Decizia penală nr. 185/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.185/R/2013
Ședința publică din 11 februarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
L. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror V. TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul I. F. L. împotriva încheierii penale din 23 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._
, având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul I. F. L., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Bădău C. E.
, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul I. F. L., arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul I. F. L. , solicită admiterea recursului formulat de inculpat și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive a acestuia, având în vedere poziția de recunoaștere și regret a inculpatului ce rezultă din declarațiile existente la dosar, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului nu constituie un pericol real pentru ordinea publică. Mai mult, având în vedere declarațiile inculpatului, susține că acesta nu va încerca
influențarea martorilor cu atât mai puțin a părții vătămate care se află în plasament.
Solicită a se avea în vedere că această măsură este o excepție, regula fiind judecarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, solicită aplicării unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, arătând că astfel în sarcina inculpatului s-ar impune o serie de obligații și restricții care în situația în care nu vor fi respectate vor atrage din nou măsura arestării preventive.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect prima instanță a reținut circumstanțele ce caracterizează pericolul pentru ordinea publică care rezultă din indiciile de vinovăție cu privire la faptele extrem de grave pentru care inculpatul a fost arestat și posibilitatea influențării membrilor familiei legate de
buna desfășurare a procesului penal, așa cum apare prin prisma art.136 C.pr.pen.
Susține că aceste circumstanțe fac necesare privarea de libertate a inculpatului așa cum a reținut și prima instanță și nu apreciază că luarea unei măsuri restrictive de libertate este de natură să conducă la concluzia că aceste aspecte ar putea avea o altă interpretare din perspectiva temeiurilor pe care soluția primei instanțe le relevă ca fiind deja analizate.
Prin urmare, pentru considerentele și temeiurile de drept arătate în cuprinsul hotărârii atacate, apreciază că soluția primei instanțe este legală, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul I. F. L. , având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 23 ianuarie 2013 a Tribunalului B. N. în dosar nr._ În baza art 300/ 2 raportat la art. 160/ b Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul I. F. L. , fiul lui D. și Dochia, născut la data de_ în N., jud. B. -N., studii 11 clase, căsătorit, 4 copii minori, domiciliat în
S. Băi, cartier C., nr. 32, jud. B. -N., CNP - 1., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, trimis în judecată pentru comiterea, în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal, a infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b/1, alin. 3 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal și incest, prev. de art. 203 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal și, reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din 30 octombrie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N. în dosarul nr. 984/P/2012, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I. F. L., pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a"; Cod penal, a infracțiuni de viol, prev. de art. 197 alin. 1, alin.2 lit. "b/1"; și alin.3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și incest prev. de art. 203 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal.
Prin actul de acuzare se rețin în sarcina inculpatului următoarele: Inculpatul I. F. L. este căsătorit cu numita I. R. și au împreună
4 copii minori, cel mai mare fiind partea vătămată I. D. -R., în prezent în vârstă de 8 ani și 4 luni. Din cauza condițiilor precare în care trăiesc, cei doi dormeau în același pat cu minora - partea vătămată iar ceilalți copii într-un alt pat din aceeași cameră.
Astfel, când soția sa mergea la ceilalți copii, rămânând în pat cu fiica sa minoră, inculpatul a început să aibă relații sexuale cu aceasta, încă din anul 2011. Prin declarația dată la urmărirea penală inculpatul a arătat că în perioada menționată a avut relații sexuale cu minora "fără să le știe numărul, dar oricum mai puțin de 20 de ori";. Mai exact, inculpatul a relatat că " se culca cu aceasta cam de 3 ori, la 2 luni de zile"; și că ultima dată a avut relații sexuale într-o noapte din toamna anului 2011, când a susținut că "a avut impresia că se culcă cu soția sa";.
La începutul anului 2012 inculpatul a fost atenționat de către martorul Strâmbu Grigore, pastor de religie penticostală, din localitatea de domiciliu, care i-a spus că a auzit că "se culcă cu fata sa și că nu este bine ce face";. Inculpatul a
susținut că ulterior acestei observații a întrerupt întreținerea de relații sexuale cu fiica sa minoră I. D. R. .
Se mai arată în actul de acuzare că relațiile sexuale au fost întreținute de inculpat fără a exercita violențe sau amenințări, ci profitând de imposibilitatea minorei de a se apăra sau de a-și exprima voința, iar uneori profitând de momentele când soția sa nu era acasă.
Inculpatul a susținut că a procedat în modalitatea arătată întrucât atunci când fiica sa a intrat în clasa întâi, i-ar fi spus că a fost victima unui viol comis de un elev de școală cu numele de Jarda A. și că atunci "s-a gândit să profite la rândul său de fetiță";. Inculpatul a mai declarat că nu a denunțat fapta de viol comisă asupra fiicei sale întrucât a discutat personal cu Jarda A. iar acesta a negat fapta.
Fiind examinată medico-legal la data de 10 octombrie 2012, s-a stabilit, pe baza Raportului de constatare medico-legală nr. 2586/II/c/41 din_ emis de Serviciul J. de Medicină Legală B. -N. că partea vătămată I. D. R. prezintă deflorare veche, a cărei dată de producere nu poate fi stabilită; că partea vătămată nu prezenta la data examinării leziuni traumatice sau modificări lezionare la nivelul organelor genitale, dar că absența acestora nu exclude posibilitatea de producere a unui raport sexual recent și că minora prezintă o dezvoltare psiho-somatică corespunzătoare vârstei de 8 ani și 6 luni.
Verificându-se susținerile inculpatului nu s-a putut stabili că numitul Jarda A. ar fi întreținut relații sexuale cu partea vătămată, aceasta cu atât mai mult cu cât, la data respectivă a avut vârsta de 12 ani și este încadrat într-o categorie de persoane cu handicap mediu, care necesită protecție specială.
În actul de acuzare se menționează că la audierea din 10 octombrie 2012, partea vătămată I. D. R. nu a recunoscut în fața organelor de poliție că tatăl său întreținea cu ea relații sexuale, întrucât a fost sfătuită în acest sens de inculpat, după care s-a constatat că fiind foarte marcată, nu a mai dorit să dea declarație, în concret, evitând să răspundă la întrebările legate de tatăl ei.
Se mai arată în actul de acuzare că atât mama părții vătămate, I. R., cât și bunica acesteia Dărăban E., au bănuit că inculpatul întreținea relații sexuale cu fiica sa minoră. De asemenea, din probațiunea administrată a rezultat că inculpatul s-a opus ca partea vătămată să fie examinată medico-legal, însă a fost convins asupra acestui lucru de fratele său, I. V. și învățătoarea minorei, martora Panes M. a-Alexandra.
Prin Încheierea penală nr. 75/CC/13 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul penal nr._ s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul I. L. F., pe durata a 29 de zile, pentru comiterea infracțiunilor de viol, prev. de art. 197 alin.1, alin. 2 lit. "b/1";, alin.3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, și incest prev. de art. 203 Cod penal, art. 41 alin.2 Cod penal, începând cu data de_ .
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a reținut că la dosar există probe și indicii temeinice, în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală, că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat și că acesta se găsește în situația prev. de art. 148 lit. "f"; Cod procedură penală.
S-au apreciat relevante sub aspectul comiterii faptei următoarele probe: declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală și cea dată judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, declarația părții vătămate I. D. R., declarațiile martorilor A. A. A., Sîngeorzan T., Dărăban E., I. V.
, Panes M. a-Alexandra, I. R., Jarda Maxim Cernestean I. M., procesul-verbal de conducere în teren, raportul de constatare medico legală nr. 2586/II/c/41 din_ întocmit de Serviciul de Medicină Legală B. -N. .
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a reținut că inculpatul a comis infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest din urmă aspect s-au avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise de inculpat, vârsta fragedă a părții vătămate, care îi este fiică și a cărei stare de sănătate a fost prejudiciată, precum și circumstanțele în care au fost săvârșite faptele. La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică s-a ținut seama și de persoana inculpatului, care, potrivit probelor dosarului, are înclinații violente, nu este la prima încălcare a legii penale, din cazierul acestuia rezultând că a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 7/2003 a Judecătoriei N. și Sentința penală nr. 64/2007 a Judecătoriei N. .
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a apreciat că există riscul real ca, lăsat în libertate, inculpatul să încerce să obstrucționeze desfășurarea cercetărilor, prin influențarea declarațiilor membrilor familiei sale în a da depoziții care să-l exonereze de răspunderea penală, în vederea "salvării familiei și a reputației sale";. În plus, s-a apreciat că cercetarea inculpatului, în stare de libertate ar crea un mediu familial traumatizat, mai ales în condițiile în care membrii familiei sale au resimțit deja o atare stare (sesizările primare privind comiterea infracțiunilor aparținând chiar surorilor victimei) și că ar da naștere unui sentiment de insecuritate în rândul acestora, dar și în rândul comunității locale, în situația în care s-ar lua o măsură preventivă mai puțin restrictivă.
Examinând legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul I. L. F. conform dispozițiilor art. 300 ind. 2, raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală, instanța a constatat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
În concret, din analiza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, instanța a constatat că există probe și indicii temeinice în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată în modalitatea descrisă în actul de sesizare. Sunt relevante în acest sens:
declarațiile inculpatului (f.34-41), declarațiile părții vătămate (f.20-22), declarațiile mamei părții vătămate (f.24-29), Raportul de constatare medico-legală nr. 2586/II/c/41 din_ emis de Serviciul J. de Medicină Legală B. -
N. (f.32), declarațiile martorilor Strâmbu Grigore (f.42), A. A. Alisa (f.43- 44), Sîngeorzan Teodor (f.45-46(, Dărăban E. (f.47-52), I. V. (f.53-56), Dărăban Ionel (f.57), Cernestean I. (f.58), Panes M. a-Alexandra (f.59-60), Jarda Maxim ( f.61), Jarda A. (f.64-70), procesele verbale de conducere în teren - reconstituire (f.71-72).
În privința inculpatului sunt incidente dispozițiilor art. 148 lit. "f"; Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de viol prev. de art. 197 alin.1, alin.2 lit. "b/1";, alin. 3 și incest prev. de art. 203 Cod penal, sunt mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect rezultă cu prisosință din natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este trimis în judecată, circumstanțele în care au fost săvârșite dar și din faptul că victima acestor infracțiuni a fost fiica sa minoră, în vârstă de 8 ani, a cărei stare de sănătate fizică și psihică a fost grav afectată.
Lăsarea inculpatului în libertate în acest stadiu procesual ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, existând riscul real ca acesta să influențeze membrii familiei sale în declarațiile pe care le vor da în faza de cercetare judecătorească în scopul de a evita răspunderea penală sau cel puțin
pentru a-și ușura situația. De asemenea, întoarcerea inculpatului la domiciliu, în momentul de față nu este oportună și ar crea un mediu familial traumatizant îndeosebi pentru partea vătămată și surorile ei, în contextul în care din probele dosarului rezultă că acesta prezintă o distorsionare a sentimentelor paterne și astfel există riscul să persevereze infracțional prin comiterea aceluiași gen de fapte față de copii săi sau față de alte persoane.
Așa fiind, apreciind că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului I. L. F. și că acestea impun în continuare privarea sa de libertate, în baza art. 300/ 2 raportat la art. 160/ b Cod procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul I. F. L. și, reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform dispozițiilor art.
192 alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul I. F.
-L., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 11 februarie 2013, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere poziția de recunoaștere și regret ce rezultă din declarațiile existente la dosar, apreciind că lăsarea sa în libertate nu constituie un pericol real pentru ordinea publică.
În subsidiar s-a solicitat aplicarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, cu impunerea de obligații și restricții care în situația în care nu vor fi respectate vor atrage din nou măsura arestării preventive.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că față de inculpatul recurent I. F. L. a fost luată măsura arestului preventiv la data de_ prin încheierea penală nr.75/CC/2012 a Tribunalului B. -N., ca și temei al arestării fiind reținută
incidența prevederilor art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv faptul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor de comiterea cărora era suspectat.
Inculpatul recurent a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de_ pentru comiterea infracțiunilor de viol în formă continuată, prev.de art.197 alin.1, alin.2 lit.b/1 și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și incest în formă continuată, prev.de art.203 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.
Primul termen pentru judecata pe fond a cauzei a fost fixat la data de _
, fiind acordate mai multe termene pentru întocmirea unui referat de evaluarea și clarificarea poziției procesuale a inculpatului.
În mod corect instanța de fond, verificând la data de_ măsura arestului preventiv al inculpatului, a constatat că aceasta este temeinică și legală, dispunând menținerea stării de arest.
Probele administrate în cursul urmăririi penale, pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului recurent fac rezonabilă presupunerea că acesta este autorul faptelor de viol și incest în formă continuată pentru care s-au efectuat cercetări, constând în aceea că în cursul anului 2011 ar fi întreținut
relații sexuale cu fiica sa minoră în vârstă de 8 ani și 4 luni, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința.
Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au stat la baza luării și ulterior a menținerii măsurii arestului preventiv față de inculpați subzistă.
Autoritățile au dat dovadă de suficiente diligențe în instrumentarea prezentei cauze penale în care inculpatul recurent este privat de libertate, de la data luării măsurii arestului preventiv -_ - și până în prezent fiind efectuate cercetări, fiind dispusă trimiterea în judecată, urmând a fi declanșată cercetarea judecătorească, în situația în care inculpatul nu va solicita aplicarea prevederilor art.320/1 Cod procedură penală, fiind acordate mai multe termene de judecată tocmai pentru ca inculpatul să precizeze procedura în care urmează a fi judecat.
Lăsarea în libertate a inculpatului recurent continuă să prezinte pericol concret pentru ordinea publică rezultat în special din modalitatea concretă de comitere a faptelor, din valorile sociale lezate.
Curtea consideră că există un risc real ca inculpatul lăsat în libertate să comită noi infracțiuni, având în vedere că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare acesta nu riscă decât aplicare unei singure pedepse, cea mai grea, pentru toate infracțiunile comise, operând cumulul juridic și nu cel aritmetic, iar infracțiunile din prezentul dosar prezintă deja o gravitate sporită.
Nu poate fi ignorată nici rezonanța socială negativă a faptelor comise în rândul comunității în care au avut loc, sentimentul de insecuritate inerent creat.
În mod corect a reținut prima instanță împrejurarea că există riscul real ca inculpatul să-i influențeze pe membrii familiei sale să dea declarații în favoarea
sa, în scopul de a evita răspunderea penală sau cel puțin pentru a-și ușura situația. De asemenea, întoarcerea inculpatului la domiciliu, în momentul de față nu este oportună și ar crea un mediu familial traumatizant îndeosebi pentru partea vătămată și surorile ei, în contextul în care din probele dosarului rezultă că acesta ar prezentă o distorsionare a sentimentelor paterne și astfel există riscul să persevereze infracțional prin comiterea aceluiași gen de fapte față de copiii săi sau față de alte persoane.
Având în vedere intervalul de timp ce a trecut de la data luării măsurii arestului preventiv, motivarea inițială în ce privește necesitatea privării de libertate a inculpatului este de actualitate (cauza Erimescu împotriva României).
Pentru considerentele prezentate, în baza art.38515pct.1 lit.b C.pr.penală curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. F. L., fiul lui D. si Dochia, născ. la_, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 23 ianuarie 2013 a Tribunalului B. N. .
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Bădău C. E. .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. F. L., fiul lui
D. si Dochia, născ. la_, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 23 ianuarie 2013 a Tribunalului B. N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Bădău C. E. .
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
M. Ș. | ANA C. | L. | M. |
GREFIER,
M. B.
Red.L.M./dact.L.C.C.
3 ex./_
Jud.fond: L. M. V.
| ← Decizia penală nr. 451/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 376/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
