Decizia penală nr. 961/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR. 961/R/2013
Ședința publică din 10 iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : V. V. | A. | , judecător | |
JUDECĂTORI | : ANA C. | |||
: DP | ||||
GREFIER | : L. A. | S. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial C. reprezentant prin
PROCUROR: DORU DOBOCAN
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații Ș.
C. Ș. și D. B. E. împotriva încheierii penale din data de 02 iulie 2013 pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului Sălaj, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul Ș.
C. Ș., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat
C. Manuela, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și inculpatul D.
B. E., în stare de arest, asistat de apărători aleși, avocat Covaci M. și avocat Balog Roberth din cadrul Baroului Sălaj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpatul Ș. C. Ș. arată că își menține recursul declarat și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Inculpatul D. B. E. arată că își menține recursul declarat.
Nefiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului Ș. C. Ș. , arată că nu va reitera concluziile formulate în cauza anterioară, respectiv cu nr._, dar evidențiază faptul că inculpatul dorește să beneficieze de dispozițiile art.3201Cod procedură penală, recunoscând în integralitate săvârșirea faptelor, pe care le regretă.
Consideră că măsura arestului preventiv trebuie să fie o situație de excepție, după epuizarea proporțională a celorlalte căi restrictive de libertate și în funcție de gradul de vinovăție al fiecărui inculpat. Astfel, apreciază că în acest moment procesual nu se mai impune prelungirea măsurii arestului preventiv, cele peste 20 de zile petrecute în stare de arest de către inculpat constituind o lecție pentru comportamentul viitor al acestuia. Susține că inculpatul regretă cele săvârșite. Reiterează faptul că acesta dorește să se întoarcă în rândul comunității și al familiei sale și consideră că scopul pedepsei poate fi atins cu judecarea acestuia în stare de libertate. Cu onorariu FMJ.
Apărătorul ales al inculpatului D. B. E., av. Covaci M. solicită, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, admiterea recursului formulat, casarea în parte a încheierii primei instanțe, respectiv a Tribunalului Sălaj - Secția penală și, rejudecând, să se dispună, în baza art.
139 alin.35din Codul de procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura alternativă restrictivă de libertate a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Susține că inculpatul D. B. E. a fost arestat în baza art. 148 lit.f din Codul de procedură penală pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc în modalitatea alternativă a deținerii acestora. Astfel, precizează că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, fiind trimis în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T.. Mai arată că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost probate și că acesta a recunoscut și regretat profund comiterea acestora. În acest context, apreciază ca fiind evidentă solicitarea
inculpatului de a se judeca în procedura simplificată prev. de disp. art.3201din Codul de procedură penală. Ca atare, apreciază că, la acest moment procesual, nu mai există riscul ca buna desfășurare a procesului penal să fie influențată în orice mod, pentru că pe de o parte nu există posibilitatea, probele fiind deja administrate, iar pe de altă parte, inculpatul nu are niciun interes procesual să împiedice în orice mod buna desfășurare a procesului penal, interesul acestuia fiind de a coopera în continuare cu instanța de judecată pentru a obține o soluție de condamnare cât mai favorabilă.
Consideră că la acest moment procesual prezintă relevanță majoră și circumstanțele personale ale inculpatului, cu precizarea că lipsa antecedentelor penale nu reprezintă un temei pentru punerea în libertate a acestuia. Invocă atitudinea anterioară a inculpatului, care a fost perfect integrat în societate, are studii superioare, a absolvit Facultatea de Automatizări și Calculatoare din cadrul Universității Tehnice Brașov, fiind de profesie inginer și apreciază că, în ipoteza punerii în libertate, acesta nu s-ar sustrage și nu ar comite noi infracțiuni, cu precizarea că ar deține o sursă legală de venituri, acesta fiind în curs de angajare.
Mai mult, susține că atitudinea, comportamentul și statutul social al inculpatului, anterioare comiterii infracțiunii ar trebuie să aibă ca efect o analizare a condițiilor în care ar putea fi înlocuită măsura arestării preventive.
Astfel, chiar dacă disp. art.1391din Codul de procedură penală, care prevăd că în cazul în care cel arestat preventiv suferă de o boală care nu se poate trata în sistemul penitenciar va fi transferat sub pază într-un spital din rețeaua civilă, arată că la dosarul de fond există înscrisuri medicale din care rezultă că inculpatul a suferit la vârsta de 17 ani o meningoencefalită infecțioasă bacteriană acută. În acest context, precizează faptul că inculpatul are discernământul faptic păstrat, dar că a invocat starea medicală a acestuia ca o circumstanță atât în ceea ce privește cererea de înlocuirea a măsurii arestării preventive, precum și pe fond, cu privire la criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal. Mai arată că mama inculpatului este psiholog și că acesta provine dintr-o familie respectabilă, precum și faptul că boala anterior evocată a avut ca și
consecință o instabilitate emoțională a inculpatului, care este foarte influențabil afectiv.
Evocă în sinteză, starea de fapt reținută în sarcina inculpatului, respectiv faptul că acesta a depozitat în beciul din blocul în care locuiește cantități de tetrahidrocannabinol ( THC ), fără a cunoaște inițial conținutul recipientelor și apreciază că este vorba despre o intenție indirectă a acestuia.
De asemenea, consideră că, în mod indiscutabil, inculpatul a comis o infracțiune, dar acest fapt a fost influențat și de naivitatea și instabilitatea emoțională a acestuia, cu precizarea că a realizat pe deplin consecințele faptelor sale.
Totodată, precizează că, în mod evident, nu s-a depășit durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, dar consideră că în acest moment aceasta nu mai este necesară. Astfel, susține că nu se impune trecerea unui anumit interval de timp, mai scurt sau mai lung, pentru punerea în libertate a unui inculpat, ci analizarea de către instanță dacă la un anumit moment procesual măsura este necesară. În acest context, apreciază că menținerea stării de arest preventiv a inculpatului nu mai este necesară și că, pentru realizarea scopului procesului penal și al măsurilor preventive prev. în art.
136 alin.1 din Codul de procedură penală, este suficientă o măsură alternativă, respectiv, obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Mai arată că procurorul a arătat în concluziile expuse în fața instanței de fond că măsurile preventive au un dublu scop, respectiv o prevenție generală și o prevenție specială, sens în care consideră că există o confuzie între scopul pedepsei prev. de art.52 alin.1 Cod penal și arestarea preventivă, care nu poate avea decât un scop preventiv special față de inculpat, conform art.5 din Convenția European și disp. art.136 alin.1 din Codul de procedură penală. În consecință, arată că toate măsurile preventive trebuie luate și, eventual, menținute față de un inculpat în raport și de situația lui personală.
Apreciază ca fiind relevant în cauză aportul inculpatului la săvârșirea faptei, acesta fiind unul foarte redus. Astfel, inculpatul practic a depozitat bunurile și nu a vândut sau traficat în sensul real al disp. art.2 din Legea nr.143/2000. Susține că fapta reținută în sarcina inculpatului este pe deplin și legal reținută, dar consideră ca fiind importante circumstanțele faptei, aportul inculpatului în comiterea acesteia și situația personală a acestuia.
Raportat la natura infracțiunii precizează că pericol social abstract și concret este pe deplin justificat, dar și că acesta este mai mic decât cel în cazul infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc.
Consideră că aspectele evidențiate și coroborate pot fi și trebuie avute în vedere pentru o justă individualizare a măsurilor preventive. Astfel, susține că măsura a fost legal și temeinic luată și că încheierea atacată este criticabilă doar sub aspectul temeinicei.
Apărătorul ales al inculpatului D. B. E., av. Blog Roberth invocă sintagma "noțiunea de câine nu latră";, apreciind că este incidentă în speță în sensul că nu denumirea infracțiunii reținută în sarcina inculpatului oferă gravitatea faptei sale. Astfel, în speță infracțiunea intitulată de către legiuitor
"trafic de droguri de risc"; prev. de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, reținută prin rechizitoriu și recunoscută de către inculpat, există în concret, prin actul material efectiv săvârșit și ținând cont de toate împrejurările și toate circumstanțele săvârșirii ei.
Mai arată că prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatului un singur act material, respectiv acela al depozitării, cu precizarea că inculpatul inițial nu a cunoscut ce ascunde, iar când a conștientizat aceasta, a solicitat
inculpatului Ș. C. Ș. să le ia. Susține că inculpatul nu a beneficiat de vreun folos material și nici nu l-a urmărit.
De asemenea, precizează că încheierea recurată a făcut abstracție de împrejurările reținute în rechizitoriu considerându-se că se impune menținerea stării de arest preventiv a tuturor inculpaților, inclusiv a lui D.
B. E. .
În consecință, solicită a se avea în vedere aspectul previzibil al faptului că inculpatul va opta la fondul cauzei pentru adoptarea procedurii simplificate în speranța aplicării unei pedepse cu suspendarea condiționată ca modalitate de executare.
De asemenea, precizează că inculpatul a achitat "prețul"; pentru ușurința de a accepta solicitarea unui prieten/amic sau vecin de a depozita în beciul său substanțe interzise. În acest context, susține clișeul ce vizează suportarea cu dificultate a regimului de detenție de către inculpați și arată că pentru inculpatul D. B. E. reprezintă o mare greutate, aspect pe care l-a constatat cu ocazia contactării acestuia. Astfel, susține că greutatea situației este intensificată de faptul că depășește imaginația inculpatului cu privire la gravitatea consecințelor gestului său.
Apreciază ca fiind un truism faptul că la individualizarea judiciară a pedepsei la momentul pronunțării hotărârii de condamnare judecătorul va ține cont de aspectele evidențiate.
Raportat la momentul actual și piesele dosarului, susține că teama că inculpatul s-ar sustrage judecății sau că ar zădărnici în vreun fel aflarea adevărului nu pot fi luate în considerare.
Susține că inculpatul este un inginer tânăr și la prima confruntare cu legea penală, fiul unei mame exemplare și al unui tată geolog cunoscut, în prezent decedat.
Mai arată că la sfârșitul săptămânii se impune ca inculpatul să participe la un eveniment în familie, respectiv nunta vărului său primar, cercetător și rezident în Suedia.
Pentru considerentele expuse solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, cu luarea unei măsuri alternative.
Reprezentantul M. ui P. solicită, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de către inculpați împotriva încheierii penale din data de 2 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj, prin care a fost menținută măsura arestării preventive luată față de aceștia, pentru următoarele motive:
Consideră că încheierea penală recurată este legală, temeinică și corect motivată. Susține că în mod corect, instanța de fond, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a înțeles să o mențină, constatând că temeiurile care au determinat inițial luarea acestei măsuri față de inculpați subzistă în continuare în cauză.
Astfel, arată că în mod corect instanța fondului a reținut că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, respectiv de art.143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii și probe cu privire la faptul că
inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt în acest moment trimiși în judecată și de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumat a fi săvârșite de către inculpați este mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea lor în stare de libertate, în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Precizează că în încheierea penală recurată s-a arătat care sunt mijloacele de probă din care rezultă indiciile și probele care duc la bănuiala rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată.
Raportat la aspectul expus, având în vedere că au fost analizate în repetate rânduri, atât de către instanța de fond, dar și de către instanța de
control judiciar, respectiv Curtea de A. C., care a constatat existența bănuielii rezonabil a comiterii faptelor, solicită a se avea în vedere și jurisprudența C.E.D.O., care a statuat că atunci când se discută despre luarea, menținerea sau prelungirea măsurii arestării preventive a unei persoane bănuite de a fi săvârșit o faptă de natură penală, indiciile și probele nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea persoanei respective, ci doar la bănuiala rezonabilă că ar fi săvârșit-o.
În acest context, reține, în concordanță cu instanța fondului, că din materialul probator administrat la dosarul cauzei rezultă cu prisosință bănuiala anterior evocată.
Cu privire la disp. art.148 lit.f Cod procedură penală arată că în mod evident prima condiție este realizată, pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 fiind de la 3 la 15 ani, respectiv, în mod evident mai mare de 4 ani închisoare. În ceea ce privește cea de-a doua condiție a textului de lege, precizează că este de asemenea realizată și că judecarea în stare de libertate a inculpaților, în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Dincolo de gravitatea infracțiunii materializată în limitele mari de pedeapsă și fără a confunda pericolul concret pentru ordinea publică cu pericolul social al infracțiunii, reliefat de aceleași limite de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, solicită a se avea în vedere modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele, precum și faptul că este de notorietate că nu trebuie dovedit impactul negativ, pe care activitățile legate de traficul și consumul de droguri le au asupra conștiinței membrilor comunității, pe fondul dezvoltării fără precedent a acestui fenomen în societatea românească și al consecințelor nefaste, atât din punct de vedere fizic cât și psihic, pe care le au asupra unor persoane cu vârste din ce în ce mai tinere. Astfel, susține că în mod periodic apar articole în media despre persoane la o vârstă foarte tânără, care recurg la acte de violență împotriva altor persoane, fie pentru a-și procura drogurile, fie sub efectul drogurilor și inclusiv asupra membrilor familiei. Din perspectiva expusă, susține că judecarea în stare de libertate a unor persoane bănuite de a fi săvârșit astfel de fapte, cu raportare la faptele concrete din cauză, ar induce un sentiment
de insecuritate în conștiința membrilor comunității și a oricărui cetățean onest și de neîncredere cu privire la modalitatea în care instituțiile abilitate să asigure respectarea legii și climatul de ordine publică în permanență acționează pentru a duce la îndeplinire acest obiectiv, precum și pentru combaterea săvârșirii unor astfel de infracțiuni.
Totodată, solicită a se avea în vedere cantitatea mare de droguri, respectiv aceea de 1 kilogram, care pe piață ar reprezenta echivalentul a aproximativ 3 000 de doze, elementele de extraneitate, respectiv faptul că inculpatul Ș. C. Ș. s-a deplasat în Portugalia, fiind o chestiune organizată împreună cu inculpatul I. R., precum și faptul că pentru a-și disimula activitățile și-a asigurat protecția sau conspirativitatea unei părți din activități, alegând să depoziteze drogurile la inculpatul D. B. E. .
În cele din urmă, raportat la susținerile apărării solicită a se avea în vedere că aspectele legate de aplicarea art.3201Cod procedură penală, respectiv recunoașterea de către inculpați a faptelor săvârșite, aplicarea art.
16 din Legea nr.143/2000, privind reducerea limitelor de pedeapsă, chestiunile legate de sănătate și alte circumstanțe personale, pot să aibă relevanță cu privire la soluționarea fondului cauzei și, în eventualitatea unei condamnări, la stabilirea limitelor de pedeapsă și a modalității de executare.
Ca urmare, solicită înlăturarea acestora din analiza ce va fi efectuată cu ocazia soluționării recursului și pentru că nu fac obiectul acestuia.
În consecință, pentru motivele expuse, solicită respingerea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului D. B. E. , av. Balog Roberth, în replică, arată că modalitățile în care inculpatul D. B. E. a cooperat cu intenție la comiterea faptei sunt totalmente incomparabile cu modalitățile principale de comitere a faptei, aportul acestuia fiind unul foarte redus.
Cu privire la împrejurarea că infracțiunile de trafic de droguri de risc aduc o atingere ordinii publice și ar crea, în ipoteza cercetării în stare de libertate, un sentiment de insecuritate socială, solicită a se avea în vedere că motivarea este una generică și că se impune a se face referire la fiecare inculpat în parte. În ipoteza contrară, apreciază că ar însemna că orice persoană care este implicată într-un dosar având ca obiect trafic de droguri este arestată în mod obligatoriu și, ulterior, menținută în stare de arest.
Astfel, susține că în numeroase cazuri persoane care au cooperat la comiterea faptei sunt scoase de sub urmărire penală.
Inculpatul Ș. C. Ș., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă faptele comise și depune la dosar un înscris sub semnătură privată cuprinzând efectele benefice ale consumului de cannabis.
Inculpatul D. B. E., având ultimul cuvânt, arată că s-a depus la dosar o analiză care dovedește faptul că are un bloc pe partea stângă a cordului. De asemenea, solicită a avea oportunitatea de a efectua analize suplimentare pentru a se depista existența unor eventuale complicații sau pentru a preveni alte afecțiuni și arată că regretă profund fapta comisă, pe care o apreciază ca fiind o greșeală.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 2 iulie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, în baza art.3001alin.1 Cod procedură penală rap. la art.160 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților:
I. R., fiul lui I. și Ana, născut la data de_ în Satu Mare, jud. Satu-Mare,
Ș. C. Ș. , fiul lui Ș. și I., născut la data de_ în Satu Mare, jud. Satu-Mare,
- D. B. E. , fiul lui I. si P., născut la data_ în orașul Vișeu de Sus, județul Maramureș,
măsură dispusă prin încheierea penală nr.20/C/_ a Tribunalului
Sălaj.
În baza art. 3001alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de
arest preventiv a inculpaților I. R., Ș. C. Ș. și D. B. E. . S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul D. B. E.
.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj, din data de_, dosar nr.40/D/P/2012, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații I. R., Ș. C. Ș. și D. B. E., pentru săvârșirea
infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, în sarcina inculpaților I. R. și Ș. C. Ș. reținându- se forma continuată a infracțiunii (art.41 al.2 C.p.).
S-a reținut, prin rechizitoriu, că inculpații I. R., Ș. C. Ș. și
D. B. E. se cunosc între ei, inculpatul Ș. C. Ș. fiind prieten cu ceilalți doi. Inculpații Ș. C. Ș. și D. B. E. locuiesc pe strada Astronauților din Satu-Mare. Inculpatul I. R. a suferit mai multe condamnări, ultima dintre acestea fiind și pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, din a cărei executare a fost liberat condiționat în data de _
, cu un rest de 405 zile. Potrivit declarației inculpatului Ș. C., după ce inculpatul I. R. a fost liberat condiționat, acesta s-a înțeles cu inculpatul Ș. C. Ș. ca acesta din urmă să aducă rezină de canabis de la I. S., fratele inculpatului I. R., care se află în Portugalia. În acest scop, cei doi au pus împreună o sumă de bani, după care Ș. C. Ș. a plecat în Portugalia. Aici a plătit, potrivit propriilor susțineri, unei persoane necunoscute suma de 1225 euro, pentru 1000 grame rezină de canabis (10 bucăți de formă dreptunghiulară, având fiecare aproximativ 100 de grame). Această cantitate de ,,hașiș’’ a ajuns în România în posesia inculpatului I. R., fără ca inculpatul Ș. C. să știe în ce împrejurări. După ce a intrat în posesia acestor droguri, inculpatul I. R. l-a întrebat pe inculpatul Ș. C. Ș. dacă nu știe un loc unde să depoziteze
cantitatea de 1 kg de rezină de canabis. Inițial, Ș. C. i-a răspuns că nu, iar ulterior și-a adus aminte că prietenul său, D. B. E., deține un beci la parterul blocului în care locuiește, care ar fi tocmai potrivit pentru a ascunde în bune condiții cantitatea respectivă de rezină de canabis. Într-un astfel de loc drogurile ar fi fost imposibil de găsit, chiar dacă vreunul dintre ei ar fi fost prinși cu o cantitate mai mică de rezină de canabis. Astfel că inculpatul Ș. C. Ș. a luat legătura cu inculpatul D. B. E., căruia i-a cerut să-l lase să depoziteze mai multe bunuri de la un bar pe care acesta îl închisese în beciul său. Cu aceeași ocazie, i-a cerut să-l lase să depoziteze și cantitatea de hașiș, respectiv 9 din cele 10 batoane pe care inculpații I. R. și Ș. C. le achiziționaseră.
După ce au depozitat cantitatea de rezină de canabis, inculpații I.
R. și Ș. C. au început să vândă din aceste droguri. Vânzarea se făcea de către I. R., care, ori de câte ori avea un client, îi cerea inculpatului Ș.
Ș. să îi aducă cantitatea necesară de la D. B. . Ș. C. lua
legătura cu D. B., căruia îi cerea să-i permită să ia rezină de canabis din beciul său, pe care i-o preda inculpatului I. R. .
Astfel că la sfârșitul lunii mai 2013, inculpatul I. R. a luat legătura cu făptuitorul Echim C. S. din Z., pe care îl cunoștea întrucât i-a fost coleg de cameră în penitenciar și i-a propus să cumpere cantitatea de 14 grame de rezină de canabis la prețul de 400 lei. Făptuitorul a fost de acord și a cumpărat de la inculpat, pentru consum propriu, cantitatea de 14 grame de rezină de canabis, plătind în schimb suma de 400 lei .
În aceste împrejurări a fost introdus în cauză un investigator sub acoperire, cu nume de cod "P. B. "; și un colaborator cu nume de cod
"P. A. "; în vederea identificării tuturor participanților la săvârșirea infracțiunii și a depozitului unde aceștia își ascund drogurile.
Astfel, în data de_ în jurul orei 21.00, investigatorul acoperit cu nume de cod "P. B. ";, prin intermediul colaboratorului acoperit cu nume de cod "P. A. ";, a cumpărat de la I. R. cantitatea de aproximativ 2 grame cannabis pentru suma de 100 lei. La această
întâlnire cu investigatorul sub acoperire și colaboratorul său a mai participat, alături de I. R. și învinuitul Roatiș I. M. .
Din Raportul de Constatare Tehnico - Științifică a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C. -Napoca nr.1812829/_ a rezultat faptul ca în probele înaintate în cantitate de 1,4 grame s-a pus în evidenta Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul Anexa nr. III din Legea nr.143/2000. În urma analizei a rămas din cantitatea de mai sus cantitatea de 1,0 gram rezină de canabis care a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.
În data de_, inculpatul I. R. și-a dat întâlnire din nou cu investigatorul sub acoperire, pentru a-i vinde rezină de canabis.
La ora 19Ț00, investigatorul acoperit cu numele de cod "P. B. "; s-a întâlnit cu I. R., care era însoțit de o persoană neidentificată în acel moment. I. R. a vândut investigatorului sub acoperire o substanță vegetală solidă, de culoare maro închis, cu aspect de rezină, ambalată într-o folie din aluminiu, despre care acesta a afirmat că este cantitatea de 40 grame rezină de cannabis (hașiș), iar investigatorul acoperit cu numele de cod "P. B. "; a plătit acestora suma de 1500 lei.
Din Raportul de Constatare Tehnico - Științifică a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C. -Napoca nr.1812830/_ a rezultat faptul ca în probele înaintate în cantitate de 38,9 grame s-a pus în evidenta Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul Anexa nr.III din Legea nr.143/2000. În urma analizei a rămas din cantitatea de mai sus cantitatea de 38 grame rezină de canabis care a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.
În data de_ s-a organizat prinderea în flagrant a inculpatului I.
R. și a persoanelor care îl sprijineau în săvârșirea faptei . În aceeași zi, în jurul orei 10.00, investigatorul sub acoperire cu nume de cod ,, P. B. ’’ a discutat la telefon cu I. R. și au convenit să achiziționeze de la acesta din urmă cantitatea de 100 grame rezină de canabis la prețul de 4000 lei. În aceste condiții, s-a organizat activitatea de prindere în flagrant a lui I. R.
, organele de poliție deplasându-se în mun. Satu Mare .
În prealabil, s-a predat investigatorului sub acoperire "P. B. "; suma de 4000 lei.
În jurul orei 14.00, investigatorul sub acoperire ,, P. B. ’’, însoțit de colaboratorul său, s-au întâlnit cu I. R. în mun. Satu Mare, la același bar la care s-a întâlnit și cu ocazia vânzărilor anterioare. Aici, I. R. a venit însoțit de către o persoană de sex masculin. Cei doi au cerut investigatorului sub acoperire să îi urmeze cu autoturismul, iar după ce s-au deplasat în spatele lor aproximativ 20 de minute, pe diverse străzi ale mun.
Satu Mare, l-au condus la periferia orașului, unde i-au vândut cantitatea de aproximativ 100 grame rezină de cannabis, pentru care investigatorul "P.
’’ a plătit sumă de 4000 lei. Din această sumă, 1000 de lei au fost dați de către învinuitul I. R. colaboratorului sub acoperire pentru serviciul făcut. După tranzacție, aceștia s-au despărțit, I. R. și persoana cu ochelari - identificată ulterior ca fiind Ș. C. - Ș. - fiind prinși la scurt timp pe str. Ostrovului nr. 14 .
Fiind întrebat de proveniența substanței vândută investigatorului, inculpatul I. R. a afirmat că este de acord să conducă organele de poliție
la persoana unde era depozitat restul drogurilor, pe care le deține el împreună cu inculpatul Ș. C. Ș. . Astfel, acesta a condus organele de poliție la locuința inculpatului D. B. -E., care a declarat faptul că este de acord să predea substanța pe care o deține, a condus organele de poliție la subsolul blocului unde locuiește, de unde, din beciul familie sale, a predat un număr de 6 bucăți de substanță solidă cu aspect de rezină de canabis de formă dreptunghiulară, înfoliate cu folie transparentă. Fiind întrebat de proveniența acesteia, acesta a afirmat că substanța respectivă i-a fost dată spre depozitare de inculpatul Ș. C. -Ș. .
Din Raportul de Constatare Tehnico - Stiințifică a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C. -Napoca nr.1812834/_ a rezultat faptul ca în probele înaintate în cantitate de 554,3 grame s-a pus în evidenta Tetrahidrocannabinol (THC), substanta psihotropă, biosintetizată de plantă cannabis, care face parte din Tabelul Anexa nr.III din Legea nr.143/2000. În urma analizei, a rămas din cantitatea de mai sus, cantitatea de 542 grame și 10 grame contra probe rezină de canabis care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.
Măsura arestării preventive a inculpaților s-a dispus prin încheierea penală nr. 20/C/2013 a Tribunalului Sălaj, pe o durată de 29 zile, începând cu data de_ și până la data de_, inclusiv.
În data de_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pe rolul Tribunalului Sălaj înregistrându-se dos. nr._ .
Potrivit art.3001alin.1 Cod procedură penală, "după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive";, iar conform art.3001alin.3 Cod procedură penală, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.";
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv cele ale art.143 Cod procedură penală și art.148 Cod procedură penală, corespunzând și scopului prevăzut de art.136 Cod procedură penală, constând în buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens, instanța a apreciat că la momentul dispunerii măsurii arestării preventive au existat indicii temeinice, în sensul art.143 alin.3 Cod procedură penală, indicii din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele, avându-se în vedere declarațiile de recunoaștere ale acestora, coroborate cu declarațiile învinuiților și martorilor audiați în cauză, precum și cu celelalte probe si mijloace de probă.
Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpaților au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, la luarea măsurii constatându-se că au fost îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de acest articol, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc cercetate în prezenta cauză este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, s-a reținut, în acest sens că inculpații I. R. și Ș. C. Ș. au fost trimiși în judecată pentru comiterea de acte materiale repetate de trafic de droguri de risc (5 acte materiale -I. R. și 4 acte materiale - Ș.
Ș. ), reținându-se în sarcina lor că în perioada mai - iunie 2013, în baza unei rezoluții infracționale unice, au vândut rezină de canabis și
împreună, au depozitat cantitatea de 554,3 grame rezină de canabis la inculpatul D. B. -E. .
În sarcina inculpatului D. B. E. s-a reținut că, în perioada mai
- iunie 2013, a ascuns în beciul său cantitatea de 900 de grame rezină de canabis, de unde inculpatul Ș. C. Ș. a luat în mai multe rânduri diferite cantități, pentru a le vinde prin intermediul inculpatului I. R. . În privința participației sale la săvârșirea faptei, D. B. E. a arătat că nu a știut de la început ce a depozitat Ș. C. în beciul său, dar că a aflat ulterior, împrejurare în care i-a cerut acestuia să-și ia drogurile din beciul său, fără însă a sesiza organele de poliție și a preda drogurile din proprie inițiativă, fără intervenția acestora.
Din probele administrate până în acest moment, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul I. R. și-a asumat un oarecare rol de conducător sau de lider a activității ilicite, el fiind cel care a propus inculpatului Ș. C.
Ș. ca acesta din urmă să aducă rezină de canabis de la I. S., fratele inculpatului I. R., care se află în Portugalia, după care, împreună cu
inculpatul Ș. C. Ș. a depozitat rezina de cannabis la inculpatul D.
B. -E., apoi a vândut de patru ori rezină de cannabis investigatorilor sub acoperire și martorului Echim C. .
De asemenea, din probatoriul administrat rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul Ș. C. Ș. a fost cel care a vândut, prin intermediul inculpatului I. R., de trei ori, rezină de cannabis, investigatorilor sub acoperire și, împreună cu inculpatul I. R., a depozitat rezină de cannabis la inculpatul D. B. -E. .
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc reținută în sarcina inculpaților este de la 3 ani la 15 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
La aprecierea gradului de pericol social concret pentru ordinea publică, sunt avute în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, presupusa activitate infracțională, dar și de atitudinea pe care
aceștia au avut-o pe parcursul procesului penal. Mai sunt avute în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și recrudescența faptelor de acest gen.
Pericolul social constă, de fapt, într-o stare de insecuritate, de neliniște la nivelul societății - nu se estompează, în general, prin trecerea timpului, mai ales când este vorba de trafic de droguri de risc. În același timp, nu se poate ignora faptul că inculpații I. R. și Ș. C. Ș. sunt acuzați de deținerea și comercializarea, în mod repetat, de droguri de risc, inculpații alegând ca în acest mod să obțină ușor venituri substanțiale, manifestând indiferență față de consecințele pe care le-ar fi putut avea acțiunile lor. De asemenea, inculpatul D. B. -E., deși a conștientizat consecințele deținerii de droguri de risc, a acceptat să le depoziteze în continuare.
Cât privește recrudescența faptelor de acest gen, nu comportă discuții împrejurarea că infracțiunile de trafic de droguri de risc sunt de o amploare deosebită, aducând atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, criminalitatea ce ține de traficul
de droguri atentând la sănătatea și viața celor cărora li se creează dependența.
Într-adevăr, potrivit jurisprudenței naționale și internaționale, măsura arestării preventive este una de excepție, dar, în prezenta cauză, prin raportare la cele mai sus expuse, instanța a reținut gravitatea faptelor inculpaților, existența pericolului public rezultând și din însuși pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații. Comercializarea de droguri, traficul de droguri, consumul de droguri, reprezintă activități care prezintă un grad sporit de pericol social, având în vedere impactul pe care-l are consumul de produse stupefiante asupra persoanei, pericolele la care sunt expuși consumatorii. Este binecunoscut faptul că organismele internaționale și naționale în această materie desfășoară o asiduă campanie de prevenire a infracționalității în materia traficului și consumului de droguri; ori, lăsarea în libertate a acestor inculpați și aprecierea că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, vin în contradicție cu principiile acestor instituții, dar și cu principiile care trebuie să guverneze o societate într-un stat de drept.
Inculpatul I. R. este recidivist postcondamantoriu, fiind liberat condiționat în data de_, cu un rest de 405 zile. Acesta a suferit numeroase condamnări începând încă din timpul minorității, atât pe teritoriul României, cât și în afara acestuia (6 ani închisoare pentru tâlhărie Tribunalul Judiciar din Mafra Portugalia). Ultima dintre condamnări a fost aplicată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000.
Cât privește susținerile apărătorilor inculpaților Ș. C. Ș. și D.
B. E., referitoare la faptul că aceștia nu au antecedente penale, au recunoscut cele reținute în sarcina lor, aceste aspecte sunt reale, însă pot prezenta relevanță mai mare cu prilejul unei eventuale individualizări a pedepsei, în situația în care inculpații ar fi găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați. Totodată, reducerea limitelor de pedeapsă ca urmare a reținerii, în favoarea inculpatului Ș. C. Ș. a prevederilor art.16 din Legea nr. 143/2000 ori reducerea limitelor de pedeapsă ca urmare a solicitării de către inculpați a aplicării prevederilor art. 3201C.p.p. reprezintă aspecte ce țin de individualizarea judiciară a unor eventuale pedepse ce pot fi aplicate în cauză.
Apărătorul inculpatului D. B. E. a invocat faptul că acesta are o sănătate precară, dovedind aceasta cu documente medicale depuse la dosar și solicitând cercetarea sa în stare de libertate.
Potrivit prevederilor art.1391C.p.p. în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a M. ui Sănătății P. e.
Față de cele mai sus expuse, Tribunalul a reținut că problemele medicale invocate de inculpat nu constituie motive suficiente pentru a se dispune cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere faptul că asistența medicală necesară îi poate fi acordată în sau în afara locului de deținere.
Nu în ultimul rând, pentru a putea afla adevărul în prezenta cauză și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, instanța a apreciat că se impune privarea de libertate a inculpaților și în continuare, cu atât mai mult cu cât, și la acest moment procesual subzistă temeiurile avute în vedere la momentul emiterii mandatelor de arestare preventivă.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, s-a respins cererea inculpatului D. B. E. de a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură restrictivă de drepturi.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații Ș. C. Ș. și D. B. E. .
Inculpatul Ș. C. Ș. a solicitat casarea încheierii recurate și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive ori, înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate - măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a arătat în motivarea recursului că, temeiurile arestării nu mai subzistă, întrucât inculpatul dorește să beneficieze de dispozițiile art.3201Cod procedură penală, a recunoscut în integralitate săvârșirea faptelor, pe care le regretă, este la prima confruntare cu legea penală.
S-a apreciat că măsura arestului preventiv trebuie să fie o situație de excepție, după epuizarea proporțională a celorlalte căi restrictive de libertate și în funcție de gradul de vinovăție al fiecărui inculpat. La acest moment procesual, s-a apreciat că nu se mai impune prelungirea măsurii arestului preventiv, cele peste 20 de zile petrecute în stare de arest de către inculpat constituind o lecție pentru comportamentul viitor al acestuia, acesta dorește să se întoarcă în rândul comunității și al familiei sale, scopul unei măsuri preventive putând fi atins cu judecarea acestuia în stare de libertate.
Inculpatul D. B. E. a solicitat casarea în parte a încheierii primei instanțe și, rejudecând, să se dispună, în baza art. 139 alin.35din Codul de procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura alternativă restrictivă de libertate a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile inițiale ale arestării nu mai subzistă, nemaifiind necesară menținerea stării de arest.
Astfel, s-a arătat că inculpatul D. B. E. a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, context în care și intenționează să solicite judecarea în procedura simplificată prev. de art.3201din Codul de procedură penală.
Ca atare, la acest moment procesual, nu mai există riscul ca buna desfășurare a procesului penal să fie influențată în vreun mod de către inculpat.
S-a mai susținut că prima instanță nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv, lipsa antecedentelor penale, atitudinea anterioară a inculpatului - care a fost perfect integrat în societate, are studii superioare, a absolvit Facultatea de Automatizări și Calculatoare din cadrul Universității Tehnice Brașov, fiind de profesie inginer ; provine dintr-o familie bine închegată, care îi acordă sprijin, mama sa fiind psiholog; problemele medicale - suferă de o boală care nu se poate trata în sistemul medical penitenciar.
Pe de altă parte, s-a mai invocat activitatea infracțională concretă reținută în sarcina inculpatului, respectiv, modalitatea de comitere - prin deținere, inculpatul necunoscând inițial ce ascunde, nu a beneficiat de vreun folos material și nici nu l-a urmărit, contribuția sa efectivă la ansamblul activității ilicite - una relativ redusă.
Verif ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen.,
Curtea constată nefondate recursurile formulate în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpații recurenți au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, alături de inculpatul I. R., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Sălaj, din data de_, dosar nr.44/D/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, în sarcina inculpaților Ș. și I. reținându-se forma continuată a infracțiunii, cu aplic.art.41 al.2 C.pen.
Arestarea inculpaților s-a dispus la 7 iunie 2013 prin încheierea penală nr.20/C/2013 a Tribunalului Sălaj, temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143 și 148 lit. f C.p.p.
Fiind sesizat cu o cauză în care, inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, după înregistrarea dosarului, judecătorul fondului a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a celor doi inculpați, precum și a inculpatului I. R. în virtutea dispoz. art.300/1 C.pr.pen., constatând întemeiat, în baza art.160/b alin.3 C.pr.pen. că se impune în continuare privarea lor de libertate, menținând starea de arest.
Aceasta, deoarece s-a constatat în mod corect că, sunt prezente în continuare indiciile temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen, respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele ce le sunt imputate prin actul de sesizare, indicii care rezultă din mijloacele de probe indicate în încheierea de arestare, precum și din cele administrate ulterior acestui moment și care, au fundamentat trimiterea în judecată, inclusiv declarațiile de recunoaștere ale inculpaților.
Apoi, sunt îndeplinite în continuare și condițiile prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea prev. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în
libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care, la fel ca și la momentul arestării - foarte apropiat, derivă din natura și gravitatea însăși a infracțiunilor deduse judecății, modalitățile și împrejurările concrete în care se presupune că ar fi fost comise - descrise în actul de sesizare - și nerăsturnate până în acest moment procesual de vreo probă contrară ( cantitățile de droguri vehiculate, nr. actelor materiale ori al persoanelor implicate, perioada infracțională, etc. ), dar și de impactul social negativ la nivelul comunității, starea de insecuritate ce se poate induce în rândul opiniei publice prin lăsarea în libertate a unor persoane acuzate de comiterea unor fapte grave.
Având în vedere așadar, timpul scurs de la data arestării - 7 iunie 2013, interval scurt în care, nu se poate susține că dimensiunile pericolului pentru ordinea publică s-ar fi redus, că s-ar fi diminuat sau ar fi dispărut, precum și faza de debut a judecății, nefiind încă declanșată cercetarea
judecătorească, și Curtea apreciază că, cel puțin la acest moment procesual, pentru bunul mers al judecății, se impune privarea inculpaților de libertate, în continuare.
O altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, nu este considerată, precizăm din nou - la acest moment procesual - suficientă, aptă a realiza scopul prev. de art.136 C.pr.pen.
Existența unor elemente favorabile inculpaților - lipsa antecedentelor penale, comportamentul corespunzător anterior faptelor pentru care sunt judecați, atitudinea sinceră și, intenția de a solicita judecarea în procedura simplificată - chiar reală fiind, nu poate fi determinantă, nu poate prevala la
acest moment, elementelor mai sus menționate, care impun privarea de libertate a inculpaților.
Necesitatea protejării ordinii publice, din perspectiva considerentelor, anterior menționate, este un element esențial, care prevalează la acest moment de debut al cercetării judecătorești, regulii generale de cercetare a unui acuzat în stare de libertate.
De altfel, starea de detenție actuală a inculpaților, se circumscrie și exigențelor art.5 par.1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ei fiind deținuți în vederea aducerii în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au comis o infracțiune.
Apărările inculpatului D. B. E., în sensul că: contribuția sa efectivă la activitatea infracțională de ansamblu a fost una redusă, el nefăcând altceva decât să depoziteze drogurile, a căror natură interzisă, inițial nici nu a cunoscut-o; că inculpatul nu a beneficiat de vreun folos material ; că s-ar putea prevala de dispoz. art.320/1 C.pr.pen. și că, oricum, soluția cea mai probabilă care poate fi dată în cauză este o pedeapsă cu suspendarea condiționată - sunt aserțiuni cu totul nerelevante sub aspectul subzistenței temeiurilor arestării, sunt chestiuni ce vor fi lămurite pe parcursul cercetării judecătorești, ce vor face, eventual, obiectul probațiunii, dar care la acest moment procesual, nu răstoarnă sub nicio formă temeiurile inițiale ale arestării.
De asemenea, corect a apreciat instanța cu privire la acest inculpat și că problemele medicale invocate - chiar reale fiind, nu constituie motive suficiente pentru a se dispune cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că asistența medicală necesară îi poate fi acordată în sau în afara locului de deținere, conform art.1391C.pr.pen.
Pentru toate aceste considerente, recursurile inculpaților apar ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul Ș. C. Ș. - av. C. Manuela, sumă ce se va plăti din FMJ.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligați inculpații recurenți să plătească câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial (pentru inculpatul Ș. C. Ș. ).
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații Ș. C. Ș. și D. B. E., deținuți în Arestul IPJ Sălaj, împotriva încheierii penale fără număr din 02 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av.C. Manuela, pentru inculpatul Ș. .
Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial pentru inculpatul Ș. .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iulie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. V. A. ANA C. DP
GERFIER
L. A. S.
Red./Tehnred.A.C. 3 ex./_
Jud. fond:D.B.Ț.
| ← Decizia penală nr. 1003/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 184/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
