Decizia penală nr. 1744/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 1744/R/2013
Ședința publică din 19 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B., judecător
JUDECĂTORI: A. D. L.
: M. R.
G.: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă K. I. împotriva sentinței penale nr. 436 din data de 09 octombrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al J. ecătoriei S. M., privind pe inculpatul M. V. A.
, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, dat în dosar nr. 853/P/2007, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta M. ui P. consideră recursul părții civile K. I. ca fiind nefondat și solicită respingerea lui.
În ceea ce privește latura penală a cauzei arată că a fost reținută în mod corect vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă în procent de 50%, pentru că, pe de o parte, s-a dovedit că inculpatul a efectuat o manevră de deplasare în spate necorespunzătoare, accidentând victima, dar și victima nu a traversat pe trecerea de pietoni, conform declarațiilor martorilor audiați în cauză.
Astfel, culpa de 50 % reținută în soluționarea laturii penale a cauzei a fost calculată în mod corespunzător și pentru latura civilă a cauzei, iar pretențiile au fost raportat la dovezile existente și, în consecință, solicită respingerea recursului declarat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 436 din 9 octombrie 2013 a J. ecătoriei S. M.
, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 345 alin. 2 din Codul de Procedură Penală a fost condamnat inculpatul M. V. A., fiul lui G. - V. și A. - N., născut la data de_, în S. M., jud. Maramures, cetățean român, studii superioare, stagiu militar satisfăcut, asistent igienist, nu posedă antecedente penale, necăsătorit, posesor al C.I. seria MM 3., eliberată de Poliția
S. M., CNP 1., domiciliat în S. M., str. Sragos V., nr. 57,
jud. Maramureș, la pedeapsa închisorii de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4.
În baza art. 71 s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare.
În baza art. 82 C. pen s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin.5 C. pen s-a constatat că pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei este suspendată de drept executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14 rap. la art. 346 alin.1 Cod proc. pen. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Clinic S. M. și a fost obligat asiguratorul S.C. Omniasig Maramureș B. M. la plata sumei de 928 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 14 rap. la art. 346 alin.1 Cod proc. pen. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. de U. " D. C. O. "; B. M. și a fost obligat asiguratorul S.C. Omniasig Maramureș B. M. la plata sumei de 11.200 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 14 rap. la art. 346 alin.1 Cod proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă K. I. și a fost obligat asigurătorul
S.C. Omniasig Maramureș B. M. la plata sumei de 3115 lei cu titlu de daune materiale și la 4500 lei cu titlu de daune materiale.
S-a respins ca nefondate restul pretențiilor civile formulate de partea civilă
K. I. .
În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 2585 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației nr. 853/P/2007 din data de_, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M. V. A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cp.
S-a reținut că la data de_ în jurul orei 15.00, a parcat autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ în fața magazinului Geronimo Impex SRL, situat în centrul comunei C. la T., unde a staționat aproximativ 10 minute. Încercând să reintre pe șosea, inculpatul a efectuat manevra de mers înapoi, împrejurare în care a acostat-o pe partea vătămată K. I. . Neorservând-o, inculpatul a continuat manevra de mers înapoi, moment în care a trecut cu roata stângă peste piciorul acesteia.
În urma accidentului, partea vătămată K. I. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 80 - 85 de zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din raportul de expertiza medico-legală efectuat în cauză.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fata locului (filele 2,3d.u.p.); planșe fotografice (filele 4-6 d.u.p.); schița locului accidentului (fila 7 d.u.p.); raport de expertiză medico-legală nr. 1345/2007 din data de_ efectuat de Serviciul Medico- Legal J. B. M. Maramureș ( filele 17-19 d.u.p ); declarația părții vătămate (filele 8,9, 12, 13 d.u.p.); declarația inculpatului P (filele 35-37 d.u.p.); declarația martorului Kantor Oliver (filele 38-40 d.u.p.); declaratia partii civile P.
Florea (fila 41-43 d.u.p.); declarația martorului Muller Zsolt Erik (filele 44-46 d.u.p.).
Pe parcursul cercetării judecătorești instanța a procedat la ascultarea inculpatului (f. 39), la audierea părții civile K. I. (f. 40 ) și la audierea martorilor Kondrat Tibor (f. 112), Muller Zsolt Erik (f. 113), Cadar G. Toader (f. 114), P. F. (f. 126), Krechnyak Margit (fila 127), Hriczan C. ia E. (f. 128), Fulop Zoltan ( f. 216 ), Kantor Oliver ( f. 217 ), Kanaloș M. ( f. 283 ).
Instanța a încuviințat pentru partea civilă K. I. proba cu înscrisuri, martori și expertiza medico-legala și pentru inculpat proba cu înscrisuri, martori, expertiza medico-legală și expertiza tehnică auto.
La data de_ instanța a dispus introducerea în cauza a S.C. Omniasig Maramureș B. M., în calitate de asigurător de răspundere civila.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de_, în jurul orei 15.00, inculpatul M. V. A. a parcat autoturismul marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare_ în fața magazinului alimentar Geronimo Impex S.R.L situat în centrul Comunei C. la T. nr. 894, iar la efectuarea manevrei de mers înapoi a accidentat-o pe partea vătămată K. I., astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fata locului (filele 2,3 d.u.p.).
Vătămarea corporală a părții vătămate este confirmată și prin concluziile raportului de nouă expertiza medico-legală nr. 1215/2009 din data de_ efectuat de Serviciul Medico-Legal J. B. M. Maramureș, prin care s-a constatat ca aceasta a prezentat leziuni traumatice care se datorează exclusiv traumatismului suferit în urma accidentului rutier din data de 20 iunie 2007. Se precizează că se menține aceeași perioadă de îngrijire medicala ca cea acordată
inițial (prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1345/2007 din data de _
- filele 17, 18 d.u.p.) și anume 80-85 zile de îngrijiri medicale.
Cu ocazia efectuării cercetării la fata locului, s-a constatat că accidentarea părții vătămate s-a situat pe partea carosabilă.
Mențiunile din procesul-verbal de cercetare la fața locului referitoare la locul producerii accidentului se coroborează cu declarațiile martorului Kantor Oliver, care a menționat că trecerea de pietoni se afla la o distanță de aproximativ 50 de m de locul unde s-a produs accidentul, ale martorului P. Florea care a precizat că accidentul s-a produs pe partea carosabilă și cu cele ale martorei Muller Zsolt Erik, care a menționat că partea vătămată nu a traversat pe trecerea de pietoni.
Susținerile părții vătămate în ceea ce privește locul producerii accidentului, respectiv pe trotuar, sunt confirmate de declarațiile martorului Kondrat Tibor (f. 112), care a arătat că, în momentul producerii accidentului partea vătămată se afla pe trotuar, însă sunt infirmate de concluziile raportului de expertiza tehnică judiciară întocmit la data de_ (filele 410-417) întocmit de expert tehnic Alexandru Cînța.
Astfel, prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, s-a concluzionat că locul producerii accidentului a fost situat chiar la marginea părții carosabile. Argumentele care au fost avute în vedere de către expert la stabilirea locului accidentului sunt reprezentate de urmele identificate și descrise în procesul-verbal de cercetare la fața locului, dar și de logica mișcării mașinii.
Instanța a reținut concluziile raportului de expertiză care se coroborau cu alte mijloace de probă, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului și cu declarațiile martorilor Kanter Oliver, P. F. și Muller Zsolt Erik.
De asemenea, prin raportul de expertiză tehnică judiciară s-a concluzionat că inculpatul M. A. V. avea posibilitatea de a preveni producerea accidentului daca respecta prevederile art. 54 alin 1 din Ordonanța de U. nr.
195/2002, care stipulează obligația conducătorului auto de a se asigura că poate face manevra de mers înapoi fără a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
În ceea ce o privește pe partea vătămată, s-a concluzionat că și aceasta ar fi putut evita producerea accidentului, dacă ar fi respectat prevederile legale referitoare la regulile de traversare de către pietoni, respectiv art. 72 alin . 3 din OUG 195/2002 și art. 167 alin. 1 lit. d din regulamentul de aplicare.
Din întreg materialul probator administrat în cauza instanța a reținut culpa comună a inculpatului și a părții vătămate, în proporție de 50 %.
În drept, fapta inculpatului M. A. V. constând în aceea că a pricinuit părții vătămate K. I. o vătămare a integrității corporale care a necesitat pentru vindecare un număr de 80-85 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala din culpa în formă agravată, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cp.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului care a cauzat leziuni părții vătămate ce necesită pentru vindecare un număr de 80-85 de zile de îngrijiri medicale, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fără a se asigura la efectuarea manevrei de mers înapoi, cu încălcarea prevederilor legislației rutiere în vigoare la data săvârșirii faptei. Urmarea imediata a faptei este vătămarea integrității corporale a părții vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu este dovedită prin raportul de expertiza medico-legal întocmit în cauză (care a constatat realitatea traumatismului, mecanismul de producere, natura agentului traumatic, data probabilă a traumatismului și gravitatea traumatismului exprimată prin criteriul numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare).
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă cu prevedere, în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit. a Cp, respectiv, inculpatul a prevăzut urmarea faptei sale, însa nu a urmărit și nici nu a acceptat acest rezultat, ci a sperat fără temei ca nu se va produce.
Obligația de prevedere a rezultatului este inserata în Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 care reglementează circulația pe drumurile publice și obligația conducătorului auto de a se asigura la efectuarea manevrei de mers înapoi.
Fapta săvârșită de inculpat este în forma agravată, prevăzută de art. 184 alin. 4 Cp întrucât a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru îndeplinirea unei anume activități (dispozițiile care reglementează circulația pe drumurile publice).
Pe cale de consecință, apreciind că în cauza sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedura penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat este prevăzută de legea penală, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către acesta cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății.
La individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod Penal.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanța a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Ținând cont de ansamblul acestor criterii de individualizare a pedepsei, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia înaltei Curți de C. și Justiție nr. LXXIV din
5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal. Instanța a apreciat că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. l lit. a teza a II-a și lit. b, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.l lit.c, d și e. De asemenea, instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu a interzis nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza ala.
Având în vedere faptul ca inculpatul a avut o atitudine corespunzătoare în fața organelor de urmărire penală, recunoscând săvârșirea faptei, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, executarea pedepsei în regim de detenție putând avea consecințe nefaste asupra inculpatului și în consecință, în temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni în condițiile art. 82 alin. 1 C. pen.
Totodată, în temeiul art. 71 alin. 5 C. pen, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate în cauză, pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
De asemenea, în temeiul art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut următoarele:
în cauza au fost următoarele constituiri de părți civile:
În cursul urmăririi penale (fila 10 d.u.p.) partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă împotriva inculpatului, cerere pe care și-a precizat-o la data de_ solicitând obligarea acestuia la plata sumelor de:
875 lei reprezentând câștigul nerealizat pe perioada celor 10 zile de spitalizare în SS M. ;
7.000 lei reprezentând câștigul nerealizat pe perioada celor 10 zile de spitalizare în S. J. B. M. ;
10.760 lei, reprezentând cheltuieli aferente spitalizării
440 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de regimul alimentar
115.000 lei daune morale
918.75 lei/lunar cu titlu de rentă viageră.
La data de_, S. M. S. M. s-a constituit parte civilă cu privire la cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vătămată (fila 32 d.u.p.) în cuantum de 928 lei.
La data de_, S. J. de U. D. C. O. B. M. s-a constituit parte civilă cu privire la cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vătămată (fila 32 d.u.p.) în cuantum de 11.200 lei.
Cu privire la condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a apreciat că acestea sunt întrunite, și anume:
fapta ilicita - constând într-o faptă prevăzuta de legea penala, și anume art.184 alin.(2) și (4) Cod penal; prejudiciul (cert și nereparat înca) constând în: a) rezultatul negativ suferit de partea vătămată ca urmare a încălcării dreptului la integritate corporala, drept subiectiv nepatrimonial ocrotit prin legea penala; c) cheltuielile de spitalizare suportate de S. M. S. M. și S. J. de U. D. C. O. B. M. ca urmare a internării părții vătămate în vederea diagnosticării și tratării leziunilor produse;
legătura de cauzalitate directă și indirectă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs;
vinovația sub forma culpei cu prevedere (ușurința).
Cu privire la persoanele răspunzătoare:
Pe lângă inculpat, în calitate de autor al faptei ilicite de vătămare corporala din culpă, mai este răspunzător pentru plata prejudiciului cauzat și Asiguratorul de răspundere civila obligatorie, S.C. Omniasig B. M. Maramureș.
În ceea ce privește asigurătorul de răspundere civila obligatorie, în conformitate cu dispozițiile art. 41-42 din Legea nr. 136/1995 din_ privind asigurările și reasigurările în România, în asigurarea de răspundere civila, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane pagubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, asiguratorul putând fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
Cu privire la autoturismul condus de inculpatul M. A. V. și implicat în accident, la data săvârșirii faptei era încheiată cu S.C. Omniasig S.A Sucursala Maramureș polița de asigurare de răspundere civilă auto seria C nr. 443126/_ 7 valabilă de la_ (f. 131), forma de asigurare reglementată de Ordinul nr. 3108/2005 din data de_ pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.
La stabilirea limitelor obligațiilor ce-i revin asigurătorului de răspundere civilă delictuală, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 19 raportat la art. 7 din acest Ordin în conformitate cu care ,,asigurătorii RCA acordă, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații acestora răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule care au loc în limitele teritoriale ale contractului de asigurare, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în limitele stabilite anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Pentru anul în care a fost săvârșită fapta de către inculpat, respectiv 2007, limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, sunt următoarele: a) de la 1.000.000 lei până la maximum 4.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei; b) până la 2.000.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de
vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor:
În ceea ce privește cuantumul pretențiilor solicitate cu titlu de prejudiciu material, instanța a constatat că partea civilă nu a făcut dovada decât a prejudiciului în cuantum de 6230 lei, reprezentând venitul nerealizat pe perioada celor 89 de zile de spitalizare, instanța apreciind ca rezonabilă suma de 70 de lei/zi, raportat la declarațiile martorilor conform cărora partea vătămată realiza din vânzarea produselor agricole 50 lei, respectiv 100 - 150 de lei (filele 127, 283,
128).
Întrucât, în sarcina victimei instanța a reținut un procent de culpă în cuantum de 50%, în mod corespunzător au fost diminuate și despăgubirile pentru daune materiale cuvenite părții civile, astfel ca, în baza art.14, art.346 alin.1 C.proc.pen. cu aplicarea art. 998-999 C.civ., instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de aceasta, obligând inculpatul la plata în favoarea acesteia a sumei de 3115 lei despăgubiri pentru daune materiale.
Cu privire la acordarea daunelor morale instanța a reținut că dispozițiile legale în materia reparării prejudiciilor nepatrimoniale prevăd că persoana care a suferit o atingere a unui drept al său este îndreptățită la măsuri reparatorii integrale.
Repararea integrală a prejudiciului în domeniul daunelor morale nu poate avea decât un caracter aproximativ, raportat la prejudicii care nu au conținut economic și nici echivalent bănesc.
Sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să constituie niște măsuri excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
În speță s-a făcut dovada creării unui prejudiciu părții vătămate, rezultat din vătămări aduse sănătății și integrității fizice, fiind vorba de un prejudiciu corporal, ceea ce o îndreptățește la acordarea daunelor morale solicitate, dar nu și la cuantumul produs.
Astfel, prin reținerea culpei comune se apreciază că față de dispozițiile art. 998 C. civ., ce prevăd repararea integrală a prejudiciului, partea vătămată este îndreptățită să primească cu titlu de daune morale suma de 4500 lei. La stabilirea acestui cuantum instanța a avut în vedere ideea acordării unei reparații corespunzătoare, principiul că aceasta trebuie să fie integrală, ceea ce presupune măsurarea amplorii reale a prejudiciului și o strictă echivalare în drepturi bănești, stabilirea unei indemnizări cu caracter provizoriu, ceea ce permite victimei accidentului atenuarea prin anumite avantaje rezultatul dezagreabil produs prin efectul accidentului.
Echivalentul prejudiciului moral s-a apreciat a fi concordanță cu atenuarea suferinței părții vătămate.
În acest scop s-a avut în vedere importanța valorii lezate ca efect al accidentului (diminuarea capacității de muncă), gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice, repercursiunile prejudiciului asupra situației sociale a victimei, gradul de culpă al persoanei vătămate.
Având în vedere aceste repere, instanța a apreciat că pentru o justă și echitabilă compensare a prejudiciului moral suferit, se impune a se acorda părților civile despăgubiri în cuantum de câte 4.500 lei.
Cât privește acțiunea civilă exercitată de S. M. S. M., instanța, în baza art. 14 rap. la art.346 alin. 1 Cod procedura penala, a admis acțiunea civilă exercitata de partea civila, apreciind ca aceasta a fost întemeiata
în ceea ce privește cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vătămată, respectiv 928 lei.
Cât privește acțiunea civilă exercitată de S. J. de U. "D. C.
O. "; B. M., instanța, în baza art. 14 rap. la art.346 alin. 1 Cod procedura penala, a admis acțiunea civilă exercitata de partea civilă, apreciind că aceasta a fost întemeiata în ceea ce privește cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vătămată, respectiv 11.200 lei.
În temeiul art. 191 alin. 1 C. proc. pen., instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 2585 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă K. I., solicitând în esență, sub aspectul laturii penale, majorarea pedepsei aplicate inculpatului și reținerea culpei exclusive a acestuia în producerea accidentului rutier, iar sub aspectul laturii civile admiterea în integralitate a acțiunii civile formulate în cauză, apreciind că acestea sunt întemeiate și au fost dovedite.
Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, atât sub aspectul laturii civile, cât și sub aspectul laturii penale a cauzei, pe baza unui material probator complet și judicios administrat, interpretând coroborat probele administrate în cauză din care a reieșit dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, însă doar în procent de 50%, așa cum a fost reținut și prin actul de sesizare.
Fără a mai relua considerentele instanței de fond pe baza cărora prima instanță a pronunțat hotărârea atacată, considerente pe care Curtea și le însușește în totalitate, se va sublinia faptul că prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, s-a concluzionat că locul producerii accidentului a fost situat chiar la marginea părții carosabile. Argumentele care au fost avute în
vedere de către expert la stabilirea locului accidentului sunt reprezentate și de urmele identificate și descrise în procesul-verbal de cercetare la fața locului, dar și de logica mișcării mașinii.
Instanța a reținut astfel în mod corect concluziile raportului de expertiză care se coroborau cu alte mijloace de probă, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor Kanter Oliver, P. F. și Muller Zsolt Erik.
Prin urmare, din perspectiva reținerii culpei comune a inculpatului și a părții civile în producerea accidentului, Curtea apreciază că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului a fost judicios individualizată, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare.
Sub aspectul laturii civile, se constată de asemenea că prima instanță a analizat în mod amănunțit întreg materialul probator administrat în acest sens, respingând în mod argumentat pretențiile civile care nu au fost dovedite și, corespunzător gradului de culpă în comiterea accidentului, a înjumătățit despăgubirile materiale dovedite și cele morale acordate, cu mențiunea că suma solicitată de partea civilă recurentă cu titlu de daune morale a fost vădit exagerată (1.115.00 lei).
Față de cele sus-expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă K. I. împotriva sentinței penale nr. 436 din 9 octombrie 2013 a J. ecătoriei S. M. .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga pe recurenta parte civilă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă K. I. împotriva sentinței penale nr. 436 din 9 octombrie 2013 a J. ecătoriei S. M. .
Obligă pe recurenta parte civilă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
M. B. | A. | D. | L. | M. R. |
G. ,
L. A. S.
Red. A.D.L./Dact.L.C.C.
2 ex./_
J. .fond. C. M. S.
| ← Decizia penală nr. 238/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 9/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
