Decizia penală nr. 267/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a2
DECIZIA PENALĂ NR.267/R/2013
Ședința publică din 25 februarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. M. JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C. GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR: V. TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. IN G. împotriva încheierii penale f.n. din data de 6 februarie 2013 a Tribunalului
B. N., pronunțată în dosar nr._, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. G., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av. L. Kinga din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. G., arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. G. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în consecință, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
În susținerea recursului arată că, deși reprezentantul parchetului a solicitat luarea măsurii arestării preventive în baza art.148 lit. a și f C.pr.pen., instanța de fond în încheierea pronunțată a constatat și a motivat că sunt îndeplinite și prev.art.148 lit. a/1 și b C.pr.pen., motivând sumar hotărârea.
În ce privește lit. a din art.148 C.pr.pen., consideră că nu mai subzistă temerea că inculpatul s-ar sustrage procesului penal, întrucât acesta a recunoscut în întregime fapta, însușindu-și actele de urmărire penală și probele administrate în cauză.
Referitor la lit. f a art.148 C.pr.pen., arată că, deși prima teză este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta imputată fiind mai mare de 4 ani închisoare, consideră că raportat la cea de a doua teză, nu putem vorbi de dovada pericolului social, întrucât instanța de fond o
prezumă și o raportează la natura abstractă a infracțiunii, fără să fi avut în vedere circumstanțele concrete în care a avut loc fapta.
Solicită a se observa că, atât victima cât și inculpatul au consumat o cantitate mare de alcool, ajungând într-o stare avansată de ebrietate, iar martorii care au fost în camera alăturată au părăsit locuința după circa 20 minute, fără a se interesa de partea vătămată. De asemenea, solicită a se avea în vedere relațiile de prietenie dintre inculpat și victimă anterioare săvârșirea faptei.
Totodată, susține că datorită perioadei petrecute în arest, inculpatul a conștientizat consecința faptelor sale, înțelegând să solicite judecarea sa în procedura simplificată prev. de art.320/1 C.pr.pen.
Referitor la reținerea instanței de fond că, lăsat în libertate inculpatul ar influența mersul procesului penal și nu ar respecta obligațiile impuse în sarcina sa, apreciază că este nejustificată și solicită a fi înlăturată.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu o măsură mai puțin restrictivă, respectiv obligația de a nu părăsi localitatea, apreciind că și această măsură ar putea să asigure aceleași garanții procesuale.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, raportat la probațiunea rezultată din dosarul cauzei, care confirmă în continuare atât temeiurile de arestare, cât și necesitatea menținerii inculpatului în această stare. Consideră că analiza acestor temeiuri trebuie să se realizeze din perspectiva faptului că instanța a verificat această măsură după luarea și menținerea ei succesivă, prin încheierile anterioare.
În ceea ce privește temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, susține că nu a dispărut nici unul dintre acestea și temerile instanței legate de situația inculpatului la punerea sa într-o eventuală stare de libertate sunt rezonabile, din perspectiva faptului că inițial, acesta a fost identificat după ce a fugit de la locul comiterii faptei. Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică fiind generic și raportat la împrejurările recunoscute de către inculpat, care confirmă indiciile de vinovăție pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, nu are alți parametrii în momentul în care inculpatul și-a asumat vinovăția prin art.320/1 C.pr.pen., acceptând procedura simplificată.
Prin urmare, raportat la elementele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și la evoluția procesuală a cauzei, care în prezent s-a amânat doar pentru verificarea poziției sub aspectul probator a părților civile și verificarea antecedentelor penale, sub aspectul stării de recidivă a inculpatului, nu se poate trage concluzia că există vreun element de natură obiectivă, care să creeze convingerea instanței de recurs că inculpatul lăsat în libertate s-ar afla într-o altă situație procesuală, raportat la temeiurile arestării, față de cea verificată de instanță la termenul din 9 ianuarie 2013, când s-a făcut ultima verificare a legalității arestării.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Inculpatul C. G. , având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. Susține că s-a prezentat singur la organele de poliție.
C U R T E A
Prin încheierea penală f.n. din data de 6 februarie 2013 a Tribunalului
B. N., pronunțată în dosar nr._, în baza art. 300/2 Cod procedură penală rap.la art. 160 ind. b Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul
C. IN G. D. ( fiul lui G. și R., născut la data de_ în mun.
B., studii 5 clase, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în com. Mărișelu, sat D. nr.184, jud. B. -N., recidivist, CNP-1., în prezent încarcerat în Penitenciarul Gherla) și s-a menținut această măsură.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N., emis în dosar nr. 955/P/2012 din 3 decembrie 2012, a fost trimis în judecată inculpatul C. G. D., pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art.174 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că în dimineața zilei de_, inculpatul C. G. D. și învinuitul C. Sorin Samuel, care sunt frați, au plecat pe raza localității Mărișelu pentru a obține material lemnos, iar în jurul orei 13.00, după ce au finalizat lucrul, s-au oprit la un local unde au consumat băuturi alcoolice (aprox. 6-7 sticle de bere, aspect recunoscut de inculpat).
La local, cei doi s-au întâlnit cu victima T. I. pe care o cunoșteau, se pare că au continuat să consume bere și cu aceasta, iar după vreo două ore s-au dus cu victima la locuința ei pentru a o ajuta la descărcarea unor saci cu mălai, în acel loc, cei doi frați rămânând la masă, la invitația victimei.
După ce aceste trei persoane au început să mănânce, în vizită la victimă a sosit un prieten al acesteia, martorul Conț Bura I., poreclit "Uțu"; care a rămas în locuință, observând că persoanele din locuință se află sub influența alcoolului.
După un timp, gazda (victima) s-a ridicat de la masă și s-a dus pe holul locuinței, care comunica cu cele două camere, cu bucătăria și cămara, pentru a mai aduce de mâncare. Nervos pentru că victima nu mai apărea cu mâncarea, inculpatul C. G. D. i-a strigat victimei "să aducă odată slana";, iar gazda a strigat către inculpat "dacă vreau îți dau, ești în casa mea";.
Acest răspuns l-a înfuriat pe inculpat care se afla într-o stare avansată de ebrietate, astfel că s-a ridicat de la masă și a ieșit din încăperea unde mânca, ducându-se pe hol unde se afla victima.
În acest timp, în încăperea unde era așezată masa, au rămas numai martorul Conț Bura I. și învinuitul C. Sorin Samuel. Se menționează că aceasta era un fel de verandă acoperită, care comunica printr-o ușă direct cu exteriorul, iar printr-o altă ușă poziționată alături primei uși, se pătrundea în holul casei, spațiu din care, se efectua accesul în celelalte încăperi ale casei.
Aproape imediat după plecarea spre hol a inculpatului, martorul Conț Bura I. a auzit strigătul victimei "nu mai da, mă omori";, apoi timp de vreo 20 de minute a auzit zgomotul specific al unor bufnituri, al unor lovituri, fără a mai auzi strigăte. Martorul a precizat că a intenționat să se ducă pe hol să vadă ce se întâmplă, dar nu a fost lăsat de către învinuit, care i-a spus "să stea liniștit, să-i lase să-și facă treaba";. Martorul a încercat și să plece din locuință, ori să telefoneze cuiva pentru ajutor, dar același învinuit nu l-a lăsat.
Din cuprinsul materialului de urmărire penală rezultă că, în mai multe rânduri inculpatul l-a lovit cu pumnii și picioarele în față pe numitul T. I.
, inclusiv după ce acesta a căzut la podea.
După un timp, învinuitul a plecat din casă și profitând de acest aspect, martorul a plecat și el din locuință, fără a vedea pe moment în ce stare se afla victima, din cauza temerii ce o avea față de inculpat.
Martorul s-a deplasat la locuința unui vecin, la martorul Timoce V., l-a anunțat pe acesta despre incidentul petrecut anterior în casa lui T. I. și apoi au venit împreună la locuința acestuia, găsindu-l într-o stare gravă, astfel că au anunțat poliția.
Victima a fost transportată de urgență la S. J. de U. B. -
N., dar din cauza stării grave în care se afla a fost transportată la S.
C. J. de U. C., unde a decedat la data de_ .
Analizând actele și lucrările dosarul, instanța a reținut că, prin încheierea penală nr. 2/CC/11 octombrie 2012, a Tribunalului B. -N., pronunțată în dosar nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. G. D., pe durata a 29 de zile, sub acuzația comiterii
infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit.
"a"; Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în după amiaza zilei de 03 octombrie 2012, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a lovit-o cu pumnii și picioarele în zona feței pe partea vătămată T. I., cauzându-i leziuni corporale traumatice, care au determinat decesul acesteia, survenit la data de_, după care a fugit împreună cu fratele său, prezent și el la
locul săvârșirii faptei, știind că sunt căutați de poliție.
În cuprinsul acestei încheieri se arată că inițial, prin rezoluția din data de_, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -
N. a confirmat începerea urmării penale față de inculpatul C. G. D. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 Cod penal, însă ulterior, prin Ordonanța emisă la_, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor prev. de art.
174 alin.1 Cod penal, art. 37 lit. "a"; Cod penal. De asemenea, prin Ordonanța din data de_ procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N., a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului C. G. D., pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin.1 Cod penal, art. 37 lit. "a"; Cod penal.
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a reținut că la dosar există probe și indicii temeinice cu privire la comiterea de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat, respectiv, omor prev. de
art.174 alin.1 Cod penal, art. 37 lit. "a"; Cod penal. S-a mai apreciat că cerințele art.143 Cod procedură penală sunt îndeplinite prin raportare la următoarele probe: declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile fratelui inculpatului, învinuitul C. Sorin-Samuel, declarațiile martorilor Conț Bura I., Timoce V., T. Ionel V., procesul-verbal de cercetare la fața locului din_, planșele fotografice întocmite de S. Criminalistic - Biroul de Investigare tehnico-științifică a locului faptei din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B. -N., adresa nr.2515/X/_ privind constatările preliminarii ale S. ui Medico-Legal B. -N., adresa nr. 7164/III/548/_, privind constatările preliminarii ale Institutului de Medicină Legală C. -N. ; adresa nr.2530/II/a/97/_ privind Raportul de constatare medico- legală întocmit de S. J. de Medicină Legală B. -N. ; cazierul judiciar al inculpatului, procesul-verbal de depistare a inculpatului și a fratelui acestuia.
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a reținut că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. "a și 148 lit. "f"; Cod procedură penală.
În concret, s-a avut în vedere că după comiterea infracțiunii de omor, la inițiativa sa, inculpatul a fugit împreună cu fratele său de la locul săvârșirii faptei și apoi de acasă, știind că sunt căutați de poliție, fiind depistați ulterior în fața Postului de poliție al comuna Mărișelu. În acest context, instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 148 lit. "a"; Cod procedură penală.
În ce privește dispozițiile art. 148 lit. "f"; Cod procedură penală, s-a relevat că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat, modalitatea și împrejurările în care a săvârșit-o, maniera extrem de agresivă adoptată de inculpat, care a lovit-o pe victimă, în vârstă de 67 de ani în mod repetat timp de circa 20 minute în zona sensibilă a capului, precum și leziunile grave cauzate. Totodată s-a făcut referire la faptul că inculpatul este recidivist, urmare a condamnării la pedeapsa de 2 ani închisoare (rezultată în urma contopirii
mai multor pedepse) prin Sentința penală nr. 834/2011 a Judecătoriei B.
, din care s-a liberat condiționat la data de_, cu un rest rămas neexecutat de 290 zile închisoare.
Ulterior, prin Încheierea penală nr. 83/CC/_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul penal nr._, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța apreciind că există probe și indicii temeinice în sensul disp. art.68/1 și 143 Cod procedură penală, precum și că inculpatul se regăsește în situația reglementată de art.
148 lit.a Cod procedură penală, precum și că sunt întrunite cumulativ cerințele art.148 lit. f Cod procedură penală. De asemenea, s-a apreciat că există riscul real ca aflat în libertate, inculpatul să continue activitatea
infracțională, să încerce să se sustragă urmăririi penale, să influențeze administrarea probelor sau să încalce obligațiile, ce i-ar fi fixate în cazul luării unei măsuri neprivative de libertate și că în acest stadiu al cercetărilo, nu este oportună luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Examinând probațiunea administrată în dosar nr.955/P/2012,
judecătorul fondului a constatat că există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.68/1 și 143 Cod procedură penală de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul C. G. D. a săvârșit infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin.2 Cod penal, art. 37 lit. "a"; Cod penal în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței.
Inculpatul C. G. D. se găsește în situația reglementată de art. 148 lit. "a"; Cod procedură penală, întrucât există probe din care rezultă că după săvârșirea infracțiunii de omor a fugit de la locul faptei și de la domiciliu cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală. Acest aspect este recunoscut de inculpat și de învinuitul C. Sorin Samuel (fratele inculpatului), reieșind și din procesul-verbal de depistare din data de 04 octombrie 2012 întocmit de S. de Investigații Criminale din cadrul I.P.J.
B. -N. .
De asemenea, în privința inculpatului C. G. D. sunt întrunite cumulativ cerințele art. 148 lit.f Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect rezultă atât din natura și
gravitatea deosebită a infracțiunii de care este acuzat inculpatul, cât și din modalitatea și circumstanțele în care a comis-o, respectiv pe fondul consumului de alcool, asupra unei persoane în vârstă, pe care a lovit-o cu picioarele încălțate în mod repetat, circa 20 de minute, în principal în zona capului, continuând agresiunea și după ce victima a căzut la pământ.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică nu se poate face abstracție nici de sentimentul de insecuritate, ce s-ar crea în rândul comunității locale în situația cercetării inculpatului în stare de libertate, în contextul în care, acesta nu este la prima încălcare a legii penal, iar actele de la dosar îl prezintă ca fiind o persoană violentă (declarația martorului Conț Bura I., declarația învinuitului C. Sorin Samuel).
Față de aspectele reținute mai sus, instanța a apreciat că există riscul real ca, aflat în libertate, inculpatul să continue activitatea infracțională, să încerce să se sustragă urmării penale, să influențeze administrarea probelor sau să încalce obligațiile ce i-ar fi fixate în cazul luării unei măsuri neprivative de libertate, astfel că, în acest stadiu al cercetărilor nu este oportună luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru considerentele redate, instanța apreciind că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului C.
G. D. și că acestea impun în continuare privarea sa de libertate, în baza art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art.160/ b Cod procedură penală a constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut această măsură.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul C. G. D., care nu a arătat în scris motivele, dar în a cărui susținere orală de către apărător s-a solicitat casarea acesteia și, rejudecând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
În susținerea recursului s-a arătat că, în cauză nu mai subzistă temeiurile arestării inițiale, întrucât, în ceea ce privește cazul de arestare prev. de art.148 lit.a C.pr.pen., nu mai există temerea că inculpatul s-ar sustrage procesului penal, acesta recunoscând în întregime fapta, însușindu-și actele de urmărire penală și probele administrate în cauză.
Referitor la cazul de aretare prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta imputată este mai mare de 4 ani închisoare, dar nu se mai poate vorbi de dovada pericolului social, întrucât instanța de fond o prezumă și o raportează doar la natura abstractă a infracțiunii, fără să aibă avut în vedere circumstanțele concrete în care a avut loc fapta (atât victima cât și inculpatul au consumat o cantitate mare de alcool, ajungând într-o stare avansată de ebrietate, iar martorii care au fost în camera alăturată au părăsit locuința după circa 20 minute, fără a se interesa de partea vătămată; de asemenea, a se avea în vedere relațiile de prietenie dintre inculpat și victimă anterioare săvârșirea faptei).
Apo, datorită perioadei petrecute în arest, inculpatul a conștientizat consecința faptelor sale, înțelegând să solicite judecarea sa în procedura simplificată prev. de art.320/1 C.pr.pen.
O altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, ar fi la fel de eficientă, putând asigura aceleași garanții procesuale.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpatul C. IN G. D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N., emis în dosar nr.955/P/2012 din 3 decembrie 2012, pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art.174 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal - constând în aceea că în după amiaza zilei de 03 octombrie 2012, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a lovit-o cu pumnii și picioarele în zona feței pe victima T. I., cauzându-i leziuni corporale traumatice, care au determinat decesul acesteia, survenit la data de_, după care a fugit împreună cu fratele său, prezent și el la locul săvârșirii faptei, știind că sunt căutați de poliție.
Arestarea inculpatului s-a dispus pentru 29 zile la 11 octombrie 2012 prin încheierea penală nr.72/CC/2012 a Tribunalului B. -N., temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143, art. 148 lit.a și f Cod procedură penală, măsura fiind ulterior prelungită și apoi, menținută succesiv, după sesizarea instanței cu judecarea fondului cauzei, la 4 decembrie 2012 și, apoi la 9 ianuarie 2013.
Potrivit art.300/2 C.pr.pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare sa verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/b C.pr.pen., în sensul că, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă; dacă, dimpotrivă, instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Pe de altă parte, potrivit art.139 alin.1 C.pr.pen. - măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Această procedură a realizat-o și instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei privind pe inculpatul C. G. Danie, constatând întemeiat la 6 februarie 2013, că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, temeiurile inițiale ale arestării subzistând în cauză. Aceasta deoarece, și Curtea constată că în cauză subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a faptei pentru care a fost arestat și, ulterior trimis în judecată, indicii care rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale până la momentul arestării și avute în vedere cu ocazia luării acestei măsuri, precum și cele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea în judecată, menționate și de
judecătorul fondului în încheierea recurată.
Se constată totodată și că subzistă în continuare condițiile prev. de art.148 lit.a și f C.pr.pen..
Astfel, există dovezi că inculpatul a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărire penală, în acest sens fiind și recunoașterea inculpatului, dar și susținerile învinuitului C. Sorin Samuel (fratele inculpatului), precum și
procesul-verbal de depistare din data de 04 octombrie 2012 întocmit de S. de Investigații Criminale din cadrul I.P.J. B. -N. .
De asemenea, inculpatul este acuzat de a fi comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, se are în vedere, atât gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului ( gravitate reflectată atât de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru fapta presupus comisă, cât și de modalitatea în care se susține că aceasta a fost comisă - pe fondul consumului de alcool, asupra unei persoane în vârstă, pe care a lovit-o cu picioarele încălțate în mod repetat, circa 20 de minute, în principal în zona capului, continuând agresiunea și după ce victima a căzut la pământ), dar și impactul social negativ, la nivelul comunității din care provine inculpatul, starea de insecuritate, de neîncredere ce s-ar induce în rândul opiniei publice, dacă persoane acuzate de astfel de fapte grave ar fi cercetate în stare de libertate.
Și antecedența penală a inculpatului (inculpatul este recidivist), dar și comportamentul său în societate, anterior incidentului din prezentul dosar - probele din cauză îl prezintă ca fiind o persoană violentă - determină aprecierea faptei de comiterea căreia este bănuit în prezentul dosar, ca fiind de un pericol social sporit, dar în același timp, și persoana inculpatului, de o periculozitate mai sporită, justificând temerea riscului ca, odată pus în libertate, să reitereze activitățile ilicite.
Totodată, se apreciază și din perspectiva dispoz. art.136 C.pr.pen., că măsura arestării este încă, cea mai aptă a realiza scopul măsurilor preventive, considerându-se că temeiurile arestării sunt determinante, prevalează față de regula generală a cercetării unui acuzat în stare de libertate, astfel că, nu este oportună a se lua o altă măsură preventivă față
de inculpat, chiar și în contextul în care, s-a prevalat de dispozițiile art.320/1 C.pr.pen.
Mai mult, starea de arest se circumscrie și exigențelor legislației europene - art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând motive verosimile de a fi bănuit inculpatul că a comis o faptă de natură penală și fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente.
Pentru toate aceste considerente, recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., încheierea penală din 6 februarie 2013 a Tribunalului B. -N. fiind legală și temeinică.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat L. Kinga.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul recurent să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul C. IN G.
D., fiul lui G. si R., născut la_ în B., aflat în prezent în
Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 6 februarie 2013 a Tribunalului B. N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat L. Kinga.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. M. | M. | Ș. | ANA C. |
GREFIER
M. B.
Red./Tehnred.A.C. 3 ex./_
Jud. fond: P. A.D.
| ← Decizia penală nr. 1704/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 282/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
