Decizia penală nr. 1738/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a2
DECIZIA PENALĂ NR.1738/R/2013
Ședința publică din 18 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: SS
V. V. A.
GREFIER: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații T. V., G.
G. și G. I. împotriva încheierii penale fără număr din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Sălaj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații G. I. și G.
G., în stare de arest, asistați de av.Budișan C. și inculpatul T. V., în stare de arest, asistat de apărător ales av.Tiberiu Ban, toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind de către instanță inculpații G. I., G. G. și T. V. arată că își mențin recursurile formulate.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpaților G. I. și G. G. solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, și în consecință, punerea în libertate a inculpaților, întrucât în acest moment nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri și nu există temeiuri noi care să impună menținerea acesteia.
Arată că măsura arestării preventive a fost luată la data de 25 iulie 2013 față de inculpați pentru infracțiunea de dare de mită, iar în încheierea din 11 decembrie 2013, când se discută legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive se face referire la infracțiunea de delapidare.
În speță, pentru a se dispune menținerea măsurii arestării preventive trebuie să fie îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.136, 143 și 148 lit.f C.pr.pen. Instanța de fond nu verifică dacă sunt îndeplinite aceste condiții.
Dacă la momentul luării măsurii arestării preventive, se putea discuta despre existența unor indicii de vinovăție, în prezent, instanța a fost deja sesizată cu rechizitoriu, astfel că trebuie să existe probe din care să rezulte presupunerea că inculpații au comis faptele care li se rețin în sarcină. La dosar nu există decât declarația inculpatului T. V., care-i incriminează pe inculpați, care însă nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Solicită să se aibă în vedere cauzele Calmanovici c.România, Scundeanu c.România, Jiga c.România, unde CEDO a sancționat statul român pentru că nu s-au avut în vedere și măsurile alternative la arestarea preventivă. Raportat la acest moment procesual,
la împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale și au credite contractate, se poate dispune cercetarea acestora în stare de libertate.
A depus la dosar 2 hotărâri judecătorești, practica recentă a Curții de A.
C. în materia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în care alți inculpați, deși sunt cercetați pentru infracțiuni mai grave au fost puși în libertate. În dosar, s-a solicitat în fața instanței acordarea unui termen scurt de numai o săptămână, dar s-a amânat cauza peste 1 lună și 1 săptămână, ori lipsa de diligență a autorității nu poate sta ca argument pentru menținerea măsurii arestării preventive și nu poate fi imputată inculpatului arestat.
Solicită să se mai aibă în vedere cauzele Contrada c.Italia și Letellier c.Franța, în care se reține că pericolul pentru ordinea publică se diminuează odată cu trecerea timpului.
În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, având în vedere situația personală a inculpaților care sunt la prima confruntare cu legea penală. Dacă inculpații nu vor respecta obligațiile pe care le va impune instanța, se va putea dispune rearestarea acestora. Familia inculpaților este distrusă, ori nu acesta este scopul măsurii preventive.
Apărătorul ales al inculpatului T. V. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținerea recursului arată că instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului doar având în vedere starea de fapt și fără a ține cont de persoana inculpatului. La fila 7 din încheierea atacată se reține ca argument pentru menținerea măsurii arestării preventive, faptul că acuzațiile aduse inculpatului sunt extrem de grave. Aceste argumente ale instanței de fond referitoare la cuantumul prejudiciului, că s-a adus atingere însemnată proprietății publice sunt aspecte ce țin de fondul cauzei.
S-a mai reținut în încheierea atacată că se justifică menținerea stării de arest având în vedere rezonanța socială negativă a faptelor în rândul comunității din care face parte inculpatul. În cauza Teodorescu c.România, CEDO a sancționat instanțele din România că folosesc fraze stereotipe, fără să facă referire la probe concrete.
Instanța a mai reținut că inculpatul a obținut venituri din activități ilicite, ori din probe nu rezultă această situație. Inculpatul nu a negat implicarea sa în activitatea infracțională și chiar în rechizitoriu se face vorbire de atitudinea sa sinceră și cooperantă, și chiar se propune reținerea circumstanțelor atenuante.
În încheierea primei instanțe nu se arată care sunt acele probe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Motivarea instanței este viciată pentru că nu se face nicio referire la persoana inculpatului. Tribunalul Sălaj trebuia să motiveze care sunt acele riscuri că, în libertate, inculpatul ar putea perturba desfășurarea procesului penal sau că s-ar sustrage. Inculpatul are un domiciliu, o familie legal constituită, are doi copii și venituri pe care le poate justifica. Nu există nici riscul să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, cât timp este singurul care a cooperat cu organele de cercetare penală pentru aflarea adevărului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și
legală. Având în vedere gravitatea faptelor, prejudiciul mare cauzat, încercarea de mituire a polițiștilor care i-au depistat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, apreciază că în mod corect a fost menținută măsura arestării preventive față de aceștia.
Inculpatul G. I. , având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. Arată că se va prezenta ori de câte ori va fi chemată la instanță, nu se va sustrage de la judecată și dorește să-și petreacă sărbătorile în sânul familiei, perioada de 6 luni de când este arestată fiind suficientă.
Inculpata G. G. , având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, pentru a fi alături de copii, de familie, cu mențiunea că va respecta toate obligațiile pe care instanța le va stabili în sarcina ei și nu se va sustrage de la judecată.
Inculpatul T. V. , având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales, solicitând cercetarea în stare de libertate, regretă cele întâmplate și este conștient că trebuie să plătească pentru ce a făcut. Arată că dorește să-și petreacă sărbătorile alături de familie și că se va prezenta la instanță ori de câte ori va fi chemat și nu se va sustrage.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 30 din 20 august 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Sălaj s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și în baza art.159 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților G. I. (fiul lui C. și E., născut la data de_ în Panticeu, jud. C., domiciliat în G., str. P. nr. 588, jud.
C., CNP 1., G. G. S. (fiica lui N. și A., născută la data de_ în G. ,jud. C., domiciliată în G., str. P. nr. 588, jud. C., CNP 2.
) și T. V. (fiul lui V. și V., născut la data de_ în J., jud. Sălaj, domiciliat în loc. Var nr. 132, jud. Sălaj, CNP 1. ), pe o durată de 30 de zile
începând cu data de_ până la data de_ inclusiv pentru inculpații G.
I. și G. G. S. și începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv pentru inculpatul T. V. .
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj se solicită prelungirea arestării preventive a inculpaților G. I., G. G. S. și T. V. pentru o perioadă de încă 30 de zile.
În motivare s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent iar ulterior au fost extinse cercetările pentru încă câte o infracțiune iar urmărirea penală nu a fost finalizată.
Asupra sesizării de față instanța a reținut următoarele:
În fapt s-a reținut că: inculpatul G. I. este proprietarul autoutilitarei marca IVECO cu nr. de înmatriculare_ . Conform declarațiilor inculpatului, la data de_, aflându-se în piața de mașini din loc. C., a fost contactat de o persoană pe nume Mihai, din Galați, care l-a întrebat dacă nu este interesat să cumpere cupru la un preț mai mic decât prețul de piață. Inculpatul s-a arătat interesat, iar Mihai a contactat niște persoane din loc. Galați, cărora le-a spus că în dimineața zilei de_ G. I. va fi prezent în fața porții de intrare în Combinatul Siderurgic Galați cu autoutilitara mai sus menționată. În seara zilei de_, inculpatul s-a deplasat cu autoutilitara în Galați, iar în dimineața zilei de_ în fața Combinatului Sidex a fost contactat de două persoane împreună cu care s-a deplasat la un depozit din periferia orașului Galați unde a încărcat în autoutilitară o cantitate de aproximativ 4.000 kg cupru în formă de panouri.
Persoanele respective i-au eliberat un aviz de însoțire a mărfii ce conținea date nereale, iar inculpatul după ce a achitat pentru marfa cumpărată suma de 6000 euro, s-a îndreptat înspre casă unde a ajuns în seara zilei de_ . După ce a ajuns acasă, inculpatul a achiziționat cu suma de 20-30 lei un aviz de însoțire a mărfii de la o persoană necunoscută care a și completat acel aviz, destinatar fiind Rezervele de stat J. .
În dimineața zilei de_, inculpatul împreună cu soția sa, inculpata G.
G. S. s-au deplasat cu autoutilitara înspre loc. J. urmând conform propriilor declarații să predea cuprul la Remat SA, deplasarea făcând-o la J. deoarece au auzit că aici cuprul este plătit mai bine ca în altă parte, respectiv cu 10 lei/kg.
În jurul orelor 10, circulând pe raza loc. Var, autoutilitara condusă de către inculpat a fost oprită pentru un control de un echipaj de poliție format din subinspector de poliție Chiba D. și agent de poliție T. C., ambii din cadrul Poliției O. ului J. . Fiind solicitate documentele conducătorului auto și documentele aferente mărfii transportate, inculpatul a prezentat avizul de însoțire a mărfii nr. 1562 din_, seria DC nr. 0. . La expeditor era înscrisă SC Dinamic Carting SRL din loc. F., jud. C., iar la destinatar era înscris
"Rezervele S. ului J. ";, marfa transportată fiind "cupru catozi"; în cantitate de 3020 kg. De asemenea, pe avizul de însoțire a mărfii, în partea dreaptă era inserată mențiunea "Marfa se refuză. Nu are destinația corectă";, lângă această mențiune fiind o semnătură și o ștampilă a unității teritoriale J. a R. de stat.
Având în vedere aceste aspecte și existând serioase suspiciuni cu privire la proveniența mărfii, inculpatul a fost chemat la sediul Poliției O. ului J., acesta deplasându-se cu autoutilitara în curtea unității de poliție.
La momentul opririi în trafic, în autoutilitara condusă de inculpat se aflau un număr de trei persoane, pe lângă cei doi inculpati mai aflându-se o persoană de sex masculin neidentificată până în prezent. Pe drumul înspre poliție, persoana necunoscută a părăsit autoutilitara nemaiajungând la sediul Poliției O. ului J. . După ce autoutilitara a fost parcată în curte, subinspectorul de poliție Chiba D. i-a adus la cunoștință inculpatului faptul că aceasta va fi sigilată.
Totodată, organele de poliție l-au contactat pe numitul B. R. din loc. J. care deține o societate comercială ce comercializează deșeuri feroase și neferoase pentru a-l consulta cu privire la eventuala proveniență a mărfii și la documentele necesare pentru transportul acesteia.
Numitul B. R. s-a deplasat la sediul Poliției J. unde a discutat cu subinspectorul Chiba D., iar după ce a ajuns la sediul firmei sale a fost contactat telefonic de către o persoană pe nume F. care i-a spus că polițiștii din J. au oprit o persoană care transporta cupru și că aceasta are asupra sa un aviz de însoțire a mărfii eliberat de către SC Dinamic Carting SRL al cărei administrator era F. .
Totodată, F. a arătat faptul că marfa transportată nu este a lui și dacă nu îi cunoaște pe polițiști oferind orice sumă de bani pentru ca marfa să nu fie confiscată.
B. R. l-a contactat telefonic pe agentul de poliție T. C. și l-a chemat la sediul firmei sale unde i-a adus la cunoștință faptul că persoanele oprite în trafic sunt dispuse să ofere orice sumă de bani pentru a nu confisca marfa. Agentul de poliție T. C. s-a întors la sediul Poliției O. ului J. unde i-a adus la cunoștință și subinspectorului de poliție Chiba D. cele relatate de B. R., ambii formulând un autodenunț.
Ulterior, cu ocazia audierii de către subinspectorul de poliție Chiba D. a celor doi inculpatii, aceștia i-au oferit și i-au dat suma de 3000 euro formată din
6 bancnote din cupiura 500 euro pentru a nu confisca cantitatea de cupru transportată, moment în care au fost prinși în flagrant de către organele de urmărire penală.
Cu privire la inculpatul T. V., În fapt s-a reținut că acesta are calitatea de expert în cadrul Unității Teritoriale 95 Var a Autorității Naționale a R.
S. ului și P. S. din anul 2007, fiind angajat al acestei instituții din anul 1990. Printre atribuțiile de serviciu ale inculpatului sunt și acelea de a răspunde de aprovizionarea unității, gestionarea, distribuirea, exploatarea și întreținerea obiectelor de inventar și mijloacelor fixe și produse RS din unitate, de a răspunde, controla și verifica integritatea cantitativă și calitativă a stocurilor de feromangan și cupru depozitate în unitate.
Inculpatul T. V. îi cunoaște pe inculpații G. I. și G. G. S. din anul 1998 - 1999, având o relație de prietenie cu aceștia. În urmă cu aproximativ două săptămâni, aflându-se la domiciliul inculpaților G., inculpatul T. V. a fost întrebat de către inculpatul G. I. dacă nu cunoaște o sursă de aprovizionare cu cupru în zona loc. J. .
Inculpatul T. V. știind că în magazia UT 95 Var sunt depozitate 1847 tone cupru catodic și că există anumite plusuri în gestiune, i-a comunicat inculpatului G. I. faptul că îi poate face el rost de cupru. Cuprul aflat în depozitele UT 95 Var este în formă de plăci, fiind depozitat sub formă de paleți în care se află aproximativ 40-50 de plăci.
Spre sfârșitul anului 2012 a fost efectuat inventarul anual la UT 95 Var rezultând cantitatea de 1847 tone cupru catodic, iar de la acel moment până în prezent nu au mai existat intrări sau ieșiri de cupru din unitate.
La data de_ inculpatul T. V. a discutat telefonic cu inculpatul
G. I. și aceștia s-au înțeles ca în dimineața zilei de_ inculpatul G. să vină cu o autoutilitară la sediul UT 95 Var pentru a încărca cantitatea de cupru promisă de inculpat.
În dimineața zilei de_, în jurul orei 09.00, autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ în care se aflau inculpații G. I. și G. G. S., precum și ginerele lor au ajuns la poarta din spate a UT 95 Var și l-au contactat telefonic pe inculpatul T. V. .
Inculpatul s-a deplasat la acea poartă și a oprit sursa de alimentare cu energie a camerelor de luat vederi care supravegheau zona din spate a incintei unității. După aceea, inculpatul G. I. a parcat autoutilitara în partea laterală a magaziei în care era depozitat cuprul, iar inculpatul T. V., cu ajutorul unui motostivuitor, a transportat din magazie trei sau patru paleți cu plăci din cupru pe care le-a încărcat în autoutilitara inculpatului G. I. . În acest timp, inculpatul G. I. și ginerele său se aflau în interiorul autoutilitarei aranjând paleții de cupru, iar inculpata G. G. S. stătea lângă autoutilitară. După
încărcarea cuprului, inculpatul G. I. a prezentat un aviz de însoțire a mărfii pe care era menționată o societate comercială la rubrica expeditor și Rezervele de
S. J. la rubrica destinatar.
Inculpatul T. V. a completat avizul cu cantitatea de 3250 kg cupru catodic și, totodată, a scris pe aviz "Marfa se refuză. Nu are destinația corectă";, semnând și ștampilând cu ștampila unității. După aceea, inculpata G. G.
S. i-a remis inculpatului T. V. suma de 3000 euro formată din 6 bancnote din cupiura 500 euro.
La scurt timp după ce inculpatul G. I. a părăsit incinta UT 95 Var cu autoutilitara, a fost oprit de către un echipaj al Poliției Rutiere, care, verificând documentele de însoțire a mărfii, l-au condus pe inculpat la sediul Poliției O. ului J. și, totodată, au contactat UT 95 Var, solicitând ca cineva din conducerea
unității să se prezinte la sediul Poliției J. pentru a explica mențiunile de pe avizul de însoțire a mărfii.
La sediul Poliției O. ului J. s-a deplasat T. V., care, la solicitarea subinspectorului de poliție Chiba D., a dat o declarație olografă, în care a făcut afirmații nereale. După ce a ieșit din sediul poliției, inculpatul T. V. s-a deplasat la autoturismul proprietate personală, parcat în fața unității de poliție, autoturism în care se afla suma de bani dată de către inculpata G. G., a luat această sumă de bani și i-a restituit întreaga sumă de 3000 euro inculpatei
G. G. S. . După acest moment, inculpații G. I. și G. G. S. au oferit și dat subinspectorului de poliție Chiba D. suma de 3000 euro, fiind surprinși în flagrant de către organele de urmărire penală, după care au fost reținuți și arestați preventiv în aceeași cauză.
Prin Încheierea penală nr.25/C din data de_ a Tribunalului Sălaj s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G. I. și G. G. S. iar prin
încheierea penală nr.26/C din_ a Tribunalului Sălaj s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. V. .
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpaților dispusă de către instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă în baza art.143, 148 lit.f Cod procedură penală, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale.
În cauză cercetările nu sunt finalizate, față de cei trei inculpați fiind extinse cercetările penale pentru încă câte o infracțiune, inculpații dând declarații contradictorii iar o serie de probe din care rezultă participația penală a fiecărui inculpat cât și rezultatul inventarului au fost finalizate de scurt timp.
De asemenea, din probele deja existente, sunt indicii că inculpații a săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, constatându-se că la această dată temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a
inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest pericol s-a apreciat atât în raport de datele referitoare la persoana inculpaților cât și de datele referitoare la faptă, adică la natura și gravitatea infracțiunilor comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acestora.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților rezultă atât din natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpaților cât și din modalitatea concretă de comitere a acesteia, împrejurarea în care au acționat și gradul ridicat de pericol social ce caracterizează faptele reținute în sarcina inculpaților, urmările produse precum și circumstanțele personale ale inculpaților.
Tribunalul a constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune prelungirea arestării preventive, întrucât subzistă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea acestei măsuri, existând pe de o parte cel puțin presupunerea rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpați a faptelor, iar pe de o altă parte natura acestora, împrejurările în care au fost comise, justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să afecteze buna desfășurare a procesului penal.
Fiind îndeplinite condițiile art.155 alin.1 Cod procedură penală, în baza art.159 Cod procedură penală se va admite sesizarea și s-a dispus prelungirea
arestării preventive a inculpaților G. I., G. G. S. și T. V. pentru o perioadă de încă 30 de zile.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații G. I., G. G. S. și T. V. prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpaților, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o măsură mai puțin restrictivă cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Inculpații G. I. și G. G. în motivele de recurs prin apărătorul ales al acestora au arătat că nu mai subzistă motivele care au dus la luarea măsurii arestării preventive, întrucât instanța de fond a fost sesizată cu judecarea cauzei, că la dosar există doar declarația inculpatului T. V. care susține vinovăția celor doi inculpați, iar instanța de fond nu a analizat posibilitatea luării unei alte măsuri mai puțin restrictive.
În motivarea petitului subsidiar s-a arătat că inculpații nu au antecedente penale, sunt la prima confruntare cu legea penală, iar în situația în care se va lua măsura de a nu părăsi localitatea sau țara aceștia își asumă obligația respectării îndatoriilor stabilite de instanță.
Inculpatul T. V. prin apărătorul ales al acestuia a arătat în motivele de recurs că nu mai subzistă dispozițiile prevăzute de art.148 lit.f C.p.p. referitoare la pericolul social concret al inculpatului pentru ordinea publică, iar singurele argumente pentru menținerea stării de arest a inculpatului au fost mențiunile referitoare la prejudiciul cauzat și rezonanța socială negativă a faptelor în rândul comunității din care face parte inculpatul.
Instanța de fond nu arată care sunt probele din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică deși avea această obligație. Inculpatul are un domiciliu stabil și venituri din care poate să-și asigure existența, motive pentru care acesta apreciază că nu prezintă pericol public, iar măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu o altă măsură mai puțin restrictivă.
Analizând încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate de inculpați, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.p.p., sens în care în mod întemeiat a menținut măsura arestării preventive față de cei trei inculpați în faza de judecată a cauzei potrivit art.160/b și art.300/2 C.p.p. deoarece inculpații au fost trimiși în judecată pentru presupusele fapte reținute în sarcina acestora, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a presupuselor fapte reținute în sarcina acestora, a modalității de comiterea a infracțiunilor și valoarea prejudiciului cauzat.
Măsura arestării preventive față de inculpații G. I. și G. G. a fost dispusă prin încheierea penală nr.25 din 25 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj, reținându-se în sarcina inculpaților că la data de 23 iulie 2013 aceștia ar fi predat subinspectorului de poliție Ghiba D. suma de 3000 euro pentru a nu fi confiscată cantitatea de 3250 kg cupru pe care o transporta inculpatul G. I. . Inculpatul T. V. a fost arestat în baza încheierii nr.25 din 26 iulie
2013 a Tribunalului Sălaj reținându-se în sarcina acestuia că la data de 24 iulie 2013 în jurul orelor 09,00 a predat inculpatului G. I. cantitatea de 3250 kg cupru în schimbul sumei de 3000 euro, iar în timp ce era transportată această marfă organele de poliție din orașul J. au oprit autovehiculul cu care era transportată marfa, iar pentru a nu fi confiscată inculpatul T. a predat
inculpatei G. G. suma de 3000 euro în fața sediului de poliție, sumă care a fost oferită subcomisarului de poliție Ghiba D. .
Din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul T. a predat inculpaților G. și alte cantități de cupru pe care acesta le avea în gestiune.
Corespunde adevărului că instanța de fond nu a arătat în concret probele din care rezultă că inculpații lăsați în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, însă pericolul pentru ordinea publică reprezintă o predicție, o apreciere pe care judecătorul o face asupra comportamentului viitor al inculpatului. În lipsa unor dispoziții legale, care să indice exigențele în funcție de care se stabilește pericolul pentru ordinea publică, criteriile de evaluare ce stau la baza aprecierii dacă punerea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică nu poate fi decât gravitatea concretă a faptei comise, ce nu trebuie confundată cu pericolul social al infracțiunii săvârșite, care este relevat în pedeapsa prevăzută de lege și circumstanțele personale ale inculpatului.
În cadrul acestei aprecieri, unul din cele două criterii poate avea un rol determinat, astfel încât uneori, spre exemplu, gravitatea extremă a faptei săvârșite justifică prin ea însăși, luarea măsurii preventive sau menținerea acesteia, chiar dacă circumstanțele personale ale inculpatului nu o impun.
Astfel, pericolul pentru ordinea publică nu se rezumă la eminenta săvârșire a unor acte de violență, așa cum se susține uneori, pentru că, dacă ar fi așa, legea ar limita posibilitatea luării măsurii arestării preventive în baza acestui temei, la sfera infracțiunilor contra persoanei.
Susținerile inculpaților G. I. și G. G. referitoare la faptul că la dosar există doar declarația inculpatului T. care îi încriminează pe aceștia, nu pot fi verificate în această fază a procesului de recurs la menținerea măsurii arestării preventive în cursul judecății.
Vinovăția sau nevinovăția inculpaților urmează să fie stabilită de către instanța de fond la finalizarea cercetării judecătorești după analizarea tuturor probelor administrate în cauză.
Nici solicitarea inculpaților referitoare la revocarea măsurii arestării preventive nu este întemeiată .
Potrivit art.139 alin.2 C.p.p. când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se punerea în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
Măsura arestării preventive față de cei trei inculpați nu a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, această măsură fiind verificată de către instanța
de recurs în calea de atac promovată împotriva încheierilor prin care s-a luat măsura arestării preventive față de cei trei inculpați, iar temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri subzistă, iar raportat la gravitatea presupuselor fapte comise de inculpați, la modalitatea comiterii infracțiunilor și a prejudiciului cauzat, apreciem că nu se impune la acest moment procesual înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Având în vedere că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, sens în care nu se impune revocarea acestei măsuri și nici înlocuirea cu o altă măsură mai puțin restrictivă, sens în care, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b
C.p.p. recursurile formulate de inculpații G. Inacu, G. G. și T. V.
împotriva încheierii din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Sălaj urmează să fie respinse, ca nefondate
În baza art.189 C.p.p., urmează să se stabilească în favoarea Baroului de avocați C. suma de câte 50 lei reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu, pentru inculpații G., care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpații G. urmează să plătească statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorarii avocațiale, iar inculpatul T. suma de 200 lei cu același titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. I., G. G.
S. si T. V. împotriva încheierii penale din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Salaj.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurentii G. I. si G. G. S. să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial, iar pe inculpatul T. V. la 200 lei cheltuieli judiciare în recurs..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. G. SS V. V. A.
GREFIER
DS
se află în CO semnează prim-grefier T. M.
Red. V.G./S.M.D.
5 ex./_ Jud.fond.Țăaran D.
| ← Decizia penală nr. 439/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 265/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
