Decizia penală nr. 500/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
ROMA. A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.500/R/2013
Ședința publică din 10 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: V. G.
I. C. M.
GREFIER: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. D. G. împotriva încheierii penale din 26 martie 2013 a T. C., pronunțată în dosarul nr._ inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. 1 și
3 teza I C.pen., cu aplic. art. 99 alin. 3 C.pen, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Florian A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara.
Susține că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Acesta nu are antecedente penale, a regretat comiterea faptei, este minor, are doar 16 ani și nu a conștientizat gravitatea faptei, iar raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză nu concluzionează cu certitudine că leziunile suferite de partea vătămată s-au produs prin viol. Solicită lăsarea în libertate a inculpatului, apreciind că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol, reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a avut o viață dificilă cu multe traumatisme și nu înțelege ce s-a întâmplat de fapt cu el. De asemenea, a fost internat la psihiatrie infantilă, fiind supus unor tratamente medicale.
C U R T E A
Prin încheierea penală di 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, în baza art.3002rap. la art.160bși art.160halin.3 C.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului minor M. D. -G. , deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat la instanță la data de _
, sub număr unic de dosar_, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul minor M. D. -G. , pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art.197 alin.1 și 3 teza I C.pen., cu aplicarea art.99 alin.3 C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că inculpatul M. D. -G., în vârstă de 16 ani, la data de_, în jurul orei 18,45, prin constrângere fizică și psihică, a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată minoră M. M., în vârstă de 9 ani, în incinta Centrului de Primire a C. în Regim de Urgență "G. ";, situat în municipiul C. -N., str. General E. G., nr.37-39, cunoscând vârsta mică a acesteia și profitând de imposibilitatea ei de a manifesta o opoziție fermă.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul minor M. D. -G., respectiv, în primul rând, cele prev. de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii temeinice (relevate de declarațiile inculpatului M. D. -G., declarațiile părții vătămate Moldovam M. ,
declarațiile martorilor Barna D. și Pașca T. -S., procesul-verbal de cercetare a locului faptei și planșele foto aferente, procesul-verbal de investigații, raportul de constatare medico-legală întocmit de I.M.L. C. -N., raportul psihologic nr.1747/II/2/18 din data de_ etc) că s-a comis fapta prevăzută de legea penală sus-menționată, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că fapta a fost comisă de către inculpat.
De asemenea, în al doilea rând, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul minor este închisoarea mai mare de 4 ani (respectiv închisoarea de la 5 ani la 12,6 ani și interzicerea unor drepturi), iar
lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care a fost comisă (prin constrângerea fizică a victimei minore în vârstă de doar 9 ani, într-un spațiu izolat de restul copiilor din Centrul de primire a minorilor, în condițiile unei monitorizări deficitare din partea educatorilor din cadrul Centrului, profitând de incapacitatea minorei de a-și exprima în mod valid voința și de a se apăra, cu scopul de a-și satisface cu orice preț instinctele sexuale), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis o astfel de infracțiune, ce a ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat (cercetarea în stare de libertate a inculpatului putând reprezenta chiar o încurajare la săvârșirea unor fapte
similare pentru acesta sau pentru alte persoane care au tendințe antisociale, văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte grave).
Este adevărat că inculpatul este minor (în vârstă de 16 ani împliniți), recunoaște și regretă cele întâmplate, fiind la prima confruntare cu legea penală, însă aceste împrejurări nu pot constitui argumente suficiente pentru lăsarea lui în libertate sau luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, în raport cu condițiile concrete ale comiterii faptei, gravitatea deosebită a acesteia și consecințele produse.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului minor, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art.3002rap. la art.160bși art.160halin.3 C.pr.pen. tribunalul a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul M. D. G. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza în principal să fie revocată măsura arestării preventive, cu punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara .
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul acestuia a arătat că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și că nu sunt temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate.
Inculpatul a mai arătat că nu are antecedente penale, că a recunoscut și regretat fapta comisă, este minor, având doar 16 ani și că nu a conștientizat gravitatea faptei comise, iar raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză nu concluzionează cu certitudine că leziunile suferite de partea vătămată s-au produs prin viol.
Analizând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. în sensul că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a presupusei fapte comise de inculpat, care prin constrângere a întreținut relații sexuale cu partea vătămată minoră în vârstă de 9 ani care se afla în centrul de primire a minorilor, profitând
de incapacitatea minorei de a se apăra și de a-și exprima voința, cu scopul de a- și satisface instinctele sexuale.
Corespunde adevărului că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, că este minor, având doar 16 ani, că a recunoscut și regretat fapta comisă, însă toate aceste date ce caracterizează persoana inculpatului nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului în faza de judecată potrivit art.300/2 raportat la art.160 lit.b și art.160 lit.h alin.3 C.p.p.
Toate datele ce caracterizează persoana inculpatului urmează să fie analizate de către instanța de fond la o eventuală circumstanțiere a pedepsei, dacă inculpatul va fi găsit vinovat pentru fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Având în vedere că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, sens în care nu se impune revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi țara, pentru motivele care s-au arătat în
detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpatul M. D. G. împotriva încheierii penale din 26 martie 2013 a T.
urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.189 c.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. D. G., aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 26 martie 2013 a T. C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Florian A. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
DP
V.
G.
I. C. M.
GREFIER
S.
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./_ Jud.fond. M. L.
| ← Decizia penală nr. 184/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 284/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
