Decizia penală nr. 195/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
DECIZIA PENALĂ Nr.195/2013
Ședința publică din data de 15 mai 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE: A. Ț.
Judecător: M. L. Judecător: S. T. Grefier: A. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul-recurent M. R. - O. și asigurătorul S.C. ASIGURĂRE REASIGURARE ASTRA S.A. - SUCURSALA C. , împotriva sentinței penale nr. 249 din_, pronunțată de Judecătoria Gherla privind și pe partea vătămată R.
D. - M. și partea civilă S. DE A. AL JUDEȚULUI C., având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.pen.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. CRĂCIUNESCU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 24 aprilie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când
T. ul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15 mai 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Prin sentința penală nr. 249 din_, pronunțată de Judecătoria Gherla, a fost condamnat inculpatul M. R. -O., fiul lui G. și M., născut la data de 9 august 1978, în municipiul C.
-N., județul C., de cetățenie română, studii medii, șomer, căsătorit, cu copii, fără antecedente penale, posesor a CI. seria K.X. nr.6. eliberat de SPCLEP G., codul numeric personal 1., domiciliat în municipiul G., strada A. V., nr. 19, apartamentul 28, județul C., locuind fără forme legale în municipiul C. -N., strada C., numărul 22, apartamentul 43, județul C., la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de articolul 184 alineatele 1 și 3 din Codul penal,
S-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 5 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani 5 luni.
I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
I-a fost interzic inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, dreptul prevăzut de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal. Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendă și executarea pedepsei accesorii precizate.
A fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să achite părții civile S. de
A. al Județului C., despăgubiri civile în sumă de 246,80 lei, plus dobânda legală începând cu data de_ și până la data achitării integrale a sumei datorate. Respinge acțiunea civilă privind cheltuielile de spitalizare ale numiților M. A. și M. R. -O. .
A fost obligat inculpatul să achite părții civile R. D. -M., despăgubiri civile în sumă de 469 lei, cu titlu de daune materiale, cu dobânda legală, începând cu data de_ și până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligat inculpatul să achite părții civile R. D. -M., despăgubiri civile în sumă de
14.000 lei, cu titlu de daune morale, cu dobânda legală, începând cu data de_ și până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligat inculpatul să achite părții civile R. D. -M., cheltuieli judiciare în sumă de
4.000 lei.
S-a constatat că S. C. ,,Asigurare-Reasigurare ASTRA’’ SA are calitatea de asigurător în prezenta cauză.
A fost obligat asigurătorul S. C. ,,Asigurare-Reasigurare ASTRA’’ SA să achite alături de inculpat, daunele acordate părții civile R. D. -M. .
A fost obligat inculpatul să achite 1.400 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
În data de 11 iulie 2010 în jurul orelor 1630, învinuita R. D. -M. a plecat din municipiul
G. la volanul autoturismului marca "Volkswagen Passat" cu numărul de înmatriculare_, aparținând SC Dimex Matcons SRL G., cu intenția de a se deplasa în localitatea Fundătura, la locuința străbunicilor. Nici o altă persoană nu se afla în autoturism.
În jurul orelor 1650, învinuita conducea pe raza localității Fundătura, pe drumul național 1 C (E 576), la km. 30+700 m. Circulația se desfășura pe un sector de drum în aliniament, cu carosabil uscat, vizibilitatea fiind foarte bună. Pe sectorul respectiv suprafața părții carosabile are lățimea de 12 metri, fiind amenajată cu câte o bandă de circulație pe fiecare sens de mers, delimitate prin marcaj longitudinal cu linie simplă, discontinuă. Partea carosabilă este mărginită pe ambele părți de acostament consolidat, cu îmbrăcăminte asfaltică, având o lățime de 2,40 metri pe sensul de mers C. - N. - G. (filele 10-12).
Pe sectorul unde se afla învinuita se deplasau vehicule doar pe sensul de mers G. - C. -N.
. În spatele autoturismului condus de către învinuita R. D. -M., circula un alt autoturism marca
"Volkswagen Passat" de culoare argintie, al cărui conducător auto a rămas neidentificat, iar în urma acestora circula autoturismul marca "Dacia Logan", cu numărul de înmatriculare_, condus de martorul B. I. el-F. (filele 105-110).
În dreptul imobilului nr. 217 din localitatea Fundătura, învinuita R. D. -M. a intenționat să efectueze viraj spre stânga, pentru a intra în curtea acelui imobil. Pentru efectuarea acestei manevre, învinuita a semnalizat corespunzător de la o distanță de peste 50 metri și s-a încadrat lângă axul drumului, astfel încât conducătorii celor două autoturisme care o urmau au înțeles intenția de schimbare a direcției de deplasare spre stânga și au oprit în spatele autoturismului condus de către învinuită pentru a-i permite efectuarea manevrei, deși exista spațiu suficient de efectuare a depășirii prin partea dreaptă.
Învinuita R. D. -M. a oprit și a așteptat până când martorul M. I. -C., aflat în curtea imobilului cu nr. 217, a început să deschidă porțile de la curte (filele 101-104).
În momentul în care a inițiat manevra de intrare în curte și a trecut pe sensul opus de circulație (C. -N. -G. ), autoturismul condus de către învinuita R. D. -M. a fost lovit de autoturismul
"Volkswagen Sharan" cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul M. R. -O., care s-a angajat în efectuarea unei manevre de depășire a mai multor autoturisme, într-o zonă unde nu existau restricții privind efectuarea acestei manevre (filele 10-19).
În urma impactului, autoturismul condus de inculpatul M. R. -O. s-a răsturnat și s-a rostogolit pe acostament. Autoturismul condus de învinuita R. D. -M. a avut, de asemenea, o traiectorie sinuoasă, ambele autovehicule oprindu-se în dreptul imobilului nr.215. Evenimentul rutier s-a soldat cu vătămarea integrității corporale a învinuitei R. D. -M., a inculpatului M. R. -O. și a soției acestuia M. A. -L., care se afla în autoturismul cu numărul de înmatriculare_ .
La locul accidentului s-au deplasat trei echipaje ale S. ui de A. a Județului C., care au acordat îngrijiri medicale celor trei persoane rănite. Învinuita R. D. -M. și partea vătămată M.
A. -L. au fost transportate cu ambulanțele la unitatea de primire a urgențelor din cadrul Spitalului Clinic Județean C. . Inculpatul M. R. -O. a refuzat să fie transportat cu ambulanța la vreo unitate medicală (filele 105-110).
Conform raportului de constatare medico-legală nr.7144/II/b/188 din_, învinuitul-parte vătămată M. R. -O. a suferit leziuni corporale traumatice, care s-au putut produce în cadrul unui
accident rutier din data de 11 iulie 2010. Leziunile necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (filele 32-34).
Potrivit certificatului medico-legal nr.5657/I/a/1014 din_, învinuita-parte vătămată R. D.
-M. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier. Leziunile necesită 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (fila 27).
Partea vătămată M. A. -L. a suferit leziuni corporale care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.5646/I/a/10034 din_, eliberat de I.M.L.
C. -N. (fila 94).
Din conținutul Buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1786 din_ și 1740 din_, rezultă că niciunul dintre conducătorii auto nu se afla sub influența băuturilor alcoolice în momentul producerii accidentului (filele 21 și 24). Din cauza avariilor suferite de ambele autoturisme, nu s-a putut efectua verificarea stării tehnice a acestora.
Cu ocazia audierilor, învinuita R. D. -M. a declarat că înainte de efectuarea virajului spre stânga a ocupat o poziție lângă axul drumului, s-a asigurat și a semnalizat intenția de efectuare a manevrei, autoturismul condus de ea fiind lovit de autoturismul care circula din spate, în aceeași direcție de deplasare, pe sensul opus de circulație (C. -N. -G. ; fila 90).
Inculpatul M. R. -O. susține o altă variantă, arătând că s-a angajat în efectuarea manevrei de depășire în mod regulamentar (după ce s-a asigurat și a semnalizat) iar după ce a depășit două autoturisme, a constatat că autoturismul condus de învinuita R. D. -M., fără a opri vreun moment, a virat brusc spre stânga, intrând în mod intempestiv pe sensul său de mers (filele 84-86 și 88).
Susținerile inculpatului M. R. -O. nu pot fi însușite, în primul rând pentru că sunt infirmate de către martorii Bota L. -M., M. I. -C., B. I. el-F., Bota S. -C., M.
M. și R. Nicolae (filele 101-110).
Este de reținut, de asemenea, faptul că intrarea în curtea imobilului nr.271 din localitatea Fundătura, se poate face destul de dificil, presupunând îndemânare și timp mai îndelungat, datorită diferenței de nivel dintre suprafața părții carosabile a drumului și curtea imobilului, Din acest motiv, un autoturism de tipul celui condus de către învinuita R. D. -M., având garda la sol joasă, poate intra în curte doar pe o traiectorie oblică, întrucât dacă ar urma o traiectorie perpendiculară pe axul drumului, partea de jos a mașinii ar atinge solul, așa cum rezultă chiar din declarația martorului R. Nicolae. Din acest motiv și din cauză că porțile curții erau închise, manevra a necesitat un timp mai îndelungat fiind imposibil de executat, fără ca în prealabil învinuita să oprească.
Pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a produs accidentul rutier, în cauză s-au efectuat două expertize tehnice judiciare.
Din conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Moldan I., rezultă faptul că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului M. R. -O., care nu a respectat prevederile legale privind viteza de circulație, acesta depășind limita maximă admisă în interiorul localităților (50 km/h). S-a apreciat, că autoturismul condus de către acesta a rulat înainte de producerea accidentului cu o viteză de 71,57 km/h, încălcând astfel prevederile art.49 alin.l din O.U.G. 195/2002 și art.121 alin.l din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002. De asemenea, expertul a apreciat că M. R. -O. a încălcat și regulile privind efectuarea manevrei de depășire, în sensul că nu s-a asigurat corespunzător înainte de a se angaja în depășirea unei coloane de vehicule în așteptare, încălcând prevederile art. 118 lit.a și art.120 lit.k din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002. Expertul a mai precizat că nerespectarea regulilor de circulație referitoare la depășire au cauzat producerea accidentului, iar dacă inculpatul M. R. -O. ar fi respectat regimul legal de viteză, putea evita producerea accidentului. În ceea ce o privește pe învinuita R. D. -M., expertul Moldan
I. s-a pronunțat, arătând că aceasta nu a încălcat nici o regulă de circulație (filele 58-64).
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Sopa Sorin-P., au fost formulate concluzii asemănătoare arătându-se, că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului M. R. -O., care a încălcat regulile privind depășirea și nu a respectat regimul legal de viteză în localitate. Spre deosebire de expertul Moldan I., expertul Sopa Sorin-P. a concluzionat că la efectuarea manevrei de viraj spre stânga, învinuita R. D. -M. putea vedea "cu coada ochiului" ce se întâmplă în spate. Totuși, starea de pericol a fost creată de inculpatul M. R. -O. ,
în momentul în care acesta s-a angajat în efectuarea manevrei de depășire. În acel moment, distanța dintre vehiculele implicate în accident era de aproximativ 20 metri (filele 71 -77).
Accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului M. R. -O., care a încălcat prevederile art. 35, art.49 alin.l din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, precum și prevederile art. 118 lit."a" și art. 120 lit."k" din Regulamentul pentru aplicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, prin aceea că:
a pus în pericol siguranța circulației, viața și integritatea corporală a participanților la trafic prin ignorarea regulilor conducerii preventive;
a depășit limita maximă de viteză în localitate;
s-a angajat în efectuarea unei manevre de depășire, deși un autovehicul care îl preceda era angajat în schimbarea direcției de mers;
s-a angajat în efectuarea unei manevre de depășire pe un sector de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare.
În sarcina învinuitei R. D. -M. nu se poate reține vreo culpă, deoarece și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.54 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 125 din Regulamentul pentru aplicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, de a semnaliza intenția de schimbare a direcției de mers și de a se asigura în prealabil. Apariția intempestivă a autovehiculului condus de către învinuitul
R. -O., care s-a angajat în depășirea unei coloane de vehicule în așteptare, cu o viteză de peste 70 km/h, a constituit pentru învinuita R. D. -M. o împrejurare ce nu putea fi prevăzută. Concluzia expertului Sopa Sorin-P., potrivit căreia învinuita "putea vedea cu coada ochiului ce se întâmplă în spate", este lipsită de suport științific.
Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 10-15); planșa foto (filele 16-19); schița locului faptei (fila 20); buletinele de analiză toxicologică (filele 21 și 24); procesele-verbale de prelevare a probelor biologice (filele 22 și 25); buletinele de examinare clinică (filele 23 și); certificatele medico-legale (filele 27 și 94); raportul de constatare medico-legală (filele 32-34); declarațiile învinuiților (filele 35; 84-89 și 91-91 A); adresa Spitalului Clinic de Urgență "Prof.Dr.O.F. " din C. -N. (fila 37); rapoartele de expertiză tehnică judiciară (filele 58-64 și 71-77); declarațiile martorilor (filele 91B-93 și 99-110) și procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 132-133 și 136-137).
Analizând probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare, instanța de fond a reținut următoarele:
Starea de fapt reținută de Parchet este, în principiu corectă și a fost confirmată de probele administrate în fața instanței dar se impun unele nuanțări.
În timpul judecății s-a efectuat a treia expertiză tehnică (filele 193-210) în care se arată (în esență) că în momentul accidentului, autoturismul Sharan avea o viteză de 111,24 kilometri/oră; starea de pericol a apărut în momentul când inculpatul se afla la o distanța de aproximativ 40 metri spre G. de la locul accidentului; evitarea accidentului o putea face numai inculpatul prin reducerea vitezei sau/și depășirea autoturismului părții vătămate prin dreapta ; partea vătămată nu a încălcat nici o regulă de circulație iar inculpatul a încălcat articolul 120 k) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului numărul 195/2002 și a depășit viteza legală.
Expertul asistent al inculpatului are opinii foarte diferite față de cele ale expertului numit de instanță (filele 213-239); astfel, acesta arată că starea de pericol a apărut în momentul în care partea vătămată, fără să se asigure din spate, a efectuat virajul la stânga; accidentul putea fi evitat doar de către partea vătămată prin asigurarea în oglindă și neinițierea virajului la stânga; viteza inculpatului era de aproximativ 48 kilometri/oră; inculpatul nu a încălcat nici o regulă de circulație iar partea vătămată a încălcat articolul 54 alineatul din Ordonanța de urgență a Guvernului numărul 195/2002.
Există mai multe aspecte controversate în acest dosar, dintre care, cele mai relevante sunt următoarele:
Dacă partea vătămată R. D. a oprit autoturismul (și, implicit, au oprit și celelalte autovehicule aflate în spatele său) înainte de a vira la stânga.
Unele probe indică faptul că aceasta a oprit: declarațiile martorilor M. M., R. Nicolae, Bota L. M., M. I. -C., Bota S. -C. (filele 65, 67, 90, 91, 92).
Alte probe indică faptul că partea vătămată nu a oprit: declarațiile martorilor B. I. el-F. și
A. -L. (filele 66, 93) și declarația inculpatului (fila 53).
Instanța a apreciat că, probele în favoarea faptului că partea vătămată a oprit autoturismul sunt mai numeroase și mai concludente, astfel că va reține că partea vătămată R. D. a oprit autoturismul înainte de a vira la stânga.
Viteza pe care o avea inculpatul anterior momentului producerii accidentului.
Aici, opiniile sunt foarte diverse, mergând de la 48 kilometri/oră (expertul Varga B. ) până la 111,24 kilometri/oră (expertul Sandor Ladislau). Opiniile persoanelor care au perceput direct accidentul, fie nu pot preciza viteza, fie se încadrează în aceste limite.
Opinia instanței, având în vedere că înainte de accident, acesta a frânat (a se vedea procesul verbal de cercetare la fața locului) precum și efectele accidentului (deformațiile autoturismelor implicate și distanța relativ mare la care s-au oprit după impact iar autoturismul inculpatului s-a răsturnat), este că viteaza pe care o avea inculpatul anterior momentului producerii accidentului este de aproximativ 90 kilometri/oră.
Dacă inculpatul trebuia și putea să facă depășirea autoturismului condus de partea vătămată, pe partea dreaptă.
Din constatările expertului Sandor Ladislau (fila 197 din dosarul instanței) reiese în mod cert că, spațiul existent permitea ca autoturismul părții vătămate să fie depășit pe partea dreaptă.
Conform articolului 45 alineatul 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului numărul 195/2002,
Depășirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depășit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția si s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreapta. De asemenea, conform articolului 152 alineatul 1 litera k) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului României numărul 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, (1) Se interzice depășirea vehiculelor: … k) în locul unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație.
În speță, se pune problema dacă, de principiu, conducătorul unui autovehicul care dorește să efectueze un viraj la stânga pentru a intra în curte, este obligat să se asigure că nu este depășit pe partea stângă de către un alt autovehicul, așa cum ar rezulta din interpretarea dispozițiilor articolului 54 alineatul 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului numărul 195/2002.
Din rechizitoriul ce face obiectul prezentei cauze reiese că, conducătorul auto nu ar fi obligat să se asigure. Totuși, practica judiciară a statuat în sens contrar, respectiv că șoferul unui autovehicul care dorește să efectueze un viraj în spre stânga, este obligat să se asigure că nu este depășit pe partea stângă. Practica este aproape unanimă în acest sens, cu multe nuanțări raportat la starea de fapt concretă din fiecare speță: a se vedea sentința penală numărul 295/2012 a Judecătoriei G., rămasă definitivă prin decizia penală numărul 361/R/2012 a T. ului C. (nepublicate); decizia penală numărul 1139/R/_ pronunțată de Curtea de Apel Pitești (publicată în: M. Andreescu și alții, Infracțiuni rutiere. Jurisprudență comentată, Editura C. H. Beck, București, 2012, paginile 344-347); Curtea de Apel Oradea, decizia penală nr. 510/R/2009; Curtea de Apel Galați, decizia penală nr. 77/R2008; Curtea de Apel Bacău, decizia penală numărul 10/2009 și Curtea de Apel Oradea, decizia penală nr. 55/R/2010 (ultimele 4 decizii sunt publicate la adresa de internet http://www.jurisprudenta.org/Search.aspx). Există și o hotărâre din care ar reieși indirect că șoferul ce virează la stânga, nu este obligat să se asigure că nu este depășit pe partea stângă (a se vedea sentința penală numărul 505/2012 a Judecătoriei G., nepublicată).
În speță, fiind stabilit că, partea vătămată R. D. avea obligația de a se asigura că nu este depășită de un alt autoturism în momentul când a început virajul spre stânga, trebuie stabilit dacă, în concret, aceasta avea posibilitatea de a vedea că urmează a fi depășită.
Instanța a apreciat că, partea vătămată s-a asigurat în spate că poate să efectueze virajul dar nu a văzut nici o mașină angajată în depășire și a inițiat virajul spre stânga. Având în vedere viteza mare cu care circula inculpatul, acesta a apărut intempestiv pe banda de mers pe care se afla partea vătămată iar în momentul când aceasta l-a observat, nu mai avea nici o posibilitate de a evita accidentul (din cauza vitezei sale mici și a situației concrete de la locul accidentului).
Din coroborarea acestor probe reiese că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată iar partea vătămată R. D. nu se face vinovată de producerea accidentului.
În drept, fapta inculpatului M. R. -O., de a conduce în data de 11 iulie 2010, pe drumul național 1C (E 576), pe raza localității Fundătura, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, cauzând din culpa sa exclusivă, un accident de circulație în urma căruia partea vătămată R. D. -M. a suferit leziuni corporale care au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de "vătămare corporală din culpă", prevăzută de articolul 184 alineatele 1 și 3 din Codul penal.
La individualizarea pedepsei care s-a stabilit inculpatului, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal:
gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la urmările acesteia, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate persoanei vătămate;
persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat (fila 131 din dosarul de urmărire penală), are studii medii, este căsătorit iar până la producerea accidentului avea calitatea de conducător auto independent (filele 84 și 88 din dosarul de urmărire penală) ; lucrează în Spania și are o comportare bună în familie și societate (fila 151 din dosarul instanței) dar a fost sancționat contravențional de 4 ori (fila 152 din dosarul instanței);
limitele speciale ale pedepsei.
În baza acestor elemente, instanța a ales dintre pedepsele alternative prevăzute de lege, pedeapsa închisorii apoi a aplicat inculpatului o pedeapsă de 5 luni închisoare.
Deoarece inculpatul nu a mai fost condamnat, pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare iar inculpatul a avut o comportare bună în cursul procesului penal, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei de 5 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani 5 luni.
În temeiul articolului 359 alineatul 1 din Codul de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României precum și decizia numărul 74/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii, instanța a apreciat în baza criteriilor prevăzute de articolul 71 alineatul 3 din Codul penal, că se justifică numai interzicerea dreptului prevăzut de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II- a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că a procedat în consecință.
În temeiul articolului 71 alineatul 5 din Codul de procedură penală, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, se va suspenda și executarea pedepselor accesorii prevăzute de articolul 64 din Codul penal.
Prin actul de la filele 39-40 din dosarul de urmărire penală, S. de A. al Județului C. s- a constituit parte civilă în cauză cu suma de 825,15 lei plus dobânda legală începând cu prima zi următoare datei intervenției și până la data achitării integrale a sumei datorate reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate R. D., față de făptuitorul M. R. -O.
. De asemenea, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 246,80 lei plus dobânda legală începând cu prima zi următoare datei intervenției și până la data achitării integrale a sumei datorate reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate M. R. -O., față de făptuitorul R. D.
. În sfârșit, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 362 lei plus dobânda legală începând cu prima zi următoare datei intervenției și până la data achitării integrale a sumei datorate, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate M. A., față de făptuitorii M. R.
-O. și R. D. .
Din ordinele de misiune și fișele de intervenție aflate la filele 41-45 reiese că persoana vătămată R. D. -M. a beneficiat de servicii de asistență medicală de urgență și transport medical asistat în data de_ iar cheltuielile de intervenție sunt în sumă totală de 246,80 lei. Având în
vedere cele arătate și în temeiul articolului 14 din Codul de procedură penală și articolele 998, 999 și 1088 din Codul civil, articolul 2 din Ordonanța Guvernului numărul 9/2000 și articolul 313 alineatul 1 din Legea numărul 95/2006, instanța va obliga pe inculpat să achite cheltuielile de intervenție precizate mai sus plus dobânda legală.
Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate (Gheorghiță Mateuț, Tratat de procedură penală, Partea generală, volumul I, Editura C. H. Beck, București, 2007, pagina 741), una din condițiile promovării acțiunii civile în procesul penal este aceea să existe legătură cauzală directă între prejudiciu și infracțiunea săvârșită. Este vorba de infracțiunea pentru care învinuitul sau inculpatul este urmărit și judecat. Aceasta exprimă cerința ca prejudiciul să reprezinte consecința directă a infracțiunii urmărite, adică să fie un prejudiciu direct. În acest context, s-a decis, în mod corect, că despăgubirile acordate în urma unui accident de circulație nu pot cuprinde și contravaloarea pieselor autoturismului avariat.
În speță, inculpatul a fost trimis în judecată pentru vătămarea corporală a părții vătămate R. D.
-M. iar nu a numiților M. A. și M. R. -O. . Așa cum se arată în articolul 15 alineatul 3 din Codul de procedură penală, are calitate de parte civilă, persoana care a suferit o vătămare prin infracțiune. În prezentul dosar, partea civilă S. de A. al Județului C. nu a suferit nici o pagubă prin infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată. Având în vedere cele de mai sus, instanța va respinge acțiunea civilă promovată de S. de A. al Județului C. în ce privește cheltuielile de spitalizare ale numiților M. A. și M. R. -O. . Mai trebuie precizat cu privire la cheltuielile de spitalizare ale numitului M. R. -O., că potrivit articolului 313 alineatul 1 din Legea numărul 95/2006 Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale… per a contrario, o persoană ce își cauzează din culpa sa daune de natură medicală, nu poate fi obligată să achite cheltuielile ocazionate de asistența sa medicală.
Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. O. F. " C. -N., a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză pentru serviciilor medicale acordate părții vătămate M. R. -O., conform adresei nr. 15002/_ (fila 37 din dosarul de urmărire penală).
Prin actul de la fila 24 din dosarul instanței, persoana vătămată R. D. -M. a precizat că se constituie parte civilă și a solicitat următoarele:
Condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Soluționarea laturii civile a cauzei și obligarea inculpatului la plata de daune materiale și morale ca urmare a prejudiciului produs. A fost victima infracțiunii inculpatului, trimis în judecată prin rechizitoriu nr. 1379/P/2010 din_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla. Actul de sesizare a instanței confirmă fără dubiu fapta infracțională a inculpatului, condiții în care cererea părții civile este justificată.
Aplicarea dobânzii legale cu data de_ la sumele de bani constând în dauna morale și materiale până la achitarea integrală.
Obligarea la plata cheltuielilor de judecată atât pentru faza de urmărire penală cât și pentru faza de judecată.
Constatarea calității de asigurator al societății la care a fost asigurat autoturismul inculpatului.
Obligarea alături de inculpat al asiguratorului pe temei legal și contractual la plata daunelor solicitate.
În motivarea actului de mai sus, partea civilă a arătat că solicită obligarea inculpatului la plata unor daune materiale, constând din: - 480 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale achitate de partea civilă constând în tomografie computerizată la Scandia Imagistica, sumă justificată cu bonurile fiscale anexate; - 39 lei reprezentând contravaloare consultație IML C. -N. pentru eliberarea certificatului medico-legal nr. 5657/I/a/1014 din_ și daune morale în cuantum de
35.000 lei pentru suferința fizică și psihică la care a fost supusă, ca urmare a faptei inculpatului;
Accidentul de circulație a fost produs din culpa exclusivă a inculpatului iar partea civilă a avut nevoie de îngrijiri medicale într-un număr de 11-12 zile conform certificatului medico-legal. Ca urmare a acestui incident partea civilă a fost nevoită să urmeze tratament, să facă mai multe investigații medicale și să facă psihoterapie.
Partea civilă este studentă și accidentul rutier i-a provocat suferințe ce i-au redus capacitatea și ritmul de învățare. Arată că a suferit dureri fizice de o intensitate ridicată și a fost supusă la un stres psihic intens. A fost nevoită să dea în mod repetat explicații atât familiei cât și cunoștințelor referitoare la incident, a fost nevoită să se prezinte de mai multe ori la poliție pentru declarații, ocazie cu care se întâlnea cu inculpatul ce avea o atitudine verbală agresivă. Ca urmare a leziunilor produse, a fost nevoită să urmeze tratament, i-a fost limitată libertatea de mișcare și nu s-a putut bucura de viață în condiții normale.
Traumatismul provocat în accidentul rutier a avut urmări în timp, nu se cunoștea cu certitudine evoluția lui și s-a impus efectuarea unei investigații medicale cu computer tomograf. Nu cunoștea evoluția juridică a prezentului incident. Inculpatul și-a făcut mai multe investigații, a obținut în mod nejustificat prelungirea numărului de zile de îngrijiri medicale.
Imediat după accident inculpatul a recunoscut că vina îi aparține în totalitate de față au fost mai multe persoane care au auzit acest lucru, iar apoi a pozat în victimă și a susținut că este nevinovat încercând să își probeze această susținere.
Suma solicitată ca despăgubiri reprezentând daune morale sunt justificate pentru acoperirea prejudiciului fizic și psihic suferit de partea civilă, cuantum ce trebuie să aibă în vedere aprecierea multilaterală a consecințelor negative ale prejudiciului și a implicațiilor acestuia pe toate planurile vieții sociale ale acesteia.
Practica judiciară este constantă în a onora constituirile de parte civilă prin acordarea de daune raportat la suferințele fizice și psihice produse, aceasta fiind modalitatea de reparare a prejudiciului.
Raportat la dispozițiile legale incidente, argumentele și probele prezentate, apreciază că cererea sa este fondată, motiv pentru care solicită admiterea ei.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp.art. 15 din Codul de procedură penală.
În probațiune, înțelege să se folosească de proba cu acte, probe testimoniale, alte probe dacă va fi cazul, anexând împuternicire avocațială, copie după bonuri fiscale, adeverință.
Referitor la daunele materiale solicitate, instanța a reținut că, la fila 25 din dosarul instanței se află un bon fiscal pentru suma de 430 lei iar la fila 27 din dosarul de urmărire penală se află certificatul medico-legal numărul 5657/I/a/1014 din_ din care reiese că s-a achitat prețul examinării cu chitanța nr. 08547/_ . Prin urmare, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pe inculpat să achite părții civile, daune materiale în sumă de 469 lei.
Referitor la daunele morale, instanța a reținut că, în urma accidentului, partea civilă R. D. -M. a suferit leziuni fizice care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale (fila 27 din dosarul de urmărire penală). De asemenea, din declarațiile martorilor Barta S. -Saveta și Dărămuș Anița-Dia (filele 94 și 95 din dosarul instanței) reiese că partea civilă a fost afectată de accident în sensul că a devenit introvertită, i-a scăzut atenția și capacitatea de concentrare; îi era frică să conducă mașina. În aceste condiții, fiind studentă, a trecut de la categoria bugetari la categoria cu plată, ca urmare a examenelor restante.
Instanța a apreciat că, din cauza leziunilor provocate prin accident, partea civilă a suferit dureri fizice relativ intense, pe o durată de timp medie. De asemenea, a fost prejudiciată și sub aspect psihic, fiindu-i diminuată posibilitatea de a învăța și de a se bucura de viață. În vederea compensării acestor suferințe fizice și psihice și în temeiul articolului 14 alineatul 5 din Codul de procedură penală și al articolului 998 și articolului 999 din Codul civil de la 1864, raportat la articolele 3, 5 alineatul 1 și 220 din Legea numărul 71/2011, inculpatul va fi obligat să achite părții civile, despăgubiri civile în sumă de 14.000 lei, cu titlu de daune morale.
Doctrina și jurisprudența au stabilit că, în materie delictuală, în completarea cazurilor prevăzute de articolul 1.079 din Codul civil de la 1864, debitorul este de drept în întârziere, nefiind necesară o punere în întârziere (M. Dumitru, Regimul juridic al dobânzii legale, Editura Hamangiu, București, 2008, paginile 20-21). Prin urmare, în temeiul articolului 1.088 din Codul civil de la 1864 raportat la articolele 3, 5 alineatul 1 și 220 din Legea numărul 71/2011 și articolului 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești (având în vedere principiul tempus regit actum), inculpatul a fost obligat să achite părții civile, dobânda legală, începând cu data producerii accidentului.
La fila 121 din dosarul de urmărire penală se află polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria RO/02/X1/SP, numărul 004146304 din_ pentru autovehiculul cu numărul de
înmatriculare_, cu valabilitate între_ - ._, emisă de asigurătorul S. C. ,,Asigurare- Reasigurare ASTRA’’ SA Prin urmare, în temeiul Legii numărul 136/1995 și al deciziei numărul I/2005 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite -, dată într-un recurs în interesul legii, instanța va constata că S. C. ,,Asigurare-Reasigurare ASTRA’’ SA are calitatea de asigurător în prezenta cauză.
Prin decizia penală numărul 379/R/2012 a Curții de Apel C. (nepublicată) s-a stabilit că asigurătorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată prin accidentul de circulație pe care asiguratul l-a produs, conform articolului 26 din Norma emisă la_ în legătură cu Ordinul CAS nr. 20/2008 pentru pagubele materiale și cheltuielile de judecată efectuate de persoana prejudiciată dar nu are obligația de a plăti cheltuielile de judecată efectuate în procesul penal de conducătorul vehiculului asigurat. Se poate dispune obligarea directă a asigurătorului la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile, la cererea acestora.
Având în vedere cele de mai sus, instanța va obliga pe asigurator, alături de inculpat, la plata despăgubirilor civile acordate părții civile R. D. -M. .
La filele 263-2666 din dosar s-au depus 4 chitanțe pentru suma totală de 4.000 lei, onorar avocat, achitat de partea civilă R. D. -M., astfel că în temeiul articolului 193 alineatele 1 și 2 din Codul de procedură penală, instanța a obligat inculpatul să achite părții civile, 4.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat recurs inculpatul-recurent M. R. - O. și asigurătorul S.C. ASIGURĂRE REASIGURARE ASTRA S.A. - SUCURSALA C.
Inculpatul M. R. O. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.249/2013 a Judecătoriei G. si rejudecând cauza, achitarea sa în temeiul art.10 lit.c C.p.pen., deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat si în temeiul art. 10 lit.d C.p.pen., deoarece faptei ii lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv culpa, raportat la art.l 1 pet.2 lit.a C.pr.pen.
În opinia recurentului, hotărârea instanței de fond este criticabila deoarece judecătorul fondului a înlăturat in totalitate apărările inculpatului, soluția pronunțata fiind lipsita de temei legal deoarece susținerea din rechizitoriul parchetului, pe care de fapt se bazează hotărârea pronunțata, conform căreia conducătorul auto nu ar fi obligat sa se asigure in momentul in care a virat la stânga este contrara prevederilor art.54.alin.j din OUG nr. 195/2002, care prevede obligația conducătorului auto de a se asigura.
În mod greșit si fără a motiva opinia sa, instanța de fond a înlăturat singura expertiza concludenta in soluționarea cauzei, respectiv expertiza efectuata de d-nul expert VARGA O., care a făcut o descriere amănunțita susținuta de probe tehnice si de prevederile OUG 195/2002.
Mai mult, nu s-a avut in vedere faptul ca, martorii audiați in cauza sunt rudele părții vătămate, declarațiile acestora sunt subiective, in faza de urmărire penale au susținut un punct de vedere iar in fata instanței exista contradicții in depozițiile acestora. In mod nefondat, s-a respins cererea formulata de inculpat, respectiv o oculadă la fata locului, pentru ca instanța sa constate cu propriile simțuri, ca martorii audiați in cauza nu aveau posibilitatea sub nici o forma sa aibă vizibilitate eu privire la viteza cu care a venit inculpatul, daca partea vătămata avea sau nu posibilitatea sa-l vadă sau ca aceasta s-a asigurat in momentul in care a efectuat virajul la stingă.
La data producerii evenimentului rutier, in data de 11 iulie 2010, la fata locului s-au deplasat lucrătorii de politie, data la care s-a întocmit un proces verbal si schița accidentului, proces verbal din care rezulta eu certitudine faptul că partea vătămată R. D. M. a efectuat virajul la stânga fără sa se asigure.
Expertizele efectuate în faza de urmărire penală sunt neconcludente, deoarece expertul Moldan susține că inculpatul a circulat cu 71,5 km/h iar viteza in momentul impactului a fost de 52,02 km/h, urmele de frânare fiind stabilite la 12,5 m.
Expertul Sopa, conchide că inculpatul avea posibilitatea de a efectua depășirea autoturismului condus de partea vătămată prin partea dreaptă iar dacă fi circulat cu peste 50 km/ora, avea posibilitatea evitării producerii accidentului, totodată, se arată a pct.7 că "Pe parcursul efectuării manevrei de depășire învinuita R. D. putea vedea cu coada ochiului ce se întâmpla in spate, deci ea putea să vadă si manevra inculpatului". Expertul Sopa face referire la doua urme de frânare, de 12, 5 m si respectiv 4,9 m, urme de frânare de la care s-a apreciat viteza cu care a circulat. Mai mult, in planșele foto
depuse la fila 18 a dosarului de urmărire penale, nu se regăsesc urme de frânare, drept urmare se pune întrebarea, cum s-au stabilit aceste urme de frânare de către experți, in situația in care autovehiculele echipate cu sistem ABS, nu produc urme de frânare. Uneori se poate întâmpla ca autovehiculele echipate cu ABS, sa producă urme de frânare, dar acestea nu sunt continue, ci discontinue - întrerupte, apărând ca o serie de urme longitudinale sens in care nu sunt pertinente susținerile celor doi experți care de fapt au stabilit in doua variante urmele de frânare, urme de la care s-a stabilit viteza de circulație a autoturismului condus de inculpat.
In raportul de expertiza tehnica judiciara efectuata in cursul cercetării judecătorești, de către expertul Sandor, se menționează ca, autoturismul părții vătămate nu a putut fi examinat deoarece a fost reparat și vândut. Mai mult, expertul nu răspunde obiectivelor stabilite de instanța si refuza sa răspundă si la obiecțiunile formulate de către inculpat.
În opinia recurentului, singura expertiză precisă și întocmită cu profesionalism este cea a expertului Varga, din concluziile sale reieșind că partea vătămata R. D. era singura in măsura să evite producerea evenimentului rutier, daca ar fi respectat prevederile art.54 alin.l din OUG 195/2002 privitoare la asigurarea în față și în spate la realizarea manevrei de viraj la stânga.
Apreciază că din întreg probatoriul administrat in cauza, rezulta fără echivoc faptul ca, R. D.
M. nu a consultat oglinda de pe portiera stingă fata, pentru a întârzia manevra de viraj, până după ce autovehiculul Sharan ar fi trecut pe lângă aceasta, conferindu-i acces in siguranța pe sensul opus de mers aferent virajului la stânga, stare de fapt ce nu a fost reținuta de instanța fondului iar din conținutul raportului de expertiza, urmare simulării computerizate, rezulta că inculpatul se afla în manevra de depășire permisă pe respectivul sector de drum, când a constatat ca din partea sensului sau de mers, fără sa se asigure, intră în fața sa autovehiculul părții vătămate( stare de fapt susținuta de datele aferente simulării).
Deși OUG nr. 195/2002 republicata la art.45 alin.5 menționează faptul că: Depășirea se efectuează numai pe partea stingă a vehiculului depășit", experții Moldan, Sopa si Sandor susțin ca inculpatul avea posibilitatea sa depășească pe partea dreapta. Inculpatul nu a încălcat nici o regulă de circulație. nu a depășit viteza legala, a fost constrâns să depășească doua autovehicule, respectiv Dacia Logan si VW Passat condus de partea vătămata, deoarece nu exista spațiu suficient de revenire pe banda de lângă axul drumului. Martorul B. I. el F., audiat in fata instanței de judecata, menționează ca se deplasa foarte încet in spatele VW Passat condus de partea vătămata, stare de fapt ce susține ipoteza ca inculpatului că nu putea sa revină pe banda sa de mers, conform prevederilor legale privitoare la depășire.
În rechizitoriul Parchetului, se retine că partea vătămata R. D. Metania a semnalizat si s-a asigurat, împrejurări ce nu au fost dovedite, mai mult martorii audiați in faza de urmărire cât si in fata instanței de judecata sunt rude cu partea vătămata, declarațiile lor sunt subiective, sens in care solicitam înlăturarea in parte a acestor depoziții.
Singurul martor neutru audiat in fata instanței de judecata, este martorul B. I. el FIorin,care conducea autoturismul Logan fiind al doilea autoturism după mașina părții vătămate care a declarat că
: "Menționez faptul că, nici eu si nici mașina din fata mea nu am oprit după mașina care a semnalizat" martor care a perceput cu propriile simțuri evenimentele petrecute. Martorul Bota S. C. declara in fata instanței de judecată că " Nu știe daca R. D. s-a asigurat in sensul ca din stânga nu vine nimeni, atunci când a virat, fiind mai multe mașini in spate mi se pare normal ca nu trebuia sa se asigure din partea din spate ci numai cu privire la mașinile care veneau din fata...). In faza de urmărire penala, același martor declara faptul ca: "nu știe de ce a oprit D., probabil venea mașina din sens opus, insa cu nu aveam cum sa vad si a oprit pentru a se asigura, dar se punem întrebarea cum a apreciat viteza cu care venea auto condus de inculpat?"
În mod greșit instanța fondului a apreciat ca relevante declarațiile martorilor M. M., R. Nicolae, Bota L. M., M. I. C., Bota S. C. ( rude ale pârtii vătămate), martori care se aflau in curtea imobilului, iar astfel cum rezulta din depozițiile acestora, respectiv însuși martorul R. Nicolae, tatăl pârtii vătămate, susține in fata instanței, faptul ca" se afla in curtea casei la o distanta de 12 m de poarta, si curtea casei este mai jos decât casa, astfel ea se vede tot ce se întâmpla pe strada....", pe când, va rugam sa observați nesinceritatea martorului care, in faza de urmărire penala (pag.109), susține faptul ca: "nu am observat când dinspre G. venea un autoturism Sharan, doar in momentul in care acesta a izbit mașina condusa de fiica mea.
Mai mult, judecătorul fondului a înlăturat depozițiile singurilor martori care au perceput cu propriile simțuri producerea evenimentului, respectiv depozițiile martorilor B. I. el F. (conducătorul autoturismului care se afla in spatele autoturismului condus de partea vătămata, martor neutru) si a martorei M. Ana M. L., care se afla pe bancheta dreapta fata din autoturismul inculpatului. De asemenea in mod greșit retine judecătorul fondului, faptul ca partea vătămata s-a asigurat în spate, că poate să efectueze virajul, apreciere care nu este susținuta de nici o proba din dosar, deoarece martorii din curtea imobilului nu aveau cum sa perceapă, faptul ca, partea vătămata s- ar fi asigurat in oglinda retrovizoare
SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA a solicitat admiterea recursului si casarea in parte a hotărârii atacate, pe latura penala reținând culpa comună a părții vătămate la producerea accidentului iar pe latura civilă diminuarea despăgubirilor acordate părții civile, sentința pronunțata fiind netemeinica si nelegala.
Consideră că nu se poate reține culpa exclusivă a inculpatului în producerea acestui eveniment rutier, în ciuda concluziilor expertului Sandor Ladislau, acestea necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă și cu concluziile expertului parte Varga B.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegala si netemeinica, fără a proceda la analiza coroborata a întreg materialului probator, din care reiese fără posibilitate de tăgada si culpa conducătoarei auto R. D. in producerea accidentului deoarece aceasta, anterior inițierii manevrei de viraj stânga, trebuia nu numai sa semnalizeze, ci să se și asigure că poate efectua aceasta manevra în condiții de siguranța.
Dovada faptului că aceasta nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de viraj spre stânga este tocmai faptul ca s-a produs un accident rutier, aceasta intrând in coliziune cu autovehiculul condus de inculpatul M., căci, in măsura in care s-ar fi asigurat înainte de a iniția manevra ar fi putut observa in oglinda retrovizoare că autovehiculul condus de inculpat era angajat in depășire sa, ori se impunea ca aceasta în îndeplinirea obligației de a circula prudent, astfel încât sa poată efectua orice manevre in condiții de siguranța, sa-i permită acestuia sa finalizeze manevra inițiata.
Prin urmare, R. D. a încălcat prevederile art. 54 alin (1) clin O.U.G. nr.195/2002, potrivit cărora "Conducătorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare intr-un asemenea rând, de trecere pe o alta banda de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează sa efectueze o întoarcere ori sa meargă cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fără sa perturbe circulația sau sa pună in pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Apreciază corectă expertiza întocmită de către expertul Varga care, utilizând programul VIRTUAL CRASH, concluzionează ca inculpatul nu a încălcat nici o regula de circulație, acesta "fiind constrâns sa depășească doua autovehicule, Dacia Logan si VW Passat condus de R. D., deoarece nu mai exista spațiu suficient de revenire pe banda de lângă axul drumului. Martorul B. I. el F. menționează ca se deplasa foarte încet in spatele VW Passat condus de către domnișoara R. D., fapt se susține ipoteza că inculpatul nu putea sa revină pe banda sa de mers, conform prevederilor legale privitoare la depășire și nuD avea cum sa prevadă faptul ca VW Passat condus de R. D. urma sa vireze si ca va reduce viteza, acesta a depășit un autovehicul ce se deplasa cu viteza mai mica decât cea legala pe sectorul respectiv de drum, iar in timpul manevrei de depășire a constatat ca nu mai are spațiu suficient de revenire, continuând manevra de depășire permisa pe sectorul de drum in cauza, moment în care, fără sa se asigure din spate, R. D. a realizat manevra de viraj la stânga, creând astfel premisele producerii evenimentului rutier. Conform datelor simulării, dl. M. rula la bordul VW Sharan cu aproximativ 48 km/h"
In ceea ce privește latura civila a cauzei, solicită diminuarea daunele materiale si morale acordate, întrucât, pe de o parte daunele materiale nu au fost dovedite NICI MĂCAR PRIN DEC. ȚIILE MARTORILOR, iar daunele morale nu se justifica, in condițiile in care partea civila a suferit leziuni ce au necesitat spre vindecare doar 11-12 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce nu i-au pus viata in pericol, pentru a justifica acordarea sumei de 1166 lei/zi de îngrijire medicala, nu au presupus imobilizarea la pat a pârtii civile, si chiar martorii arata ca la câteva zile după accident aceasta a început sa conducă prin localitate. Mai mult, leziunile pe care le-a suferit partea civila la nivelul capului, indica tocmai faptul ca aceasta nu purta centura de siguranță, astfel ca mi-a majorat prejudiciul prin fapta proprie. In condițiile in care ar fi purtat centura de siguranța nu ar fi avut o
mișcare haotica prin habitaclu autoturismului si nici nu ar fi putut avea o mișcare brusca a capului astfel încât sa fie posibila lovirea de parbriz. In materie de răspundere civila auto obligatorie, legiuitorul a reglementat cu strictețe modul de stabilire a despăgubirilor către terțele persoane păgubite, acoperind o arie mult mai restrânsă decât cea conferita de Codul civil in materie de răspundere civila delictuala. Astfel, din rațiuni economice, ASIGURĂTORUL RCA preia prin contract, in condițiile legale, doar o parte din răspunderea conducătorului auto vinovat, restul rămânând in sarcina sa exclusiva.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și față de dispozițiile legale în materie, tribunalul constată că Judecătoria,G. a pronunțat o sentință legală și temeinică întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, reținând în mod corect culpa inculpatului M. R. O. în producerea accidentului rutier din data de_ .
Concret, prin actul de trimitere în judecată a inculpatului M. R. O. s-a reținut sub aspectul stării de fapt aceea că în data de 11 iulie 2010 în jurul orelor 16,30, partea vătămată R. D. -
se deplasa singură dinspre G. la volanul autoturismului marca "Volkswagen Passat" cu numărul de înmatriculare_, aparținând SC Dimex Matcons SRL G., cu intenția de a se deplasa în localitatea Fundătura, la locuința străbunicilor.
În jurul orelor 16,50, aceasta se deplasa pe raza localității Fundătura, pe un sector de drum în aliniament, cu carosabil uscat, vizibilitatea fiind foarte bună, suprafața părții carosabile având lățimea de 12 metri, fiind amenajată cu câte o bandă de circulație pe fiecare sens de mers, delimitate prin marcaj longitudinal cu linie simplă, discontinuă, partea carosabilă fiind mărginită pe ambele părți de acostament consolidat, cu îmbrăcăminte asfaltică, având o lățime de 2,40 metri pe sensul de mers C. -
- G. . Pe sectorul respectiv se deplasau vehicule doar pe sensul de mers G. - C. -N. .
În spatele autoturismului marca "Volkswagen Passat condus de către partea vătămată R. D. -
M., circula un alt autoturism tot marca "Volkswagen Passat" de culoare argintie, al cărui conducător auto a rămas neidentificat, iar în urma acestora circula autoturismul marca "Dacia Logan", cu numărul de înmatriculare_, condus de martorul B. I. el-F. .
În dreptul imobilului nr. 217 din localitatea Fundătura, partea vătămată R. D. -M., intenționând să efectueze un viraj spre stânga pentru a intra în curte a semnalizat corespunzător de la o distanță de peste 50 metri, s-a încadrat lângă axul drumului, astfel încât conducătorii celor două autoturisme care o urmau, au înțeles intenția de schimbare a direcției de deplasare spre stânga și au oprit în spatele autoturismului condus de aceasta pentru a-i permite efectuarea manevrei, deși exista spațiu suficient de efectuare a depășirii prin partea dreaptă.
Partea vătămată R. D. -M. a oprit și a așteptat până când martorul M. I. -C., aflat în curtea imobilului cu nr. 217, a deschis porțile, după care a început efectuarea manevrei spre stânga iar în momentul când a trecut pe sensul opus de circulație, autoturismul său a fost lovit de autoturismul
"Volkswagen Sharan" cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul M. R. -O., care s-a angajat în efectuarea unei manevre de depășire a mai multor autoturisme, într-o zonă unde nu existau restricții privind efectuarea acestei manevre.
În urma impactului, autoturismul condus de inculpatul M. R. -O. s-a răsturnat și s-a rostogolit pe acostament în timp ce autoturismul condus de partea vătămată R. D. -M. a avut, de asemenea, o traiectorie sinuoasă, ambele autovehicule oprindu-se în dreptul imobilului nr.215. Evenimentul rutier s-a soldat cu vătămarea integrității corporale a părții vătămate R. D. -M., a inculpatului M. R. -O. și a soției acestuia M. A. -L., care se afla în autoturismul cu numărul de înmatriculare_ .
Pentru început este de menționat faptul că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, odată cu trimiterea în judecată a inculpatului M. R. O. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1 și 3 C.pen., s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 lit. d C.p.pen. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei R. Dian M. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1 și 3 C.pen., reținându-se că acesteia nu i se poate reține vreo culpă în producerea accidentului rutier, deoarece a respectat prevederile art. 54 din OUG nr. 195/2002 și ale art. 125 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, de a semnaliza intenția de schimbare a direcției de mers și de a se asigura în prealabil.
Împotriva acestei soluții s-a formulat de către inculpatul M. R. O. plângere în condițiile art. 278/1 C.p.pen., însă prin sentința penală nr. 502/_ a Judecătoriei G. aceasta a fost respinsă ca nefondată, instanța stabilind cu caracter definitiv lipsa culpei învinuitei în producerea acestui eveniment rutier.
Practic, ambele recursuri declarate împotriva sentinței penale nr. 249/_ a Judecătoriei G. au în vedere nereținerea de către judecătorul fondului a culpei comune a celor doi conducători auto implicați în eveniment, prima instanță reținând, din interpretarea coroborată a probelor administrate pe tot parcursul procesului penal, că revine inculpatului M. R. O. culpa exclusivă în producerea accidentului rutier descris mai sus, instanța validând starea de fapt reținută prin rechizitoriu.
Fără îndoială, în abordarea chestiunii în discuție, trebuie plecat de la dispozițiile legale incidente în speța de față, anume art. 45 al. 5 din OUG nr. 195/2002 conform căruia "depășirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depășit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția si s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreapta";, art. 152 al. 1 lit. k) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform căruia "(1) Se interzice depășirea vehiculelor: … k) în locul unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație"; și art. 54 al. 1 din OUG nr. 195/2002 conform căruia
"conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la traffic; (2) Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei";.
Concret, ceea ce se reproșează părții vătămate este faptul că, anterior efectuării manevrei spre stânga, deși a semnalizat din timp, aceasta nu s-ar fi asigurat corespunzător.
Pentru a stabili conduita părții vătămate și a aprecia asupra conformității acesteia cu prevederile legale menționate și în special cu dispozițiile art. 54 al.1 din OUG nr.195/2002, este necesar, în opinia noastră, să punctăm câteva elemente care au reieșit din materialul probator administrat pe tot parcursul procesului penal.
Astfel, aceasta se deplasa pe direcția G. -C. -N. și, ajungând pe raza localității Fundătura, într-un moment la care din sens opus nu circulau autovehicule, intenționa să intre în curtea imobilului cu numărul 217 în care se aflau mai multe persoane.
În acest sens, partea vătămată a semnalizat corespunzător și s-a încadrat lângă axul drumului, existând probe consistente, identificate de către judecătorul cauzei în sensul că aceasta a oprit înainte de efectuarea manevrei, concluzie pertinentă dacă avem în vedere diferența de nivel dintre suprafața carosabilă și curtea imobilului, ceea ce îngreuna efectuarea virajului spre stânga, fără ca autoturismul să fi fost oprit în prealabil, mai ales că porțile imobilului fiind închise, a fost necesar un anumit interval de timp pentru deschiderea lor.
Este de remarcat faptul că nu se contestă împrejurarea că partea vătămată a semnalizat corespunzător intenția de efectuare a manevrei spre stânga, relevantă fiind declarația martorului B.
I. el F., conducătorul autoturismului Dacia Logan", cu numărul de înmatriculare_, care circula în spatele autoturismului condus de partea vătămată și care a remarcat acest fapt, deși înaintea sa mai circula și autoturismul Volkswagen Passat" de culoare argintie, al cărui conducător auto a rămas neidentificat.
Oricum, este de reținut că partea vătămată a oprit, conducătorii autoturismelor din spatele său, observând intenția părții vătămate de a vira stânga, au încetinit considerabil, situație în care partea vătămată s-a simțit în siguranță pentru a efectua manevra de virare spre stânga, însă în momentul când a intrat pe contrasens, autoturismul său a fost izbit de autovehiculul condus de inculpat care se angajase într-o manevră de depășire interzisă, acesta fiind momentul în care s-a declanșat starea de pericol pentru participanții la trafic.
Credem că în condițiile date, partea vătămată s-a asigurat corespunzător, în sensul dispozițiilor art. 54 al. 1 din OUG nr. 195/2002, deoarece s-a angajat în efectuarea virajului spre stânga după ce a semnalizat, s-a încadrat lângă axul drumului, a oprit, conducătorii auto din spatele său au încetinit,
fără a putea să prevadă că un autoturism, cel mai probabil cu o viteză superioară celei admise în localitate, se va angaja brusc în depășirea pe partea stângă a coloanei formate, fapt ce rezultă din declarația martorului ocular B. I. el F. care descrie în declarația sa apariția intempestivă a autoturismului VW Sharan.
Se arată în motivele de recurs că inculpatul a fost constrâns să depășească două vehicule, respectiv Dacia Logan, condus de martorul B. și VW Passat, condus de partea vătămată, deoarece nu avea loc de revenire pe banda de lângă axul drumului, în condițiile în care, conform declarației martorului B., acesta se deplasa foarte încet în spatele autoturismului condus de partea vătămată.
În realitate, inculpatul s-a angajat în depășirea a cel puțin trei autoturisme (cinci dacă avem în vedere declarația martorului B. - fila 66 verso, care susține că în spatele său circulau cel puțin 2-3 mașini) care se deplasau încet, în coloană, ceea ce ar fi trebuit să îl avertizeze pe acesta asupra posibilității de efectuare a unei manevre de natura celei întreprinse de partea vătămată, un alt aspect important fiind acela că din sens opus nu circula nici un autoturism, astfel că susținerea referitoare la lipsa spațiului de revenire pe banda de deplasare este lipsită de orice relevanță.
Așadar, în ceea ce privește conduita părții vătămate socotim că aceasta s-a achitat de obligația de a se asigura corespunzător, impusă de prevederile art. 54 al. 1 din OUG nr. 195/2002, a inițiat manevra de viraj corect, starea de pericol fiind declanșată urmare a conduitei inculpatului.
Am arăta deja că acesta, în situația dată, având în vedere că, înainte sa rulau trei mașini cu viteză redusă, chiar acceptând că nu putea să observe că autoturismul condus de partea vătămată semnaliza stânga, trebuia fie să se abțină de la orice manevră de depășire, fie să depășească coloana pe partea dreaptă, deoarece în acest sens sunt dispozițiile legale iar spațiul existent îi permitea acest lucru.
Reținem totodată afirmațiile inculpatului din faza de urmărire penală în sensul că "se circula în coloană cu o viteză de circa de 60-70 km/h";.
În legătură cu viteza autoturismului condus de inculpat, pe de o parte, declarațiile martorilor audiați indică o viteză superioară celei admise în zona respectivă, pe de altă parte, într-adevăr, concluziile expertizelor efectuate sunt oarecum contradictorii, plecând de la premise diferite, însă în ceea ce ne privește, împărtășim punctul de vedere exprimat de judecătorul cauzei că viteza de circulație era superioară celei legale în localitate, raportându-ne la situația concretă a autoturismelor după impact, avariile produse celor două autoturisme, precum și urmele de frânare care au fost evidențiate în procesul verbal întocmit, deoarece dincolo de susținerile societății de asigurare în recurs, preluate din concluziile expertului Sopa, referitoare la culoarea pastei ori scrierea aplicată pe schiță, reținem că în procesul verbal întocmit de organele de poliție s-a consemnat existența a două urme de frânare de 12,5 m, în timp ce notațiile 6,20 m și 4,90 m privesc distanța până la stâlpul RENEL de la roțile de pe partea dreaptă a autoturismul condus de către inculpat. Mai mult, martorul B. a confirmat în fața judecătorului că " șoferul autoturismului VW Sharan a frânat și că personal, a văzut urmele de frânare.";
Aceasta în condițiile în care s-a susținut că autoturisme ca al inculpatului dotate cu ABS, nu produc urme de frânare, deși chiar expertul Varga a afirmat o atare posibilitate cu mențiunea că acestea ar fi discontinue.
Nu putem fi de acord cu cele reținute în raportul întocmit de acest expert, referitor la lipsa de culpă a inculpatului și la viteza redusă cu care acesta circula (de doar 48 km/h viteză inferioară chiar celei indicate de către inculpat), pentru considerentele expuse anterior, dar și pentru că susținerile sale, deși apreciate ca fiind deosebit de elocvente din perspectiva aplicației folosite, sunt contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în această cauză.
În legătură cu declarațiile martorilor, rude ale părți vătămate, despre care s-a susținut că ar fi subiective și drept urmare ar trebui înlăturate, nu putem împărtăși punctul de vedere exprimat, din planșele foto depuse la dosar reieșind posibilitatea practică a acestora de a observa ce anume se întâmpla pe stradă, mai ales că aceștia o așteptau pe partea vătămată, contradicțiile invocate vizând aspecte neesențiale sub aspectul stării de fapt reținute.
În privința martorului B. instanța de fond a cenzurat declarația sa, doar în privința aspectului referitor la oprirea de către partea vătămată a autoturismului, deși reținem că în faza de urmărire penală audiat fiind la o dată apropiată de cea a evenimentului rutier acesta a declarat că nu poate preciza în mod cert acest lucru, fără a exclude ferm o atare posibilitate.
Ca atare, pentru considerentele expuse, apreciem că starea de fapt a fost corect reținută, culpa inculpatului a fost pe deplin dovedită în timp ce în sarcina părții vătămate nu poate fi reținută vreo culpă, astfel după cum a stabilit și Judecătoria Gherla prin sentința penală nr. 502/2012.
În privința laturii civile, sub aspectul daunelor materiale acordate, tribunalul reține că acestea au fost dovedite cu înscrisuri până la concurența sumei de 469 lei iar în privința daunelor morale, considerăm că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a acestora, deoarece în urma accidentului suferit deși numărul de zile de îngrijiri medicale stabilit prin certificatul medico legal a fost redus, totuși partea vătămată s-a resimțit vreme mai îndelungată, ceea ce a influențat capacitatea sa de învățare și i-a restrâns opțiunile de petrecere a timpului liber, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați. Drept urmare, considerăm că nu se impune reindividualizarea daunelor acordate, acestea fiind corect stabilite.
Sintetizând, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. R. O.
împotriva sentinței penale nr.249/_ a Judecătoriei G. .
În temeiul art. 193 C.p.pen. va obliga pe inculpatul recurent să plătească părții vătămate R. D.
, dom. în G., str. C. nr. 4/B, ap. 43, jud. C. cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariul avocațial
În temeiul art. 192 al. 2 C.p.pen. va obliga pe inculpatul recurent să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 150 lei.
În același timp, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de asiguratorul Societatea de Asigurare Reasigurare Astra SA, prin Sucursala C. cu sediul în C. -N., str. Meteor nr. 53, jud.
împotriva sentinței penale nr.249/_ a Judecătoriei G. .
În temeiul art. 192 al. 2 C.p.pen. tribunalul va obliga asigurătorul să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 150 lei.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. R. O. , fiul lui G. și M.
, născut la_, dom. în C. -N., str. C. nr.22, ap. 43, jud. C. împotriva sentinței penale nr.249/_ a Judecătoriei G. .
Obligă pe inculpatul recurent să plătească părții vătămate R. D., dom. în G., str. C. nr. 4/B, ap. 43, jud. C. cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariul avocațial Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 150
lei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de asiguratorul Societatea de Asigurare Reasigurare
Astra SA, prin Sucursala C. cu sediul în C. -N., str. Meteor nr. 53, jud. C. împotriva sentinței penale nr.249/_ a Judecătoriei G. .
Obligă asigurătorul să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 150 lei. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
A. Ț.
M.
L.
S.
T.
GREFIER
T.
Red.A.Ț./C.B./2 ex. Jud. fond: G. I.
| ← Decizia penală nr. 342/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 1690/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
