Decizia penală nr. 367/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.367/R/2013
Ședința publică din 18 martie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR: VIOLETA TRĂISTARU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. și inculpatul V. M., împotriva sentinței penale nr.1197 din 30 octombrie 2012 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge prev.de art.87 al.1 din OUG nr.195/29001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. M., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av. Ancheș D. și apărător ales av.P. V. R., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul V. M., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar motivele privind recursul declarat de inculpat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M. ui P. , susține recursul așa cum a fost formulat în scris la dosar, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza a se interveni doar în ceea ce privește reținerea neîntemeiată a circumstanțelor atenuante judiciare, respectiv art.74 lit.a C.pen., cu consecința aplicării unei sancțiuni în cuantumul înscris între limitele speciale ale textului de lege reținut în sarcina inculpatului, cu modalitatea de executare prev.de art.86/1 C.pen., și cu obligarea inculpatului la suportarea unui regim de control judiciar care să includă și disp.art.86/3 al.3 lit.e C.pen., referitor la interdicția dreptului de a conduce.
Apreciază că prima instanță a reflectat în motivare într-un mod fidel probațiunea administrată, care confirmă comiterea activității infracționale de
către inculpat, dincolo de orice bănuială rezonabilă raportat la mijloacele de probă analizate în detaliu cu mare acuratețe de prima instanță.
In ce privesc premisele individualizării, susține că acestea sunt corecte deoarece instanța a reținut atât poziția procesuală a inculpatului cât și elementele care se constituie circumstanțe reale, arătând că în urma probațiunii administrate și analizate s-a dovedit valoarea alcoolemiei de 1,40 grame la mie, stabilită în final printr-o expertiză de specialitate la solicitarea inculpatului.
În aceste condiții, s-a stabilit și conduita procesuală a inculpatului care a înțeles să nu recunoască fapta și să manipuleze probatoriul în sensul văditei influențări a unui martor pentru a face depoziții în scopul evident al înlăturării răspunderii penale.
Cu toate acestea, deși instanța procedează în acest fel la o analiză judicioasă a acestor circumstanțe, reține și dispozițiile circumstanțelor atenuante judiciare în urma raționamentului menționat, fără o motivare substanțială ci cu o referire probabil amintită în treacăt ca dispoziție generală referitor la art.320/1 C.pr.pen., care nu este incident în cauză.
Fără a neaga lipsa de antecedente penale și orice alte elemente legate de buna comportare a inculpatului în societate, dovedite prin alte mijloace de probă, susține că aceste elemente trebuie analizate tocmai din perspectiva împrejurărilor de natură agravantă și apreciate la valoarea justă, respectiv că nu pot constitui circumstanțe atenuante judiciare deoarece excepția de la principiul individualizării prevede ca acestea să fie determinate.
Consideră că fapta comisă de inculpat prin ea însăși prezintă caracteristicile unui pericol social mediu raportat la valoarea alcoolemiei semnificativă și la modul în care conduita inculpatului a generat celelalte urmări la care se face referire, conduita procesuală a inculpatului fiind substanțial relevantă în sensul opus constatărilor primei instanțe, astfel că solicită admiterea recursului declarat de parchet.
Apărătorul ales al inculpatului V. M. , solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, în principal, a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., iar în subsidiar, în baza art.11 pct.2 lit.a combinat cu art.10 lit.b/1 C.pr.pen., rap.la art.18/1 C.pen., a se dispune achitarea inculpatului întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Întrucât a depus la dosar motivele de recurs, nu înțelege să le detalieze din nou în fața instanței ci doar să supună atenției opinia apărării în ce privește netemeinicia și nelegalitatea hotărârii recurate.
Subliniază că instanța de fond pentru a pronunța hotărârea de condamnare a inculpatului, în esență, a reținut o stare de fapt identică cu cea reținută în actul de sesizare al instanței.
În opinia apărării, hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală, întrucât la stabilirea vinovăției inculpatului, instanța a reținut un număr de cinci probe.
Prima se referă la declarația olografă din data de 5 iunie 2011 ora 4,50 (f.13 dosar u.p.), cu privire la care se arată că această declarație era complet ilizibilă.
Susține că inculpatul după implicarea în evenimentul rutier, s-a aflat în stare de șoc și agitație, stare subliniată în declarația de la filele 20-21, declarând totodată că personal scrisul său este de obicei mai ilizibil, neavând un scris ordonat. Împrejurarea că inculpatul era în stare de șoc este confirmată de martorul asistent Tomeci C., care în declarația de la fila 18, arată că inculpatul era speriat și agitat, că a încercat să-l liniștească și că nu mirosea a băuturi alcoolice. Evident darea unei declarații pentru prima dată în fața organelor de poliție poate produce o stare de emoție care poate altera inclusiv
scrisul. Solicită a se observa că doar primele rânduri din declarație sunt cu un scris mai puțin ilizibil, apoi scrisul devine mai ordonat și lizibil, inculpatul declarând că 80% din scris îl caracterizează. Pentru comparația scrisului, solicită a se avea în vedere și declarația de la fila 36.
În al doilea motiv susținut de instanța de fond, se arată că după ce a aflat rezultatul buletinului toxicologic, inculpatul a încercat să "caute un consum de alcool potrivit, care să determine o valoare de alcoolemie mai mică decât cea incriminată";. Calculul retroactiv al alcoolemiei implică cunoștințe deosebit de vaste, pe care inculpatul nu le are.
A treia probă se referă la înlăturarea ca neverosimile a declarațiilor martorilor Simu Voicu M. și Vucescu D., deși aceștia au relatat aspecte legate de petrecerea la care au participat, arătând că singurul care nu a consumat alcool până la ora plecării spre casă a fost inculpatul. Mai mult, aceștia au
încercat să-l înveselească pe inculpat, întrucât era supărat pentru cearta pe care a avut-o pe parcursul serii cu prietena sa.
Referitor la al patrulea motiv, arată că instanța reține că adevărul stabilit neechivoc în urma prelevării probelor biologice atrage vinovăția inculpatului. Susține că motivarea instanței sub acest aspect este corectă doar în parte. Instanța de fond a reținut ca favorabilă pentru confirmarea actului de sesizare, varianta I de calcul retroactiv, înlăturând totodată o probă științifică cu aceeași valoare probată. (se referă la varianta II favorabilă inculpatului).
A cincia probă la care prima instanță a făcut trimitere în hotărârea pronunțată se referă la testarea inculpatului cu aparatul alcool-test care a stabilit o valoarea de 0,77 ml alcool pur în aer expirat, în momentul incidentului ori de 0,3 - 0,4.
Potrivit literaturii de specialitate, alcool-testul nu este o probă absolută ci o metodă de orientare asupra unei valori mai mult sau mai puțin exacte și în raportul de expertiză de calcul retroactiv, chiar din cele două variante medicul legist arată că singura valoare care exprimă alcoolemia legală este determinată prin analiza sângelui din momentul recoltării probelor biologice. De asemenea, probele care le indică acest aparat pot fi influențate de data calibrării și de modul de manipulare și folosire.
Instanța de fond s-a limitat să remarce că declarațiile celor doi martori sunt neverosimile fără argumente solide, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală, în cauză existând dubii cu privire la existența unuia din elementele constitutive ale infracțiunii supuse judecății, respectiv elementul material, care profită inculpatului
În literatura de specialitate, sunt descrise evoluțiile de intoxicație cu alcool în raport cu gradul de îmbibație și se arată că faza de beție ușoară se manifestă cu stări de comportare euforică, scăderea performanțelor fizice și intelectuale, comportament mai puțin controlat.
Din buletinul de analiză toxicologică rezultă că nici o manifestare la care se face trimitere în literatura de specialitate nu este prezentă în cazul inculpatului. Apreciază că în speța de față prezumția de nevinovăție a inculpatului nu a fost răsturnată prin probe certe de vinovăție.
Având în vedere întregul ansamblu probator administrat, care se coroborează și cu raportul medico-legal efectuat în cauză, se impune ca aceste probe să fie reținut de către instanță întrucât acestea reflectă realitatea obiectivă și în consecință a fi admis recursul așa cum a fost formulat.
Menționează că în calcul retroactiv se concluzionează că la ora evenimentului rutier inculpatul era în faza de absorție, alcoolemia fiind mai mică de 0,80 grame.
Înțelege să formuleze și un subsidiar, în care solicită achitarea inculpatului în baza art.18/1 C.pen., și aplicarea unei amenzi administrative.
În aprecierea gradului de pericol social al faptei comise, solicită a se avea în vedere condițiile concrete în care fapta a fost comisă, consumul de alcool datorat conflictului cu prietena sa care se concretiza în scene de gelozie, scopul urmărit de inculpat acela de a duce autoturismul la domiciliul său și persoana făptuitorului care provine dintr-o familie de intelectuali. De asemenea, solicită a se avea în vedere vârsta inculpatului de 26 ani, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că a recunoscut și regretat faptele comise, este vorbitor de trei limbi străine, din anul 2012 a fost angajat în cadrul unei companii canadiene, care este liderul mondial în servicii feroviare, a ocupat funcția de analist financiar și de dezvoltare iar datorită performanțelor profesionale de curând a fost avansat în poziția de expert. Mai mult, la dosarul cauzei s-a depus corespondență și cu o altă companie belgiană care și-a exprimat interesul de a-l capta pe inculpat în echipa lor pe postul de manager financiar a unei sucursale ce urmează a înființată în mun.C. N. .
Susține că o condamnare a inculpatului care este cu reale perspective de viitor și integrat din punct de vedere social, chiar cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, ar avea consecințe total nefaste pentru viitorul și profesia sa.
In consecință, solicită admiterea recursului în una din variantele solicitate.
Referitor la recursul declarat de parchet, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în recursul formulat de inculpat.
Reprezentantul M. ui P. , raportat la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că nici unul din argumentele arătate nu poate contrazice afirmațiile instanței din cuprinsul motivării așa cum a arătat cu ocazia susținerii recursului declarat de parchet, soluția fiind sub acest aspect necriticabilă.
Consideră că instanța a aplicat corect principiile de analiză a probelor în astfel de situații, ipoteza avută în vedere de inculpat nefiind reținută întrucât nu are nici o fundamentare probatorie.
De altfel, solicită a se observa că premisa pe baza căreia se cere achitarea este una care nu concordă cu nici un element din dosarul cauzei. În apărare, inculpatul a pornit de la încercarea de susținere a ipotezei că a consumat o cantitatea substanțială de alcool cu tărie mare cu puțin timp înainte de a conduce, ceea ce, având în vedere rata de absorție a alcoolului în organismul uman, la momentul testării inculpatului, alcoolemia trebuia să fie zero sau aproape de zero. In cauză datele științifice nu conduc la această ipoteză. Pe de altă parte, instanța a făcut un efort de analiză dincolo de această notorietate arătând exact pe ce își bazează raționamentul, analizând fiecare probă.
În ceea ce privesc probele științifice, arată că este adevărat că s-au făcut două analize de calcul retroactiv toxicologic pe baza celor două ipoteze din dosarul cauzei, însă așa cum reține corect și instanța, ipoteza arătată în apărare de inculpat, este susținută aparent de probațiunea testimonială, instanța precizând expres de ce aceste dispoziții nu se coroborează cu alte probe din dosarul cauzei.
Solicită a se observa că ipotezele arătate de martori, nu corespund nici cu declarațiile inculpatului.
Apreciază că instanța a analizat corect care este situația prezentată în expertize în opoziție cu situația prezentată de analizele obiective și a dedus corect că ipoteza legată de faptul că alcoolemia inculpatului era în fază ascendentă nu poate fi primită. Altfel spus, dacă avem în vedere poziția inculpatului, la data la care s-a făcut constatarea, acesta nu putea să aibă o alcoolemie mai mare de 1,20 grame la mie, ori testele infirmă aceste ipoteze.
Prin urmare, consideră relevantă argumentația instanței sub aspectul înlăturării ipotezei arătată de inculpat cu atât mai mult cu cât experții arată că este o neconcordanță științifică vădită între consumul declarat și cel dovedit prin probele științifice. Pe de altă parte, declarația olografă din dosarul cauzei confirmă în continuare lipsa reflexelor specifice iar apărările inculpatului legate de primele declarații inclusiv cea făcută în fața medicului de la U.P.U., unde acesta arată consumul de alcool, nu pot fi luate în considerare pentru că, pe de o parte, nu se confirmă cele arătate de inculpat, iar pe de altă parte, din considerentul legat de bunul simț. Se întreabă retoric de ce am accepta ideea că inculpatul nu este capabil să realizeze un management al stresului situației care nu implică un caracter deosebit iar pe de altă parte susține imposibilitatea de coordonare a scrisului în opoziție cu această solicitare prezentată de la o firmă de renume unde i se acordă atâta încredere și are poziție deosebită.
Așa fiind, apreciază că motivarea instanței este dincolo de orice critică, situațiile analizate sunt clare și bine definite, iar în continuare evidențierea cu o valoare mai mare sau mai mică a caracteristicilor prezentate de persoana inculpatului, ar trebui să se reflecte în cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, astfel încât toate aceste circumstanțe să aibă o valoare cel puțin egală din perspectiva analizei, fără a considera ca nesemnificativă și teza care vizează caracterul unor astfel de fapte din perspectiva apărării inculpatului.
În consecință, apreciază recursul declarat de parchet fondat și recursul inculpatului ca fiind nefondat.
Apărătorul ales al inculpatului V. M. , în replică, arată că experiența umană nu poate constitui un criteriu de individualizare a pedepsei.
Inculpatul V. M., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 1197 din 30 octombrie 2012 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr._ în baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și 76 din C. pen.a fost condamnat inculpatul V. M.
, cetățean român, fiul lui Valeriu și F. A., născut la data de 15 septembrie 1987 în localitatea C. -N., jud. C., CNP 1., domiciliat în C. -N., str.
M. I., nr. 29, jud. C., studii superioare, necăsătorit, fără copii, economist, fără antecedente penale la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 71 al. 2 din C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a din C. pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C. pen.
În baza art. 81 și 82 din C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului V. M. și stabilește termenul de
încercare de 2 ani și 5 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C. pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C. pr. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 191 al. 1 din C. pe. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În baza art. 189 al.1 din C. pr. pen. onorariul avocatului desemnat din oficiu, d-na N. A. de 100 lei va fi avansat din Fondurile M. ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că urmărirea penală împotriva inculpatului a început prin rezoluția din data de 6 iunie 2011, fiind confirmată de către procuror la aceeași dată.
Conform procesului verbal de la fila 5 din dosar UP, în noaptea zilei 5 iunie 2011, în jurul orei 3.00, organele de poliție au fost sesizate cu privire la un eveniment rutier petrecut pe str. Lehner din C. -N. . S-a constatat că inculpatul V. M. a condus autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ dinspre P-ța Ștefan cel Mare, iar la intersecția cu str. Lehner, într-o curbă la stânga nu a adaptat viteza și a intrat în coliziune cu imobilul cu nr. 12, iar apoi a fost proiectat în imobilul cu nr. 14. În prezența martorului asistent Gordan Călin s-a stabilit că inculpatul a condus autovehiculul și i s-a cerut să se supună testării cu aparatul alcootest, rezultând o valoare de 0,77 ml/l alcool pur în aerul expirat, iar inculpatul a declarat că a consumat aproximativ 100 de ml de wisky în intervalul orar 23.20 - 23.50.
Ca urmare, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice, astfel: din prima probă de sânge recoltată la ora 3,55 alcoolemia a fost de 1,30 gr%o alcool pur în sânge, iar la a doua probă prelevată la ora 4.55 a rezultat o alcoolemie de 1,20 gr%o.
Din buletinul de examinare clinică s-a reținut că inculpatul părea sub influența băuturilor alcoolice (fila 11 dos. UP).
În prima declarație olografă, aproape ilizibilă, dată în noaptea de 5 iunie 2011, ora 4.50 inculpatul a refuzat să indice cantitatea de alcool consumată.
Ulterior, la data de 3 noiembrie 2011 inculpatul a declarat că în noaptea de 4/5 iunie 2011 a participat la o petrecere împreună cu mai mulți prieteni printre care și Vucescu D. I. și Simu Voicu M., parcând autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe str. Voltaire. Nu a consumat băuturi alcoolice, dar a fost sunat cu insistență de către prietena sa și cu care a avut o discuție contradictorie care l-a deranjat. În jurul orei 2.00 a mâncat două sandvișuri, după care, la insistențele martorului Vucescu, în jurul orei 2.40 a băut dintr-o înghițitură 100 ml de wisky marca Teachers și la scurt timp, la ora 2.45 încă 100 de ml. În jurul orei 3.00 a anunțat pe toată lumea că va pleca și s-a deplasat la mașină pentru a-și lua cheile, după care s-a uitat împrejur pentru a căuta un taxi. Întrucât nu a identificat niciun taxi și considerând că poate conduce în condiții de siguranță a urcat la volanul autovehiculului, dar la o intersecție a derapat și a intrat în coliziune cu zidul unui imobil. Imediat la fața locului au sosit organele de poliție.
La data de 17 februarie 2012 martorii Simu Voicu și Vucescu D. au declarat fiecare cu precizie că inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice în noaptea de 4/5 iunie 2011, dar pe fondul unor certuri cu prietena sa și la
insistențele martorului Vucescu, la ora 2.40, până la ora 2.45 a consumat 200 de ml de wisky, câte 100 de ml dintr-o singură înghițitură după care s-a ridicat spunând că pleacă acasă.
Instanța i-a audiat pe cei doi martori la data de 11 septembrie 2012, iar martorii au reiterat cu precizie cantitatea de alcool consumată de către inculpat și intervalul orar raportat la împrejurarea că în jurul orei 3.00 s-au decis cu toții să meargă în club chemând prin apel telefonic trei taxi-uri având în vedere că erau 8-9 persoane. Precizia celor doi martori, după mai multe luni de la evenimentele relatate, cu privire la cantitatea de alcool consumată de către
inculpat și intervalul orar a fost neverosimilă de vreme ce nu au putut preciza cantitatea de alcool consumată de către ei înșiși sau de către celelalte persoane
La solicitarea inculpatului instanța a dispus efectuarea a două expertize medico-legale de calculare retroactivă a alcoolemiei, prima raportată la consumul declarat imediat după ce a fost implicat în accident, iar cea de a doua raportat la
consumul declarat la data de 3 noiembrie 2011 și susținut de declarațiile celor doi martori. Pornind de la concluziile neechivoce ale buletinului toxicologic, prima expertiză a concluzionat că în urma unui consum de alcool de aproximativ 100 de ml de wisky în intervalul orar 23.20 - 23.50, inculpatul ar fi prezentat o alcoolemie maximă de 0,50 g%o în jurul orei 00.50, iar în urma consumului a
200 de ml de wisky în intervalul orar 2.30 - 2.40 inculpatul ar fi realizat o alcoolemie maximă de 1,20 g%o în jurul orei 3.40 și 0,70 g%o în jurul orei 3.04, în condițiile în care din buletinul toxicologic a indicat o valoarea a alcoolemiei de 1,30 g%o la ora 3.55. Aceste împrejurări obiective conduc la concluzia nesincerității inculpatului cu privire la consumul de alcool și cu privire la intervalul orar în care a băut și la accentuarea caracterului neverosimil al declarațiilor celor doi martori. Așadar, după ce a cunoscut rezultatul buletinului toxicologic inculpatul a încercat să explice valoarea alcoolemiei căutând un consum de alcool potrivit, care să determine atât o valoare concordantă cu valoarea alcoolemiei de la ora 3.55, cât și una care să fie mai mică de 0,80 g%o la ora 3.04, însă, întrucât adevărul cunoaște o singură versiune, oricare alta conduce spre concluzii incongruente cu adevărul stabilit neechivoc în urma prelevării probelor biologice.
Așadar instanța a reținut dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta inculpatului V. M. care, după ce a consumat băuturi alcoolice, în noaptea zilei de 5 iunie 2011, în jurul orei 3.00 a condus pe drumurile publice, respectiv de pe str. N. Titulescu și str. Lehner din C. -N. autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, cu o îmbibație alcoolică peste 0,80 g%o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibatie alcoolică peste limita legala admisă, prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 R.
La individualizarea pedepsei instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, dispozițiile art. 320^1 din C. pr. pen., gradul de pericol social al faptei raportat la gradul ridicat al alcoolemiei, de faptul că inculpatul a condus un autovehicul pe timp de noapte provocând un accident cel mai probabil datorită faptului că reacțiile sale erau afectate de consumul de alcool, de faptul a consumat alcool știind că apoi se va deplasa cu autovehiculul spre locuință, de faptul că nu are antecedente penale, este o persoană instruită, apreciată la locul de muncă și de către persoanele din jurul său. S-a reținut și împrejurarea că inculpatul a încercat în mod constant să ascundă adevărul inclusiv prin aceea că a inoculat prietenilor săi, care cu siguranță îl apreciază și îl susțin, împrejurări de fapt precise cu privire la evenimente banale care sunt de obicei trecute cu vederea la o petrecere, respectiv consumul de alcool al unei anumite persoane și intervalul de timp în care a consumat alcool.
În baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și
76 din C.pen. a fost condamnat inculpatul V. M. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 71 al. 2 din C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C. pen., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 din C. pen., luând în considerare împrejurările ce țin de persoana inculpatului, împrejurări care îl pot face pe inculpat să
conștientizeze impactul faptelor sale asupra sa și asupra familiei sale, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, astfel că s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C. pr. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 191 al. 1 din C. pr. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, iar onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu va fi avansat din FMJ.
Împotriva mai sus menționatei sentințe au declarat recurs în termenul legal PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și inculpatul
V. M. .
Ministerul Public a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza a se dispune înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare reținute în sarcina inculpatului în mod nejustificat și aplicarea unei sancțiuni cuprinse între limitele speciale ale textului de lege reținut în sarcina inculpatului, sancțiune a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere iar printre măsurile impuse inculpatului pe durata termenului de încercare să fie inclusă și interdicția dreptului de a conduce orice fel de autovehicul.
Inculpatul V. M., prin apărător ales, a solicitat a se dispune achitarea sa în baza prevederilor art 11 pct. 2 raportat la art 10 lit d Cod procedură penală, iar în subsidiar ,în baza dispozițiilor art 11 pct 2 lit a coroborat cu art 10 lit b1Cod procedură penală raportat la art 181Cod penal să se constate că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu prezintă gradul de pericol social al unei
infracțiuni.
În susținerea petitului principal a arătat că nu există probe din care să rezulte fără putință de tăgadă că inculpatul ar fi consumat băuturi alcoolice înainte de producerea evenimentului rutier, că în mod greșit s-a acordat relevanță doar unora din probele administrate în faza de urmărire penală și cu ocazia cercetării judecătorești fiind înlăturate în mod nejustificat probele favorabile inculpatului.
Apreciază în esență că, în speța dedusă judecății prezumția de nevinovăția inculpatului nu a fost răsturnată și ca atare orice dubiu îi profită acestuia.
Au mai fost evidențiate în motivele de recurs depuse în scris și capacitățile profesionale ale inculpatului, faptul că are loc de muncă stabil, fiind angajat în cadrul unei companii canadiene și cu o condamnare a acestuia care avea consecințe deosebit de nefaste pentru viitorul și profesia sa.
Analizând recursurile declarate, din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 3856alin.3 C. pr. pen., Curtea constată următoarele:
Instanța fondului, în urma coroborării judicioase a întregului material probator administrat, atât în fază de urmărire penală, cât și cu prilejul cercetării judecătorești, a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea.
Instanța ierarhic inferioară, în mod legal și temeinic, a constatat, fără putință de tăgadă, că inculpatul V. M., după ce a consumat băuturi alcoolice în noaptea de 5 iunie 2011, a condus un autovehicul pe drumurile publice prin mun.
C. -N. aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, având în sânge o îmbibație peste limita legală.
Depozițiile martorilor Simu Voicu și Vucescu D., audiați cu prilejul cercetării judecătorești au fost în mod corect apreciate de instanța fondului ca fiind nesincere deoarece de la momentul incidentului, 5 iunie 2011 și până la momentul audierii lor în condiții de oralitate și contradictorialitate în data de 11 februarie 2012, a trecut așa cum este lesne de observat 1 an și 3 luni, fiind greu de crezut că aceștia să rețină cu atâta precizie cele întâmplate la o petrecere între prieteni, în condițiile în care și ei au consumat alcool fără însă a putea preciza cu aceeași precizie cantitățile ingerate de ei.
Același aspect de nesinceritate îl prezintă și declarația inculpatului din data de 11 septembrie 2012, similară cu cea din data de 3 noiembrie 2011, când inculpatul a declarat un consum de alcool de aproximativ 200 mg wisky într-un interval extrem de scurt de timp.
Vom observa că prima declarație dată de inculpat, cu prilejul prinderii sale în trafic, cea de la fila 13 din d.u.p. este foarte greu lizibilă și dovedește, coroborată cu buletinul de examinare clinică de la fila 11 și cu rezultatul alcool-testului de la fila 12, precum și cu buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1214 din 16 iunie 2011 întocmit de IML C. -N., că inculpatul la ora 0,3.55, deci imediat după producerea evenimentului rutier avea o alcoolemie de 1,30 g/l, iar la cea de-a doua probă, alcoolemia sa era de 1,20 g/l deci în coborâre.
Expertizele de calcul retroactiv al alcoolemiei nr. 6536/IX/d/214 din 3 octombrie 2012 și 6536/IX/d/227 din 3 octombrie 2012 a aceleiași instituții rezultă că există o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din consumul de alcool declarat și valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, acestea fiind consecința unui consum de alcool mai mare decât cel declarat.
În ambele rapoarte de expertiză se precizează că rezultatul expertizei se bazează pe datele prezentate de către inculpat și este condiționat de verosimilitatea și certitudinea probării lor.
Dacă susținerile inculpatului ar fi fost reale cu privire la consumul de alcool, anterior doar cu 5-10 minute producerii evenimentului rutier, este inexplicabil de ce la ora 0.3.00 prezenta o alcoolemie în aerul expirat de 0,77 mg/l știut fiind faptul că, valoarea maximă a alcoolemiei se atinge de la 30 minute până la 2 ore de la consumul de alcool, iar de la pragul maxim scade apoi regresiv și continuă prin degradarea metabolică a alcoolului care are loc cu o viteză constantă de 0,10- 0,15/h.
Din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei, rezultă fără dubiu că valoarea alcoolemiei la ora 0,35 așa cum am arătat anterior, era de 1,30 gr/l iar la ora 0.45 era în scădere la 1,20 gr/l.
Or, așa cum am arătat anterior, celelalte probe administrate atât în faza de urmărire penală cât și în timpul cercetării judecătorești, nu susțin apărarea formulată de inculpat și ca atare, în mod legal și temeinic procedând în conformitate cu dispozițiile art 63 alin.2 Cod procedură penală care stipulează că probele nu au valoare dinainte stabilită iar aprecierea fiecăreia se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului, a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea.
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală de 5 luni închisoare, a fost așa cum corect a reținut și Ministerul Public individualizată necorespunzător, deoarece s-a dat o prea mare eficiență circumstanței atenuante prevăzută de art 74 lit c Cod penal reținută în sarcina inculpatului.
Această susținere a instanței de control judiciar se bazează pe gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, inculpatul având o îmbibație alcoolică de 1,30 g/l mult peste limita legală prevăzută de lege, a condus un
autoturism și datorită afectării capacităților de reacție a pierdut controlul asupra volanului și a intrat într-o bordură, a avut o atitudine nesinceră în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, nu și-a recunoscut fapta și nici nu a conștientizat pe deplin consecințele acesteia.
De aceea, instanța de control judiciar apreciază că o pedeapsă în cuantum de
8 luni este mai oportună pentru a asigura scopul prevăzut de legea penală, respectiv de art 52 Cod penal, acela de a constitui o măsură de constrângere și totodată de reeducare a inculpatului și mai ales de a preveni comiterea de noi infracțiuni.
Tocmai împrejurarea că inculpatul este o persoană instruită presupune așteptări ridicate din partea societății, presupunându-se, în mod firesc și natural că o persoană cu inteligență peste medie este capabilă să înțeleagă mai bine potențialele consecințe ale faptelor sale.
Pentru aceste considerente va fi admis recursul declarat de către Ministerul Public și constatând că recursul declarat de inculpat este nefondat, vinovăția acestuia fiind dovedită fără putință de tăgadă și fapta sa prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, va fi respins conform dispozitivului
Văzând și prevederile art 192 alin. 2 și alin.3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art.38515pct.2 lit. d Cod procedură penală admite recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 1197 din_ Judecătoriei C. -N., pe care o casează în parte, doar sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului
V. M. și rejudecând în aceste limite:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului V. M., fiul lui Valeriu și F.
A., născut la_ în C. -N., cetățean român, studii superioare, necăsătorit, fără copii, economist, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în C. -N., strada M. I., nr.29, județul C., pentru comiterea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.74 lit. a, art.76 lit. d Cod penal de la 5 luni închisoare la 8 luni închisoare.
Menține suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
II. În baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul V. M. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu ce se va avansa din fondul MJLC în favoarea av. Ancheș D. I. .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar conform art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
L. M. M. Ș. ANA C. M. B.
Red.M. Ș./dact.M.N.
2 ex. /_ Jud.fond: L. M.
| ← Decizia penală nr. 697/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 1737/2013. Infractiuni rutiere-circulația... → |
|---|
