Decizia penală nr. 49/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ /a5
DECIZIA PENALĂ Nr. 49/R/2013
Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE S. T.
Judecător A. Ț. Judecător M. L. Grefier Dan-P. O.
S-au luat spre examinare recursurile formulate în cauză de inculpații H.
C. și T. R. -A. împotriva încheierii penale f.n. din data de_ a Judecătoriei G., cauza având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul H. C.
, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. Valea R. cu delegație la dosar și inculpatul T. R. A., aflat în stare de deținere, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av. Torok Pali Erzsebet cu delegație la dosar.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: D. CRĂCIUNESCU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpații arată pe rând că își mențin recursurile formulate și totodată că sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu.
Inculpatul H. C. depune la dosarul cauzei un memoriu.
Față de împrejurarea că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatului H. C. solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii penale din data de_ și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Consideră că temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, nu mai subzistă. Este adevărat că pe parcursul urmării penale, inculpatul a avut o poziție oscilantă, dar într-un final a recunoscut și regretat comiterea faptei.
Arată că în cauză s-a dispus efectuarea uni test poligraf, iar deși inculpatul a picat testul, acest rezultat nu constituie un mijloc de probă, în sensul celor prevăzute de C.p.pen.
Deși fapta pentru care inculpatul este cercetat, este prevăzută de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani, în opinia sa, lăsarea inculpatului în libertate nu ar prezenta nici un pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție și poate fi cercetat în libertate, deoarece la dosarul cauzei nu există nici probă din care să rezulte că
lăsat în libertate va încerca să se sustragă de la judecată ori că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Apărătorul inculpatului T. R. solicită admiterea recursului formulat și revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că se impune cercetarea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, întrucât inculpatul a dat dovadă de sinceritate, astfel că trebuie avută în vedere conduita sa.
Chiar dacă este vorba despre o persoană ce are antecedente penale, poate fi dispusă cercetarea lui în stare de libertate.
Trebuie avută în vedere atitudinea inculpatului și faptul că durata rezonabilă a măsurii arestării preventive a fost depășită. Inculpatul are o familie legal constituită și are șanse de reintegrare socială.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor formulate ca nefondate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Arată că fapta comisă este una gravă, respectiv aceasta a fost comisă asupra unei victime minore și diagnosticată cu deficit intelectual și tulburări de vorbire, pe timp de zi și în prezența unei alte persoane de asemenea minoră, astfel că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv este oportună și la acest moment.
În cauză sunt îndeplinite prevederile art.143 C.pr.pen., deși inculpatul H.
C. a revenit asupra declarației sale, arătând că nu recunoaște comiterea faptei, deși a fost audiat în prezența unui avocat, motiv pentru care a fost audiat martorul asistent care a semnat declarația acestuia dată în faza de urmărire penală și care a confirmat că inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
În cauză sunt îndeplinite și prevederile art.148 lit.f C.pr.pen., prima teză este evidentă, iar referitor la cea de a doua teză arată că și aceasta este îndeplinită, întrucât din probele administrate rezultă că inculpații ar prezenta un pericol pentru ordinea publică dacă ar fi cercetați în stare de libertate.
Arată că inculpatul H. a fost testat cu testul poligraf, iar concluziile acestuia nu îi sunt favorabile. Totodată, arată că inculpatul T. mai are o condamnare de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.181 C.penal, iar inculpatul H. o condamnare de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, ambele fiind infracțiuni comise cu violență.
Inculpatul H. C., având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi dată.
Inculpatul T. Rpzvan, având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi dată.
T R I B U N A L U L
Prin încheierea penală f.n. din data de_ a Judecătoriei G. ,
s-a dispus, în baza art.300/2 C.pr.pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților H. C., fiul lui natural și R., născut la data de_ și T.
R. A. , fiul lui Ș. și D., născut la data de_, deținuți în prezent în
Penitenciarul Gherla, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art.197 alin.1 și al. 2 lit.a C.pen., în privința inculpatului T. R.
A. fiind incidente dispozițiile art. 37 lit .a C.pen., apreciindu-se că temeiurile care au determinat arestarea acestora subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termenul legal, cei doi inculpați care au criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând pronunțarea unei decizii penale prin care să se dispună punerea lor de îndată în libertate, întrucât în cauză nu există nici un fel de probe din care să rezulte că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursurile formulate de inculpat, în raport cu dispozițiile legale în materie, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acestea nu sunt fondate.
Aceasta deoarece, în opinia instanței de control judiciar, instanța de fond a apreciat în mod just că, de la data ultimei evaluări a legalității și temeiniciei arestului preventiv, nu au intervenit împrejurări noi care să conducă la concluzia că se impune revocarea acestei măsuri preventive, raportat la pericolul concret al faptei reținute în sarcina inculpaților, circumstanțele personale ale acestora și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Pe de altă parte, s-a reținut corect, existența indiciilor temeinice ale comiterii de către inculpați a infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată. S-a reținut în fapt aceea că, în cursul lunii martie 2012 în curtea imobilului cu nr. 197 din satul Cătina jud. C. prin constrângere fizică inculpații au întreținut relații sexuale cu partea vătămată F. A. în vârstă de 15 ani.
Aceste indicii temeinice și chiar probe, rezultă din ansamblul mijloacelor de probă administrate până la acest moment, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, raportul de constatare medico-legală, raportul psihologic privind starea victimei, declarațiile acesteia și declarațiile martorilor audiați, dintre care cu o relevanță deosebită declarația martorei F.
L., sora părții vătămate și martor ocular și nu în ultimul rând, chiar declarațiile inculpaților.
Inițial ambii inculpați au recunoscut comiterea faptei descrise mai sus, însă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul H. a revenit asupra declarațiilor sale negând că a participat la comiterea faptei însă, apreciem că materialul probator administrat infirmă aceste susțineri ale inculpatului.
S-a apreciat astfel, în mod corect că sunt îndeplinite cerințele art. 143 C.p.pen. referitoare la existența de probe și indicii temeinice ale comiterii de către inculpați a unei fapte prevăzute de legea penală și în plus, s-a considerat că sunt întrunite cumulativ ambele condiții cuprinse în art. 148 lit. f C.p.pen., deoarece pedeapsa legală pentru infracțiunea comisă depășește 4 ani închisoare iar lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Menținerea în stare de arest a unei persoane nu se poate dispune doar în aprecierea gravității faptei comise, dar pe de altă parte, nu se poate aprecia pericolul pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică, inculpatul în măsura în
care ar fi lăsat în libertate, făcând abstracție de gravitatea faptei, de condițiile concrete ale comiteri sale ori de modalitatea de săvârșire.
Or, dacă avem în vedere aceste aspecte, socotim că îndeplinirea celei de a doua teze a art. 148 lit. f C.p.pen. rezultă în mod cert în cazul de față, în condițiile în care cei doi inculpați au acționat cu deosebită violență asupra unei minore în vârstă de 15 ani în scopul de a întreține cu aceasta raporturi sexuale.
În plus, faptele de natura celei comise de inculpați au un impact social deosebit asupra societății civile, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților pentru sancționarea celor vinovați și de ce nu, prin îndepărtarea lor pentru restabilirea echilibrului social, grav perturbat.
Nu socotim că durata arestării preventive a depășit o limită rezonabilă, având în vedere complexitatea acestei cauze, poziția procesuală a celor doi inculpatului H. C. care a dat declarații contradictorii ceea ce a impus readministrarea probelor testimoniale și efectuarea altora suplimentar, neputând fi identificată vreo cauză de tergiversare a soluționării cauzei, imputabilă organelor judiciare penale.
Pentru toate aceste motive, concluzionând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. tribunalul urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpații H. C. și T. R.
A., împotriva încheierii penale sus-menționate.
Conform art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, sumă ce va fi avansată din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.pr.pen. inculpații vor fi obligați la plata sumei de 150 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații H. C., fiul lui natural și R., născut la data de_ și T. R. A. , fiul lui Ș. și
D., născut la data de_, deținuți în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.n. din_ a Judecătoriei G. .
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu (cuvenite av. Valea R. și Torok-Pali Erzsebet), care se avansează din FMJ.
Obligă inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs, în sumă de 150 lei fiecare, din care câte 100 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | ||
S. | T. A. | Ț. | DAN P. O. |
M. L.
Red. A.Ț./A.Ț.
2ex./_
| ← Decizia penală nr. 1388/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 15/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
