Decizia penală nr. 203/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.203/R/2013
Ședința publică din 13 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. C., președinte secție
JUDECĂTORI: DP
V. G.
G.: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul F. R. împotriva sentinței penale nr.2203 din 10 octombrie 2012 a Judecătoriei B. -M., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul din 8 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, în dos. nr. 1728/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, i, alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Ilian Mircea, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs, practică judiciară și caracterizări cu privire la persoana inculpatului, solicitând a fi avute în vedere la pronunțarea soluției.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă sub minimul special, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.b și c C.pen. și art.76 C.pen., cu suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei conform art.81 C.pen. sau art.86/1 C.pen.
Susține că inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare pentru un prejudiciu de 2000 lei, integral recuperat. Instanța de fond a realizat o greșită aplicare a disp.art.72 C.pen. ignorând pericolul social efectiv al faptei comise și persoana inculpatului. La infracțiunile contra patrimoniului, cuantumul prejudiciului este definitoriu. În speță, este vorba de 2000 lei, astfel că nu se poate reține că fapta comisă de inculpat prezintă un grad sporit de pericol social. Nu a existat nicio premeditare, fiind vorba de un gest repentin, necugetat, inculpatul cedând tentației în momentul în care s-a deplasat pe lângă autoturismul părții vătămate.
Instanța trebuia să aibă în vedere și persoana inculpatului, care chiar dacă anterior a mai fost condamnat, după eliberarea din penitenciar și-a întemeiat o familie și au trecut 7 ani fără a mai avea vreo tangență cu legea penală. Solicită să se aibă în vedere la individualizarea pedepsei și starea precară de sănătate a inculpatului, acesta fiind diagnosticat cu o serie de afecțiuni cronice severe, conform actelor medicale depuse la dosar.
În mod greșit prima instanță nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, deoarece acesta a recunoscut și regretat comiterea faptei încă din faza de urmărire penală și a recuperat în integralitate prejudiciul cauzat. Prin urmare, se impunea reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.b și c C.pen.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, arată că nu există vreun impediment legal pentru suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei.
Condiția de la litera a), referitoare la limitele de pedeapsă, este îndeplinită atât în ceea ce privește art.81 C.pen., cât și în privința art.86/1 C.pen. fiind vorba de o pedeapsă de 3 ani. De asemenea, lit.b este îndeplinită, deoarece art.38 alin.2 prevede că nu se ține seama de condamnările în privința cărora s-a îndeplinit termenul de reabilitare, ori textul de lege se referă atât la reabilitarea judecătorească, cât și la cea de drept. Inculpatul a mai avut o condamnare de 3 ani închisoare, iar termenul de reabilitare este de 5 ani și 6 luni, fiind liberat din penitenciar la_ cu un rest de executat de 359 zile. Astfel, a fost îndeplinit termenul de reabilitare până la momentul pronunțării hotărârii de condamnare din prezenta cauză,_ . Practica judiciară a statuat că săvârșirea unei fapte penale nu are relevanță asupra împlinirii termenului de reabilitare, care se raportează exclusiv la condamnare. Cu privire la lit.c, apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție. Chiar dacă
inculpatul a mai fost condamnat, solicită să se aibă în vedere că în ultimii aproape 8 ani, a căutat să ducă un trai onest, și-a întemeiat o familie, a încetat să mai frecventeze anturajul avut anterior și s-a integrat în societate, nemaiavând vreo tangență cu activitatea infracțională.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că pedeapsa aplicată este pe măsura gravității faptei comise și stării de recidivă ce-l caracterizează, inculpatul fiind condamnat tot pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită ca instanța de recurs să fie mai indulgentă decât cea de la B. M. .
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 2203 din 10 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. -M. , a fost condamnat inculpatul F. R. , CNP 1.
, fiul lui I. și V., născut la data de_ în B. M., jud. Maramureș, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, recidivist, domiciliat în B. M., str. Gării, nr. 3A/4, jud. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și i, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 3201Cod procedură penală, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a teza II Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea de 24 de ore, din data de_ .
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune.
În temeiul art. 118 lit. b Cod penal a fost confiscat în favoarea statului corpul delict, înregistrat la poziția nr. 12/2012 în registrul de corpuri delicte al instanței, reprezentând o șapcă ce a aparținut inculpatului și s-a dispus distrugerea acesteia.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală s-a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 300 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în data de_, în jurul orei 1825, inculpatul F. R., în timp ce se deplasa pe strada Tudor Vladimirescu din B. M. cu intenția de a sustrage bunuri din autoturisme, a observat parcat autoturismul marca Toyota Corolla, cu numărul de înmatriculare MM - 13 - MED în dreptul imobilului cu numărul 11.
Inculpatul s-a apropiat de mașină și a observat că pe bancheta din față dreapta se află o poșetă de damă. În aceste împrejurări, inculpatul s-a plimbat de câteva ori pe lângă mașină și, după ce a constatat că nu poate fi observat de vreo persoană, s-a așezat cu spatele de portiera dreaptă față a mașinii, iar cu o piatră pe care a avut-o în mâna dreaptă, a spart geamul autoturismului, s-a aplecat în interior, de unde a sustras poșeta de damă, după care a fugit de la locul faptei.
Prejudiciul cauzat părții vătămate B. M. a fost în cuantum de 2.000 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză, însă pe parcursul procesului penal, inculpatul a despăgubit-o pe partea civilă, astfel cum rezultă din declarațiile notariale.
În drept, fapta inculpatului F. R. care, în data de_, pe timp de zi, din loc public și prin efracție a sustras o poșetă de damă ce conținea acte, carduri bancare și bani din autoturismul marca Toyota Corolla, în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și i, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Având în vedere dispozițiile art. 3201Cod procedură penală introdus prin Legea nr. 202/2010 și constatând că inculpatul la termenul din_ a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 3201al. 7 Cod procedură penală, astfel că l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
Primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa rezultantă de 3 ani
închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 689/_ în a Judecătoriei B. M., definitivă prin Decizia penală nr. 728/R/_ a Curții de Apel C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. A fost arestat la data de_ și liberat condiționat la data de_, rearestat la data de_, eliberat la data de _
, cu un rest de pedeapsă de 359 zile.
Cel de-al doilea termen al recidivei îl constituie fapta cercetată în prezentul dosar, care a fost comisă după împlinirea restului de pedeapsă rămas neexecutat. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, rezultând din împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, respectiv pe timp de zi, într-o zonă mai puțin circulată ( în zonă fiind construite locuințe individuale - P sau P+1), după o verificare prealabilă să nu fie observat, dând astfel dovadă de o îndrăzneală deosebită în
comiterea unor fapte antisociale.
De asemenea, s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind recidivist, cu numeroase condamnări anterioare pentru fapte similare, beneficiind până în prezent de 4 ori de avantajele liberării condiționate, însă niciuna din pedepsele anterioare nu a constituit un mijloc de reeducare a inculpatului și nu și-a atins scopul, acela de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, motiv pentru care deși inculpatul a recunoscut fapta și a despăgubit partea civilă, la individualizarea judiciară a pedepsei, nu s-au reținut circumstanțe atenuante.
S-a reținut și poziția oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, faptul că, inițial, în fața organelor de poliție, acesta nu a recunoscut fapta,
ca apoi în fața procurorului și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, să revină asupra declarațiilor inițiale și să recunoască fapta.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal inculpatul F.
R. .
În susținerea recursului acesta a criticat pedeapsa aplicată de 3 ani
închisoare pentru că de 7 ani nu a mai comis fapte penale, a recuperat în totalitate prejudiciul, a recunoscut fapta, are un minor în întreținere și lucrează în construcții.
În memoriul scris, depus la dosar, a învederat că nu a planificat comiterea faptei, ci deplasându-se pe lângă autoturismul părții civile a cedat tentației și a sustras poșeta acesteia.
A precizat că are o situație medicală dificilă, suferind de afecțiuni care s-au cronicizat.
A mai criticat că prima instanță a omis să rețină circumstanțe atenuante prev. de 74 slin.1 lit. b și c C. pen. mai ales că a recuperat prejudiciul.
A mai susținut că executarea pedepsei putea fi suspendată sub supraveghere deoarece a fost eliberat din penitenciar în 25 octombrie 2005 cu un rest neexecutat de 359 zile, apreciind că a fost îndeplinit termenul de reabilitare până la momentul pronunțări hotărârii din prezenta cauză, 10 octombrie 2012.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum prevede art.3856alin. 3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
În mod temeinic prima instanța a reținut starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăriri penale pe care inculpatul și le-a însușit (f.12 fond), probe din care rezultă că în data de 10 aprilie 2012, ora 18,25 în timp ce se deplasa pe str. Tudor Vladimirescu din B. -M. cu intenția de a sustrage bunuri din autoturisme, observând într-un autoturism marca Toyota Corolla o poșetă pe bancheta din față, s-a așezat cu spatele pe portiera dreaptă, iar cu o piatră a spart geamul, s-a aplecat în interior, a luat poșeta și a fugit.
Justificat s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1. art. 209 alin. 1 lit. e și i, alin.2 lit. b C. pen.
Individualizarea pedepsei de 3 ani închisoare a avut loc cu luarea în considerare a aspectelor personale invocate în recurs de către inculpat referitoare la recuperarea prejudiciului, recunoașterea în cele din urmă a faptei, încadrarea în muncă și existența unui minor în întreținere dovadă că pedeapsa a fost orientată spre limita minimă.
Motivația inculpatului legată de comiterea faptei datorită lipsurilor financiare și a nerezistenței la tentația de a sustrage bunuri a fost reflectată în gradul de pericol social concret al faptei stabilit de către prima instanță însă nu este apt să ducă la o reducere mai mare a pedepsei, fiindcă motivul comiterii faptei nu are o pondere ridicată printre criteriile speciale și generale de individualizare ale pedepsei prev. de art. 72 C. pen.
Circumstanțele atenuante invocate, art. 74 alin.1 lit. b și c C. pen. nu pot fi reținute în favoarea recurentului deoarece nu a recunoscut fapta de la începutul urmăriri penale, ci doar după ce a fost recunoscut după fotografie de către un martor (f.29) care l-a observat din locuința sa(f.44).
Împrejurarea că inculpatul a plătit 1.000 lei părții civile după ce a fost trimis în judecată nu denotă stăruința sa depusă pentru a înlătura paguba pricinuită acesteia.
Curtea apreciază că suspendarea sub supraveghere nu se poate dispune în cauză deoarece nu se poate concluziona așa cum prevede art. 861alin.1 lit. c
C. pen. pe baza datelor persoanei inculpatului și a comportamentului său că pronunțarea hotărârii constituie un avertisment și că nu va mai săvârși infracțiuni.
Astfel, susținerea că de 7 ani nu a mai comis fapte penale este contrazisă de fișa cazier din care rezultă că a fost scos de sub urmărire penală de două ori pentru fapte penale.
În același timp, nu poate fi omis faptul că inculpatul era pregătit pentru comiterea unor infracțiuni de sustragere de bunuri din autoturisme, având în portbagajul mașinii sale diverse scule apte în acest scop, chei de autoturisme și mănuși (f.35).
Așa fiind, în baza art. 38515pct.1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. R. împotriva sentinței penale nr. 2203 din 10 octombrie 2012 a Judecătoriei B. M. .
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din 11 aprilie 2012.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av.
C. Manuela.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 februarie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | , | ||||
V. | C. D. | P. | V. | G. D. | S. |
Red. C.V./dact. V.R.
2 ex./_
J. . fond. M. C. S.
| ← Decizia penală nr. 970/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 150/2013. Furt calificat → |
|---|
