Decizia penală nr. 1669/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1669/R/2013
Ședința publică din 9 decembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. M., judecător
JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
G.: B. M.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. R. împotriva sentinței penale nr.445 din 17 octombrie 2013 a Judecătoriei S.
M., pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge faptă prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, cu aplic.art.33 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. R., asistat de către apărător ales, av. Bledea D. E., din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Apărătorul ales al inculpatului T. R. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c C.pen. și a se da eficiență dispoz. art.76 C.pen., reducându-se pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea disp.art.320/1 al.7 C.pr.pen.
În susținerea recursului arată că în speță sunt aplicabile disp.art.72 C.pen., raportat la circumstanțele personale ale inculpatului.
Solicită a se avea în vedere raportul de evaluare psihosocială efectuat în cauză, din care rezultă că inculpatul nu este școlarizat și a fost influențat de mediul în care a crescut.
Pentru considerentele expuse pe larg în memoriul depus la dosar, solicită admiterea recursului formulat de inculpat.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că prima instanță a aplicat pedeapsa minimă rezultată în urma reducerii cu 1/3 conform disp.art.320/1 C.pr.pen., și a efectuat corect operațiunile de contopire, impuse de dispoz. art.40 C.pen. și 83 C.pen.
Nu consideră că se impune reducerea acestei pedepse sau a se reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, din cuprinsul hotărârii
rezultând împrejurările care conduc la această concluzie legate de existența în antecedență, a unor fapte similare și comiterea noilor fapte în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul T. R. , având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise. Susține că nu a înțeles care sunt consecințele săvârșirii unei noi fapte penale în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.445 din 17 octombrie 2013 a Judecătoriei S. M.
, pronunț ată în dos ar nr._, a fost condamnat inculpatul T. R. - fiul lui A. -C. și M., născut la data de_, în localitatea S.
M., județul Maramureș, posesor al CI seria MM nr. 5. eliberat de Poliția S. M., CNP 1., domiciliat în localitatea S. M., str. C. V. bloc6, ap.24, județul Maramureș, cu antecedente penale,
- pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g-l de alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 320 ind.1 din Codul de Procedură Penală la pedeapsa de 8 (opt ) luni închisoare;
- pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzute de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind.1 din Codul de Procedură Penală, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 33 și 34 alin. 1 lit. b din Codul Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea opt luni închisoare.
În temeiul art.83 din Codul penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de două luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.41 pronunțată de J. ecătoria S.
M. la data de 30 ianuarie 2012 în dosar nr. 79/2012 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.86 alineat 1 din OUG 195/2002, și respectiv art. 136 indice 1 din Legea nr. 295/2004.
S-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă de două luni închisoare alături de pedeapsa stabilită în prezenta cauză de opt luni, urmând ca inculpatul să execute în total 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 71 din Codul penal și art. 3 Protocol 1 CEDO s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit.
b) din Codul penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.191 alin.1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 420 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de_, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr.392/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului T. R. , pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 din OUG nr. 195-2002 și de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație
alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței, s-a reținut următoarea stare de fapt:
La data de_, în jurul orei 00.00, inculpatul T. R. a consumat băuturi alcoolice, după care acondus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, pe strada B. V. din localitatea S.
M., având direcția de deplasare dinspre Petrom înspre strada Unirii, unde a observat un echipaj de poliție, a virat în cartierul P. a Lupu din spatele Cofetăriei Violeta și a condus până în cartierul Piața 1 Decembrie 1918, în spatele băncii Transilvania, unde a oprit, întrucât drumul era înfundat, fiind urmărit de un echipaj de poliție care avea în funcțiune sistemul luminos.
S-a stabilit că inculpatul nu posedă permis de conducere și a condus sub influența băuturilor alcoolice, rezultând o concentrație de alcool pur în aerul expirat de 0,63 mg-l alcool și o îmbibație alcoolică de 1,20 g-l alcool pur în sânge la prima probă iar la proba a adoua o îmbibație alcoolică de 1,10 g-l alcool pur în sânge.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de efectuare a actelor premergătoare (fila 1), procesul verbal de sesizare din oficiu (fila 4), procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 6-7), înscrisuri privind alcoolemia (filele 5,21- 23,25), declarațiile martorilor G. A. (filele 16-17), Danci C. A. (filele 18-20), declarația inculpatului T. R. (filele 11-14), procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală seria B nr. 0821987 din_ (fila 34).
La termenul de judecată din_, instanța a pus în vedere inculpatului avantajele procedurii simplificate introdusă prin Legea nr. 202/2010.
Instanța a reținut că în procesul penal, sub aspect procedural, este aplicabil principiul imediatei aplicări a legii de procedură, ce presupune că aceasta se aplică tuturor actelor efectuate în activitatea procesuală în perioada de timp în care este în vigoare, indiferent de data săvârșirii
infracțiunii pentru care se formulează acuzația penală și de data începerii procesului penal (înainte sau după intrarea legii de procedură în vigoare).
Audiat fiind, inculpatul a declarat personal înainte de citirea actului de sesizare a instanței că recunoaște săvârșirea în integralitate a faptelor reținute în rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cunoscute și însușite.
Instanța a apreciat că este legal sesizată și competentă să judece cauza, a avut în vedere că inculpatul nu este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și a luat act de declarația personală a inculpatului emisă înainte de citirea actului de sesizare vizând recunoașterea săvârșirii faptei reținute în rechizitoriu și de solicitarea acestuia ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Aspectele privind recunoașterea vinovăției sunt consemnate în cadrul declarației inculpatului, atașată dosarului cauzei, declarație căreia nu-i poate fi atribuită natura juridică a unui mijloc de probă, aceasta integrându-se în activitatea procesuală obligatorie în vederea stabilirii cadrului procesual, fiind plasată în momentul chestiunilor prealabile admiterii cererii de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 320
indice 1 Cod procedură penală.
Apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 ind. 1 C.proc. pen., instanța a admis cererea de judecare potrivit procedurii simplificate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 16 februarie 2013, inculpatul, fără se posede permis de conducere, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus pe drumurile publice din județul Maramureș, respectiv pe strada Piața 1 Decembrie 1918 din localitatea S. M., autoturismul marca Ford, având numere de înmatriculare_ .
Autovehiculul condus de către inculpat a fost oprit de organele de poliție, în vederea exercitării unui control rutier. Constatându-se că inculpatul prezintă simptomele consumului de băuturi alcoolice, organele de poliție l-au însoțit la Spitalul Municipal S. M., în vederea recoltării de probe biologice. În urma verificărilor conducătorului auto în baza de date a IPJ Maramureș, s-a constatat faptul că nu deține permis de conducere de nicio categorie.
Starea de fapt expusă este susținută prin declarația inculpatului, dată în fața instanței înainte de citirea actului de sesizare, vizând recunoașterea faptelor reținute în actul de sesizare și confirmate prin coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, detaliate în rândurile ce urmează.
Declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor, este susținută de procesul-verbal de constatare a infracțiunii ( fila 7 d.u.p.), în care este consemnat faptul că inculpatul a condus autoturismul, marca Ford cu numere de înmatriculare_, fiind depistat pe strada Piața 1 Decembrie 1918 din localitatea S. M., județul Maramureș, sub influența băuturilor alcoolice iar în urma testării cu aparatul etilotest, acesta a indicat la poziția 01855 din_, o concentrație de 0, 63 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Municipal
S. M., în scopul recoltării probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3. din_ ( fila 21 d.u.p.), în urma recoltării probelor biologice s-a constatat că la ora 00.15 inculpatul avea o alcoolemie de 1,20 gr/%0, iar la ora 01,
15 avea o alcoolemie de 1, 10 gr/ %0.
Un plus de veridicitate situației de fapt reținută în sarcina inculpatului, este furnizat prin depoziția martorului G. A. (fila 17 d.u.p) precum și prin adresa nr. 1. din_, emisă de Inspectoratul de Poliție al J. ețului Maramureș - Serviciul Rutier, conform căreia s-a atestat că inculpatul nu figurează în evidențele acestui serviciu, ca posesor de permis de conducere auto.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului T. R., care la data de_ a condus pe strada Piața 1 Decembrie 1918 din localitatea S.
M., județul Maramureș, autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o alcoolemie de 1,20 g%o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a autoturismului pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducere a autoturismului marca Ford, cu numere de înmatriculare_, pe strada Piața 1 Decembrie 1918 din localitatea
S. M., județul Maramureș, drum public în înțelesul art. 6 pct. 14
din OUG nr. 195/2002- "orice cale de comunicație terestră, destinată traficului rutier, dacă este deschisă circulației publice";.
Condiția elementului material al infracțiunii, aceea ca acțiunea să fie săvârșită de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80‰ alcool pur în sânge, este îndeplinită, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie ( fila 21 d.u.p.). Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătură de cauzalitate rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei de către inculpat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal. Inculpatul a
avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, acestea fiind inevitabile încă din momentul începerii executării elementului material .
Infracțiunea este săvârșita în forma continuă, acțiunea prelungindu- se în timp în chip natural până la intervenția unei împrejurări contrare care să determine epuizarea infracțiunii, în cauză fiind vorba de interpelarea inculpatului de organele de poliție.
De asemenea, s-a stabilit că fapta inculpatului T. R., care la data de_, a condus pe strada Piața 1 Decembrie 1918 din localitatea
S. M., județul Maramureș, autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducere a autoturismului marca Ford, cu numere de înmatriculare_ pe strada Piața 1 Decembrie 1918 din localitatea
S. M., județul Maramureș, fără a poseda permis de conducere.
Condiția elementului material al infracțiunii ce constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere este îndeplinită. Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legatură de cauzalitate rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei de către inculpat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, acestea fiind inevitabile încă din momentul începerii executării elementului material .
Infracțiunea este săvârșita în forma continuă, acțiunea prelungindu- se în timp în chip natural până la intervenția unei împrejurări contrare care să determine epuizarea infracțiunii.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia, conform dispozitivului hotărârii.
La aplicarea pedepsei instanța a avut în vedere prevederile art. 320 indice 1 din Codul de procedură penală ce stipulează reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții
generale a Codului penal (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsa fixate în OUG 195/2002 (de la unu la cinci ani), gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.
Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 41 pronunțată de J. ecătoria S. M. la data de_, la pedeapsa rezultantă de două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 136 indice 1 din Legea nr. 295-2004, fiind stabilit un termen de încercare de doi ani și două luni.
Inculpatul a comis faptele deduse judecății la datele de_, anterior expirării termenului de încercare de doi ani și două luni, stabilit prin sentința penală nr. 41 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de_, astfel încât pedeapsa rezultantă de două luni închisoare, nu poate fi considerată executată, în speță devenind operante prevederile art. 83 cod penal.
În procesul de individualizare a pedepselor, instanța s-a raportat inclusiv la dispozițiile art.83 alin. 4 cod penal, conform cărora "la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă";.
În consecință, instanța a condamnat inculpatul la pedepsele menționate în dispozitziv.
S-a făcut aplicarea dispoz. art. 34 lit. b din Codul Penal și, respectiv, ale art. 83 din Codul penal, în urma operațiunii de contopire a pedepselor fiind stabilită pedeapsa rezultantă de opt luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de două luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 41 pronunțată de J. ecătoria S. M. la data de_, urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în final inculpatul având de executat pedeapsa de zece luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoz. art. 71 din Codul penal și art. 3 Protocol 1 CEDO rap. la art. 64 lit. a) teza II și lit. b) din Codul penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T. R., solicitând casarea acesteia și, rejudecând, aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c C.pen.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța nu a făcut o corectă aplicare a dispoz. art.72 C.pen. în procesul individualizării pedepselor aplicate inculpatului recurent pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Aceasta deoarece, nu s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, precum și persoana inculpatului - care a avut o atitudine procesuală corectă - recunoscând și regretând faptele, a colaborat cu organele de urmărire penală.
Pe de altă parte, o pedeapsă privativă de libertate într-un cuantum ridicat, executată în regim de penitenciar va avea repercursiuni iremediabile în viața socială a inculpatului, reducând șansele ulterioare ale acestuia de a-și găsi un loc de muncă, determinând izolarea și marginalizarea celui privat de libertate, având efecte negative și asupra stării de sănătate a acestuia.
S-a concluzionat, așadar, că scopul pedepsei poate fi atins și printr- o perioadă mai scurtă de detenție.
Verificând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1 C.pr.pen., inculpatul recunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, raportat și la motivele de recurs, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului.
Sub acest aspect, se constată că instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C.pen., având în vedere: gradul de pericol social concret al faptelor comise -ridicat, raportat la natura infracțiunilor comise, importanța relațiilor sociale lezate, gradul alcoolemiei, consecințele faptelor, rezultând din însăși comiterea lor, fiind vorba de infracțiuni de pericol; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile comise ( pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani - limite reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.320/1 alin.7 C.pr.pen., deci pedeapsa de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare); persoana inculpatului - cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta, dar cu antecedente penale, săvârșind prezentele fapte în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare.
S-au aplicat astfel, pedepse în limite legale, la nivelul minimului special ( redus cu 1/3), în măsură, apreciază și Curtea, să asigure scopul prev. de art.52 C.pen.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da o eficiență mai mare decât cea reclamată de dispoz. art.320/1 C.pr.pen. împrejurării că
inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta, s-a prezentat în fața organelor judiciare, pentru că ar însemna, pe de o parte, a se da o dublă semnificație acestei împrejurări, iar pe de altă parte, a lipsi practic de conținut dispoz. art.52 C.pen. privind scopul pedepsei.
Din aceeași rațiune, a asigurării realizării scopului pedepsei, nu se poate face abstracție că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, condamnarea anterioară fiind tot pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere, ceea ce denotă perseverența infracțională a inculpatului, imposibilitatea reeducării și reintegrării sociale în lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare și a unor sancțiuni corespunzătoare.
De altfel, instanța a dat dovadă chiar de multă clemență, aplicând pedepse la nivelul minimului special, redus cu 1/3, iar pedeapsa rezultantă a fost sporită cu 2 luni, doar ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare, adică, urmare tot a culpei inculpatului. Faptul că regimul penitenciar va avea anumite efecte asupra vieții inculpatului este real, dar este și normal, aceasta fiind și rațiunea unei pedepse privative de libertate, aceea de a priva infractorul de anumite drepturi sau de a-i le restrânge, dar totodată, și de a-l reeduca, de a-l face să conștientizeze faptele comise și consecințele acestora și de a-l împiedica,
pe viitor, să reitereze comportamentul infracțional.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50, lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu (avocat Burciu Janina), ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul T. R., domiciliat în S. M., str. C. V., bl.6, ap.24 împotriva sentinței penale nr.445 din 17 octombrie 2013 a Judecătoriei S. M. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Burciu Janina.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. M. | M. | Ș. | ANA C. |
G.
M. B.
Red./Tehnred. A.C. 2 ex./_
J. . fond:P. M.R.
| ← Decizia penală nr. 852/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 792/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... → |
|---|
