Decizia penală nr. 206/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator 2618 TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ /a2
DECIZIA PENALĂ NR.206/ R
Ședința publică din 6 septembrie 2013
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -VIOLETA ALB - judecător
ECĂTORI: L. RAMONA M. S.
C. RUS - vicepreședintele
T. ui M.
GREFIER: A. D. N.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin procuror: L. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații G. A. (C.N.P. 1., fiul lui A. și I., născut la data de_ în Dragomirești, județul M., domiciliat în comuna Bocicoiu Mare, sat Crăciunești nr. 72, județul M., fără forme legale în S. u Marmației, str. 22 Decembrie nr. 16, județul M., arestat preventiv, deținut în Penitenciarul Gherla) și L. D. (C.N.P. 1., fiul lui A. și D., născut la data de_ în S. u Marmației, județul M., domiciliat în S. u Marmației, str. 22 Decembrie nr. 16, județul M., arestat preventiv, deținut în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 28 august 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ prin care s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, în stare de arest preventiv, recurenții-inculpați G. A. și L. D., ambii asistați de apărătorul ales, domnul avocat Sas I. din cadrul Baroului M. .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Recurenții-inculpați arată că își mențin recursurile declarate în cauză, solicitând să fie judecați în stare de libertate, au familii acasă, nu prezintă pericol public pentru societatea românească și pentru oameni.
Apărătorul inculpaților, domnul avocat Sas I., depune la dosar, în circumstanțierea personală a inculpaților, o anchetă socială, copia unui contract de vânzare-cumpărare, actele de stare civilă ale inculpatului G. A.
și ale copiilor acestuia, copia unui certificat de înregistrare - dovada unei întreprinderi individuale. Nu are alte cereri de formulat.
Neexistând chestiuni prealabile dezbaterii recursurilor, instanța trece la soluționarea acestora, acordând cuvântul apărătorului recurenților-inculpați apoi reprezentantului parchetului și recurenților-inculpați.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați, domnul avocat Sas I., în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d C.pr.pen. cu referire la art. 160b, art. 3002din C.pr.pen., art. 139 alin. 1 și 2 din C.pr.pen., solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii Judecătoriei S. u Marmației din 28 august 2013 și rejudecând, casarea încheierii atacate pentru nelegalitate și netemeinicie. A lecturat motivarea judecătoriei de constatare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive aflată la fila 47 din dosar, o parte din această motivare cuprinzând elemente de ordin generic, cadrul legal al CEDO, ce relevă Codul
de procedură penală român, pericolul pentru ordinea publică, reținând că măsura arestării preventive corespunde scopului instituit de art. 136 din C.pr.pen. Apreciază că în acest moment procesual, starea inculpaților, atât personală cât și procesuală, datele de la dosarul cauzei nu mai impun menținerea măsurii arestării preventive, au apărut noi elemente, atât din declarațiile inculpaților cât și ale părții vătămate. Instanța de fond a deplasat scopul apărării, a condus opinia instanței și a analizat cauza vis-a-vis de cazurile de arestare preventivă. Însă, temeiurile de fapt reținute la arestare s-au schimbat, instanța face referire la faptul că inculpații au propus noi probe și acest aspect ar duce la o lipsă de temeinicie a probelor administrate. Nu a mai întâlnit această motivare, că măsura corespunde scopului instituit de art. 136 din C.pr.pen. fără a argumenta. Nu există pericol pentru ordinea publică, măsura nu corespunde niciunui scop, mai cu seamă pentru buna desfășurare a procesului penal. Practica românească a arătat că pentru menținerea arestării ar trebui să subziste date referitoare la cel puțin cele cinci pericole prevăzute de legiuitor. Or, în cauză nu există date care să releve că această măsură corespunde scopului prevăzut de lege. Apreciază nu mai există aceleași temeiuri reținute la arestare, au adus elemente noi care relevă acel pericol concret pentru ordinea publică, face referire la acel pericol pentru societate. Inculpații își asumă responsabilitatea faptelor, vor răspunde, chiar partea vătămată a spus că nu a avut nici o discuție cu inculpatul G., se reține că inculpații au intrat în local însă s-a dovedit că ei nu au intrat în local, există așadar elemente noi. A cerut schimbarea încadrării juridice a faptelor iar acest lucru s-a interpretat împotriva lor, nu are cum să se facă o legătură procesuală între faptul că cercetarea judecătorească își urmează cursul, dar față de inculpați nu există nici un elemente care să mențină arestarea preventivă.
În subsidiar, a solicitat să se aprecieze prin prisma motivelor și a persoanelor inculpaților, inculpatul L. nu are antecedente penale, față de inculpatul G. se reține că ar fi fost condamnat în 2010, faptă pentru care a intervenit reabilitarea de drept. La arestarea preventivă s-a reținut doar art.
148 lit. f din C.pr.pen. însă instanța l-a întrebat ce părere are de art. 148 lit. d din C.pr.pen., deși nu se reține acest text însă se tot face referire. Din perspectiva situației inculpaților, persoanelor inculpaților, solicită înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă. Inculpatul L. chiar a intenționat să se prevaleze de art. 3201din C.pr.pen., cerere respinsă bazată pe declarația inculpatului care a arătat că prima dată a lovit partea vătămată. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, măsura arestării preventive nu corespunde scopului prevăzut de lege.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală. Apreciază că temeiurile avute în vedere la arestare subzistă și în prezent și se impune menținerea arestării preventive a inculpaților întrucât aceștia prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat G. A., la ultimul cuvânt, arată că îi pare rău pentru cele întâmplate, dorește să fie cercetat în libertate, are doi copii minori, o fată care merge la școală în acest an.
Recurentul-inculpat L. D., la ultimul cuvânt, arată că nevasta e însărcinată în șase luni, dorește să fie cercetat în libertate, nu prezintă pericol public.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin încheierea penală din 28 august 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S. u Marmației, în baza art. 300 indice 2 cod procedură penală raportat la art. 160 indice b cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților G. A. și L. D. și, în temeiul art. 160 indice b alin. 3 cod procedură penală menține arestarea preventivă a inculpaților G. A. , arestat în baza Mandatului de Arestare Preventivă nr. 6/U din_ și respectiv a inculpatului L. D. , arestat în baza Mandatului de Arestare Preventivă nr. 7/U din_ .
În baza art. 139 cod procedură penală s-au respins cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației nr. 1471/P/2013 din_, au fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,inculpații G. A. și L. D.
, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzute de art. 321 alin.1 cod penal și ultraj prevăzută de art. 239 alin. 2 și 5 cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
În expunerea stării de fapt, s-a precizat în cuprinsul actului de sesizare că, în data de 9 iulie 2013, inculpații au comis acte și gesturi de natură să aducă atingere bunelor moravuri tulburând liniștea publică și au lovit cu pumnii pe partea vătămată T. L., agent principal din cadrul Poliției
Municipiului S. u Marmației pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
S-a menționat că în data de_, cei doi inculpați aflându-se în apropierea pieței agroalimentare din S. u Marmației, au intrat în incinta localului aparținând SC Cocuz SRL unde se afla agentul principal de poliție T.
L. și l-au lovit de mai multe ori cu pumnii, cauzându-i leziuni vindecabile în timp de 8 - 9 zile, reproșându-i că în ziua anterioară a amendat-o pe numita V.
C. D. și i-a confiscat cantitatea de 80 pachete de țigări de proveniență ucraineană.
Instanța a reținut că prin încheierea penală nr. 345 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ la data de 10 iulie 2013, s- a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, pe o perioadă de 29 de zile, până la data de_ .
Măsura privativă de libertate s-a fundamentat în drept, raportat la circumstanțele reale și personale ale faptei, pe dispozițiile art. 148 litera f cod procedură penală, fiind menținută prin încheierea penală nr. 175/R emisă de Tribunalul Maramureș la data de 16 iulie 2013.
Dând aplicabilitate prevederilor art. 300 indice 1 cod procedură penală, instanța a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților prin încheierea pronunțată la 26 iunie 2013. Recursul promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva acestei încheieri a fost admis prin decizia Penală nr. 185/R pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de 1 august 2013, dispunându-se de menținerea măsurii arestării preventive a acestora.
Conform art. 300 indice 2 cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, în timpul judecății, instanța legal sesizată este datoare să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art. 160 indice b.
Instanța a reținut că aceste din urmă dispoziții legale stipulează că "în cursul judecății, se verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată menținerea arestării preventive";.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva temeiurilor de drept avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării, instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv cele ale art. 143 și art. 148 litera f cod
procedură penală, corespunzând și scopului vizat de art. 326 cod procedură penală, constând în buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens, instanța a apreciat că la momentul dispunerii măsurii arestării preventive au existat indicii temeinice, în accepțiunea prevederilor art. 143 alin. 3 c.p.p, indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele prezentate în actul de sesizare, relevante sub acest aspect fiind depozițiile martorilor, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților.
Articolul 5 paragraful trei din CEDO garantează dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi pus în libertate în cursul judecății sub rezerva unor garanții care să asigure că persoana se va prezenta la audiere.
În acest sens, cu privire la aplicarea art. 5 din CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe decizii (Neumeister contra Austriei, Letellier contra Franței, Toth contra Austriei) că autoritățile juridice naționale sunt competente să cerceteze toate circumstanțele de natură să se admită sau să se înlăture existența unei veritabile exigențe de interes public, care să justifice o derogare de la regula respectului libertății individuale, însă pericolul că inculpatul s-ar sustrage de la judecată nu poate fi dedus numai pe baza gravității sancțiunilor penale aplicabile acestuia pentru fapta ce face obiectul cauzei. Trebuie să se țină seama și de circumstanțele personale ale acestuia, precum caracterul, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legătura cu familia, etc. Curtea Europeană a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, însă prezervarea ordinii publice poate fi apreciată ca pertinentă și suficientă numai dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică. În afară de aceasta, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată.
Raportat la criteriile sus enunțate care disting între oportunitatea dispunerii măsurii privative de libertate sau a respingerii acesteia, particularitățile cauzei deduse judecății, instanța a apreciat întrunite condițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Se impune a preciza că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unei pluralități infracționale ce îmbracă forma concursului real compus din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 cod penal și infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin.2 și 5 cod penal.
Luând drept criterii limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile ce compun concursul de infracțiuni, precum și exigențele vizate de art. 148 cod procedură penală, se constată că pentru ambele fapte, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani.
În privința circumstanțelor reale ale faptei, este de menționat că indiciile temeinice și rezonabile, converg către lezarea relațiilor sociale referitoare la
respectul datorat autorității de stat în general și în mod concret pentru funcționarul ce îndeplinește o funcție ce implică exercițiul acestei autorități, producerea unui scandal public prin faptele comise în localul aparținând SC Cocuz SRL, situat în apropierea unei zone intens circulate și respectiv generarea unor leziuni corporale părții vătămate vindecabile în timp de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Analiza circumstanțelor personale ale inculpatuților inclusiv din perspectiva conținutului fișelor de cazier judiciar (filele 84, 85) evidențiază că inculpatul L. D. este la primul conflict cu legea penală, în timp ce inculpatul G. A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 337 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de_, la pedeapsa închisorii de două luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, pe durata unui termen de încercare de doi ani și două luni.
Condamnarea mai sus menționată intră sub incidența prevederilor art. 38 alin. 2 cod penal, ca urmare a aplicabilității dispozițiilor art. 86 cod penal privind reabilitarea de drept.
Conform aspectelor inserate în fișa de cazier, inculpatul G. A. a mai fost anterior condamnat de către autoritățile franceze la pedeapsa de trei luni închisoare pentru săvârșirea unui furt cu distrugere în anul 2002 și respectiv la pedeapsa de două luni închisoare cu suspendare pentru intrare ilegală în 2005.
Argumentul esențial invocat de inculpați, prin apărător în sprijinul cererii în principal formulate privind revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar promovate vizând înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, rezidă în aprecierea conform căreia, mijloacele de probă administrate de instanță la termenul de judecată din 28 august 2013, conduc către o stare de fapt diferită de cea expusă în actul de sesizare, fiind în prezența unor neconcordanțe sub aspectul aportului informațional între declarațiile date în fața instanței și cele emise în faza de urmărire penală. Mergând pe linia acestui raționament, s-a considerat de apărătorul inculpaților, că în speță nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de ultraj ci doar o faptă de lovire, întrucât actele de agresiune fizică exercitate asupra părții vătămate nu au reprezentat consecința modului în aceasta și-a exercitat atribuțiile de serviciu în ziua precedentă incidentului în raport de prietena unuia din inculpați. Pe cale de consecință, s-a învestit instanța cu o cerere fundamentată pe prevederile art. 334 cod procedură penală, privind schimbarea încadrării juridice, în raport de ambii inculpați, din infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 2 și 5 cod penal în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. 1 cod penal.
Întrucât inculpații, prin apărător au formulat verbal, luându-și angajamentul de a argumenta și în scris, cereri în probațiune vizând condițiile concrete în care partea vătămată și-a exercitat atribuțiile de serviciu în ziua precedentă incidentului, instanța a prorogat soluționarea cererii privind
schimbarea încadrării juridice, întrucât pe de o parte, la acest termen de judecată de abia s-a intrat în cercetarea judecătorească prin citirea actului de sesizare iar pe de altă parte urmează să fie supuse discuției și verificării concludenței și utilității cererile în probațiune formulate în scopul de a se aprecia dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj.
Așadar, asupra cererii de schimbare a încadrării juridice instanța urmează a se pronunța după finalizarea cercetării judecătorești și înainte de dezbaterea fondului cauzei.
Cât privește alegațiile inculpaților privind revocarea/ înlocuirea măsurii arestării preventive din perspectiva concluziilor ce se pot desprinde din mijloacele de probă administrate la acest termen de judecată (care, conform propriilor aprecieri demontează starea de fapt din actul de sesizare), instanța a constatat că verificarea temeiniciei acestor susțineri nu se poate realiza în acest stadiu procesual ci doar în etapa aprecierii fiecărei probe administrate, în contextul prevederilor art. 63 alin. 2 cod procedură penală, în urma examinării tuturor probelor administrate și nu în mod izolat și disparat.
Simpla cerere de schimbare a încadrării juridice nu este prin ea însăși aptă să răstoarne teza existenței indiciilor temeinice și rezonabile privind comiterea faptelor descrise în actul de inculpare, în condițiile în care, la acest moment, este incertă soarta cererii fundamentată pe dispozițiile art. 334 cod procedură penală, până după finalizarea cercetării judecătorești. A accepta teza opusă ar echivala cu revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive, automat prin simpla formulare a unei cereri de schimbare a încadrării juridice într-o infracțiune mai ușoară, cu un regim sancționator mai bând, ceea ce nu poate fi primit.
În condițiile în care cercetarea judecătorească, inițiată la acest termen de judecată, nu este încă finalizată iar încadrarea juridică atribuită situației de fapt prezentată în actul de sesizare nu a suferit modificări, instanța nu poate aprecia că nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive în raport de ambii inculpați.
Instanța a apreciat că lăsarea inculpaților (fără o ocupație stabilă) în libertate ar genera un inevitabil pericol concret pentru ordinea publică constând în riscul reluării activității infracționale.
În conformitate cu dispozițiile art. 300 indice 2 raportat la art. 160 indice b alin. 3 cod procedură penală, pentru considerentele anterior expuse dar și cele avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive, instanța a constatat că se mențin temeiurile de drept prevăzute de art. 148 litera f cod procedură penală.
De asemenea, s-a apreciat că subzistența acestor temeiuri impune în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru realizarea scopului avut în vedere la dispunerea acestei măsuri, astfel încât s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
În baza art. 139 Cod proc.pen s-au respins cererile formulate de inculpați prin apărător privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive ca nefondate.
Împotriva încheierii din 28 august 2013 a Judecătoriei S. u Marmației au declarat recurs inculpații , solicitând a nu mai menține măsura arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu o altă măsură privativă de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică iar măsura arestării preventive nu corespunde scopului prevăzut de art. 136 din C.pr.pen.
Procedând la judecarea recursului prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, tribunalul constată următoarele:
Prin încheierea penală din 28 august 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S. u Marmației, în temeiul art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b alin 3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și în baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală, și s-a menținut măsura arestării preventive luată față de aceștia, respingându-se cererile de înlocuire/revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.
Așa cum rezultă din actele dosarului și cum în mod corect a reținut prima instanță, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Astfel, pe lângă faptul că din datele cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată, față de aceștia sunt incidente în continuare dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală - pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
T. apreciază că pericolul social concret pentru ordinea publică subzistă în continuare și rezidă atât din gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, de modalitatea în care se presupune că au fost comise, dar și din reacția publicului față de săvârșirea lor, cunoscut fiind faptul că anumite infracțiuni pot produce o anumită tulburare socială de natură a justifica o măsură privativă de libertate pentru o anumită perioadă de timp.
În jurisprudența sa, Curtea a afirmat în mod constant că la menținerea măsurii arestării preventive trebuie analizată persistența motivelor care justifică privarea de libertate a inculpatului, apreciind că după o anumită perioadă de timp motivele existente la luarea măsurii nu mai sunt suficiente pentru a justifica continuarea măsurii privative (W c. Elvetiei), însă a precizat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsura "exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"; (Labita c.Italiei).
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, într-adevăr, că referirea la antecedente nu poate fi suficientă pentru a justifica refuzul de punere în libertate (Richet c.Frantei), însa alături de invocarea altor motive plauzibile, poate să întemeieze menținerea în stare de detenție: pericolul de a săvârși și alte infracțiuni precum și tulburarea ordinii publice, apreciate în funcție de gravitatea și natura infracțiunii, circumstanțele în care a fost săvârșită (Bouchet c. Frantei), caracterul celui acuzat, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele, legăturile familiale (Neumaister c. Austriei).
Față de considerentele mai sus expuse, întrucât nu există temeiuri pentru a se dispune revocarea măsurii arestării ori înlocuirea acesteia cu o altă măsură privativă, recursurile inculpaților urmează a fi respinse ca nefondate, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.penală, respinge ca nefondate
recursurile declarate de inculpații G. A. (C.N.P. 1., fiul lui A. și I., născut la data de_ în Dragomirești, județul M., domiciliat în comuna Bocicoiu Mare, sat Crăciunești nr. 72, județul M., fără forme legale în S. u Marmației, str. 22 Decembrie nr. 16, județul M., arestat preventiv, deținut în Penitenciarul Gherla) și L. D. (C.N.P. 1., fiul lui A. și D., născut la data de_ în S. u Marmației, județul M., domiciliat în S. u Marmației, str. 22 Decembrie nr. 16, județul M., arestat preventiv, deținut în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 28 august 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. _
.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală, obligă pe recurenții-inculpați la plata către stat a sumelor de câte 50 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
C. -Violeta Alb L. Ramona M. | S., A. C. Rus | A. D. N. |
Red.L.R.S.M.S./T.red.A.D.N.._ /4 ex.
J. ecător la fond: P. M. R.
R O M Â N I A cod operator 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Dosar nr._ /a2
din _
C Ă T R E
PENITENCIARUL GHERLA
Vă comunicăm alăturat, conform dispozițiilor art. 360 alin. 2 din Codul de procedură penală, copia dispozitivului deciziei penale nr. 206/R din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul cu nr. de mai sus, privind pe inculpații G. A. (C.N.P. 1., fiul lui A. și I., născut la data de_ în Dragomirești, județul M., domiciliat în comuna Bocicoiu Mare, sat Crăciunești nr. 72, județul M., fără forme legale în S. u Marmației, str. 22 Decembrie nr. 16, județul M., arestat preventiv, deținut în Penitenciarul Gherla) și L. D. (C.N.P. 1., fiul lui A. și D., născut la data de_ în S. u Marmației, județul M., domiciliat în S. u Marmației, str. 22 Decembrie nr. 16, județul M., arestat preventiv, deținut în Penitenciarul Gherla).
PREȘEDINTE | GREFIER | |
C. -Violeta Alb | A. | D. N. |
Tribunalul Maramureș cod operator 2618 Dosar nr._ /a2 Minuta deciziei penale
nr. 206/R/_
Decide:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. A. (C.N.P. 1., fiul lui A. și I., născut la data de_ în Dragomirești, județul M., domiciliat în comuna Bocicoiu Mare, sat Crăciunești nr. 72, județul M., fără forme legale în S. u Marmației, str. 22 Decembrie nr. 16, județul M., arestat preventiv, deținut în Penitenciarul Gherla) și L. D. (C.N.P. 1., fiul lui A. și D., născut la data de_ în S. u Marmației, județul M., domiciliat în S. u Marmației, str. 22 Decembrie nr. 16, județul M., arestat preventiv, deținut în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 28 august 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. _
.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală, obligă pe recurenții-inculpați la plata către stat a sumelor de câte 50 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 septembrie 2013.
Președinte J. ecători
Tribunalul Maramureș cod operator 2618 Dosar nr._ /a2 Copia minutei deciziei penale
nr. 206/R/_
Decide
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. A. (C.N.P. 1., fiul lui A. și I., născut la data de_ în Dragomirești, județul M., domiciliat în comuna Bocicoiu Mare, sat Crăciunești nr. 72, județul M., fără forme legale în S. u Marmației, str. 22 Decembrie nr. 16, județul M., arestat preventiv, deținut în Penitenciarul Gherla) și L. D. (C.N.P. 1., fiul lui A. și D., născut la data de_ în S. u Marmației, județul M., domiciliat în S. u Marmației, str. 22 Decembrie nr. 16, județul M., arestat preventiv, deținut în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 28 august 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. _
.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală, obligă pe recurenții-inculpați la plata către stat a sumelor de câte 50 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 septembrie 2013.
Președinte J. ecători
s.s.indescifrabil s.s.indescifrabil s.s.indescifrabil
pt.conf.,
| ← Decizia penală nr. 193/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 439/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
