Decizia penală nr. 1736/2013. Vătămare corporală din culpă

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1736/R/2013

Ședința publică din 18 decembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V. G., judecător

JUDECĂTORI: SS

V. V. A.

G.: DS

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:

DANILA SUCIU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de partea civilă M. M.

D. și asigurator SC G. R. A. R. SA împotriva sentinței penale nr.2564 din 30 octombrie 2013 a J. ecătoriei B. M., privind pe inculpatul O. V. D. , trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 - 4 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al părții civile

M. M. D., av.Sorana M. u, în substituirea av.N. Țâgârlaș C., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul O. V.

D., părțile civile M. M. D., S. J. de Urgență B. M. și asiguratorul SC G. R. A. R. SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună admiterea în totalitate a pretențiilor civile, așa cum au fost precizate în constituirea de parte civilă.

Susține că suma de 30.000 euro acordată cu titlu de daune morale nu este în măsură să acopere întreg prejudiciul moral suferit de partea civilă în urma producerii accidentului de către inculpat. Instanța de fond a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, însă raportat la suma de

130.000 euro solicitată cu titlu de daune morale, instanța a apreciat-o ca fiind exagerată, considerând în mod greșit că, compensarea traumelor psihice se poate realiza și prin acordarea sumei de 30.000 euro. Din declarațiile martorilor audiați, înscrisurile depuse la dosar și raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică rezultă că în urma accidentului, partea vătămată a avut stări de neliniște și tulburări ale somnului, atacuri de panică și diverse manifestări specifice anxietății sociale. La stabilirea daunelor morale, instanța de fond trebuia să aibă în vedere anumite criterii și principii care au fost formulate în doctrină și care se referă la gravitatea prejudiciului nepatrimonial, importanța lui, durata consecințelor vătămătoare, intensitatea suferințelor psihice și fizice, natura leziunilor, numărul și durata zilelor de spitalizare. Solicită a se reține că partea vătămată se află și în prezent, în incapacitate parțială de muncă în urma accidentului. În raport de aceste criterii, suma de 130.000 euro cu titlu de daune morale este justificată în totalitate.

În ceea ce privește recursul declarat de societatea de asigurare, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de partea civilă și asigurator ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 2564 din 30 octombrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a J. ecătoriei B. -M., în baza art. 184, alin. 2-4 Cod penal, cu aplicarea art. 320¹Cod procedură, penală a fost condamnat inculpatul ORJEKOVSKI V. D. la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, cu aplicarea art. 71, art. 64, lit. a, teza a II-a Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, iar în baza art. 82 Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, ce s-a calculat de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 71, alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 55 din Legea 136/1995 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă delictuală SC G. R. A. R. SA, cu sediul în București, str. G. Polizu, nr. 58-60, sector 1, la plata sumei de 2862,57 lei, reprezentând daune materiale, și de 30.000 euro, reprezentând daune morale către partea civilă M. M. D., domiciliată în B. M., str. F., nr. 35, jud. Maramureș.

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 49, art. 50 și art. 55 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asiguratorul SC G. R. A.

R. SA de răspundere civilă delictuală, la plata următoarelor despăgubiri civile:

- 3785,45 lei, reprezentând daune materiale - cheltuieli cu spitalizarea părții civile M. M. D., cu dobânda legală aferentă calculată de la data prezentei, și până la plata efectivă, în favoarea părții civile S. J. de Urgență "D. C. O. "; B. M., cu sediul în loc. B. M., str. G. C., nr. 31, jud. Maramureș.

În baza art. 50 din Legea 136/1995 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă delictuală SC G. R. A. R. SA la plata sumei de 5.500,39 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă M. M. D.

În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 280/P/2012 din 10 octombrie 2012, înregistrat pe rolul J. ecătoriei B. M. sub nr. de dosar_, a fost trimis în judecată inculpatul ORJEKOVSKI VALENITN D., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 - 4 Cod penal.

S-a reținut că, în data de_, în jurul orei 7:19, deplasându-se cu autovehiculul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_, pe str. V. Lucaciu din B. M., în apropierea imobilului cu nr. 163, ca urmare a faptului că nu a luat măsurile de prevedere necesare, a observat târziu o persoană ce traversa strada regulamentar prin loc marcat și semnalizat corespunzător și căreia astfel nu i-a acordat prioritate de trecere, și a intrat în impact cu această persoană (M.

M. D. ), provocându-i răni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul a fost audiat și în cursul cercetării judecătorești, recunoscând săvârșirea faptei și solicitând ca judecarea sa să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța constatând incidența dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:

La data de_, în jurul orei 07:19, lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Poliției Rutiere B. M., în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, au fost sesizați cu privire la producerea unui eveniment rutier soldat cu victime pe str. V. Lucaciu din Municipiul B. M. .

În prezența martorilor asistenți, organele de poliție au efectuat măsurătorile necesare la locul producerii accidentului de circulație și au efectuat actul de constatare, conform art. 129-131 Cod procedură penală.

În urma cercetării la fața locului (filele 9-18 - dosar de urmărire penală), s- a constatat că, în accident, a fost implicat autovehiculul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ condus de către inculpatul O. V. D. și că evenimentul a avut loc pe trecerea de pietoni din apropierea imobilului cu numărul administrativ 163 de pe strada V. Lucaciu din Municipiul B. M., dimineața, pe fondul ploii.

Din administrarea probelor existente la dosar, s-a constatat că în ziua de_, în jurul orei 07:19, autovehiculul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul O. V. D., pe strada V. Lucaciu din Municipiul B. M., îndreptându-se spre centrul municipiului, el venind din localitatea V. de Jos.

În acest context, inculpatul, deși în fața sa, pe banda I, un autovehicul condus de martorul Chertițe V. (filele 41, 42-43), a încetinit și apoi s-a oprit pentru a acorda prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversarea drumului public, nu a făcut același lucru, neluând măsuri de prevedere suficiente și astfel a observat târziu un pieton (M. M. D. ), ce traversa strada regulamentar prin loc marcat și semnalizat pentru trecerea de pietoni, din partea dreaptă spre stângă, raportat la direcția de deplasare a autovehiculului ce-l conducea.

Inculpatul a acționat cu putere sistemul de frânare al autoturismului, însă, din cauza vitezei acestuia de deplasare, a timpului de reacție și al spațiului insuficient, raportat la momentul declanșării stării de pericol, oprirea acestuia nu a putut fi imediată, forța inerțială făcând ca distanța de oprire totală să fie mai mare decât distanța de la locul frânării până la persoana vătămată angajată în traversarea regulamentară a străzii.

Astfel, pe cale de consecință, a survenit un impact între autoturismul condus de inculpat și partea vătămată M. M. D., în urma căruia aceasta a căzut pe carosabil. Imediat, inculpatul a oprit autovehiculul și a coborât din habitaclu. Victima a fost transportată de urgență la spital de către ambulanță.

Raportat la locul impactului între autoturism și persoana vătămată, având în vedere declarațiile persoanelor ce au perceput în mod direct accidentul de

circulație, s-a constatat că acesta s-a produs pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător cu indicatoare rutiere și marcaj și că autovehiculul a lovit victima cu partea frontală-stângă.

În ceea ce privește întreaga dinamică de producere a evenimentului rutier, trebuie coroborate cu planșa foto și constatările organelor de poliție, declarațiile martorilor oculari Chertițe V. (filele 41, 42-43 - dosar de urmărire penală) și P.

F. (filele 45, 46-47 - dosar de urmărire penală), ale părții vătămate M.
D. (filele 27, 38-39 - dosar de urmărire penală) și ale inculpatului (filele 51-53, 56 - dosar de urmărire penală) care arată că dinamica de producere a evenimentului rutier este cea mai sus expusă.

Pentru aceste motive, s-a constatat că, în momentul declanșării stării de pericol, pietonul era angajat deja în traversarea drumului public, situându-se deja pe trecerea de pietoni, în momentul în care autovehiculul se apropia de acel loc și că inculpatul avea obligația de a respecta semnificația semnelor de circulație montate în acea zonă (art. 66 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002). Raportat la nicio altă persoană participant la traficul rutier, nu se poate reține vreo activitate culpoasă cu legătură de cauzalitate în producerea evenimentului rutier.

Din evenimentul rutier ce a avut loc în dinamica mai sus prezentată, a survenit accidentarea numitei M. M. D., care respectase întru-totul normele rutiere.

Din Raportul de constatare medico-legală nr. 27 din_ al Serviciului Medico-Legal J. B. M. - Maramureș (fila 31 - dosar de urmărire penală), reiese că victimei M. M. D. i-au fost provocate răni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

Raportul conchide că există legătură de cauzalitate între mecanismul de producere al accidentului rutier și vătămările suferite de persoana vătămată.

Pentru aceste motive, s-a apreciat că accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului O. V. D., care putea să prevină producerea accidentului rutier dacă ar fi acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentară a drumului public.

Inculpatul O. V. D. nu se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului de circulație, conform Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 22610 din_ al Serviciului Medico-Legal J. B.

- Maramureș (fila 22 - dosar de urmărire penală).
Starea de fapt expusă mai sus se coroborează cu următoarele mijloace de probă:
- proces verbal de sesizare (fila 8 din dosarul de urmărire penală);
- proces verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare aferentă acestuia (filele 9-18 din dosarul de urmărire penală);
- declarațiile inculpatului O. V. D. (filele 51-53, 56 - dosar de urmărire penală);
  declarațiile martorilor Chertițe V., P. L. F. (filele 41, 42-43, respectiv 45, 46-47 - dosar de urmărire penală);
  - plângerea și declarațiile părții vătămate M. M. D. (filele 25, 26, 38-39 - dosar de urmărire penal);
- Raportul de constatare medico-legală nr. 27 din_ al Serviciului Medico-Legal J. B. M. - Maramureș (fila 31 - dosar de urmărire penală);
- proces-verbal de verificare a stării tehnice a unui autovehicul (fila 19 - dosar de urmărire penală);
- Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 22610 din_ al Serviciului Medico-Legal J. B. M. - Maramureș (fila 22 - dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului ORJEKOVSKI V. D., care, în data de _

, în jurul orei 7:19, deplasându-se cu autovehiculul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_, pe str. V. Lucaciu din B. M., în apropierea imobilului cu nr. 163, ca urmare a faptului că nu a luat măsurile de prevedere necesare, a observat târziu o persoană ce traversa strada regulamentar prin loc marcat și semnalizat corespunzător și căreia astfel nu i-a acordat prioritate de trecere, și a intrat în impact cu această persoană (M. M. D. ), provocându-i răni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184, alin. 2-4 Cod penal.

La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (de la 6 luni la 3 ani închisoare, limite ce au fost reduse conform prevederilor art. 320, indice

1 Cod procedură penală), împrejurările săvârșirii faptei (inculpatul nu a luat măsurile de prevedere necesare), urmarea produsă (partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale), dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, s-a prezentat în fața instanței de judecată regretând săvârșirea infracțiunii.

Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, așa cum prevăd dispozițiile art. 345, alin. 2 Cod procedură penală, dar și având în vedere dispozițiile art. 320, indice 1 Cod procedură penală și constatând că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, instanța va da eficiență dispozițiilor art. 320, indice 1, alin. 7 Cod

procedură penală, astfel că l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184, alin. 2-4 Cod penal.

Instanța nu a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, lit. a Cod penal în privința inculpatului, neimpunându-se recompensarea acestuia pentru lipsa antecedentelor penale; simplul fapt că a avut o conduită firească în societate nu justifică recompensarea acestuia prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Instanța nu a făcut nici aplicarea dispozițiilor art. 74, alin. 1, lit. c Cod penal, așa cum a solicitat inculpatul prin apărător. În cazul aplicării art. 320, indice 1 Cod procedură penală, comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu a putut fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 Cod penal, întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74, alin. 1, lit. c Cod penal pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320, indice 1 Cod procedură penală numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74, alin. 1, lit. c Cod penal, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal, apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate, instanța, având în vedere că sunt întrunite condițiile din art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare și stabilește un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit potrivit art. 82 din Codul penal, ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Cu privire la această modalitate de individualizare judiciară de executare a pedepsei, instanța a apreciat-o ca fiind cea mai potrivită pentru inculpat, acesta

îndeplinind condițiile cumulative strict și limitativ prevăzute de lege: pedeapsa stabilită pentru infracțiune nu depășește 3 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție. Conduita inculpatului a fost verificată pe durata termenului de încercare, astfel încât se apreciază că există toate premisele ca scopul preventiv și educativ al pedepsei să fie atins și prin această modalitate de individualizare a executării.

În baza art. 71, alin. 5 Cod penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 1357 din Codul civil și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma culpei fără prevedere.

În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către partea civilă, în cuantum de 6168,26 lei, în raport și de precizările făcute în fața instanței la ultimul termen de judecată (în sensul că solicită această suma, independent de suma de 5800 lei primită în cursul urmăririi penale de la inculpat), instanța constată că acestea nu au fost dovedite în întregime de partea civilă. Astfel, la dosarul instanței au fost depuse chitanțe justificative ale anumitor cheltuieli ocazionate de accidentul în care a fost implicată partea vătămată (filele 51-112 din dosarul instanței).

În declarația dată în cursul urmăririi penale, partea civilă a arătat că a primit de la inculpat suma de 5800 lei, declarația acesteia fiind dată în data de_ . Partea civilă a detaliat cheltuielile efectuate din această sumă de bani. Chitanțele depuse care justifică cheltuielile efectuate până la această dată sunt inferioare sumei de 5800 lei.

Apoi, instanța a mai avut în vedere faptul că, ulterior datei de_, partea civilă a mai efectuat cheltuieli în cuantum de 862,57 lei, justificate prin chitanțe.

Partea civilă a arătat că a mai efectuat și alte cheltuieli care nu se pot justifica cu bonuri, cheltuieli indirecte (reprezentând îngrijirea sa la domiciliu), cheltuieli pe care le cuantifică la suma de 2000 lei.

Din depoziția martorului Lupșe Călin Aurel (fila 122 din dosarul instanței), rezultă că atât el, cât și soția acestuia au oferit ajutor financiar părții civile, astfel că instanța va acorda și suma de 2000 lei solicitată de către aceasta, apreciind că s-a făcut dovada acestor cheltuieli.

Rezultă astfel că despăgubirile materiale justificate de partea civilă prin înscrisuri și prin administrarea probei testimoniale sunt în cuantum de 2862,57 lei.

Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile Codului civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nici o restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.

Prejudiciile nepatrimoniale, denumite și daune morale, constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecințe pot fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității, prestigiului sau reputației unei persoane etc.

Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic,

psihic si afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc.

Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o baza echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

În ceea ce o privește pe partea civilă M. M. D., instanța va avea în vedere împrejurarea în care aceasta a fost accidentată, dar și leziunile suferite de aceasta, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

Orice suferință fizică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suporta astfel, în mod automat, și o suferință psihică - așa cum este si cazul părții civile M. M. D. .

Oricât de dificilă ar fi însă operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe (cu consecințe directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale), instanța nu statuează însă în mod arbitrar asupra acestei chestiuni, ci are la îndemână drept criterii orientative o serie de aspecte.

Astfel, pe de o parte, s-a avut în vedere gravitatea suferinței de ordin fizic suportată de către partea civilă (leziunile corporale suferite de către partea civilă au fost stabilite în mod obiectiv, prin acte(le) medico-legale anexate la dosar.

Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, s-a avut în vedere că sumele de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpatul care prin fapta sa ilicită a stat la originea lor și care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală.

De asemenea, instanța a luat în considerare și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin presații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.

Or, din perspectiva tuturor aceste aspecte, instanța a apreciat că valoarea daunelor morale solicitate în speță de către partea civilă M. M. D. (130.000 euro) este exagerată și nerezonabilă, motiv pentru care apreciază că se poate realiza compensarea traumelor psihice suferite prin acordarea unei sume de 30.000 euro.

Deși asigurătorul nu are calitate de parte responsabilă civilmente, potrivit dispozițiilor art. 55 din Legea 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.

În legătură cu suportarea despăgubirilor civile pretinse în cauză de către asigurător, instanța a reținut că raportat la obiectul cauzei - vătămare corporală din culpă săvârșită de inculpat, în raport de dispozițiile Legii 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., cu modificările ulterioare, asiguratorul, prin hotărârea penală poate fi obligat la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea prejudiciului încercat de partea civilă - victimă a infracțiunii din culpă, pentru care a fost condamnat penal inculpatul.

Doar în situații excepționale, peste limita de asigurare, poate fi obligat inculpatul la diferența de sumă, în situațiile pentru care nu răspunde asiguratorul.

Așa fiind, asiguratorului i se angajează o răspundere patrimonială directă, care izvorăște din răspunderea civilă contractuală, în temeiul contractului de asigurare - RCA, încheiat între acesta și asigurat (inculpat sau eventual proprietarul autovehiculului asigurat). Tocmai încheierea contractului de asigurare RCA, rezultă că produce efecte în favoarea terților - persoane păgubite, care au dreptul la dezdăunări urmare a faptei ilicite săvârșite de inculpat căruia i se poate angaja răspunderea în cazul despăgubirilor datorate părții civile peste

limita de asigurare, prevăzută în contractul de asigurare, față de limita de răspundere a asigurătorului.

Despăgubirile se plătesc de către asigurator, conform art. 55 din Legea 136/1995, persoanelor păgubite, despăgubirile acordate de instanță, fiind incluse în riscurile asigurate pentru care asiguratorul acordă obligatoriu despăgubiri terților - persoane prejudiciate, cum este cazul părții civile - unitatea sanitară din prezenta cauză.

Așadar, în cauză, în baza art. 55 din Legea 136/1995, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă delictuală SC G. R. A. R. SA, cu sediul în București, str. G. Polizu, nr. 58-60, sector 1, la plata sumei de 2862,57 lei, reprezentând daune materiale, și de 30.000 euro, reprezentând daune morale către partea civilă M. M. D., domiciliată în B. M., str.

, nr. 35, jud. Maramureș.
De asemenea, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 49, art. 50 și art. 55 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asiguratorul SC
R. A. R. SA de răspundere civilă delictuală, la plata următoarelor despăgubiri civile:

În baza art. 50 din Legea 136/1995, instanța a obligat asigurătorul de răspundere civilă delictuală SC G. R. A. R. SA la plata sumei de 5.500,39 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă M. M. D.

În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 400 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea vătămată M. M.

D. și asigurătorul SC G. R. A. -R. SA.

Partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admise în totalitate pretențiile civile, așa cum au fost precizate în constituirea de parte civilă.

În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond i-a acordat cu titlu de daune morale suma de 30.000 euro, însă a solicitat suma de 130.000 euro, suma apreciată ca fiind exagerată de către instanță.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză și raportul spihodiagnostic rezultă că în urma accidentului partea civilă a suferit tulburări ale somnului, atacuri de panică și diverse manifestări specifice anxietății sociale.

La stabilirea daunelor morale, instanța de fond trebuia să aibă în vedere anumite criterii și principii care au fost arătate în doctrină și care se referă la gravitatea prejudiciului nepatrimonial, importanța acestuia, durata consecințelor vătămătoare, intensitatea suferințelor fizice și psihice, natura leziunilor, numărul și durata zilelor de spitalizare.

Partea civilă și în prezent se află în incapacitate parțială de muncă în urma accidentului, iar suma de 130.000 euro ar fi o compensație justificată, raportat la suferințele cauzate părții civile.

Societatea de A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie reduse daunele morale acordate părții civile.

În motivele de recurs s-a arătat că stabilirea cuantumului daunelor morale nu este supusă unor criterii legale de determinare, acestea se stabilesc prin

aprecierea obiectivă, ținându-se seama de gravitatea suferințelor de ordin fizic suportate de partea civilă, așa cum rezultă de actele medico-legale existente la dosar.

Societatea de asigurare a apreciat că suma de 30.000 euro stabilită cu titlu de daune morale în favoarea părții civile este exagerată și se impune reducerea acesteia.

Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de partea civilă, societatea de asigurare, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Stabilind obligația de a repara prejudiciul cauzat unei persoane, printr-o faptă ilicită, legea nu distinge între prejudiciul patrimonial și cel nepatrimonial; ca atare, nu există temei juridic pentru a se înlătura obligația de reparare a daunelor morale, acestea având, la fel, ca orice prejudiciu, un caracter păgubitor ce dă naștere obligației de reparare.

Potrivit prevederilor art. 14 din Codul de procedură penală și ale art.1357 C.civ., despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune, trebuie să constituie o justă și integrală reparare a daunelor ocazionate.

Instanța de fond a constatat că inculpatul a accidentat partea civilă pe trecerea de pietoni, cauzându-i leziuni vindecabile în 75-80 de zile îngrijiri medicale.

Pe cale de consecință, în mod judicios, societatea de asigurare a fost obligată la daune morale în cuantum de 30.000 euro față de partea civilă.

Victima unei infracțiuni de natura celei comise de inculpat, are dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătății sale, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care le- a suportat de pe urma faptului ilicit.

Astfel, victima, a fost supusă mai multor operații prin care i s-au montat tije metalice în picior, a fost internată în spital în perioada 11 ianuarie 2012 - 20 ianuarie 2012 și 4 iunie 2012 - 12 iunie 2012, iar în continuare urmează să fie supusă unei alte intervenții chirurgicale de îndepărtare a corpurilor metalice din picior.

Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat și care, în cuantumul de 30.000 euro stabilit de instanța de fond, este justificat.

Așadar, prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic că inculpatul a determinat supunerea părții civile nu numai la traume fizice și psihice excepționale dar și la o infirmitate care, îi limitează accesul la o viață socială și afectivă normală, potrivit vârstei și intereselor sale.

Pe de altă parte, din planșele foto existente la dosar rezultă că partea civilă are urme ale operațiilor la care a fost supusă și care vor fi vizibile toată viața (f.127-130 doar fond).

Existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală și prejudiciul nepatrimonial încercat, curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică, corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale pe care o va menține.

Având în vedere că daunele morale în cuantum de 30.000 euro au fost corect stabilite de către instanța de fond în favoarea părții civile, sens în care nu se impune majorarea acestora, așa cum a solicitat partea civilă prin motivele de recurs și nici reducerea acestora, cum a solicitat societatea de asigurare, pentru

motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursurile formulate de partea civilă M. M. și Societatea de A. S.C.

G. R. A. R. S.A împotriva sentinței penale nr.2564 din 30 octombrie 2013 a J. ecătoriei B. M. urmează să fie respinse, ca nefondate.

În baza art.192 alin.-2 C.p.p. partea civilă și societatea de asigurare urmează să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea vătămată M. M.

D. si asiguratorul S.C. G. R. A. R. S.A. împotriva sentinței penale nr. 2564 din 30 octombrie 2013 a J. ecătoriei B. M. .

Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2013 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. G. SS V. V. A.

se află în CO semnează prim-grefier T. M.

Red. V.G./S.M.D.

2 ex./_

J. .fond.E. Fărcaș

#Vatamare Corporala din Culpa. Practica Judiciara

← Decizia penală nr. 347/2013. Vătămare corporală din culpă		Decizia penală nr. 156/2013. Vătămare corporală din culpă →

Decizia penală nr. 1736/2013. Vătămare corporală din culpă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1736/2013. Vătămare corporală din culpă