Decizia penală nr. 9/2013. Vătămare corporală din culpă

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ Operator date nr. 2516

Decizia penală Nr. 9/2013 Ședința publică de la 20 Februarie 2013

C. pletul compus din: PREȘEDINTE: B. D. Ț.

Judecător: S. M. Judecător: C. T. Grefier: M. J. D.

Ministerul Public este reprezentat de procuror Stana Pompilia din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpatul E. J., domiciliat în Orașul Nou, sat R., nr. 60, jud. Satu Mare, părțile civile V. M., domiciliată în B., nr. 426, jud. S., și SC M. C. S., cu sediul în B., jud. S.

, și de asigurătorul SC O. V. SA cu sediul în București, str. Grigore Mora, nr. 23, sector 1, București, împotriva sentinței penale nr. 197 din_ a Judecătoriei Șimleul Silvaniei, pronunțată în dosar nr._, având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.) Recurs împotriva sent.pen.nr. 197/2012 din dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în lipsa inculpatului E.

J., av. Bolog Roberth, în substituire av. titular A. Ardelan cu delegație de substituire depusă la dosarul cauzei fila 34 și reprezentantul părților civile V. M. și SC M. C. S., av. Ielciu Mihai lipsă fiind inculpatul E. J., părțile civile V.

M. și SC M. C. S., S. J. de U. Z., S. J. de A. S., partea responsabilă civilmente SC C. F. S., și asiguratorul SC O. V. SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, la dosarul cauzei se depune din partea inculpatului o cerere de prelungire a dreptului de a conduce.

Totodată, reprezentantul inculpatului depune la dosarul cauzei motivele de recurs formulate.

Reprezentantul părților civile V. M. și SC M. C. S., av. Ielciu Mihai, depune la dosarul cauzei memoriu la recursul formulat în cauză.

Instanța constată că recursul declarat de asigurator a fost motivat,expune motivele recursului și solicită reprezentantului inculpatului și reprezentantului părților civile să prezinte, pe scurt, motivele recursurilor declarate în cauză.

Reprezentantul inculpatului motivează recursul în sensul reducerii cuantumului pedepsei amenzii penale aplicate de instanța de fond, precum și a cuantumului cheltuielilor de judecată în sumă de 1690 lei.

Reprezentantul părților civile motivează recursul în sensul obligării asigurătorului alături de inculpatul E. J. și partea responsabilă civilmente la plata sumei de 15.000 euro cu titlu de daune morale pentru partea vătămată V. M.

,astfel cum a solicitat aceasta în cererea de constituire de parte civilă și obligarea asigurătorului SC O. V. SA alături de inculpatul E. J. și partea responsabilă civilmente la plata, către SC M. C. S., a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune materiale pentru autoturismul avariat în totalitate și care a aparținut acestei părți civile.

Nemaifiind excepții de invocat ori alte cereri de formulat, instanța invocă din oficiu excepția tardivității recursului declarat de partea civilă V. M. și pune în discuție și admisibilitatea recursului declarat de partea civilă SC M. C. S.

, deoarece aceasta nu a fost citată pe parcursul desfășurării judecații la instanța de fond.

Reprezentanta Ministerului Public, procuror Stana Pompilia, apreciază ca formulat în termen recursul declarat de partea civilă V. M., iar cu privire la admisibilitatea recursului formulat de partea civilă SC M. C. S. pune concluzii de admitere a excepției inadmisibilității recursului.

Reprezentantul inculpatului av. Bolog Roberth apreciază că, dacă recursul este declarat peste termenul de 10 zile de la pronunțare,acesta a fost tardiv formulat și solicită instanței admiterea excepției invocate, iar cu privire la admisibilitatea recursului declarat de partea civilă SC M. C. S. ,în măsura în care aceasta nu a fost citată pe parcursul judecării cauzei, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Reprezentantul părților civile V. M. și SC M. C. S., solicită instanței acordarea unui termen pentru a-și exprima punctul de vedere referitor la cele 2 excepții invocate de instanță.

Instanța respinge cererea formulată de reprezentantul părților civile, ca nefiind întemeiată.

Cu privire la excepția tardivității recursului declarat de partea civilă V. M.

, av. Ielciu Mihai solicită respingerea acesteia, întrucât apreciază recursul ca formulat în termen, deoarece partea civilă nu a fost prezentă la pronunțare, doar la dezbateri, astfel încât termenul de declarare a recursului se calculează de la comunicare, iar în ceea ce privește admisibilitatea recursului declarat de partea civilă SC M. C. S., apreciază că recursul este admisibil, întrucât SC M. C. S. este parte în proces.

Instanța învederează că, în ceea ce privește excepțiile discutate, se va pronunța prin încheiere sau decizie, după caz.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul inculpatului solicită admiterea recursului formulat. Raportat la lipsa antecedentelor penale, la disponibilitatea și aportul inculpatului la starea de fapt reținută prin rechizitoriu, raportat la atitudinea sinceră a acestuia, solicită reducerea pedepsei penale aplicate. În speță, se poate vorbi de o culpă comună, atât a inculpatului cât și a părții civile în producerea evenimentului rutier, așa cum rezultă și din raportul de expertiză. Solicită, totodată, aplicarea prevederilor art. 63

alin. 5 Cod penal, conform cărora amenda se stabilește ținându-se seama de prevederile art. 72 Cod penal.

Cu privire la recursul formulat de părțile civile V. M. și SC M. C. S., reprezentantul inculpatului solicită respingerea acestora, de asemenea, solicită respingerea recursului declarat de asiguratorul SC Ominiasig V. SA.

Reprezentantul părților civile, av. Ielciu Mihai solicită instanței admiterea recursului formulat de părțile civile și, în consecință, obligarea asigurătorului, alături de inculpatul E. J. și partea responsabilă civilmente, la plata sumei de

15.000 euro cu titlu de daune morale pentru partea vătămată V. M. . Mai solicită obligarea asigurătorului SC O. V. SA, alături de inculpatul E. J. și partea responsabilă civilmente, la plata către SC M. C. S. a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune materiale, pentru autoturismul avariat.

Instanța de fond, în mod greșit a apreciat raportul culpei inculpatului în producerea accidentului ca fiind de 70 %, iar a părții civile fiind de 30%, întrucât această proporție nu a fost stabilită și prin raportul de expertiză efectuat în cauză. Inculpatul a solicitat judecarea în conformitate cu prevederile art. 320¹ Cod procedură penală, sens în care, apreciază reprezentantul părții civile, a recunoscut aspectul legat de culpa sa de 100%.

Cu privire la latura civilă, apreciază că în mod eronat instanța de fond a acordat daune materiale părții civile V. M. și nu părții civile SC M. C. S. . Autoturismul avariat este proprietatea părții civile SC M. C. S. și nu proprietatea părții civile V. M. . Pentru aceste considerente, reprezentantul părților civile V.

M. și SC M. C. S. solicită admiterea recursului formulat și acordarea față de părțile civile a daunelor morale și materiale solicitate.

Solicită respingerea recursului declarat de inculpat, precum și a recursului declarat de asiguratorul SC OMINIASIG V. SA.

Reprezentanta Ministerului Public solicită instanței, în cazul admiterii excepției invocate din oficiu cu privire la recursul declarat de partea civilă V. M.

, respingerea ca tardiv formulat a recursului declarat de aceasta. Cu privire la celelalte recursuri declarate în cauză, solicită respingerea acestora și menținerea hotărârii primei instanțe.

Instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Prin sentința penală nr. 197/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, în baza art. 184 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C. procedură penală, a fost condamnat inculpatul E. J., fiul lui Iosif și Ilona, născut la data de_ în Satu Mare jud.Satu Mare, domiciliat în comuna R., sat R. Vii nr.60 jud.Satu Mare, cetățean român,studii medii, căsătorit, 1copil minor, conducător auto la SC CICIOU FORE S. ,CI seria SM nr.4. eliberat de SPCLEP N. Oaș - CNP 1.

, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2.000,00 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 din Vechiul Cod civil, art. 313 din Legea nr. 95/2006 coroborat cu art. .54 alin.1 din

Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 103 din Legea nr. 71/2011, a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul S.C

B.C.R. A. Vienna Insurance Goup S.R.L., în limita plafonului legal și a contractului de asigurare, și cu partea responsabilă civilmente S.C. Ciciou F.

- CIF RO 15300090, la plata următoarelor sume:
- 2034,57 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. J. de
  U. Z., reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea civilă V. M. ;
- 460,20 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. de A.
  J. S., reprezentând cheltuieli de transport cu partea civilă V. M. ;
- 10.000,00 euro cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă V. M., plătibili în lei la cursul B.N.R. de la data plății;
- 10.000,00 lei titlu de despăgubiri civile pentru daune matreiale către partea civilă V. M. .

În baza art. 111 alin. 6 din O.U.G. 195/2002 a fost admisă cererea inculpatului E. J. și s-a dispus prelungirea dreptului de a conduce pe drumurile publice, în privința inculpatului, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de _ până la data de_ inclusiv, dar nu mai târziu de data

rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 111 alin. 6 din O.U.G. 195/2002 a fost admisă cererea părții civile V. M. și s-a dispus prelungirea dreptului de a conduce pe drumurile publice, în privința acesteia, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de _ până la data de_ inclusiv, dar nu mai târziu de data rămânerii definitive

a hotărârii.

În baza art. 191 alin. 1 și art. 189 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1690 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Simleu Silvaniei din _

, dosar nr.429/P/2011 înregistrat la instanță sub nr._ din 3 aprilie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E. J., domiciliat în sat R. Vii, nr. 60, comuna R., județul Satu Mare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. art. 184 alin.1 și 3 Cod penal.

S-a reținut, din actul de sesizare a instanței, că în data de_, ora 9,25 inculpatul E. conducea autocamionul cu nr.de înmatriculare_ având atașată remorca cu nr.de înmatriculare_, ambele proprietatea societății la care lucrează SC Ciciou Fore S. N. Oaș jud.Satu Mare pe ND 1 F în localitatea B. din direcția Satu Mare-Z. .Lakm 119 inculpatul circulând cu viteza de 90 km/h în curbă la dreapta datorită forței centrifuge a ajuns în contrasens încălcând linia continuă și acroșând autoturismul marca Ford cu nr.de înmatriculare_ proprietatea SC M. C. S. Z. condus de partea vătămată V. M. ,pe un sector de drum care avea axul drumului marcat cu marcaj longitudinal continuu, iar depășirea era interzisă prin indicator rutier.In momentul în care inculpatul a intrat pe sensul opus de mers, partea vătămată a efectuat un viraj la stânga fără să se asigure, încălcând marcajul longitudinal continuu, pentru a intra în incinta societății SC MAVAS S. B. iar inculpatul nu a mai putut evita coliziunea intrând cu fața autocamionului în partea laterală stânga a autoturismului Ford.

In urma accidentului partea vătămată V. M. a suferit leziuni traumatice, fiind transportată la S. J. de U. pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Conform raportului de constatare medico legală nr.498/II/b/44 din_ emis de Serviciu J. de Medicină Legală S. partea vătămată a suferit leziuni traumatice necesitând pentru vindecare un număr de 30.32zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu i-au pus viața în pericol.

Atât inculpatul E. J. cât și partea vătămată V. M. au fost testați cu aparatul alcooltest, rezultatul alcoolemiei fiind zero.

In cauză s-a efectuat o expertiză tehnică auto care a concluzionat că autoturismul condus de V. M. cu nr.de înmatriculare_ circula pe direcția Satu Mare Z. pe DN 1 F la km 119 în localitatea B. la ieșire dintr-o curbă la dreapta pe axa drumului, semnalizând intenția de intrare în stânga la SC MAVAS

S. .

Autocamionul cu remorcă condus de inculpatul E. J. cu nr. de înmatriculare_ având atașată remorca cu nr.de înmatriculare_ circula cu 90 km/h și nu a reușit să se oprească prin frânare, acroșând autoturismul cu bara din dreapta, scara și aripa dreaptă, din partea stângă zonă centrală, pe care l-a târât 16 m pe contrasens.

Autoturismul cu nr.de înmatriculare_ era în proces de virare la stânga peste linia continuă, moment în care a fost acroșat de ansamblul autovehicul cu nr. de înmatriculare_ având atașată remorca cu nr.de înmatriculare_, care s- a angajat în depășirea acestuia trecând peste linia continuă și nerespectând indicatorul depășirea interzisă.

Locul producerii impactului a fost pe axa drumului respectiv linia continuă. Viteza celor două autovehicule: Va 1= 48 km/h; Va 2= 90 km/h.

Autocamionul și remorca circulau cu viteză mare, în jur de 90 km/h în curbă la dreapta, fapt ce l-a determinat pe conducătorul auto sub efectul forței centrifuge să intre pe contrasens.

Intrarea pe contrasens peste inia continuă a autocamionului cu nr. de înmatriculare_ având atașată remorca cu nr.de înmatriculare_ a permis acroșarea autoturismului în cauză.

Accidentul putea fi evitat de conducătorul ansamblului auto cu nr. de înmatriculare_ având atașată remorca cu nr.de înmatriculare_ dacă circula cu viteza de 50 km/h, dacă nu depășea linia continuă intrând pe contrasens, unde a acroșat victima.

Accidentul putea fi evitat de autoturismul condus de V. M. cu nr.de înmatriculare_ dacă nu se angaja în traversarea drumului peste linia continuă.

Analizând condițiile în care s-a produs accidentul și probele existe de la dosar se poate concluziona că inculpatul E. J. putea preveni producerea accidentului dacă respecta prevederile art.48,49 din OUG 19572002 și art.120 al.1lit.h din RAOUG 195/2002, respectiv de a nu se angaja în depășire pe un sector de drum în care această manevră este interzisă prin indicator rutier și circulând cu viteză legală prin localitate.

Partea vătămată V. M. J. putea preveni producerea accidentului dacă respecta prevederile art.54 al.1 din OUG 195/2002 respectiv de a nu efectua virajul

la stânga încălcând astfel marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers.

La analiza proporționalității culpei inculpatului în producerea accidentului expertul a concluzionat că trebuie ținut cont de periculozitatea faptei inculpatului, respectiv că circula prin localitate cu viteza de 90km/h conducând un autocamion de mare tonaj marca MÂN având atașată o remorcă și care ajunge pe contrasens peste linia continuă sub efectul forței centrifuge, urmările acesteia putând fi mult mai grave.

Asiguratorul de răspunde civilă a fost SC B. A. Vienna Insurance Group București.

S. de U. Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.034,57 lei actualizată cu dobânda oficială BNR până la data plății efective.

S. J. de A. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 460,20 lei din care 115,20 lei reprezentând contravaloare km parcurși, 345 lei contravaloarea serviciilor medicale.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă:proces verbal de cercetare la fața locului (f.7-9), raport de constatare medico legală (f.37),rezultat alcooltest (f.39,40), raport expertiză tehnico judiciară (f.64-71), declarații parte vătămată (f.30.31, 32-33), declarații martor (f.34), declarații inculpat (f.26-27,28).

La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului.

La termenul de judecată din 26 septembrie 2012 inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:

In data de_, orele 9,25 inculpatul E. conducea autocamionul cu nr.de înmatriculare_ având atașată remorca cu nr.de înmatriculare_, ambele proprietatea societății la care lucrează SC Ciciou Fore S. N. Oaș jud.Satu Mare pe ND 1 F în localitatea B. din direcția Satu Mare-Z. .Lakm 119 inculpatul circulând cu viteza de 90 km/h în curbă la dreapta datorită forței centrifuge a ajuns în contrasens încălcând linia continuă și acroșând autoturismul marca Ford cu nr.de înmatriculare_ proprietatea SC M. C. S. Z. condus de partea vătămată V.

M. ,pe un sector de drum care avea axul drumului marcat cu marcaj longitudinal continuu, iar depășirea era interzisă prin indicator rutier.In momentul în care inculpatul a intrat pe sensul opus de mers, partea vătămată a efectuat un viraj la stânga fără să se asigure, încălcând marcajul longitudinal continuu, pentru a intra în incinta societății SC MAVAS S. B. iar inculpatul nu a mai putut evita coliziunea intrând cu fața autocamionului în partea laterală stânga a autoturismului Ford.

In urma accidentului partea vătămată V. M. a suferit leziuni traumatice, fiind transportată la S. J. de U. pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Conform raportului de constatare medico legală nr.498/II/b/44 din_ emis de Serviciu J. de Medicină Legală S. partea vătămată a suferit leziuni

traumatice necesitând pentru vindecare un număr de 30.32zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu i-au pus viața în pericol.

Atât inculpatul E. J. cât și partea vătămată V. M. au fost testați cu aparatul alcooltest, rezultatul alcoolemiei fiind zero.

S. .

Locul producerii impactului a fost pe axa drumului respectiv linia continuă. Viteza celor două autovehicule: Va 1= 48 km/h; Va 2= 90 km/h.

Autocamionul și remorca circulau cu viteză mare, în jur de 90 km/h în curbă la dreapta, fapt ce l-a determinat pe conducătorul auto sub efectul forței centrifuge să intre pe contrasens.

Intrarea pe contrasens peste inia continuă a autocamionului cu nr. de înmatriculare_ având atașată remorca cu nr.de înmatriculare_ a permis acroșarea autoturismului în cauză.

Accidentul putea fi evitat de autoturismul condus de V. M. cu nr.de înmatriculare_ dacă nu se angaja în traversarea drumului peste linia continuă.

Analizând condițiile în care s-a produs accidentul și probele existe de la dosar, se poate concluziona că inculpatul E. J. putea preveni producerea accidentului dacă respecta prevederile art.48,49 din OUG 19572002 și art.120 al.1lit.h din RAOUG 195/2002, respectiv de a nu se angaja în depășire pe un sector de drum în care această manevră este interzisă prin indicator rutier și circulând cu viteză legală prin localitate.

Partea vătămată V. M. J. putea preveni producerea accidentului dacă respecta prevederile art.54 al.1 din OUG 195/2002 respectiv de a nu efectua virajul la stânga încălcând astfel marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers.

La analiza proporționalității culpei inculpatului în producerea accidentului expertul a concluzionat că trebuie ținut cont de periculozitatea faptei inculpatului,

respectiv că circula prin localitate cu viteza de 90 km/h conducând un autocamion de mare tonaj marca MAN având atașată o remorcă și care ajunge pe contrasens peste linia continuă sub efectul forței centrifuge, urmările acesteia putând fi mult mai grave.

Asiguratorul de răspunde civilă a fost SC B. A. Vienna Insurance Group București.

S. de U. Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.034,57 lei actualizată cu dobânda oficială BNR până la data plății efective.

S. J. de A. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 460,20 lei din care 115,20 lei reprezentând contravaloare km parcurși, 345 lei contravaloarea serviciilor medicale.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:proces verbal de cercetare la fața locului (f.7-9), raport de constatare medico legală (f.37),rezultat alcooltest (f.39,40), raport expertiză tehnico judiciară (f.64-71), declarații parte vătămată (f.30.31, 32-33), declarații martor (f.34), declarații inculpat (f.26-27,28).

În drept,s-a apreciat că fapta inculpatului E. J. de a conduce în data de_, pe drum public,prin localitatea B. jud.S. autocamionul marca MÂN cu nr. de înmatriculare_ având atașată remorca cu nr.de înmatriculare_ dacă circula cu viteza de 90/h în curbă la dreapta, fapt ce determină autocamionul sub efectul forței centrifuge să intre pe contrasens peste linia continuă și să acroșeze autoturismul marca Ford cu nr.de înmatriculare_ condus de partea vătămată V. M. care a suferit în urma accidentului leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-32 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.1,3 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizate prev.de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, de circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a fost prezent la judecarea cauzei.

Instanța a considerat că raportul culpei inculpatului la producerea accidentului se situează la procentul de 70 %, față de culpa părții civile de 30 %.

Instanța a reținut că din dinamica accidentului evidențiată în actele de urmărire penală efectuate (raportul de expertiză tehnică auto - f. 64-71) reiese faptul că partea civilă, la rândul ei nu a respectat regulile de circulație, inițiind virarea la stânga peste linia continuă ce interzicea această manevră și în acest fel, a fost nevoită să încetinească pentru a se angaja în traversare. Este fără de tăgadă că vinovat de accident este inculpatul, care a circulat cu o viteză peste cea maximă admisă în localitate și care a acroșat autoturismul părții civile, dar la culpa lui se adaugă culpa victimei, în proporțiile arătate.

Având în vedere aceste criterii, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa mai ușoară, a amenzii penale în cuantum de 2000 lei.

În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 din Vechiul Cod civil, art. 313 din Legea nr. 95/2006 coroborat cu art. .54 alin.1 din

Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 103 din Legea nr. 71/2011, instanța a obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul S.C

B.C.R. A. Vienna Insurance Goup S.R.L., în limita plafonului legal și a contractului de asigurare, și cu partea responsabilă civilmente S.C. Ciciou F.

- CIF RO 15300090, la plata următoarelor sume:
- 2034,57 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. J. de
  U. Z., reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea civilă V. M. ;
- 460,20 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. de A.
  J. S., reprezentând cheltuieli de transport cu partea civilă V. M. ;
- 10.000,00 euro cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă V. M., plătibili în lei la cursul B.N.R. de la data plății;

- 10.000,00 lei titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale către partea civilă V. M. .

În baza art. 111 alin. 6 din O.U.G. 195/2002, instanța a admis cererea inculpatului E. J. și a dispus prelungirea dreptului de a conduce pe drumurile publice, în privința inculpatului, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de _ până la data de_ inclusiv, dar nu mai târziu de data rămânerii definitive

a hotărârii.

În baza art. 111 alin. 6 din O.U.G. 195/2002, a admis cererea părții civile V.

M. și a dispus prelungirea dreptului de a conduce pe drumurile publice, în privința acesteia, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de _ până la data de_ inclusiv, dar nu mai târziu de data rămânerii definitive a

ho tă rârii .

În baza art. 191 alin. 1 și art. 189 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1690 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 197/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei au declarat recurs inculpatul, partea civliă V. M., partea civilă SC M. C. S. și asiguratorul SC O. Vienna Insurance Group SA.

În motivarea recursului declarat, inculpatul a apreciat prea mare cuantumul pedepsei penale aplicate, solicitând reducerea acesteia. Totodată, inculpatul a precizat că, fiind reținută culpa comună a sa și a părții civile V. M. în producerea accidentului din data de_, se impune a se reține aceste aspecte ca și circumstanțe care să determine,alături de alte circumstanțe personale, atât reducerea amenzii penale aplicate,cât și a cheltuielilor judiciare.

Partea civilă V. M. a solicitat obligarea inculpatului, alături de asigurator și de partea responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri în cuantum de 15.000 euro daune morale, astfel cum a solicitat în cererea de constituire ca parte civilă, apreciind că în mod nejustificat s-a reținut culpa sa în proporție de 30% în producerea accidentului, iar leziunile pe care le-a suferit justifică acordarea daunelor morale solicitate.

Partea civilă SC M. C. S. a arătat că, deși autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, proprietatea sa, iar nu a părții civile V. M., a suferit o daună totală în urma accidentului din data de_, instanța de fond nu a admis cererea sa de despăgubire.

Asiguratorul SC O. Vienna Insurance Group SA a motivat recursul declarat cu împrejurarea că despăgubirile acordate părții civile au fost exagerat de mari, în raport de vătămările suferite de aceasta.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor și excepțiilor invocate,precum și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Tribunalul constată că recursul părții civila V. M. a fost tardiv declarat, iar recursurile declarate de inculpat, de partea civilă SC M. C. S. și de SC O. Vienna Insurance Group SA sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă V. M., se reține că cererea de recurs a fost trimisă instanței la data de_, astfel după cum rezultă din impresiunea ștampilei aplicate pe plicul existent la fila nr. 8 din dos. nr._ înregistrat pe rolul Curții de A. C. .

Sentința penală atacată a fost pronunțată la data de_, dezbaterile având loc la data de_, când s-a amânat pronunțarea.

Potrivit prevederilor art. 360 C.p.p., copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părților care au lipsit atât de la judecată, cât și de la pronunțare.

Sentința penală nr. 197/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei nu a fost comunicată părții civile V. M., întrucât aceasta a fost prezentă la dezbaterile din data de_ .

Potrivit prevederilor art. 3853C.p.p. rap. la art. 363 C.p.p., termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri.

Se reține, astfel, că ultima zi în care partea civilă V. M. putea declara recurs împotriva sentinței penale nr. 197/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost data de_ .

Astfel fiind, Tribunalul va respinge ca tardiv recursul declarat de partea civilă V. M. .

Cu privire la admisibilitatea recursului formulat de partea civilă SC M. C.

S., Tribunalul reține că, deși SC M. C. S. s-a constituit parte civilă la data de_ (f.138-140 dos. fond), aceasta nu a fost citată pe parcursul judecării cauzei de către instanța de fond,însă, la termenul din data de_ a fost prezent în cauză avocatul ales al acesteia, fiind acoperită orice nelegalitate survenită în procedura de citare, conform dispozițiilor art. 291 C.p.p. Cu toate acestea, în încheierea de ședință de la termenul din data de_, s-a consemnat prezența, în fața instanței, a inculpatului,asistat de apărător ales, a părții civile V. M., asistată de apărător ales și lipsa celorlalte părți în cauză. Ori, la același termen au avut loc dezbaterile, situație în care se impunea a se lămuri dacă partea civilă SC M. C. S. mai era sau nu reprezentată de avocat și, eventual, a se consemna acest aspect în încheierea de ședință, luându-se act de prezența acestei părți prin reprezentant. Constatându-se lipsa celorlalte părți la termenul din data de_, implicit s-a constatat și lipsa părții civile SC M. C. S. ,căreia s-ar fi impus a i se comunica hotărârea.

Astfel fiind, se constată că recursul formulat de partea civilă SC M. C. S. este admisibil și declarat în termen. Totodată, recursurile inculpatului și al asiguratorului au fost declarate în termen.

Analizând hotărârea atacată,Tribunalul mai reține următoarele:

Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei "justiția a fost servită". Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în acest sens, afirmând constant că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.

Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003,

§ 34 sau Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Cât privește, spre exemplu, cauza Albina c. România (hot. din 28 aprilie 2005, § 30), Curtea relevă că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, astfel încât judecătorul să răspundă tuturor argumentelor prezentate de părți. Această obligație este

justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Curtea apreciază că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.

Curtea a admis că și o motivare sumară care s-a referit la toate argumentele invocate de părți corespunde exigențelor Convenției. În materie penală, lipsa motivării soluției pronunțate de instanța de recurs a fost sancționată de judecătorii europeni în cauza Boldea c. României.

Raportându-ne la hotărârea atacată, se observă că, în ceea ce privește latura civilă a cauzei penale și obligarea la cheltuieli judiciare, viciul nemotivării este cum nu se poate mai evident. Astfel, nu se poate discuta nici măcar despre vreo motivare sumară a hotărârii judecătorești în ceea ce privește latura civilă a cauzei penale, pentru că judecătorul fonduluinu a făcut nicio precizare cu privire la incidența în cauză a răspunderii civile delictuale, respectiv - cu privire la întrunirea condițiilor privind existența unui prejudiciu de natură materială sau morală ce rezultă din probatoriul administrat, existența unei fapte ilicite, vinovăția inculpatului și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Se mai reține că judecătorului fondului, în mod nelegal, nu s-a pronunțat cu privire la cererea de despăgubiri formulată de partea civilă SC M. C. S., în mod nelegal a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asiguratorul, la plata în întregime a cheltuielilor de spitalizare și de transport cu ambulanța a victimei accidentului,în condițiile în care s-a reținut culpa comună a părților în producerea accidentului și nu a motivat obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare în cuantum de 1690 lei.

Astfel, deși SC M. C. S. s-a constituit parte civilă la data de_ cu suma de 15.000 lei reprezentând daune materiale pentru autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ proprietatea societății, instanța de fond nu a acordat și nici nu a motivat neacordarea de despăgubiri acestei părți civile. În schimb, s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu asigurătorul S.C B.C.R. A. Vienna Insurance Goup S.R.L., în limita plafonului legal și a contractului de asigurare, și cu partea responsabilă civilmente S.C. Ciciou F. S.R.L., la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale, către partea civilă V. M., deși această parte a solicitat doar daune morale în cuantum de 15.000 euro (f. 135 dos. fond).

Jurisprudența în materie este constantă în a aprecia că în cazul prejudiciului reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală, cauzat prin culpa comună a autorului și a victimei, se aplică principiul de drept civil al răspunderii în raport cu întinderea culpei, dispunându-se obligarea autorului la despăgubiri în raport cu întinderea culpei sale, având în vedere și dispozițiile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, care - stabilind că persoanele răspund "potrivit legii"; și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală - nu derogă de la principiul enunțat.

Ori, instanța de fond, fără a motiva și fără a face vreo referire la proporția culpei reținute, a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu asigurătorul S.C

B.C.R. A. Vienna Insurance Goup S.R.L., în limita plafonului legal și a contractului de asigurare, și cu partea responsabilă civilmente S.C. Ciciou F. S.R.L., la plata sumei de 2034,57 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. J. de U. Z., reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea civilă V. M. și la plata sumei de 460,20 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. de A. J. S., reprezentând cheltuieli de transport cu partea civilă V. M. .

Apoi, instanța de fond, fără a motiva, a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu asigurătorul S.C B.C.R. A. Vienna Insurance Goup S.R.L., în limita plafonului legal și a contractului de asigurare, și cu partea responsabilă civilmente

S.C. Ciciou F. S.R.L., la plata sumei de 10.000,00 euro cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă V. M., plătibili în lei la cursul

B.N.R. de la data plății.

Chiar dacă, în raport de natura acestor daune, nepatrimoniale, stabilirea cuantumului lor presupune și luarea în considerare a unor elemente de apreciere, neverificabile nemijlocit prin elemente probatorii, ceea ce impune și existența unei anumite eventualități de aproximare, pentru limitarea efectelor unei atari eventualități, este totuși necesar să fie avute în vedere anumite criterii de determinare a prejudiciului moral, cum sunt consecințele negative suportate sub aspect fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate și urmările produse prin lezarea lor, măsura în care a fost afectată viața victimei și situația profesională sau socială a acesteia, instanța fiind obligată a preciza care anume din aceste criterii au fost avute în vedere la acordarea daunelor morale.

De asemenea, pentru acordarea e despăgubiri materiale este necesar a se dovedi, de către partea civilă, fără dubiu, cuantumul acestora, situație în care judecătorul este obligat,în virtutea rolului activ, să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, sarcina administrării acestora revenind, în faza de judecată, instanței.

Nu în ultimul rând, se reține că jurisprudența recentă în materie este constantă în a aprecia, în acord cu Decizia nr. 1 /_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, că răspunderea asiguratorului are caracter contractual, nefiind o formă a răspunderii civile delictuale. Prin urmare, răspunderea asiguratorului nu poate fi o răspundere solidară cu cea a inculpatului.

De asemenea, în motivarea Deciziei nr. 1 /_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au reținut următoarele: s-a stabilit, prin art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, că drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule "se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei".

Din coroborarea acestei reglementări cu dispoziția art. 54 alin. 4 din aceeași lege, potrivit căreia, "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces", iar "citarea în proces a asigurătorului este obligatorie", rezultă neîndoielnica voință a

legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de "asigurător", care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.

Este de observat totodată că nici o prevedere a legii menționate nu rezultă că

societatea de asigurare ar avea o altă calitate proc esuală decât aceea de

"asigurător" , așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale Codului civil,

nu impun să se considere că, în asemenea situații, societatea de asigurare ar avea

calitatea de parte responsabilă civilmente.

Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, determinată de aplicarea dispozițiilor art. 54 alin. 4, coroborate cu cele ale art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nici o prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.

În această privință, precizarea din art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală, în sensul că "persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numește parte responsabilă civilmente", impune referirea, în mod obligatoriu, la dispozițiile art. 1000 alin. 1 și 3 din Codul civil, care reglementează o atare răspundere.

Or, natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților, pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin. 3 al aceluiași articol.

Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asigurătorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece, așa cum s-a arătat, prin Legea nr. 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de "asigurător de răspundere civilă", fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de parte responsabilă civilmente sau de "garant".

Așa fiind, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept la care s-a făcut referire rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

Astfel, după cum s-a arătat în motivarea deciziei instanței supreme, răspunderea civilă delictuală a persoanei vinovate de producerea accidentului coexistă cu răspunderea contractuală a asiguratorului, prima fiind angajată numai în măsura în care prejudiciul depășește suma maximă pe care o poate plăti asiguratorul.

În consecință, inculpatul nu poate fi obligat la despăgubiri în solidar cu asiguratorul, ci, eventual - alături de acesta, în limitele plafonului legal și a contractului de asigurare.

Nu în ultimul rând, se reține că și obligarea inculpatului la cheltuieli de judecată în cuantum de 1690 lei s-ar fi impus a fi motivată, pentru a se putea aprecia dacă acest cuantum a fost sau nu corect reținut.

Față de aceste considerente, se va casa hotărârea recurată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să dispună citarea tuturor părților în cauză, să pună în discuția părților cererile acestora, să se pronunțe cu privire la toate cererile de despăgubiri formulate în cauză, să stabilească, în raport de proporția culpelor și de probatoriul administrat ori ce urmează a fi administrat, despăgubirile civile ce se impune a fi acordate.

În rejudecare, instanța de fond va proceda la soluționarea cauzei respectând regulile în materia motivării hotărârilor judecătorești, în raport de specificul și complexitatea cauzei și va analiza și celelalte critici și motive de recurs invocate, în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.

Potrivit prevederilor art. 191 al.2 C.p.p., se va dispune obligarea părții civile

V. M. la cheltuieli judiciare către stat în recurs, potrivit dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpatul E. J., SC M. C. S. și SC O.

V. SA, împotriva sentinței penale nr. 197/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Respinge ca tardiv recursul declarat de partea civilă V. M. împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art. 111 din OUG 195/2002 modificată, admite cererea formulată de inculpatul E. J. și prelungește dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de_ și până la data de_ .

Obligă partea civilă V. M. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat în

recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 20 februarie 2013.

	Președinte,		Judecător,		Judecător,		Grefier,
D.	B. Ț.	M.	S. T.	C.	D. M.	J.

Red.-dact.ȚDB/_ Jud.fond. SL

#Vatamare Corporala din Culpa. Practica Judiciara

← Decizia penală nr. 1744/2013. Vătămare corporală din culpă		Decizia penală nr. 466/2013. Vătămare corporală din culpă →

Decizia penală nr. 9/2013. Vătămare corporală din culpă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 9/2013. Vătămare corporală din culpă