Decizia penală nr. 184/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.184/R/2013
Ședința publică din 11 februarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
L. M.
G.: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. A. împotriva încheierii penale din 30 ianuarie 2013, pronunțată în dosar nr._, având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. A., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av.Bara S., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. A., arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. A. , în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului arată că urmărirea penală a fost finalizată, inculpatul neputând influența în nici un fel desfășurarea cercetărilor. Mai mult, inculpatul a recunoscut în totalitate fapta comisă, astfel cum reiese și din declarațiile martorilor, nu are antecedente penale și s-a împăcat cu soția sa, care nu consideră că ar prezenta un pericol pentru a locui împreună, declarând că regretă atitudinea avută anterior, care l-a determinat pe inculpat să aibă acest comportament.
Față de toate aceste aspecte, solicită revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, constatându-se în mod corect că se impune în continuare menținerea stării de arest a inculpatului.
În susținerea poziției procesuale arată că, elementele legate de modul de comitere a activității infracționale și conduita inculpatului, inclusiv în ceea ce privește tentativa de sinucidere și alte elemente legate de personalitatea sa,
conduc spre concluzia că există în continuare elemente legate de pericolul pentru ordinea publică.
Această concluzie, se desprind și din perspectiva faptei dedusă judecății și atitudinea părții vătămate care, date fiind circumstanțele arătate și de prima instanță, legate de pericolul prezentat de inculpat pentru valorile sociale, la care se și referă într-o mare măsură, necesitatea luării măsurii arestării în cauză.
Pentru considerentele arătate, apreciază că recursul este nefundat, sens în care solicită respingerea acestuia.
Inculpatul C. A. , având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. Susține că s-a împăcat cu soția sa și nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică.
C U R T E A
Prin încheierea penală din data de 30 ianuarie 2013, pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș, s-a respins cererea formulată de inculpatul C.
A., prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 300/1 Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. A. - fiul lui A. și Z.
, născut la data de_ în B. M., jud. Maramureș, domiciliat în Coltău nr. 282A, jud. Maramureș, arestat preventiv, aflat la Arestul I.P.J. Maramureș) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul din data de 24 ianuarie 2013 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Maramureș, întocmit în dosar nr. 631/P/2012, a fost trimis în judecată inculpatul C. A. pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin.1, art. 175 alin.1 lit. c Cod penal.
Inculpatul C. A. a fost cercetat în stare de arest preventiv.
Prin încheierea penală nr. 2 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 4 ianuarie 2013 și până la data de 1 februarie 2013, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/U din 4 ianuarie 2013.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, faptul că la data de_ a încercat să suprime viața soției sale, partea vătămată C. M., aplicându-i lovituri cu două cuțite în zona toracică, pectorală și axilară, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale și care au fost primejdioase pentru viață, fapta având loc în localitatea Coltău, județul Maramureș.
După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prevederile art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3001Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța de fond a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale.
De asemenea, temeiul care a determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent și impune în continuare privarea acestuia de libertate. Astfel, din actele de urmărire penală s-a reținut presupunerea că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art. 148 lit. f Cod procedură penală).
În acest sens s-a avut în vedere natura infracțiunii, gravitatea acesteia, pedeapsa prevăzută de lege, modalitatea în care se presupune că fapta a fost comisă, precum și impactul social negativ.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, în aprecierea acestuia nu se poate face abstracție de gravitatea faptei și circumstanțele concrete ale fiecărui caz.
Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări ale împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, s-a respins cererea formulată de acesta, prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea și s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul C. A. a declarat recurs, în termen legal, solicitând, prin apărător, casarea acesteia atacate și, rejudecând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În motivarea recursului, s-a arătat că urmărirea penală a fost finalizată, inculpatul neputând influența în nici un fel desfășurarea în continuare a procesului; inculpatul a recunoscut în totalitate fapta comisă, nu are antecedente penale și s-a împăcat cu soția sa, care nu consideră că ar prezenta un pericol pentru ordinea publică sau pentru a locui împreună.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpatul C. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 24 ianuarie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, întocmit în dosar nr. 631/P/2012, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin.1, art. 175 alin.1 lit. c Cod penal., constând în aceea că la data de_ a încercat să suprime viața soției sale, partea vătămată C. M., aplicându-i lovituri cu două cuțite în zona toracică, pectorală și axilară, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale și care au fost primejdioase pentru viață, fapta având loc în localitatea Coltău, județul Maramureș.
Arestarea inculpatului s-a dispus pentru 29 zile la 4 ianuarie 2013 prin încheierea penală nr.2/2013 a T. ui Maramureș temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143, art. 148 lit.f Cod procedură penală.
Potrivit art.300/1 C.pr.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest, instanța este datoare sa verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Dacă, dimpotrivă, instanța constată că arestarea preventivă este nelegală
sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există
temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Pe de altă parte, potrivit art.139 alin.1 C.pr.pen. - măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Această procedură a realizat-o și instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei privind pe inculpatul C. A., constatând întemeiat la 30 ianuarie 2013 că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, temeiurile inițiale ale arestării subzistând în cauză.
Aceasta deoarece, și Curtea constată că în cauză subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a fapteli pentru care a fost arestat și, ulterior trimis în judecată, indicii care rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale până la momentul arestării și avute în vedere cu ocazia luării acestei măsuri, precum și cele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea în judecată.
Se constată totodată și că subzistă în continuare condițiile prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că inculpatul este acuzat de a fi comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, se are în vedere, atât gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului ( gravitate reflectată atât de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru fapta presupus comisă, cât și de modalitatea în care se susține că aceasta a fost comisă, consecințele produse, dar și impactul social negativ, la nivelul comunității din care provine inculpatul, starea de insecuritate, de neîncredere ce s-ar induce în rândul opiniei publice, dacă persoane acuzate de astfel de fapte grave ar fi cercetate în stare de libertate.
Totodată, se apreciază și din perspectiva dispoz. art.136 C.pr.pen., că măsura arestării este încă, cea mai aptă a realiza scopul măsurilor preventive, în special desfășurarea în bune condiții a judecății, considerându-se că temeiurile arestării sunt determinante, prevalează față de regula generală a cercetării unui acuzat în stare de libertate, astfel că, nu este oportună a se lua o altă măsură preventivă față de inculpat, în contextul în care, cercetarea judecătorească nu a fost declanșată încă.
Mai mult, starea de arest se circumscrie și exigențelor legislației europene - art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând motive verosimile de a fi bănuit inculpatul că a comis o faptă de natură penală, dar și sub aspectul duratei detenției preventive, care este una rezonabilă - inculpatul fiind arestat doar de o lună și jumătate.
Împrejurările favorabile inculpatului - lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră a acestuia, faptul că s-a împăcat cu partea vătămată - chiar reale fiind - nu pot avea un caracter determinant asupra stării de arest, atât timp cât temeiurile arestării subzistă, aceste împrejurări putând fi valorificate, eventual, ulterior, în cursul judecății, dar în nici un caz nu sunt relevante sub aspectul revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive.
Pentru toate aceste considerente, recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., încheierea penală din 30 ianuarie 2013 a T. ui Maramureș fiind legală și temeinică.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Bara S. .
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul recurent să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A., fiul lui A. si Z., născut la_, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 30 ianuarie 2013 a T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Bara S. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. | Ș. | ANA C. | L. M. |
G.
M. B.
Red.A.C./ Dact.H.C.
3 ex./_ .
Jud.fond: A. C.V.
| ← Decizia penală nr. 961/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 500/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
