Decizia penală nr. 265/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ /a1
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
DECIZIA PENALĂ NR. 265/R/2013
Ședința publică din data de 17 iulie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. F. JUDECĂTOR: I. -N. B.
JUDECĂTOR: S. T. GREFIER: M. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul-inculpat R. A.
N. împotriva Încheierii penale f.nr. din data de_ pronunțată de Judecătoria Turda, având ca menținerea măsurii arestului preventiv, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2¹ lit. a Cp., cu aplic. art. 75 lit.c Cp.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-inculpat
A. -N., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. Florian A., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat de procuror G. PRUNEAN.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța aduce la cunoștința recurentului-inculpat drepturile sale procesuale prev. de art. 70 alin. 2 C.pr.pen., înștiințându-l cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul-inculpat arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs și își menține declarațiile date anterior în cauză. Totodată, arată că nu se opune ca asistența juridică să îi fie asigurată de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul, în temeiul art. 38513C.pr.pen. rap. la art. 1491C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită să se dispună admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale din data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, casarea acesteia și, rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și cercetarea inculpatului în stare de libertate, în opinia sa neexistând niciun motiv pentru menținerea acestei măsuri preventive. De asemenea, apreciază că nu există
indicii că inculpatul s-ar sustrage de la judecată dacă ar fi lăsat în libertate, iar existența pericolului concret pentru ordinea publică nu a fost demonstrată. Precizează că este vorba de un furt, iar partea vătămată s-a speriat de inculpat. Consideră că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive și solicită revocarea acesteia. Totodată, solicită acordarea onorariului avocațial, sens în care depune la dosar referat.
Reprezentanta M. ului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul R. A. -N. și menținerea încheierii penale f.nr. din data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca ca legală și temeinică. Consideră că în mod corect instanța de fond a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și că acestea impun privarea de libertate a inculpatului în continuare, fiind întrunite cerințele art. 148 lit. f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și modalitatea de comitere a faptei, la perseverența infracțională a inculpatului, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, acesta fiind inițial sancționat cu amendă administrativă pentru o faptă de furt calificat, iar ulterior fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru o infracțiune de tâlhărie, neînțelegând nimic din clemența organelor judiciare, perseverând pe calea conduitei infracționale.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate.
Recurentul-inculpat R. A. -N. , având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că prin încheierea penală f. nr. pronunțată de Judecătoria Turda la data de_, în baza art. 300 ind. 1 C.pr.pen., art. 148 f C.pr.pen., art. 68 ind. 1 C.pr.pen. și art. 143 alin. Ultim C.pr.pen., s-a constatat ca legală și temeinică măsura arestului preventiv a inculpatului R. A. N. , cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind 1 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen., menținându-se prevenția acestuia începând cu data de_ .
În motivare s-a reținut în esență că măsura arestării a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile legale, iar temeiurile care au stat la baza măsurii subzistă și în prezent, respectiv există indicii temeinice că inculpatul s-ar face vinovat de infracțiunea reținută în sarcină, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, coroborat cu faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind 1 lit. a C.pen. este mai mare de 4 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs oral inculpatul, recursul fiind înregistrat pe rolul T. ului Cluj la data de_ .
În motivarea orală a recursului, inculpatul prin apărător a susținut că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel
cum impun cerințele art. 148 lit. f C.pr.pen., cercetarea sa putând să se facă și cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Analizând recursul declarat pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a normelor legale incidente, tribunalul constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a pronunțat o soluție temeinică, având la bază o analiză judicioasă a materialului probator aflat la dosar. Fără a reitera considerentele care au stat la baza pronunțării încheierii de menținere a arestului preventiv la înregistrarea dosarului, pe care tribunalul le însușește în totalitate, ne vom raporta strict la motivele invocate de inculpatul recurent, sub aspectul pericolului social concret pe care lăsarea sa în libertate ar prezenta-o pentru ordinea publică.
Astfel, starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
În cauză, inculpatul R. A. N. este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, constând în aceea că la data de_, prin amenințare, împreună cu alte persoane, a sustras de la partea vătămată O. V. G. aflată într-un compartiment de tren un ceas în valoare de 300 lei.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
În plus, trebuie avut în vedere că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului, cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, precum și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii faptei.
Aplicând aceste criterii la situația inculpatului R. A. N., tribunalul reține că pericolul social concret pe care lăsarea acestuia în libertate îl prezintă
pentru ordinea publică derivă atât din pericolul social abstract al faptei reținute în sarcina inculpatului (acesta fiind unul ridicat ținând cont de împrejurările în care fapta a fot comisă, respectiv în loc public, profitând de starea de minoritate a părții vătămate, de faptul că acesta se afla singur în compartimentul de tren și implicit acțiunile conjugate ale inculpaților aveau șanse sporite de reușită, în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie inculpatul atrăgând în câmpul infracțional și un coinculpat minor), cât și din datele care îl caracterizează pe inculpat.
Astfel, inculpatul R. A. N. aflat la vârsta de doar 18 ani recent împliniți a săvârșit fapte de natură penală și anterior datei de_, fiind inițial sancționat cu amendă administrativă pentru o faptă de furt calificat, iar ulterior la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru o
infracțiune de tâlhărie, clemența organelor judiciare neavând efectul scontat asupra inculpatului, dimpotrivă, încurajându-l să persevereze pe calea conduitei infracționale, având probabil convingerea că va beneficia și pe viitor de același tratament sancționator blând.
În aceste condiții, fără a nega faptul ca numai o hotărâre definitivă de condamnare este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, tribunalul constată că în privința sa, lipsa unor măsuri ferme din partea organelor judiciare au avut efectul de a încuraja comportamentul antisocial.
Săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie în împrejurările descrise este de natură, în aprecierea noastră, a releva pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului care a perseverat conștient pe calea săvârșirii de fapte prevăzute de legea penală.
Pe cale de consecință, lăsarea inculpatului R. A. N. în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită naturii și gravității faptei săvârșite, precum și a datelor care caracterizează persoana inculpatului, de natură a genera un sentiment de teamă și insecuritate socială, având în vedere propagarea socială a fenomenului infracțional, mai ales în sfera infracțiunilor îndreptate împotriva patrimoniului.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. A. N., fiul lui N. și S., ns. la data de_, în prezent deținut la Penitenciarul Gherla, împotriva Încheierii penale f. nr. din_ a Judecătoriei Turda.
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. Florian A., care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, sumă care include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. A. N., fiul lui N. și S., născut la data de_, deținut în prezent la Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.n. pronunțată la data de_ de Judecătoria Turda.
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. Florian A., care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 150 lei cheltuieli judiciare, sumă care include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. I. -N. B. S. T.
C.O., semnează președintele completului
GREFIER
S.
C.O., semnează prim-grefier
L.F./L.F./3 ex/_
Jud. fond- C. P.
| ← Decizia penală nr. 1738/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 992/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
