Decizia penală nr. 919/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.919/R/2013
Ședința publică din data de 21 iunie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTORI: I. C. M.
: SS GREFIER: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin PROCUROR - V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea civilă A. F.
împotriva sentinței penale nr.1572 din 05 decembrie 2012 a Judecătoriei Ș. l S.
, inculpatul Ș. C. fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj dat în dosar nr.253/P/2010 pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 C pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al părții civile A.
F., lipsă fiind inculpatul Ș. C., partea responsabilă civilmente S. P. C. S.R.L., asiguratorul S. O. V. I. G. S. și partea civilă A. F. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că la dosarul cauzei s- a depus prin serviciul registratură al instanței în data de 19 iunie 2013 de către apărătorul ales al părții civile A. F. un memoriu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al părții civile A. F., solicită instanței să aibă în vedere memoriul formulat și pe cale de consecință să dispună admiterea recursului declarat de partea civilă.
Precizează faptul că, au înțeles să critice hotărârea primei instanței, chiar dacă prin aceasta s-a reținut în latura penală a cauzei, culpa comună a victimei, deoarece din punctul său de vedere procentul culpei nu a fost stbilit în mod concret de către prima instanță.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a stabilit un procent cu care nu pot fi de acord, respectiv pentru partea vătămată o culpă în proporție de 70 %, iar pentru inculpat de doar 30%.
Apreciază că, starea de fapt corectă este cea descrisă în memoriul depus la dosarul cauzei și solicită instanței de recurs să o aibă în vedere.
Totodată, apreciază ca fiind exagerat procentul stabilit de prima instanță pentru partea vătămată de 70%, în raportat de starea de fapt descrisă în memoriul depus la dosarul cauzei, care din punctul său de vedere nu poate fi mai mare de 20- 30%.
Arată că, partea vătămată este o persoană în vârstă, iar zilele mari de îngrijiri medicale de 110-120 zile necesare pentru vindecarea leziunilor suferite deși nu par foarte mari, după o anumită vârstă aceste leziuni au un grad de vindecare mult mai scăzut decât în cazul unei persoane mai tinere. Partea vătămată și în prezent se deplasează cu dificultate și acuză în continuare dureri, iar suma acordată de 30.000 lei cu titlu de daune morale i se pare o reparație total insuficientă pentru suferințele prin care a trecut aceasta.
Apreciază că, instanța de recurs va analiza toate aspectele învederate și va acorda părții vătămate o sumă mult mai mare decât cea acordată de instanța de fond.
În privința daunelor materiale, având în vedere că acestea sunt greu de probat, achiesează la soluția primei instanțe cu privire la acordarea acestora.
Reprezentantul M. ui P., apreciază recursul declarat de către partea civilă A. F. fondat, însă numai în privința neacordării daunelor materiale. Instanța de fond a acordat părții civile daune morale în sumă de 30.000 lei și a respins cererea referitoare la acordarea daunelor materiale.
Arată că, partea civilă a solicitat în fața primei instanțe acordarea sumei de
1.000 lei, reprezentând costul transportului efectuat la diferite unități spitalicești. Chiar dacă bonurile de combustibil prezentate nu concordă cu datele la care partea civilă s-a prezentat la unitățile spitalicești este de notorietate faptul că, pentru acordarea asistenței medicale la un număr atât de mare de îngrijiri medicale (110-
120 zile) partea civilă a fost nevoită să se prezinte la unitățile spitalicești pentru acordarea asistenței medicale și, în consecințe apreciază că, suma de 1000 lei solicitată este pe deplin justificată.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.1572 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Șimleul Silvaniei în dosarul nr._, în temeiul art.14, art.346 Cod procedură penală rap.la art.998-999 cod civil și la art.50 și art.54 al.1 din Legea 136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă A. F. și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. C. S. alături de asiguratorul de răspundere civilă SC O. V. I. G. SA (fosta B. A. )-S.
S. M., în limita plafonului legal, să plătească părții civile suma de 30.000 lei reprezentând daune morale.
A fost respinsă ca nefondată cererea de acordare a daunelor materiale.
In baza art.14 și art.346 Cod procedură penală rap.la art.998-999 Cod civil și art.313 din Legea 95/2006 coroborat cu art. .50 și art.54 al.1 din Legea 136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. și obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. C. S. alături de asiguratorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, să plătească părții civile suma de 2439,6 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale.
In baza art.14 art.346 Cod procedură penală rap.la art.998-999 Cod civil și art.313 din Legea 95/2006 coroborat cu art. .50 și art.54 al.1 din Legea 136/1995
republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă acțiunea civilă formulată de S. județean de A. S. și obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. C. S. alături de asiguratorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, să plătească părții civile suma de 1006,2 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale.
A fost respinsă ca tardivă cererea de constituire de parte civilă formulată de S.
O. SS .
A fost obligat inculpatul să achite suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de_, în jurul orei 7,30, inculpatul a intenționat să plece cu autoutilitara care a fost parcată lângă magazinul Tora de pe str.G.C., în apropiere cu intersecția cu str.Partizanilor din SS . Pentru a ieși din parcare inculpatul a fost nevoit să facă o manevră de mers înapoi, pentru a-și continua deplasarea spre înainte, întrucât în fața acesteia erau parcate alte autovehicule.
In momentul în care a efectuat manevra de mers înapoi, fără să se asigure suficient, inculpatul a lovit-o cu partea din spate a autoutilitarei pe partea vătămată
A. F. care traversa strada prin spatele autoutilitarei, prin loc nesemnalizat și nemarcat.
In urma impactului partea vătămată a căzut pe carosabil, suferind leziuni traumatice, respectiv-tasare corp vertebral L-1 amielică, a fost transportată cu ambulanța la S. orășenesc SS și apoi la S. de U. din Z. .
Inculpatul și partea vătămată au fost testați cu aparatul etilotest marca Drager, rezultatul fiind alcoolemie 0.
Din raportul de constatare medico legală nr.2183/II/b/285 din_ a S. ui de Medicină Legală reiese că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier, leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale.
In cauză a fost efectuată o expertiză auto potrivit căreia victima fost lovită cu partea mediană a părții din spate a autoutilitarei după care s-a dezechilibrat și căzut în spatele autoutilitarei, suferind leziunile menționate în raportul de expertiză medicală.
In momentul producerii accidentului inculpatul nu a respectat prevederile din RAOUG nr.195/2002, nu s-a asigurat în momentul efectuării manevrei de mers înapoi, dacă vizibilitatea din spate era împiedicată, inculpatul trebuia dirijat de o persoană aflată în afara autoutilitarei.
Potrivit expertizei tehnice auto accidentul rutier putea fi evitat de către inculpat dacă se respectau prevederile Codului rutier, privind obligațiile cei îi reveneau la efectuarea manevrei de mers înapoi.
Accidentul putea fi evitat și de către partea vătămată A. F. dacă se asigura în traversare numai după ce s-a asigurat că o putea face fără pericol pentru persoana sa și pentru ceilalți participanți la trafic.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiză auto, proces verbal de verificare tehnică, raport de constatare medicală, declarațiile inculpatului, ale părții vătămate și martori, rezultatul alcooltest.
Prin sentința penală nr.15/_ în baza art.184 alin. 2 și 4 C. pen., art. 320/1 alin. 7 C.p.p., cu aplicarea art.74 lit.a, 76 lit e Cod penal fost condamnat, la
pedeapsa de 2 (două) luni cu suspendarea executării pedepsei pe durata de 2 ani și 2 luni.
In cursul urmăririi penale S. județean De U. Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2439,6 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei A. F. iar S. J. de A. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 1006,20lei (f.50,52 dos._ ).
La termenul de judecată din 8 iunie 2011 instanța a dispus disjungerea laturii penale și formarea unui nou dosar cu privire la latura civilă a cauzei, care a fost înregistrat sub nr.947/309/8 iunie 2011.
La termenul de judecată din_ (dosar_ ) partea vătămată A. F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 101.000 lei reprezentând daune morale și daune materiale. (f. 98 dosar 1132/2010)
La termenul de judecată din 10 august 2011 avocatul părții civile a depus la dosarul cauzei precizare a constituirii de parte civilă în care arată că solicită suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale și 1.000 lei cu titlu de daune materiale (f.73).
La data de_ S. O. "P. D. I. P. "; SS a formulat cerere de intervenție în nume propriu împotriva pârâților Ș. C., SC P. C.
S. T., B. A. SA Agenția S. M. arătând că A. F. a fost internată la intervenient pe o perioadă de 1 zi cheltuielile de spitalizare fiind în sumă de 182,79 lei.(f.,76).
La termenul de judecată din_ instanța a calificat această cerere de intervenție drept o cerere de constituire de parte civilă (f.86).
Instanța a încuviințat cererea reprezentantului părții vătămate de efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili numărul real a l zilelor de îngrijiri medicale și dacă partea vătămată prezintă leziuni permanente, s-au dacă leziunile au afectat capacitatea de muncă a părții civile.
Concluziile raportului au fost în sensul că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier; leziunile au necesitat în totalitate 110-120 zile de îngrijiri medicale; leziunile nu au pus în primejdie viața părții vătămate: partea vătămate, ca urmare a accidentului rutier din data de_, prezintă o incapacitate adaptativă de 40% care nu se încadrează în grad de invaliditate; leziunile traumatice pot data din_ (f. 109)
Pentru a dovedi daunele materiale, partea vătămată a depus la dosarul cauzei bonuri combustibil deplasări la C. - 3 buc. (f. 114).
Au fost audiați martorii propuși de partea vătămată, respectiv Mitrașca M. și Sician Sofia (f. 98-99).
Partea vătămată a depus copii concedii medicale și alte înscrisuri medicale (f.
116-128).
Din cuprinsul probatoriului administrat în cauză și ținând cont de starea de fapt reținută în sarcina inculpatului, care a fost condamnat la pedeapsa de două luni închisoare cu suspendare condiționate pe durata unui termen de încercare de doi ani și două luni, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul
- rănirea părții civile, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei.
Însă s-a ținut cont de faptul că la condamnarea inculpatului s-a avut în vedere și culpa concurentă a părții vătămate care a traversat strada prin spatele autotutilitarei conduse de inculpat, prin loc nesemnalizat și nemarcat.
Instanța a apreciat că partea vătămată a avut o culpă în proporție de 70% la producerea accidentului. Aceasta avea obligația, potrivit art. 72 alin. 3 din OUG 195/2002, de a se angaja în traversare numai prin locuri special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o poate face fără pericol pentru ea și ceilalți participanți trafic. Prin acțiunea sa inconștientă, partea vătămată s-a expus singură la un pericol. Aceasta a putut observa mașina care avea motorul pornit, însă cu toate acestea s-a angajat în traversare în mod cu totul necorespunzător. Inculpatul ca urmare a cuplei sale, a fost condamnat la o pedeapsă penală și în plus, având în vedere că își câștiga existența din munca de șofer, a rămas și fără nicio sursă de venit, acesta nemaiavând dreptul de a mai conduce un autovehicul o perioadă de timp.
Cu toate acestea, având în vedere faptul că accidentul de circulație s-a soldat cu rănirea gravă a victimei, acesteia cauzându-i-se leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 110-120 zile de îngrijiri medicale, instanța a apreciat că părții vătămate i s-a cauzat un prejudiciu moral, constând în suferința fizică și psihică deosebită creată ca urmare a accidentării cu autoturismul prin provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale.
Sub acest aspect, instanța a avut în vedere că partea civilă a formulat pretenții atât cu privire la prejudiciul patrimonial suferit, cât și cu privire la cel nepatrimonial.
Instanța a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum).
În privința prejudiciului patrimonial suferit, instanța a reținut că acesta nu a fost dovedit. Astfel, partea civilă a solicitat suma de 1000 lei reprezentând daune materiale și a depus la dosarul cauzei trei bonuri de combustibil. Aceste bonuri ar fi putut fi folosite pentru orice deplasare a părții civile nu neapărat pentru tratamente medicale. Nu rezultă din nici un act de la dosar că acel combustibil a fost folosit pentru drumuri cauzate de tratamente medicale sau recuperări medicale. Este adevărat că din actele de la dosarul cauzei rezultă că partea civilă a efectuat tratamente de recuperare la Băile Felix dar data inserată pe aceste bonuri nu coincide cu data la care s-au efectuat aceste tratamente. De asemenea, este adevărat că raportat la împrejurarea că partea civilă a suferit un număr mare de îngrijiri medicale, aceasta cu siguranță a efectuat anumite cheltuieli și nu a fost în măsură să se preocupe permanent de obținerea dovezilor scrise pentru aceste cheltuieli. Cu toate acestea, instanța apreciază că partea civilă nu a depus nicio probă în sensul art. 1160 C. civ. care să permită instanței să evalueze aceste cheltuieli, cheltuieli care nu pot fi acordate pe simple prezumții.
Referitor la prejudiciul nepatrimonial, instanța a avut în vedere criteriul echității, care presupune ca indemnizația acordată să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.
Raportat la suferința fizică resimțită ca urmare a accidentării cu autoturismul
și provocării leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului, la numărul de zile de spitalizare și de concediu medical, la restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării, dar și la faptul că leziunile cauzate au determinat apariția unei deficiențe globale ușoare a părții civile, aceasta prezentând o incapacitate adaptativă de 40%, fiind afectată inclusiv viața socială a părții civile, instanța apreciază ca fiind echitabil a i se acorda acesteia o indemnizație pentru reparația prejudiciului nepatrimonial suferit.
Instanța a apreciat însă că, raportat și la culpa pe care partea civilă o are în producerea accidentului, pretențiile părții civile sunt însă exagerate. Totodată, instanța apreciază că partea vătămată urmărește și obținerea unor avantaje materiale necuvenite. Astfel, a încercat să convingă instanța că a fost nevoită se pensioneze din cauza leziunilor suferite în urma accidentului. Ambii martori propuși de către partea civilă (f. 99-100) au declarat că partea civilă a fost nevoită să se pensioneze din cauza bolii. Însă din decizia de pensionare depusă la fila 117 dosar rezultă că motivul pensionării nu este boala ci că aceasta s-a pensionat anticipat. Având în vedere perioada de recuperare, leziunile provocate și perioada în care partea civilă a fost imobilizată, în mod cert i-a fost afectată acesteia viața socială și profesională și i-au produs o suferință fizică și psihică. Instanța reține că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, dar în același timp cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la natura leziunilor produse, perioada de recuperare și limitarea adusă vieții sociale, familiale și profesionale a părții civile, instanța apreciază că pretențiile părții civile depășesc însă cuantumul sumei care prin prisma elementelor arătate mai sus ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite. Pe aceste considerente instanța consideră că suma de 30.000 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile și să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză a acesteia.
Instanța a constatat că la fila 73 din dosarul de urmărire penală se află o copie a poliței de asigurare obligatorie emisă de S. B. A. S., cu valabilitate de la_ la_, din care rezultă că autoutilitara Volkswagen având număr de înmatriculare_, proprietatea părții responsabile civilmente S. P. Compimpex S.R.L. și condusă la momentul accidentului de către inculpat, era asigurată la această societate la data producerii accidentului.
În consecință, în baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 și art.1000 alin.3 Cod civil, instanța a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asiguratorul de răspundere civilă SC O. V. I. G. SA (fosta B. A. )-S.
S. M., în limita plafonului legal, să plătească părții civile suma de 30.000 lei reprezentând daune morale.
Prin adresa nr.670/_, aflată la fila 52 din dosar u.p., S. J. de U.
Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 2439,6 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacientei A. floare, iar prin adresa nr.200/_, aflată la fila 50 dosar u.p., S. J. de A. S.
a menționat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1006,20 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși și a serviciilor medicale.
Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. au calitatea de părți civile în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de acestea, instanța a apreciat că pretențiile lor civile sunt întemeiate, făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical și, respectiv transportul părții civile.
Prin urmare, în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală rap.la art.998- 999 Cod civil și art.313 din Legea 95/2006 coroborat cu art. .50 și art.54 al.1 din Legea 136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare,a fost admisă acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. și obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. C. S. alături de asiguratorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, să plătească părții civile suma de 2439,6 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale.
In baza art.14 art.346 Cod procedură penală rap.la art.998-999 Cod civil și art.313 din Legea 95/2006 coroborat cu art. .50 și art.54 al.1 din Legea 136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă acțiunea civilă formulată de S. județean de A. S. și obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. C. S. alături de asiguratorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, să plătească părții civile suma de 1006,2 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale.
Cu privire la cererea de intervenție formulată de către S. O. Ș. S. (f. 76), instanța a calificat această cerere ca fiind o cerere de constituire de parte civilă. Chiar dacă acțiunea civilă a fost disjunsă, aceasta rămâne totuși în cadrul procesului penal, cadru care se supune regulilor cuprinse în Codul de procedură penală iar instituția intervenției nu este cunoscută în procedura penală.
Cererea de constituire de parte civilă se formulează cel mai târziu până la citirea actului de sesizare, conform art. 15 alin. 2 C. pr. pen., motiv pentru care instanța a respins ca tardivă această cerere.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul să achite suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal partea civilă A.
F. solicitând casarea acesteia și rejudecând să se dispună obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurator la plata despăgubirilor civile conform constituirii de parte civilă formulată în cauză.
De asemenea să se modifice proporția culpei față de procentul stabilit de prima instanță arătând că, în ceea ce privește pe partea vătămată, culpa nu poate fi mai mare de 20-30% și de asemenea să se majoreze cuantumul daunelor morale întrucât cele stabilite de instanța de fond sunt insuficiente față de suferințele la care a fost supusă partea vătămată pe perioada zilelor de îngrijiri medicale și ulterior.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs s-a susținut că achiesează soluției instanței de fond cu privire la acordarea daunelor materiale.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Prin sentința penală nr.15 din_ a Judecătoriei Ș. S. inculpatul Ș. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare pentru
comiterea infracțiunii prev. de art.184 alin.2 și 4 C.pen. cu aplicarea art.3201alin.7 C.pr.pen. și art.74 lit.a, 76 lit.e C.pen.
S-a constatat că latura civilă a fost disjunsă formându-se obiectul dosarului cu numărul de mai sus.
Hotărârea a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului Parchetului prin decizia penală nr.1249 din 19 septembrie 2012 a Curții de A. C. .
În fapt s-a reținut că în data de_ în jurul orelor 7,30 inculpatul Ș. C. intenționând să iasă dintr-o parcare situată pe str. G.C. din localitatea Ș. S. a fost nevoit să facă o manevră de mers înapoi și întrucât nu s-a asigurat suficient a lovit-o cu partea din spate a autoutilitarei pe partea vătămată A. F. care traversa strada prin spatele autovehiculului prin loc nesemnalizat și nemarcat. Ca urmare a accidentului partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 110-120 de zile de îngrijiri medicale reținându-se că prezintă și o incapacitate adaptativă de 40% care nu se încadrează în grad de invaliditate.
S-a stabilit în procesul penal că la producerea accidentului a concurat atât culpa inculpatului care nu a respectat dispozițiile din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 în sensul că nu s-a asigurat în momentul efectuării manevrei de mers înapoi iar dacă vizibilitatea din spate era împiedecată trebuia dirijat de o persoană aflată înafara autoutilitarei, cât și culpa părții vătămate care potrivit art.72 alin.3 OUG nrt.195/2002 avea obligația de a se angaja în traversare numai prin locuri special amenajate și semnalizate corespunzător iar în lipsa acestora pe la colțul străzii, numai după ce s-a asigurat că o poate face fără pericol dispoziții care au fost încălcate de către partea vătămată.
Potrivit art.22 C.pr.pen. hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
În ceea ce privește gradul de culpă contesta prin motivele de recurs Curtea va aprecia că raportat la considerentele sentinței penale de condamnare în mod corect instanța investită cu soluționarea acțiunii civile a stabilit că partea vătămată a avut o culpă determinantă în producerea accidentului raportat la încălcarea dispozițiilor art.72 alin.3 din OUG nr.195/2002 și că aceasta se estimează la procentul de 70% întrucât prin acțiunea sa de a traversa strada printr-un loc nepermis și fără să se asigure s-a expus unui pericol mai ales că avea posibilitatea să observe vehiculul care avea motorul pornit.
Referitor la despăgubirile civile acordate de instanța de fond cu titlu de daune morale în cuantum de 30.000 lei se apreciază că acestea sunt proporționale cu gradul culpei inculpatului, cu urmările produse prin fapta pentru care a fost condamnat ținându-se cont la stabilirea acestora de toate criteriile prev. de art.998 C.civ. și de suferințele fizice și psihice la care a fost expusă partea vătămată atât pe durata zilelor de îngrijiri medicale cât și pe perioada ce a urmat.
La termenul de azi apărătorul ale al părții civile a arătat că se renunță la despăgubirile civile reprezentând daune materiale deoarece sunt greu de probat și că achiesează soluției primei instanțe, așa cum rezultă din practicaua deciziei.
În contextul celor expuse mai sus Curtea în temeiul art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civila A. F. împotriva sentinței penale nr. 1572 din 5 decembrie 2012 a Judecătoriei Ș. S.
.
Potrivit art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligată recurenta să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civila A. F., cu domiciliul în Ș. Sivaniei, str. N. nr. 8, jud. S., împotriva sentinței penale nr. 1572 din 5 decembrie 2012 a Judecătoriei Ș. S. .
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 iunie 2013 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. C. I. C. M. SS
GREFIER
G. I. -B.
Red.I.C.M./S.M.D.
3 ex./_ Jud.fond.M. A
| ← Decizia penală nr. 156/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 669/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
