( f. 67). Martorul Fazakaș I. G. declară de asemenea că doar i-a văzut vorbind pe cei doi, după care Opriș Ionuț le-a cerut să fure calul lui N. V., nu a discutat cu L. P. la bar și nu i-a spus că merge după cal (f. 56-57, 223).
Prejudiciul cauzat prin comiterea acestei fapte a fost recuperat integral prin restituirea bunului sustras către partea vătămată N. V., astfel că aceasta nu s-a mai constituit ca parte civilă în cauză.
Inculpatul L. P. recunoaște doar parțial comiterea faptelor, respectiv recunoaște că a cumpărat de la inculpatul Opriș Ionuț cei 3 cai, dar susține că nu a cunoscut faptul că aceștia provin din furt (f. 207) . Pentru a servi la aflarea
adevărului în cauză, declarațiile inculpatului trebuie să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate, potrivit prevederilor art. 69 C.p.p. Susținerile inculpatului cu privire la împrejurarea că nu cunoștea că cei teri cai provin din furt nu rezultă din nici un alt mijloc de probă administrat în cauză. Din contră, din declarațiile martorilor Opriș Ionuț A., Fazakas I. G. și F. D. rezultă așa cum s-a arătat anterior că inculpatului i s-a spus la momentul încredințării cailor, de fiecare dată, că provin din furt, inculpatul cunoscând chiar și cine este proprietarul acestora. Este de
remarcat faptul că în declarația din data de_, dată în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut cea de-a doua faptă, arată că știa că " Opriș Ionuț i-a trimis pe Fazakas și F. să fure un cal de la o persoană din localitatea
, de la ultima casă pe dreapta spre Jibou";, după aproximativ o oră cei doi au adus la grajdurile vechi o iapă, s-a înțeles cu Opriș Ionuț că îi dă iapa, iar la preț se vor înțelege în zilele următoare "eu să iau și să o duc acasă să o vând în zilele ce urmează"; (f. 74-75).
În plus din probele administrate în cauză rezultă împrejurări care confirmă faptul că inculpatul cunoștea proveniența cailor. Astfel caii i-a fost încredințați de fiecare dată în locuri ascunse, noaptea târziu, nu a dat bani în schimbul cailor primiți, înțelegerea cu Opriș Ionuț era să îi dea banii după ce va reuși să vândă caii, fără a se stabili la acel moment o sumă precisă, în plus inculpatul îl știa de mai mult timp pe Opriș Ionuț și pe ceilalți doi martori cunoscând faptul că aceștia nu dețin caii, astfel aceștia nu putea fi proprietarii cailor vânduți.
Probele administrate în cauză dovedesc pe deplin săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului.
În drept,
Fapta inculpatului L. P. E. de a primi două cabaline sustrase în prealabil de la partea vătămată R. P. și o iapă sustrasă de la partea vătămată
V., pentru a înlesni valorificarea acestora, cunoscând că provin din săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în scopul obținerii unui folos material pentru sine, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire în formă continuată, prev. de art. 221 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2
C.p. și art. 37 lit. b C.p. (două acte materiale)
Sub aspectul laturii obiective instanța a reținut că infracțiunea s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a primi bunurilor provenite din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală - furt calificat, în vederea valorificării acestora, urmărind și scopul prevăzut de textul incriminator, respectiv obținerea pentru el a un beneficiu material. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor inculpatul după valorificare urma să le dea o parte din banii obținuți autorilor furtului (martorul F. D. susține că inculpatul urma să le dea jumătate din banii obținuți care ulterior să fie împărțiți între cei trei - fila 67-68), o parte rămânându-i acestui. Sub aspectul laturii subiective, așa cum s-a reținut anterior, rezultă că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia - cunoștea că ajută la valorificarea unor bunuri furate, în același timp a urmărit scopul special prevăzut de textul de lege obținerea unui folos material pentru sine, în consecință a acționat cu intenție directă. Ajutorul acordat la valorificarea bunurilor furate a survenit ulterior săvârșirii infracțiunii de furt calificat, din probele administrate nu s-a putut stabili, dincolo de orice îndoială, că a existat o înțelegere prealabilă între inculpat și autorii furtului privind acordarea ajutorului pentru valorificarea bunurilor ce vor fi sustrase de aceștia.
S-a reținut comiterea unei singure infracțiuni de tăinuire în forma continuată, întrucât din modul concret de acțiune, intervalul scurt de timp dintre fapte, natura bunurilor tăinuite, rezultă rezoluția infracțională unică a
inculpatului de a obține foloase materiale de pe urma valorificării unor asemenea bunuri.
Potrivit fișei de cazier judiciar (f. 208) inculpatul L. P. E. prin sentința penală 19/_ a Judecătoriei Z. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu privare de libertate, pedeapsă din executarea căreia prin sentința penală 1186/2011 a Judecătoriei Baia Mare a fost liberat condiționat la data de_ cu un rest de pedeapsă neexecutat de 78 zile, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la data săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze se consideră a fi executată. În aceste condiții infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, comisă cu intenție și pentru care legea prevede închisoare mai mare de 1 an, este săvârșită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie fiind aplicabile în cauză prev. art. 37 alin. 1 lit.b) C.p.
Reținând vinovăția inculpatului și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C.p.p. instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire în formă continuată reținută în sarcina acestuia.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Față de aceste criterii, având în vedere perseverența în activitate infracțională - comiterea a două fapte într-un interval scurt de timp, natura și valoarea ridicată a bunurilor provenite din furt primite de inculpat în vederea valorificării, dar și antecedența penală a inculpatului în ce privește comiterea de fapte penale îndreptate împotriva patrimoniului persoanelor și atitudinea nesinceră manifestată, instanța apreciază că fapta prezintă un grad de pericol social concret ridicat.
Referitor la persoana inculpatului instanța a reținut că acesta este în vârstă de 30 de ani, nu are studii, nu are ocupație sau loc de muncă, nu este căsătorit, nu are o locuință stabilă, potrivit fișei de cazier judiciar are antecedente penale având trei condamnări anterioare. A fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendare condiționată pentru furt calificat pentru care a intervenit reabilitarea de drept, de asemenea condamnat la 2 ani închisoare cu privare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea
infracțiunii de furt calificat (Sentința penală 19/_ a Judecătoriei Z. ), fiind arestat la data de_ și liberat condiționat la data de_, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 78 zile. În raport cu această condamnare, sunt realizate condițiile recidivei postexecutorii. Inculpatul a fost cercetat în alte două dosare pentru săvârșirea infracțiunilor de act sexual cu un minor și furt calificat și s-a dispus, cu privire la el, scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a fost nesincer, susținând în permanență că nu a cunoscut proveniența cabalinelor sustrase.
La stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere și prevederile art. 39 alin.4
C.p. și ale art. 41 alin.2 C.p. privind stabilirea pedepselor în cazul incidenței stărilor de agravare reprezentate de recidiva postexecutorie și forma continuată a infracțiunii.
Față de circumstanțele reale și personale ale cauzei, gradul de pericol social al faptei și periculozitatea persoanei inculpatului, dar și urmările produse, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege și prevederile art. art. 39 alin.4 C.p. și ale art. 41 alin.2 C.p. instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de tăinuire în formă
continuată, va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că acesta este nedemn a ocupa funcții ce implică încrederea publică și exercițiul autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța apreciază că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal. Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, față de antecedentele penale ale inculpatului și condamnare la pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare cu privare de libertate pentru infracțiuni comise cu intenție, termenul de reabilitare nefiind împlinit, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 alin. 1 lit. b C.p. sau art. 861alin.1 lit. b C.p., astfel că singura modalitate de executare a pedepsei aplicate prin prezenta sentință este executarea cu privare de libertate în loc de detenție.
Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act de faptul că părțile vătămate
N. V. și R. P. nu s-au constituit părți civile, iar prejudiciul cauzat acestora este integral reparat în natură, prin restituirea bunurilor sustrase.
Instanța a constatat că asistența juridică obligatorie a inculpatului a fost asigurată în faza de judecată de către apărătorul desemnat din oficiu av. Hosu G.
, iar în temeiul art. 189 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu .
În baza art.191 alin.1,2 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 500 lei cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avansat apărătorului din oficiu).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU și inculpatul L. P. E. .
Prin motivele scrise și orale ale recursului, procurorii au solicitat condamnarea inculpatului L. P. pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 alin 1, 209 lit a, g Cod penal și art. 37 lit b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tăinuire prev de art. 221 Code penal cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal, întrucât tăinuirea repetată de către inculpat a bunurilor provenind din furt echivalează cu o complicitate la infracțiunea de furt calificat.
Prin calea de atac declarată inculpatul L. P. a solicitat achitarea sa de sub învinuirea adusă prin actul de sesizare al instanței, conform art 10 lit d
raportat la art. 11 pct 2 lit a Cod procedură penală, deoarece nu cunoștea împrejurarea că bunurile primite de la Opriș Ionuț provin din furt.
A învederat că declarațiile martorilor sunt contradictorii, astfel că beneficiază de un dubiu, care trebuie interpretat în favoarea sa.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, Curtea ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul parchetului:
Tăinuirea repetată a bunurilor sustrase conduce în mod obiectiv la conturarea unui act de complicitate, deoarece autorii se bazează pe ajutorul ulterior al tăinuitorului, dar acest lucru este posibil după ce tăinuirea devine un act repetat; prima activitate de tăinuire își păstrează elementele constitutive ale acestei infracțiuni, iar următoarele acte materiale, constituie acte de complicitate la furt calificat, deoarece abia atunci autorii s-au bazat pe promisiunea de valorificare a bunurilor.
Promisiunea complicelui, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta, trebuie să fie hotărâtoare, să-l determine pe autor să săvârșească fapta numai cunoscând că are sprijinul moral și material al celui care ascunde sau valorifică bunurile.
Din probele dosarului respectiv din declarația martorului Opriș A. rezultă fără dubiu că inculpatul L. P. cunoștea că acele cabaline provin din furt, martorul comunicându-i neîndoielnic că sunt sustrași de la vecinul R. P.
, iar apoi inculpatul L. P. recunoaște textual "știu că Opriș Ionuț i-a trimis pe Fazakas și pe F. să fure un cal de la o persoană din localitatea M., de la ultima casă pe dreapta spre Jibou"; iar după aproximativ o oră, cei doi au adus la grajdurile vechi o iapă, s-a înțeles cu martorul Opriș că îi predă iapa, iar la preț se vor înțelege în zilele următoare.
Faptul că animalele proveneau din furt și că nu erau dintr-o vânzare legală rezultă fără echivoc din împrejurarea că acele cabaline i-au fost încredințate inculpatului L., în locuri ascunse, noaptea târziu, nu a dat bani în schimbul animalelor primite, înțelegerea cu martorul Opriș Ionuț fiind ca banii să îi fie remiși după vinderea cabalinelor, fără a se stabili la acel moment o sumă exactă.
Împrejurarea că acele cabaline proveneau din furt și că inculpatul P. cunoștea această împrejurare rezidă și din faptul că el avea cunoștință că martorul Opriș nu deține cai de asemenea nici Fazakas și nici F., condiții în care aceștia nu puteau fi proprietarii cailor vânduți.
Ca atare, probele dosarului pun în evidență fără echivoc că inculpatul L.
P. a primit două cabaline, sustrase în prealabil de la partea vătămată R. P. și o iapă furată de la partea vătămată N. V., în scopul obținerii unui folos material și cunoscând totodată proveniența ilicită a acestora, ceea ce constituie complicitate la furt calificat prev de art 26 Cod penal, raportat la art 208 alin 1,
209 lit a, g Cod penal și art. 37 lit b Cod penal, încadrare juridică care va fi reținută de către Curte prin schimbarea celei stabilite de către prima instanță și procuror, astfel din infracțiunea de tăinuire prev de art 221 Cod penal cu art 41 alin 2 Cod penal, și art. 37 lit b Cod penal.
La dozarea și individualizarea pedepsei pentru complicitate la furt calificat, Curtea va avea în vedere dispozițiile art. 72 și 52 Cod penal, starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, împrejurarea că prejudiciile cauzate părților vătămate au fost recuperate, astfel că o pedeapsă situată la minimul special, aceea ce 3 ani închisoare, va contribui la o resocializare viitoare pozitivă a acestuia.
Este exclusă o altă modalitate de executare a pedepsei, prin suspendare sau prin obligare la muncă, întrucât inculpatul este recidivist, astfel că, sancțiunea va fi executată în detenție.
Pentru motivele ce preced, Curtea reține că faptele inculpatului constituie în realitate acte de complicitate la infracțiunea de furt calificat, condiții în care, în baza art. 38515pct 2 lit d Cod procedură penală, va admite ca fondat recursul Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentintei penale nr. 264 din
5 iulie 2013 a Judecătoriei Z., pe care o va casa în latura penala si rejudecând:
Va condamna pe inculpatul L. P. E. .
În baza art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 al.1, 209 lit.a, g Cod penal si art. 37 lit.b Cod penal, pentru complicitate la furt calificat la o pedeapsa de
-3 ani închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tăinuire prev.de art. 221 Cod penal cu art.41 al.2 Cod penal si art. 37 lit.b Cod penal, în detenție.
Va menține restul dispozitiilor sentinței.
Se va stabili onorariu apărătore oficiu la 200 lei ce se achită Baroului de Avocați C. din FMJ, pentru avocat Micu Georgiana.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 alin 3 pct 3 Cod procedură penală.
Cu privire la recursul inculpatului :
Curtea reține că probele administrate în faza de urmărire penală și în fața judecătoriei au pus în evidență faptul că, la 19 iunie 2012 în jurul orelor 23.00, în baza unei înțelegeri prestabilite martorii Opriș Ionuț și Fazakas G. au pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate R. P., pe poarta neasigurată și mai apoi în grajd, de unde au sustras două cabaline, pe care le-au
încredințat apoi inculpatului L. P., comunicându-i acestuia că proveneau din sustragere, aspect ce reiese din recunoașterea sinceră a celor doi martori.
În fața instanței de fond inculpatul L. P. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând însă că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală.
Apărările inculpatului în sensul că nu cunoștea că acei cai provin din infracțiunea de furt calificat, vor fi înlăturate ca nesincere, deoarece nu se coroborează cu recunoașterile concordante ale martorilor Opriș Ionuț, Fazakas G. și F. D., care învederează că i-au spus recurentului, în momentul încredințării cailor, de fiecare dată, că aceștia provin din furt.
De altfel, în declarația dată la 13 iulie 2012 în faza de urmărire penală recurentul a recunoscut că bunurile provin din furt, învederând textual "știu că Opriș Ionuț i-a trimis pe Fazakas si F. să fure un cal de la o persoană din localitatea M., de la ultima casă, pe dreapta spre Jibou iar după o oră cei doi au adus la grajdurile vechi, o iapă, s-au înțeles cu Opriș Ionuț că i-o predau, iar în privința banilor, vor stabili și se vor înțelege raportat la preț, mai târziu. Potrivit propriei recunoașteri a recurentului, sarcina sa era să preia calul să-l ducă acasă, să îl înstrăineze în zilele următoare";.
Nu poate fi omis faptul că inculpatul trebuia să-și dea seama că animalele provin din furt, deoarece cabalinele i-au fost predate pe timp de noapte, în locuri ascunse, nu a predat bani în schimbul cailor, înțelegerea cu martorul Opriș era ca prețul să fie remis după înstrăinarea animalelor.
Mai mult, recurentul cunoscându-i de mult timp pe ceilalți doi martori știa că aceștia nu dețin cai, în proprietate, condiții în care și-a putut da seama că ei nu sunt proprietarii animalelor predate recurentului.
Față de împrejurarea că declarația recurentului și apărările sale nu sunt susținute de celelalte probe atașate cauzei, vor fi înlăturate ca nesincere, Curtea urmând a constata vinovăția sa, în fața dedusă judecății, aceea ce complicitate la furt calificat, o soluție de achitare neputând fi pronunțată în prezenta speță.
Așa fiind, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.
38515pct 1 lit b Cod procedură penală.
Recurentul va fi obligat să achite statului 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial, conform art. 192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentintei penale nr. 264 din 5 iulie 2013 a Judecătoriei Z., pe care o casează în latura penala si rejudecând:
Condamna pe inculpatul L. P. E., fiul lui E. si F., născ.la 3 august 1982 în Z., CNP 1.
În baza art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 al.1, 209 lit.a,g Cod penal si art. 37 lit.b Cod penal, pentru complicitate la furt calificat la o pedeapsa de
-3 ani închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tăinuire prev.de art. 221 Cod penal cu art.41 al.2 Cod penal si art. 37 lit.b Cod penal, în detenție.
Mentine restul dispozitiilor sentinței.
Stabilește onorariu apărătore oficiu la 200 lei ce se achită Baroului de Avocați C. din FMJ, pentru avocat Micu Georgiana.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Respinge ca nefondat recursul inculpatului L. P. E. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurentul să achite statului 600 lei cheltuieli judiciare, din care
200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 4 decembrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
V. G. | D. | P. | , | SS |
Red. D.P./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.- D. M.
GREFIER
DS
| ← Decizia penală nr. 352/2013. Tăinuire | Decizia penală nr. 1653/2013. Tăinuire → |
|---|
