Decizia penală nr. 671/2013. Infractiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 671/R/2013
Ședința publică din 16 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B., judecător JUDECĂTORI: A. D. L.
: M. R.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ȘIMLEU S. împotriva sentinței penale nr. 24 din data de 20 februarie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Ș. S., privind pe inculpatul E. A. - G., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ș. - S., dat în dosar nr. 604/P/2010 pentru comiterea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă pentru inculpatul
E. A. - G. apărător desemnat din oficiu, avocat Mihai Mircea, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 11 ), lipsă fiind inculpatul E. A.
- G. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ș. S., nelegalitatea vizând problema de drept a inaplicabilității art. 3201Cod procedură penală în condițiile aplicării de către instanță a disp. art. 181din Codul penal. În acest sens invocă practica Înaltei Curți de C. și Justiție, iar raportat la critica de netemeinicie ce vizează faptul că în mod greșit s-a aplicat art. 181Cod penal, consideră că aceste dispoziții legale se pot aplica, având în vedere modul de comitere a faptei, faptul că cea mai mare parte a prejudiciului a fost recuperat, precum și că inculpatul nu are antecedente penale.
Apărătorul din oficiu al inculpatului E. A. - G., solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de către Parchet. În raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei, de starea de eroare avută în considerare de către instanță, de atitudinea de regret a faptei și lipsa antecedentelor penale susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Apreciază că interpretarea art. 3201Cod procedură penală a suscitat și suscită în continuare numeroase interpretări, excepțiile de neconstituționalitate în cauză soluționate până în prezent nefiind de natură a lămuri modul de aplicare a acestui articol. Astfel, instanțele s-au pronunțat în mod diferit, Curtea de A. București și Înalta Curte de Casație și Justiției având în prezent o practică neunitară.
Evidențiază că în ipoteza admiterii recursului pentru motivele invocate s-ar crea interpretarea că admiterea cererii de aplicare a art. 3201Cod procedură penală conduce automat la o hotărâre de condamnare, respectiv la o situație mult mai grea inculpatului decât în cazul în care acesta nu ar recunoaște săvârșirea faptei. În acest sens, arată că este imposibilă o motivare a respingerii cererii de aplicare a procedurii prev. de art. 3201Cod procedură penală pe motiv de achitare, fără ca judecătorul să se antepronunțe în cauză, aspect care a fost
invocat în numeroase hotărâri.
De asemenea, consideră că, din modul de redactare al alineatului 7 al art. 3201Cod procedură penală rezultă că instanța pronunță condamnarea dacă sunt probe și temeiuri de condamnare, în caz contrar putându-se adopta și alte soluții. Susține că, în speță, nu i se poate refuza inculpatului dreptul la achitare motivat de faptul că a recunoscut fapta și a solicitat judecarea în procedură simplificată, sens în care invocă următoarele hotărâri pronunțate, cu titlu de practică unitară, respectiv deciziile Curții de A. București nr. 476/2012, nr. 725/2012, nr. 1448/R/2012, nr. 907/2012, nr. 417/2012, precum și deciziile Curții de A. Constanța nr. 489/P/2011, nr. 629/P/2012, Decizia nr.
510/R/2012 a Curții de A. C. ș.a.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.24 din_ pronunțată de Judecătoria Șimleul Silvaniei în dosarul nr._, în baza art. 11 pct. 2 lit. a. Cod procedură penală raportat la art. 10 al. 1 lit. b1Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului E. A. -G., pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c Legea 46/2008.
In baza art.91 lit.c. Cod penal s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.
A fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de C. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând prejudiciu nerecuperat.
S-a constatat recuperat restul prejudiciului în cuantum de 4076,694 lei.
In baza art.192 al.1 pct.2 lit.a.Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 750 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului din oficiu av.P. M., în sumă de 200 lei a fost avansat din fondurile MJLC. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de_ inculpatul E. A. -G. s-a deplasat în locul numit "Râturi"; care aparține de cantonul 18 Bilghez și a tăiat de pe picior un număr de 14 arbori nemarcați din specia " gorun"; și "cer";, diametrul la cioată fiind între 37 cm - 51 cm având convingerea că taie arborii de pe proprietatea bunicii sale. Acesta este motivul pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea
infracțiunii de furt de arbori.
Inculpatul a tăiat și fasonat materialul lemnos, după care cu ajutorul martorului P. I., proprietar al unui tractor forestier, a transportat materialul lemnos pe o pășune din apropiere.
Inculpatul a încărcat materialul lemnos în camionul aparținând martorului Galea V. -G. și l-a transportat în localitatea Ș. S. după care a vândut materialul lemnos martorului Fogolyan Istvan primind în schimb suma de 2 500 lei.
Din cercetările efectuate, a rezultat faptul că pădurea de unde au fost tăiați și sustrași arborii aparține C. ui C., valoarea arborilor fiind de 4276,694 lei.
Inculpatul a arătat că a avut convingerea că materialul lemnos aparține de pădurea bunicii sale. Din declarația martorului B. I. rezultă că mama inculpatului a moștenit o parcelă de pădure, situată în apropierea parcelei din care inculpatul a tăiat cele 14 fire arbori nemarcați din specia " gorun"; și "cer";.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă:declarații inculpat (f. 10, 13-14,31 ); declarații parte civilă (f. 11, 34);declarații martori (f.15-16, 17-18, 20, 21, 22, 23-24, 25, 26);fișa de calcul O.
S. "M. "; Ș. S. (f.7); proces verbal de măsurare la cioată (f. 8 );
Instanța a apreciat că, chiar dacă este dovedită fapta inculpatului de a tăia ilegal material lemnos în data de_, din pădurea aparținând părții vătămate C. ui C., totuși dat fiind faptul că prejudiciul cauzat C. ui a fost aproape integral recuperat, având în vedere și persoana inculpatului care nu a mai avut conflict cu legea penală, eroarea în care s-a aflat crezând că taie arbori din pădurea bunicii sale, atitudinea sa de regret, preocuparea de a repara consecințele faptelor sale, conținutul concret al infracțiunii, instanța apreciază că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Din coroborarea probelor administrate rezultă că paguba s-a produs C. ui C., pădurea de unde s-au tăiat arborii aparținând acesteia.
Pe parcursul procesului, inculpatul a dat dovada de regret și a încercat să repare prejudiciul creat părții civile, achitându-l în mare parte, astfel că a mai rămas de achitat suma de 200 lei. De altfel, reprezentantul C. ui, în ședință publică, a declarat că nu dorește condamnarea inculpatului.
Instanța a apreciat că procesul penal pornit ca urmare a săvârșirii faptei de către inculpat a avut un impact puternic asupra inculpatului care nu va mai fi tentat pe viitor să comită astfel de fapte.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a. Cod procedură penală raportat la art. 10 al.1 lit. b1Cod procedură penală a fost dispusă achitarea inculpatului E. A. -G. pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c Legea 46/2008.
In baza art.91 lit.c. Cod penal s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.
A fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de C. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând prejudiciu nerecuperat.
S-a constatat recuperat restul prejudiciului în cuantum de 4076,694 lei.
In baza art.192 al.1 pct.2 lit.a.Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 750 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului din oficiu av.P. M., în sumă de 200 lei a fost avansat din fondurile MJLC.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ș. S., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ș. S. a învederat faptul că hotărârea este nelegală în primul rând datorită faptului că în procedura simplificată prevăzută de art.320 ind.1 C.p.p., atâta vreme cât inculpatul își recunoaște vinovăția nu se poate pronunța o soluție de achitare. Apoi, fapta comisă de inculpat prezintă caracteristicile unei infracțiuni de un pericol social relativ ridicat, inculpatul tăind un număr mare de arbori nemarcați, și anume 14, de diametre între 37-51 cm.
În ședința publică din_, reprezenta Parchetului nu a mai susținut motivele de recurs expuse în scris.
Prin coroborarea probelor administrate în cauză cu declarațiile de recunoaștere a comiterii faptei, date de inculpat în condițiile art.320 ind.1 C.p.p., instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea.
Se constată, astfel că, în data de_ inculpatul E. A. -G. s-a deplasat în locul numit "Râturi"; care aparține de cantonul 18 Bilghez și a tăiat de pe picior un număr de 14 arbori nemarcați din specia " gorun"; și "cer";, diametrul la cioată fiind între 37 cm - 51 cm având convingerea că taie arborii de pe proprietatea bunicii sale. Acesta este motivul pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori.
Inculpatul a tăiat și fasonat materialul lemnos, după care cu ajutorul martorului P. I., proprietar al unui tractor forestier, a transportat materialul lemnos pe o pășune din apropiere.
Inculpatul a încărcat materialul lemnos în camionul aparținând martorului Galea V. -G. și l-a transportat în localitatea Ș. S. după care a vândut materialul lemnos martorului Fogolyan Istvan primind în schimb suma de 2 500 lei.
Din cercetările efectuate, a rezultat faptul că pădurea de unde au fost tăiați și sustrași arborii aparține C. ui C., valoarea arborilor fiind de 4276,694 lei.
Inculpatul a arătat că a avut convingerea că materialul lemnos aparține de pădurea bunicii sale. Din declarația martorului B. I. rezultă că mama inculpatului a moștenit o parcelă de pădure, situată în apropierea parcelei din care inculpatul a tăiat cele 14 fire arbori nemarcați din specia " gorun"; și "cer.
Raportat la împrejurările de fapt reținute mai sus, precum și la procedura simplificată aplicată în cauză, considerăm că, în speță se poate dispune o soluție de achitare în baza art.18 ind.1 C.p., prin aprecierea faptei comise și recunoscute de către inculpat ca fiind în mod vădit lipsită de importanță chiar dacă s-a dat aplicare art.320 ind.1 C.p.p.
De altfel apreciem că nu există nicio contradicție în acest sens întrucât, textul de lege astfel cum a fost modificat prin OUG 121/2011 impune o cercetare judecătorească, ca urmare a respingerii cererii de judecată în procedura accelerată în cazul în care se constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Ori, în speță fapta există, a fost săvârșită de inculpat, dar raportat la actele deja administrate, la modul și mijloacele de comitere a fapte reținute, precum și de persoana inculpatului se apreciază că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Conchizând, în speță sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.18 ind.1
C.p.p. atât raportat la circumstanțele reale ale faptei expuse mai sus, cât și la cele personale ale inculpatului, care a recunoscut și regretat sincer comiterea faptei, începând despăgubirea părții civile și achitând în mare parte prejudiciul cauzat.
Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Mihai Mircea.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ȘIMLEU S. împotriva sentinței penale nr. 24 din 20 februarie 2013 a Judecătoriei Ș. S. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Mihai Mircea.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 mai 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. B. | A. | D. | L. | M. R. |
GREFIER
L. A. S.
Red.M.R./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.M. D.
| ← Decizia penală nr. 1322/2013. Infractiuni la regimul silvic... | Decizia penală nr. 206/2013. Infractiuni la regimul silvic... → |
|---|
