Decizia penală nr. 1707/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR.1707/R/2013
Ședința secretă din data de 12 decembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : M. | R. judecător |
JUDECĂTORI | : M. | B. |
: A. | L. | |
GREFIER | : G. | I. -B. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror AURELIA SLABU
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. M. împotriva încheierii penale f. nr. din 28 noiembrie 2013 a Tribunalului C. -N. prin care s-a mențiuni măsura arestării preventive a inculpatului acesta fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr.1171/P/2013 din data de 29 octombrie 2013, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. și ped. de art.197 alin.1 și 3 teza I C.pen. cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. M. în stare de arest, asistat de către apărător Dumbrăveanu D. C. din cadrul Baroului Sălaj cu delegație avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care
Curtea, în temeiul art.290 alin.2 C.p.p. raportat la infracțiunea dedusă judecății și starea de minoritate a părții vătămate, din oficiu, pune în discuția părților desfășurarea judecății cauzei în ședință secretă, având în vedere ca judecarea cauzei în ședință publică ar putea aduce atingere demnității sau vieții intime a părții vătămate.
Reprezentanta M. ui P. și apărătorul inculpatului arată că sunt de acord.
Curtea, în temeiul art.290 alin.2 C.p.p., declara ședința de judecata secretă si dispune evacuarea publicului din sala de judecata.
Inculpatul arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat solicită admiterea recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii penale f. nr. din data de_ a Tribunalului C. -N. prin care s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, respingându-se cererea de înlocuire a acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Consideră că încheierea recurată este netemeinică prin prisma soluției pronunțate. Astfel, instanța de fond reținând disp. art.148 lit.f C.pr.pen. a argumentat că, pericolul pentru ordinea publică rezidă din însăși pericolul social al faptei deduse judecății, ținându-se cont de vârsta victimei, de mediul în care își desfășoară traiul inculpatul și de antecedentele penale ale acestuia. În acest sens, s-a apreciat de către instanța de fond că se impune menținerea măsurii arestului preventiv raportat la buna desfășurare a procesului penal.
Raportat la vârsta inculpatului, la faptul că acesta a recunoscut și regretat cele întâmplate, a avut o atitudine de colaborare cu organele de anchetă și o atitudine sinceră în fața instanței, apreciază că, această menținere a măsurii arestării preventive nu mai este oportună și în consecință trebuie revocată.
Precizează faptul că alte motive și temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii preventive nu a apărut, sens în care, apreciază recursul formulat de către inculpat ca fiind întemeiat,solicită admiterea acestuia. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentanta M. ui P. apreciază că instanța de fond a aplicat în mod corect disp. art.3002C.pr.pen., fiind menținută starea de arest a inculpatului și respinsă totodată cererea de înlocuire a arestului.
Din dosarul cauzei rezultă că există cel puțin până în prezent, indicii temeinice de comitere a infracțiunii de viol în forma prevăzută de art.197 alin.1 și 3 C.pen, iar în acest sens există la dosarul cauzei raportul de expertiză medico-legală, raportul de evaluare psihologică a victimei și sunt audiate în calitate de martori mai multe persoane.
În ceea ce privește condiția prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., instanța într-adevăr a motivat pericolul concret pentru ordinea publică în funcție de pericolul social al faptei, fapt care însă constă într-o infracțiune de viol, comisă asupra unei victime minore în vârstă de doar 14 ani. Apreciază că persoana inculpatului și antecedentele sale penale scot în evidență un pericol social concret pe care inculpatul în prezintă pentru ordinea publică
Raportat la cele anterior expuse, apreciază hotărârea recurată ca fiind legală solicită respingerea recursului.
Inculpatul C. M. având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului formulat întrucât dorește să fie judecat în stare de libertate.
C U R T E A,
Prin încheierea penală din 28 noiembrie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ /a1, în temeiul art. 3002Cod Procedură Penală rap. la art. 160bal.1 și
3 Cod Procedură Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. M., măsură pe care o menține, respingând cererea subsidiară de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În baza art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis sub numărul 1171/P/2013, înregistrat la Tribunalul Cluj la data de_ sub număr unic de dosar_, a fost trimis în judecată, arestat preventiv, inculpatul C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 al. 1, și al. 3 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că inculpatul, în noaptea de 13/_, cu intenție a exercitat acte de violență împotriva părții vătămate U. Ana A., în vârstă de 14 ani, constrângând-o în acest fel să întrețin ă cu el un raport sexual normal.
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de_, fiind înregistrat sub număr unic de dosar_, primul termen de judecată fiind acordat pentru data de 28 noiembrie 2013, iar la data de 6 noiembrie 2013 a fost verificată măsura arestării preventive a inculpatului la primirea dosarului.
Procedându-se din nou la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în condițiile art. 3002Cod Procedură Penală, de această dată, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul C. M., prin încheierea penală nr. 199/C/_ a Tribunalului C. . Potrivit art. 1491al. 1 Cod Procedură Penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile art. 143 și dacă este prezent vreun caz dintre cele la care se referă art. 148 Cod Procedură Penală. În conformitate cu art. 143 Cod Procedură Penală, măsura arestării poate fi luată numai dacă sunt indicii temeinice sau probe că inculpatul ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală. Așa cum s-a arătat mai sus, în cauza de față există indicii și probe că s-ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că ar fi fost comisă de către inculpat.
Probele amintite constau în declarațiile părții vătămate, în raportul de expertiză medico-legală, raportul de evaluare psihologică a părții vătămate, declarațiile martorilor Mureșan J. Romela, Fercu M., U. A., U. an Claudiu, C. D., Epure V., Chiturean I., Tăpar N., B. Hajnal, declarațiile inculpatului, procesul verbal de conducere la fața locului, procesul verbal de consemnare și fixare a urmelor descoperite pe hainele părții vătămate, declarațiile martorilor asistenți la acest procedeu, etc.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală instanța a reținut că în cauză există date și informații care formează presupunerea rezonabilă că s-ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală și sunt indicii suficiente care să contribuie la formarea unei bănuieli legitime ce planează asupra inculpatului, că ar putea fi autorul unei astfel de fapte.
De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă în însuși pericolul social al faptei deduse judecății ținând seama de vârsta victimei, de particularitățile sale de dezvoltare fizică și mentală, de mediul în care își desfășoară traiul cotidian.
La conturarea pericolului pentru ordinea publică ce l-ar determina cercetarea inculpatului în stare de libertate contribuie și cazurile aproape cotidiene de acest gen pe care mass media le prezintă în buletinele de știri de gen.
De asemenea este demnă de a fi luată în considerare, la conturarea unui pericol pentru ordinea publică, și situația antecedentelor penale ale inculpatului, rezultând că acesta are apetență pentru comiterea unor fapte cu caracter penal încă din minoritate, și că de nenumărate ori s-a aflat în atenția organelor judiciare însă i s-au aplicat sancțiuni administrative.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3002Cod Procedură Penală, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. M., măsură pe care a menținut-o.
Mai este necesar să subliniem că la acest moment procesual, când încă cercetarea judecătorească nu a fost declanșată și inculpatul nu a fost ascultat, din motive ce nu au vreo legătură c atitudinea organelor judiciare, nu este oportună punerea în libertate a inculpatului, instanța apreciind că ar fi util pentru justa soluționare a cauzei audierea inculpatului cât încă acesta se mai află în stare de arest preventiv pentru a evita orice influență asupra probelor.
De altfel instanța a sesizat din partea părții vătămate un sentiment de teamă față de inculpat, or punerea acestuia în libertate ar fi de natură a exacerba trăirile părții vătămate, ceea ce nu ar fi în interesul cercetării judecătorești și al aflării adevărului.
In baza art. 192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel că poate fi cercetat în stare de libertate, având în vedere atitudinea sa sinceră manifestată pe tot parcursul procesului penal, faptul că a colaborat cu organele de cercetare penală și are o vârstă tânără.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent - ansamblu probator care a stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului - rezultă existența unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care este cercetat.
Astfel, apreciem că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.143 C.p.p., existând suspiciunea rezonabilă că, inculpatul în noaptea de 13/_, prin constrângere și exercitarea unor acte de violență, a întreținut un act sexual normal cu minora de 14 ani
U. Ana A. .
Potrivit jurisprudenței CEDO, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru
legalitatea menținerii stării de detenție.
Apoi, raportat la natura și gravitatea faptei comise, la consecințele produse, dar și la persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală, apreciem că, în speța de față, subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, fiind justificată menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și din perspectiva condițiilor cerute de art.136 C.p.p. pentru o bună desfășurare a procesului penal, conduita sinceră a inculpatului va putea fi avută în vedere, de bună seamă, ulterior în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare.
Mai mult, considerăm că, privarea de libertate în continuare a inculpatului nu încalcă cerințele impuse de art. 5 paragraf 1 litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de art. 23 din Constituție potrivit cărora măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s- a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a
drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, curtea, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Dumbrăveanu D.
.
Va obliga pe recurentul C. M. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. M. (fiul lui C. Ș. și al lui D., născut la data de 17 februarie 1991) deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 28 noiembrie 2013 a Tribunalului C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Dumbrăveanu D.
.
Obligă pe recurentul C. M. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 decembrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. R. | M. | B. | A. D. L. |
GREFIER
G. I. -B.
red.M.R./S.M.D.
2 ex./_ jud,fond.L. C.
| ← Decizia penală nr. 19/1. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 166/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
