Decizia penală nr. 37/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ /a4
DECIZIA PENALĂ NR.37/R/2013
Ședința publică din 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R. JUDECĂTORI: C. L. -A.
: I. A.
GREFIER: C. B.
S-a luat spre examinare recursul formulat în cauză de inculpatul C. R.
A. împotriva încheierii penale f.nr. din data de_ pronunțată în dosarul cu nr.3_ al Judecătoriei Gherla, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. R. A., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, av.C. Țicudeanu, cu împuternicire avocațială la dosar.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. MĂCIUCĂ PRODAN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței, inculpatul arată că își menține recursul formulat, și, după ce i s-a adus la cunoștință conținutul art.70 alin.2 C.pr.pen. potrivit căruia are dreptul de a nu face nici o declarație și i s-a atras atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, inculpatul arată că nu dorește să dea declarații suplimentare, menținându-și declarațiile făcute până în prezent.
Față de împrejurarea că nu s-au formulat cereri și nu s-au ridicat excepții, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul ales al inculpatului C. R. A., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în întregime a încheierii penale recurate cu consecința punerii în stare de libertate a inculpatului pe care îl reprezintă, arătând că, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, s-au schimbat în mod radical, inculpatul a recunoscut faptul că a lovit partea vătămată însă nu i-a sustras portmoneul, nu se face vinovat de această infracțiune. Mai arată că inculpatul este reținut deja de 9 luni, din actele dosarului nu rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie care i se reține în sarcină, iar faptul că inculpatul a solicitat testare cu aparatul poligraf și efectuarea unei expertize de evaluare, consideră că sunt dovezi clare că inculpatul pe care îl reprezintă dorește să uzeze de orice mijloace pentru a-și dovedi nevinovăția cu privire la infracțiunea de tâlhărie. De
asemenea mai arată că la dosarul cauzei există o declarație din partea directorului școlii și a preotului din comunitatea din care face parte inculpatul, declarații care îi sunt favorabile.
Pentru toate aceste considerente solicită revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului de îndată in libertate, sau, în situația în care instanța va aprecia că se impune luarea față de inculpat a unei măsuri preventive, solicită a se lua față de acesta o măsură neprivativă de libertate, aceea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului formulat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică cu consecința menținerii măsurii privative de libertate, măsură care se impune având în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și, de asemenea, toate aspectele care au fost avute în vedere de instanță la momentul arestării, se mențin și în prezent. Solicită obligarea inculpatului recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul C. R. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise și solicită cercetarea sa în stare de liberate.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, Judecătoria Gherla, prin încheierea penală f.n. din data de_, în temeiul articolului 300/2 din Codul de procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților B. M. -C. și C. R. -A. .
În baza art. 160b alin. 3 din Codul de procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților B. M. -C. și C. R. -A. .
În baza art. 139 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea inculpatului
C. R. -A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut faptul că în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpați, impunându-se privarea lor de libertate în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. R. A., solicitând punerea sa în stare de libertate, arătând că, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, s-au schimbat în mod radical, el a recunoscut faptul că a lovit partea vătămată însă nu i-a sustras portmoneul, nu se face vinovat de această infracțiune; el este reținut deja de 9 luni, din actele dosarului nu rezultă indicii temeinice că a săvârșit infracțiunea de tâlhărie care i se reține în sarcină, iar faptul că a solicitat testare cu aparatul poligraf și efectuarea unei expertize de evaluare, conduce la concluzia că sunt dovezi clare
că dorește să uzeze de orice mijloace pentru a-și dovedi nevinovăția cu privire la infracțiunea de tâlhărie.
Analizând recursul declarat în cauză, tribunalul apreciază că este nefondat și în temeiul art.385/15 pc.1 lit.b C.pr.pen., îl va respinge. Aceasta deoarece prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele. Astfel, s-a reținut faptul că prin ordonanța din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului B. M. - C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prev. de art. .211 alin.1, alin.2, lit.b și c, alin.21 lit.a din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și art. 86 alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal și a inculpatului C. R. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. .211 alin.1, alin.2, lit.b și c, alin.21 lit.a din Codul penal, reținându-se că în noaptea de 5/6 mai 2012 în jurul orelor 3,30 în timp ce se aflau în fața localului "PF VILT PÂGLEȘAN ISABELA IULIA";, inculpații s-au înțeles să-l deposedeze pe bani, prin violență, pe minorul P. E., în vârstă de 17 ani. După ce partea vătămată a ieșit din local, inculpații l-au doborât la pământ, după ce i-au aplicat mai multe lovituri cu picioarele, cauzându-i leziuni corporale, care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale. În cădere părții vătămate i-a căzut portmoneul în care se afla suma de 180 lei. Conform înțelegerii preexistente dintre inculpați și profitând de neputința de a se apăra a părții vătămate, inculpatul C. R. A. a însușit portmoneul părți vătămate împreună cu bani care se aflau în interior.
Prin rezoluția din_, dosarul nr.568/P/2012 a fost conexat la dosarul nr.1703/P/2011, în care procurorul a confirmat începerea urmăririi penale împotriva inculpatului B. M. - C., prin rezoluția din 23 martie 2012 pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, faptă prevăzută art. 86 alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal. S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de_ a fost surprins în flagrant de către organele de poliție în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ pe drumul comunal 40 și drumul județean 109 D deși nu posedă permis de conducere.
Inculpații au fost reținuți prin Ordonanțele de reținere emise la data de _
, pe o durată de 24 ore.
Prin încheierea nr. 25/_ a Judecătoriei Gherla, pronunțată în dosarul numărul_, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. M. -C.
- în temeiul art. 143 și art. 148 lit.d și f din Codul de procedură penală - și a inculpatului C. R. -A. - în temeiul art.143, art.148 lit.f Cod procedură penală, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_ până la data de _
.
S-a reținut, în ceea ce-l privește pe inculpatul B. M. -C. că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, după ce a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare prin sentința penală nr.1844/2011 a Judecătoriei Gherla și după ce a fost trimis în judecată prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla nr.1032/P/2011 din_, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea lui în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C. R. -A. s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art.143, art.148 lit.f Cod procedură penală, pentru că inculpatul a săvârșit cu intenție o infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea lui în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, instanța a ținut cont și de disp. art. 5 alin. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în temeiul cărora este permisă restrângerea libertății individuale a persoanei în condițiile existenței unor motive verosimile de a crede că inculpatul a comis o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune.
În conformitate cu dispozițiile articolului 300/2 din Codul de procedură penală, când inculpatul este arestat preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Sub aspectul legalității măsurii arestării preventive, analizând actele din dosar, instanța de fond a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpații a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun și în continuare privarea de libertate.
Potrivit prevederilor Codului de procedură penală menținerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
În ceea ce privește prima condiție, instanța a reținut că în cauză există indicii temeinice în ce privește săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, care rezultă din probele administrate până în acest moment procesual, respectiv în cursul urmăririi penale, plângerea și declarația părții vătămate, raportul de constatare medico-legală, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, procesele verbale de constatare, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, copia fișelor de cazier judiciar, caracterizarea inculpaților, iar în cursul judecății, declarațiile martorilor și părții vătămate, fiind îndeplinite dispozițiile art. 143 C.p.p.. În cursul urmăriri penale inculpații nu au dorit să de-a nici o declarație, iar în fața instanței, prezenți personal și asistați de apărător ales, aceștia au declarat că nu recunosc faptele de tâlhărie de care sunt învinuiți, însă inculpatul B. M. -C. a recunoscut fapta de conducere fără permis.
Trebuie menționat că pentru luarea măsurii arestării preventive nu este necesară existența unor probe certe de vinovăție, ci potrivit dispozițiilor art. 681
C.p.p. existența unor date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează cercetări sau care a fost trimisă în judecată a săvârșit fapta. În același sens sunt și prevederile dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. c CEDO care permit luarea măsurii arestării preventive atunci când există motive verosimile de a bănui că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, în prezenta cauză acestea rezultând din mijloacele de probă menționate anterior. Aceeași cerință este valabilă și pentru momentul în care instanța analizează legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, urmând a fi administrate în cursul judecății mijloacele de probă necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele, pentru a se stabili dacă persoană cercetată este sau nu vinovată de săvârșirea faptelor care fac obiectul cauzei.
Temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă în continuare și nu s-a modificat, întrucât infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată este prevăzută de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce-l privește pe inculpatul C. R. -A., instanța de fond a avut în vedere, atât datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii sub aspectul căreia este cercetat inculpatul, de o gravitate ridicată, aspect relevat și de pedeapsa prevăzută de lege cu limita minimă stabilită la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, precum și de împrejurările în care se arată că a fost comisă - pe timp de noapte, de două persoane împreună, în loc public, după consumul prealabil de băuturi alcoolice, dar și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.
Totodată instanța a constatat că inculpatul deși nu a mai fost arestat sau condamnat la executarea unor pedepse cu închisoarea, a fost sancționat administrativ cu amendă de 500 lei, prin ordonanța procurorului din data_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla pentru port fără drept de sabie. Au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, din caracterizarea depusă la fila 59 din dosarul de urmărire penală reieșind că anterior acesta a avut un comportament antisocial, că a deținut fără drept o armă neletală cu aer comprimat supusă autorizării, pe care ulterior a vândut-o, că a procurat 20 de cartușe pentru arma neletală, iar ulterior a participat la o vânătoare neautorizată pe raza comunei Jucu, împreună cu alte persoane. S-a mai constatat și faptul că inculpatul nu are un loc de muncă stabil, consumă băuturi alcoolice, împrejurări care pot naște suspiciunea rezonabilă că ar mai putea comite pe viitor astfel de fapte. Prin urmare, există suficiente indicii că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a apreciat că toate elementele expuse mai sus, referitoare la natura faptelor și la persoana inculpaților justifică concluzia că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în aprecierea căruia trebuie ținut seama și de rezonanța socială a faptelor. Astfel de fapte impun organelor judiciare luarea unor măsuri ferme față de persoanele în privința cărora există indicii temeinice că au legătură cu comiterea acestora, pentru a restabili climatul de siguranță și încredere ce trebuie să existe într-o
societate civilizată și pentru a descuraja persoanele care au tendința de a se implica în săvârșirea unor fapte similare.
În ceea ce privește durata arestării preventive instanța a reținut că aprecierea duratei rezonabile a detenției potrivit art. 5, parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se analizează in concreto, în funcție de trăsăturile fiecărui caz în parte. Argumentele de genul probatoriu amplu de administrat, complexitatea cauzei, comportamentul părților au relevanță în jurisprudența Curții Europene atunci când se face o apreciere a duratei rezonabile a procedurii din perspectiva art. 6, parag. 1 din Convenție. Infracțiunea de tâlhărie aduce atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv cele referitoare la posesia și detenția bunurilor mobile, dar și a celor referitoare la viață, integritatea corporală sau libertatea persoanei, cu impact deosebit, iar asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a altora la săvârșirea de fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Ori în speță, fapta inculpaților care sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu violență, circumstanțele reale în care se arată că s-ar fi săvârșit, reclamă menținerea stării de arest a acestora.
Prin urmare, în temeiul articolului 3002 din Codul de procedură penală raportat la articolul 160b din Codul de procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpații B.
M. -C. și C. R. -A. și va menține măsura arestării preventive luată față de inculpați.
Pentru aceleași motive, în baza art. 139 Cod procedură penală, instanța a respins cererea inculpatului C. R. -A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara
Aceste aprecieri ale primei instanțe sunt pertinente și vor fi menținute de către instanța de recurs, care va respinge această cale de atac promovată de către inculpatul C. R. A. . Potrivit art.192 al.2 C.pr.pen., acest inculpat va fi obligat să plătească 50 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului.
PENTUR ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
În temeiul articolului 385/15 punctul 1 litera b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul C. R. A. (fiul lui
R. și V., născut la_, CNP 1., reținut în Penitenciarul Gherla), împotriva încheierii penale f.n. din_ a Judecătoriei Gherla.
În temeiul articolului 192 aliniat 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat să plătească 50 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
R. M. | L. | -A. | C. | A. I. |
GREFIER
C. B.
Red.A.I./C.B.
3 ex./
Jud. fond: Nicoară M.
| ← Decizia penală nr. 992/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1260/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
