Decizia penală nr. 189/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR.189/R/2013

Ședința publică din 12 februarie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE

: I.

M. ,judecător

JUDECĂTORI

: V.

V. A.

: L.

H.

GREFIER

: L.

C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul inculpatul B. A. I., împotriva sentinței penale nr.1433/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C.

N. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Bordean Adela, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul B. A. I. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat prin motivele de recurs, în sensul că susține aceeași apărare pe care inculpatul a avut-o la fond. Cu onorar din FMJ.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Apreciază că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză astfel că prima instanță a aplicat o pedeapsă minimă prevăzută de lege. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 1433 din 6 decembrie 2012 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art 334 C. proC.pen.a s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care inculpatul B. A. I. a fost trimis în judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria C. N. din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 modif. prin OUG nr.63/2006 și republicată în infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de catre o persoana care nu are dreptul de a conduce autovehicule în R. ia prev și ped de art 86 alin 2 din OUG 195/2002 modif. prin OUG nr.63/2006 și republicată.

A fost condamnat inculpatul B. A. I. fiul lui M. I. și Morica nascut la data de_ în C. N. cetatean roman, necasatorit, studii medii, stagiul militar neefectuat, vanzator CNP 1. fara antecedente penale domiciliat în C. N. str N T. nr 11-15 ap. 3 jud C. pentru savarsirea infractiunii de:

- conducere pe drumurile publice a unui autoturism de catre o persoana care nu are dreptul de a conduce autovehicule în R. ia prev și ped de art 86 alin 2 din OUG 195/2002 modif. prin OUG nr.63/2006 și republicată la o pedeapsa de: 6 luni inchisoare.

În temeiul art. 71 alin 2 C.pen. s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua C.pen. pe durata stabilita în art. 71 alin 2 C.pen .

În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 ani și 6 luni stabilit în conditiile art. 82 C.pen. iar în temeiul art 71 alin 5 C.pen. s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii

În baza art. 359 C. proC.pen.a s-a atras atentia inculpatului asupra prev. art. 83 C.pen. a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate executarii pedepselor.

Conform art.189 C.p.p. onorariul av. oficiu în sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ d- nei av Tarce Roaxana.

În conformitate cu art.191 alin.1 C.proC.pen.ă a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 800 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria C. N. emis în dosar nr. 8217/P/2010 la data de_ și inregistrat pe rolul Judecătoriei C. N. sub nr. de mai sus la data de_, inculpatul B. A. I. fiul lui M. I. și Morica nascut la data de_ în C. N. cetatean roman, necasatorit, studii medii, stagiul militar neefectuat, vanzator CNP 1. fara antecedente penale domiciliat în C. N. str N

T. nr 11-15 ap. 3 jud C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în M.Of. al României, Partea I, nr.670 din 3 august 2006.

Sub aspectul invinuirii se reține pe scurt în actul de sesizare al instanței aceea că la data de_ în jurul orelor 01,25 inculpatul, a condus pe drumurile publice autoturismul, marca BMW cu nr. de înmatriculare CJ - 90- ABI fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Audiat în urmarire penala, inculpatul a recunoscut comiterea faptei imputate, după ce a fost pus în fața dovezilor vinovăției sale.

În fata instantei de judecata inculpatul nu s-a mai prezentat și nici nu a depus vreun script din care sa rezulte în intentia acestuia ca judecata sa se faca potrivit art 320 indice 1 C. proC.pen.a

Analizând actele și lucrările dosarului, coroborate cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:

In fapt: La data de_ în jurul orelor 01,25 inculpatul a condus autoturismul marca BMW cu nr de inmatriculare_ pe str Republicii din C. napoca iar cu ocazia verificarilor s-a stabilit ca nu figureaza în baza de date ca și detinator al vreunui permis de conducere.

La solicitarea actelor inculpatul a declarat în prezenta martorului Ianc C. Florin ca detine permis de conducere emis de autoritatile din Noua Zeelanda dar ca acest permis i-a fost retinut de catre politia din Turda. Ca urmare a fost verificat în baza de date a politiei romane stabilindu-.se ca nu figureaza ca fiind posesor de permis de conducere pentru nicio categorie fapt ce reiese din adresa emisa de Institutia Prefectului C. nr 81617/2011. Ca urmare inculpatul și martorul au fost condusi la sediul politiei unde au fost audiati.

Chiar și în ipoteza în care inculpatul ar fi prezentat un permis de conducere eliberat de autoritățile din Noua Zeelanda acesta însă îi conferea dreptul inculpatului de a conduce autoturisme doar pe teritoriul statului emitent și doar însoțit de o persoană având permis de conducere definitiv.si era valabil pentru a conduce autoturisme cu transmisie automata fiind obtinut cand inculpatul avea varsta de 16 ani varsta care pe teritoriul tarii noastra nu ii confera dreptul de a conduce.

Nici macar o eventuala sustinere a inculpatului potrivit careia nu avea cunoștință despre faptul că permisul de conducere eliberat în Noua Zeelanda nu îi dă dreptul să conducă în afara țării fără însoțitor nu este plauzibila. Dincolo de faptul că era de datoria inculpatului să cunoască drepturile, obligațiile și limitările impuse de deținerea unui permis provizoriu de conducere, de care putea lua cunoștință chiar și prin intermediul internetului, apreciem că acesta a avut pe deplin reprezentarea imposibilității sale legale de a conduce autoturisme în România în baza permisului provizoriu de conducere deținut și datorită lipsei unui examen efectiv prin care inculpatul să dovedească faptul că are cunoștințele teoretice și practice necesare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice, fără însoțitor, anterior eliberării permisului provizoriu.

Declarația inculpatului se coroborează că depozițiile martorului Ianc C. Florin ce confirma faptul potrivit caruia autoturismul era condus de inculpat iar în prezenta sa acesta a recunoscut în fata politistilor ca nu poseda permis de conducere. Deatfel este important a sublinia imprejurarea potrivit careia inculpatul și pana la aceea data a condus autoturisme aspect confirmat atat de inculpat cat și de martor fiind cercetat pentru fapte similare de politie Turda context în care a beneficiat de clementa adplicandu-i-se o sanctiune admnistrativă ceea ce denota tocmai faptul ca inculpatul obisnuia sa conduca autoturisme chiar și în conditiile existentei abilitatilor necesare avand urmate cursurile unei scoli de soferi.

Analizând materialul probator, a rezultat că inculpatul de la prima-declarație a recunoscut că la momentul depistării a condus autoturismul.

În conformitate cu dispozițiile articolului 63 alin.2 C.p.p probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de către organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma tuturor probelor administrate iar declarațiile inculpatului în conformitate cu art. 69 C.p.p pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Inculpatul nu este obligat să relateze faptele pentru care este învinuit și de asemenea nu are obligația de a declara tot ce știe sau de a spune adevărul având libertatea de a minți fără ca organele judiciare să-l sancționeze pentru aceasta. Din contră, organele judiciare au obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele, astfel încât orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale.

Ca atare, față de cele expuse mai sus, rezultă că împotriva inculpatului există probe obiective (adresa serviciului public comunitar regim permise de conducere precum și declarațiile martorilor ce confirmă că inculpatul, nu poseda permis de conducere, pe baza cărora se poate demonstra fără tăgadă, că inculpatul a condus în data de_ autoturismul marca BMW cu nr de inmatriculare_ pe str Republicii din C. N. pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere fapta ce contravine dispozițiilor penale fiind considerata infracțiune conform art 86 alin 1 din OUG 195/2002 modificată.

Intrucat din actele de la dosar rezulta imprejurarea potrivit careia inculpatul a condus autoturismul BMW cu nr. de inmatriculare_ pe str Republicii din C. N. neavand drept de a conduce autovehicule în R. ia intrucat detinea un permis de conducere eliberat de autoritatile din Noua Zeelanda cand avea varsta de 16 ani și care era valabil doar pentru a putea conduce autoturisme cu transmisie automata nefiind cazul autoturismului marca BMW imprejurare pe care inculpatul o cunostea intrucat la data de_ i-a fost retinut acel permis de conducere de catre organele de politie din Turda tot pentru faptul ca a condus autoturismul fara drept se circumscrie infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de catre o persoana care nu are dreptul de a conduce autovehicule în R. ia prev și ped de art 86 alin 2 din OUG 195/2002 cu modificarile ulterioare sens în care în temeiul art 334 C. proC.pen.a va dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 modif. prin OUG nr.63/2006 și republicată în infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de catre o persoana care nu are dreptul

de a conduce autovehicule în R. ia prev și ped de art 86 alin 2 din OUG 195/2002 modif. prin OUG nr.63/2006 și republicată

Fapta și vinovăția inculpatului este dovedita cu următoarele mijloace de probă: declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, proces-verbal de depistare declarațiile martorilor, adresa serviciului de permise auto, fișa de cazier judiciar privind pe inculpat.

In drept: Fapta inculpatului B. A. I., care în data de 0_ în jurul orelor 01,25 a condus autoturismul marca BMW cu nr. de inmatriculare_ pe drumurile publice de pe raza judetului C. pe str Republicii fara sa aiba dreptul de a conduce autovehicule în R. ia intrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de catre o persoana care nu are dreptul de a conduce autovehicule în R. ia prev și ped de art 86 alin 2 din OUG 195/2002 modif. prin OUG nr.63/2006 și republicată.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.pen., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei, inculpatul transportand inca o persoana pe care a expus-o unui pericol iminent și obiectiv iar consecintele ce puteau fi produse daca nu urmarite, în orice caz prevazute și asumate de inculpat dau masura pericolului social extrem de ridicat al faptei, traseul și ora la care inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice cand traficul este în general intens, și care este cumulata cu lipsa deprinderilor a indemnarii transportand alte persoane inconstienta sa le-a expus unui pericol ce putea interveni în orice moment și nu în ultimul rând pozitia inculpatului care a fost corespunzatoare dupa admnistrarea tuturor probelor și prezentarea lor a recunoscut integral fapta comisa și a manifestat regret fata de cele intamplate. Totodata instanta a avut în vedere ca inculpatul nu se afla la prima confruntare cu rigorile legii penale dar a beneficiat de clementa organelor judiciare dar cu toate acestea a mai condus în conditiile date în mai multe ocazii autoturismul desi nu avea permis de conducerecorespunzator ceea ce denota ca nu a constientizat repercursiunile faptelor sale.

Judecand în aceste limite instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse de 6 luni inchisoare este în masura sa contribuie la realizarea scopurilor coercitive și reeducative ale legii penale.

Conform art. 71 alin.2 C.pen. instanta a interzis inculpatului ca și pedepse accesorii exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit a teza a II-a C.pen. pe durata stabilita în art. 71 alin.2 C.pen..

Conform dispozițiilor articolului 71 al. 2 C.pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.

Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabău și Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.

Pentru ca pedeapsa sa-si poata indeplinii functiile ce-i sunt atribuite în vederea realizarii scopului sau preventiv și educativ, ea trebuie sa corespunda atat sub aspectul duratei în ceea ce priveste gravitatea faptei și sub aspectul potentialului de pericol social

pe care il reprezinta în mod concret persoana infractorului precum și aptitudinea acestui a de a se indrepta ca efect al tratamentului sanctionator aplicat. în acest context fara a minimaliza frecventa crescuta a infractiunilor de acest gen, instanta apreciaza ca inculpatul nu prezinta o periculozitate sporita care sa justifice executarea pedepsei prin privare de libertate, deoarece prezinta garantii reale pe calea indreptarii sale, este o persoana tanara cu o comportare corespunzatoare în societate, nemaisavarsind alte fapte antisociale,capacitatea sa de indreptare se poate realiza cu maxima eficienta printr-un tratament sanctionator mai bland, iar scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea conditionata a executarii pedepsei potrivit art. 81 C.pen. cu atat mai mult cu cat sunt intrunite conditiile instituite în acest text de lege.

Astfel în temeiul art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 ani și 6 luni stabilit în conditiile art. 82 C.pen., iar în baza art. 71 alin.5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art.359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

In temeiul art 191 alin 1 C. proc.pen.a a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în suma de 800 lei.

Conform art 189 C. proc.pen.a onorariul av. oficiu în suma de 200 lei s-a avansat din FMJ d-nei av Tarce Roaxana.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. A. I., solicitând criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică șia solicitat casarea acesteia si pronunțarea unei decizii prin care să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate ca efect al retinerii circumstanțelor atenunate legale.

În motivarea recursului inculpatul a arătat că sunt incidente dispozițiile de casare prev. de art. 385/9 pct. 17 și pct. 21 din C.proc.pen. invocând faptul că instanța de fond a soluționat cauza fără a administra vreo probă, încălcând astfel principiul egalității armelor și dreptul său la un proces echitabil. S-a mai invocat că citarea s-a realizat deficitar, doar prin afișare, și numai pentru singurul termen de judecată acordat în cauză, încălcându-se dreptul său la apărare și lipsindu-l astfel de garanția de a cunoaște de existența procedurii ce s-a derulat împotriva sa, cu consecința privării sale de uzitarea procedurii prevăzute de art. 320/1 C.proc.pen. Cu privire la sancțiunea aplicată inculpatul a arătat că raportat la atitudinea sinceră, se impunea retinerea circumstantei atenuante legale prev. de art. 74 lit. c C.pen. si, corespunzător, coborârea cuantumului sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege.

Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arata în cele ce urmeaza:

Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul a comis infractiunea care face obiectul cauzei.

Astfel, s-a retinut în mod corect că în data de 0_ în jurul orelor 01,25, inculpatul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de inmatriculare_ pe str Republicii din orașul C. N., fara sa aiba dreptul de a conduce autovehicule în R. ia, inexistența permisului de conducere fiind probată cu adresa emisa de Institutia Prefectului

C. nr 81617/2011 de unde rezultă că în urma verificării în baza de date a politiei romane rezultă că inculpatul nu figureaza ca fiind posesor de permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta

(infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de catre o persoana care nu are dreptul de a conduce autovehicule în R. ia prev. și ped. de art 86 alin 2 din OUG 195/2002 modif. prin OUG nr.63/2006 și republicată).

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constata că aceasta a fost în mod corect individualizată, atât sub aspectul duratei, cât si al modalitatii de executare, printr-o evaluare corespunzatoare a tuturor criteriilor prevazute de art.72 din Codul penal si tinându-se seama de scopul urmarit prin stabilirea acelei pedepse, potrivit art.52 din Codul penal. În acest sens, Curtea retine ca pedeapsa este proportională cu gravitatea faptei savârsită de inculpat si, în acelasi timp, justă în raport cu datele personale favorabile acestuia, remarcând ca inculpatul, desi nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost sanctionat administrativ pentru o faptă similară (f. 13 și urm. dos.u.p.), posedă un loc de muncă si referinte pozitive.

Curtea consideră că reținerea de circumstanțe atenuante nu este justificată. Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată,

care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Curtea observă că în ceea ce privește pedeapsa accesorie deși în art.71 alin.2 din C.pen. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Totusi, prin Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C.pr.pen., dispozițiile art.71 din C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C.pen. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.

Ca atare, în prezenta cauză, Curtea reține că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza II C.pen., aceasta presupunând responsabilitate civică, încrederea publică si probitate morala, motive pentru care exercițiul acestora corect a fost interzis pe perioada executării pedepsei aplicate inculpatului.

În final, Curtea retine că motivele de casare invocate de inculpat nu sunt fondate.

Astfel, procedura de citare a inculpatului a fost îndeplinită potrivit dispozitiilor legale în materie. Împrejurarea că această procedură s-a realizat prin afisare nu împietează asupra corectitudinii si legalitatii îndeplinirii acesteia atâta timp cât motivul afisării a fost mentionat pe procesul verbal întocmit de agentul procedural si cât timp această modalitate este permisă de lege. Totodată, această modalitate de îndeplinire a procedurii de citare nu împiedica solutionarea cauzei dacă nu se constată motive temeinice de amânare a judecarii cauzei. Se observă în cauză si faptul că inculpatul a fost citat si cu mandat de aducere, iar potrivit procesului verbal întocmit la data de_ (f.11 dos.fond) prezența inculpatului la domiciliu a fost confirmată de vecinul acestuia astfel că nu poate invoca încălcarea drepturilor procesuale deoarece lipsa la judecata cauzei s-a datorat culpei sale, optând pentru judecata în lipsă.

Nici lipsa cercetării judecătoresti nu se regăseste în cauză deoarece lipsa permisului de conducere este un fapt obiectiv, probat cu înscrisurile la s-a făcut referire

mai sus, iar împrejurarea surprinderii în trafic este probată cu martorul Ianc C. Florin (f. 6,7 dos.u.p.) cărui declaratie a fost citita în procedura prevăzuta de art. 327 C.proc.pen.

Pentru toate aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

Inculpatului i s-a asigurat aistenta juridică din oficiu astfel ca in temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C. -N. suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.

In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpata să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.

A.

I.

împotriva

sentintei penale nr. 1433 din 6 decembrie 2012 a Judecătoriei C. N.

.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. V. V. A. L. H.

GREFIER,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_

Jud.fond. A. B. BIRĂU

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 189/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice