Decizia penală nr. 206/2013. Infractiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008)
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.206/R/2013
Ședința publică din 13 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. | C. | , președinte secție |
JUDECĂTORI: D. | P. | |
V. | G. | |
GREFIER: D. | S. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul A. R. împotriva sentinței penale nr.1882 din 06 decembrie 2012 a Judecătoriei Bistrița, acesta fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor silvice, prev.de art.110 alin.1 lit.b din Legea 46/2008 cu aplic.art.37 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.B. Maxim, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită
făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul aplicării unei sancțiuni neprivative de libertate, având în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar prejudiciul cauzat nu este într-un cuantum ridicat. De asemenea, în baza art.118 lit.b C.pen. instanța de fond a dispus confiscarea atelajului și a calului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii silvice. Art.118 alin.6 C.pen. permite instanței ca atunci când bunul este folosit pentru asigurarea existenței inculpatului și a familiei sale și pentru traiul zilnic, să nu dispună măsura confiscării speciale. Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 1 an, a fost obligat la despăgubiri civile către părțile civile și la cheltuieli judiciare în favoarea statului și i s-au confiscat atelajul și calul, astfel că atunci când va fi pus în libertate nu va avea mijloacele necesare de a-și asigura existența. Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
C U R T E A
Prin sentința penal[ nr.1882 din 06 decembrie 2012pronuntată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, a fost condamnat inculpatul A. R., fiul lui R. -N. și M., născut la data de_ în Livezile, jud. Bistrița- Năsăud, cetățean român, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în Bistrița, cartier S., nr. 51, jud. Bistrița-Năsăud, recidivist, CNP 1., pentru comiterea infracțiunii de furt de arbori, prev. de art. 110 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 37 lit. b C. penal, la pedeapsa de:
- 1 an închisoare.
În baza art. 71 C. penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C. penal pentru toată durata executării pedepsei.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 C. pr. pen.a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile astfel:
155,55 lei părții civile P. comunei M. ;
264,39 lei părții civile P. comunei B. de J. ;
125,50 lei părții civile C. U. D. .
În baza art. 118 alin. 1 lit. b C. penal s-a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale a atelajului și a calului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii silvice.
În temeiul art. 191 C. pr. penală inculpatul a fost obligat să plătească suma de 700 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că fapta inculpatului A.
R. de a sustrage în perioada_ -_, în mod repetat, material lemnos, din pădurile aparținând Primăriei C. M., P. C. B. de
J. și C. ui U. D., a căror valoare, pentru fiecare act în parte, s- a situat sub limita infracționala, dar prejudiciul total cauzat a depășit de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt de arbori prev. de art. 110 alin.
1 li .t b din Legea 46/2008, cu aplic, art.37 lit. b C. penal, pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 110 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul a recunoscut o parte din actele materiale săvârșite fiind recidivist postexecutoriu raportat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin SP nr. 707/_ a Judecătoriei Bistrița; acesta a fost condamnat anterior pentru mai multe fapte de furt și tăiere ilegală de arbori.
Instanța a apreciat că față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite și de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, se impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. penal. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 71
C. penal a dispus, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către inculpat exclusiv a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. penal, pe perioada executării pedepsei.
Executarea efectivă a pedepsei în penitenciar se impune, în primul rând, prin prisma dispozițiile legale imperative în materie, dar și în vederea realizării scopului pedepsei, respectiv formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială.
În privința laturii civile,constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale instanța a dispus, în temeiul art. 14 rap. la art. 346 C .pr. pen,. obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, reprezentând contravaloarea totală a prejudiciului cauzat, rămas nerecuperat prin faptele reținute în sarcina acestuia.
Având în vedere faptul că inculpatul a utilizat la comiterea infracțiunilor un atelaj proprietate personală, conform prevederilor art. 118 alin. 4 C. penal instanța a luat față de acesta măsura de siguranță a confiscării speciale a atelajului și a calului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii silvice.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal inculpatul
A. R. .
În susținerea recursului a criticat sentința pe motiv că trebuia să-i fie aplicată o sancțiune neprivativă de liberate pentru că a recunoscut comiterea faptei, iar prejudiciul nu este ridicat. S-a mai arătat că nu se justifică măsura confiscării atelajului și a calului inculpatului, pe motiv că acestea erau folosite pentru asigurarea existenței zilnice a familiei sale, astfel încât măsura putea să nu fie dispusă.
În memoriul scris depus la dosar recurentul personal a precizat că dintre toate acuzațiile care i se aduc la unele dintre infracțiuni doar a trecut cu căruța prin zonă dar nu a sustras nici un lemn. A precizat că atunci când a fost surprins a recunoscut fapta însă dorea să ducă lemnele la cei 7 copii minori ai săi.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum prevede art.3856alin. 3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt pe baza probelor administrate, în special a declarație de recunoaștere parțială a faptelor (f. 14), a celor doi martori pădurari (f. 22, f.48), precum și a
martorilor oculari (f. 90) sau a martorului asistent la reconstituire (f.91) care a auzit când inculpatul a recunoscut faptele.
Astfel, justificat s-a reținut că în 29 august 2010, 6 octombrie 2010, 24
noiembrie 2010, 7 decembrie 2010, 7 ianuarie 2011 și 2 iulie 2011 inculpatul folosindu-se de un atelaj tractat de un cal a sustras fie din pădurea Primăriei
B. de J., fie din cea a Primăriei M. ori din pădurea C. ui U.
D., material lemnos din speciile gorun, fag, stejar sau salcâm.
Inculpatul nu a recunoscut decât atunci când a fost surprins cu lemnele sustrase pe atelaj, fără ar recunoaște atunci când a fugit și a descărcat atelajul sau când nu s-au ridicat lemnele de la el. De fiecare dată însă procesele - verbale întocmite, de către pădurar sau de către organele de politie au fost atestate de către martorii oculari.
La individualizarea pedepsei de un an închisoare aplicată recurentului pentru infracțiunea de furt de arbori, prev. de art. 110 alin.1 lit. b din Legea nr.46/2008 au fost avute în vedere gradul de pericol concret social ridicat al faptelor comise, precum și datele ce caracterizează persoana acestuia, respectiv că a recunoscut parțial faptele însă are mai multe condamnări anterioare de același gen, fiind cunoscut ca ocupându-se cu tăiatul ilegal de arbori.
Într-adevăr, având în vedere că inculpatul a tăiat arbori pe o zonă extinsă, din mai multe păduri, că are 14 condamnări (f.74 d.u.p.) majoritatea pentru fapt similare este evident că îndreptarea sa nu poate fi atinsă prin aplicarea unei pedepse mai mici sau prin aplicarea unei sancțiuni neprivative de libertate.
Invocarea de către inculpat a celor 7 minori pe care îi are în grijă nu este de natură să atragă diminuarea răspunderii sale penale deoarece constituie o împrejurare preexistentă comiterii faptelor, fiind chiar motivația acestuia de a sustrage arbori și a-i vinde.
De asemenea, nici celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului nu justifică aplicarea altei pedepse acesta fiind cunoscut în comunitate drept scandalagiu (f.64)
Critica referitoare la confiscarea în baza art. 118 alin.1 lit. b C. pen. a atelajului și a calului este nefondată deoarece, într-adevăr, au fost folosite la asigurarea celor necesare traiului însă prin comiterea acestor infracțiuni
Așa fiind, în baza art. 38515pct.1 lit. b C. pr. pen. Văzând și disp. art. 192 alin.2 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. R. împotriva sentinței penale nr. 1882 din 6 decembrie 2012 a Judecătoriei Bistrița.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat B. Maxim.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 februarie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
V. | C. D. | P. | V. | G. DS |
Red.C.V./dact.V.R.
2 ex. _
Jud.fond:A. C. S.
| ← Decizia penală nr. 671/2013. Infractiuni la regimul silvic... | Decizia penală nr. 745/2013. Infractiuni la regimul silvic... → |
|---|
