Decizia penală nr. 217/2013. Cerere de reabilitare
| Comentarii |
|
cod operator 2618
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 217/R
Ședința publică din 10 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALB C. VIOLETA - judecător
JUDECĂTORI: S. L. RAMONA M.
RUS A. C. - vicepreședintele T. ui
M.
GREFIER: M. EVA
Ministerul Public reprezentat prin procuror: B. L.
din cadrul P. ui de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI împotriva sentinței penale nr. 232 din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect reabilitare.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 3 septembrie 2013, susținerile și concluziile reprezentantei parchetului fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea soluției s-a amânat la data de azi când, în urma deliberării, s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului se constată următoarele:
Prin sentința penală nr.232 din 11 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a admis cererea de reabilitare de drept specială formulată de petentul Râșco V. în privința condamnărilor dispuse prin sentințele penale nr. 3 din_ (dosar nr. 1253/2006), nr. 548/_ (dosar nr. 2071/2006), nr. 193 din_ (dosar nr.
625/2006) și nr. 57/_ (dosar nr._ de Judecătoria Sighetu Marmației.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 57 din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ (rămasă definitivă la data de_ ), petentul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de șase luni, cu aplicarea art. 81 cod penal, pentru săvârșirea, în noaptea de 21-22 aprilie 2006, a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prevăzute de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195-2002, cu modificările ulterioare.
Prin sentința penală nr. 548 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 4 decembrie 2006 (în dosar nr._, nr. format vechi 2071-2006), rămasă definitivă la data de_, petentul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de cinci luni, cu aplicarea art. 81 cod penal, pentru săvârșirea, în data de 27 februarie 2006, a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prevăzute de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195-2002, cu modificările ulterioare.
Prin sentința penală nr. 3 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 11 ianuarie 2007 (în dosar nr._, nr. format vechi 1253-2006), rămasă definitivă la data de_, petentul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de două luni, cu aplicarea art. 81 cod penal, pentru săvârșirea, în data de 28 ianuarie 2006, a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prevăzute de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195-2002, cu modificările ulterioare.
De asemenea, instanța constată că prin sentința penală nr. 193 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 3 mai 2007 (în dosar nr._ ), rămasă definitivă la data de 29 MAI 2007 petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 cod penal, pentru săvârșirea, în data de 3 februarie 2006, a concursului de infracțiuni format din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prevăzute de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195-2002, cu modificările ulterioare și respectiv din infracțiunea de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției ori a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei prevăzute de art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195-2002, cu modificările ulterioare.
Se observă din analiza condamnărilor mai sus indicate, că infracțiunile comise de inculpat întrunesc condițiile pluralității infracționale ce îmbracă forma concursului real, în contextul în care, data săvârșirii faptelor este anterioară rămânerii definitive a sentințelor penale în precedent menționate.
Este de remarcat că ultima condamnare constând în aplicarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 cod penal, s-a dispus prin sentința penală nr. 193 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 3 mai 2007 (în dosar nr._ ).
Referitor la cadrul legal aplicabil în materie, se impune analiza condițiilor vizate de art. 86 cod penal.
Conform prevederilor art. 86 cod penal, dacă condamnatul nu a săvârșit în termenul din nou o infracțiune înlăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 83 și art. 84, el este reabilitat de drept.
Fișa de cazier judiciar face însă referire la punerea în mișcare a acțiunii penale la data de_ în dosarul nr. 854-P-2011 a P. ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice și vătămare corporală, lovire, prevăzute de art. 321 alin. 1 cod penal, art. 181 alin. 1, art. 180 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 37 litera a, art. 33 litera a, b cod penal.
Nu este lipsită de relevanță juridică constatarea conform căreia, punerea în mișcare a acțiunii penale, s-a realizat după expirarea termenului de încercare de trei ani, calculat de la data râmânerii definitive a sentinței penale nr. 193 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 3 mai 2007.
Problema care se ridică în cauza dedusă judecății este de a se stabili în ce măsură punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a petentului, ulterior termenului de încercare, dar pentru infracțiuni considerate a fi săvârșite în cursul termenului de încercare, împiedică aplicabilitatea prevederilor art. 86 cod penal.
Dispozițiile art. 134 cod penal stipulează că reabilitarea persoanei fizice are loc de drept în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depășește un an, dacă în decurs de trei ani, condamnatul nu a săvârșit nicio altă infracțiune.
Soluția de suspendare a examinării cererii de reabilitare, în baza art. 500 cod procedură penală nu poate fi primită, folosind cel puțin un argument de text. Dispozițiile art. 500 cod procedură penală, se aplică în cadrul procedurii reabilitării judecătorești, acesta fiind și titlul Cap. III al Titlului IV intitulat procedură speciale.
În speță instanța nu a fost învestită cu judecarea unei cereri vizând reabilitarea judecătorescă, astfel încât a da aplicabilitate art. 500 echivalează cu pronunțarea asupra unui lucru care nu s-a cerut.
Instanța a apreciat că, în cauzele având ca obiect reabilitarea de drept nu este permisă suspendarea cererii, normele de procedură fiind de strictă interpretare.
Dacă intenția legiuitorului ar fi fost de aplicabilitate a instituției suspendării cererii și în ipoteza reabilitării de drept, nimic nu l-ar fi împiedicat să consacre în mod expres această soluție.
Pe de altă parte, reabilitarea de drept decurge din lege, ea operând ope legis, iar hotărârea judecătorească pronunțată are caracter constatator și nu constitutiv de drepturi, situație în care se obține automat și fără angajarea unei proceduri speciale, fiind acordată de legiuitor prin lege.
Mai mult, înscrierea din extrasul de cazier judiciar privește formularea unei învinuiri, aceasta fiind o notare provizorie, din perspectiva prevederilor art. 10 din Legea nr. 290-2004 privind cazierul judiciar.
Notarea din cazierul judiciar nu poate reprezenta un impediment în admiterea cererii de reabilitare, către această concluzie conducând prevederile art. 5 indice 2 cod procedură penală, conform cărora, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
Din interpretarea art. 134 cod penal și respectiv art. 5 indice 2 cod procedură penală, a rezultat că se necesită pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare care să ateste cu putere de lucru judecat că s-a săvârșit o infracțiune de către condamnat, hotărâre inexistentă în speță.
Nu întâmplătoare este întrebuințarea de către legiuitor a sintagmei de infracțiune (și nu de faptă penală), cunoscut fiind că numai o instanță judecătorească, printr-o hotărâre judecătorească definitivă poate stabili, conform art. 17 cod penal, dacă fapta constituie infracțiune, respectiv dacă sunt întrunite în mod cumulativ condițiile privitoare la pericol social, vinovăție și prevederea în legea penală.
Se poate astfel afirma că o persoană a comis o infracțiune numai după ce instanța judecătorească stabilește printr-o hotărâre definitivă faptul că fapta prezintă pericol social, că a fost săvârșită cu vinovăție și că este prevăzută de legea penală.
A reține săvârșirea unei infracțiuni în lipsa unei hotărâri definitive de condamnare, echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție.
Față de argumentele de fapt și de drept în precedent expuse, instanța a apreciat că cererea de reabilitare formulată de petentul R. V. este întemeiată, urmând a o admite.
În baza art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia.
Împotriva sentinței penale nr. 232 din 11 aprilie 2013 a Judecătoriei S.
M. a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a constatat că în privința condamnărilor suferite de inculpat s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor potrivit art. 81 Cod penal. La termenul de judecată din_ s-a solicitat de către procurorul de ședință ca în baza art. 500 din C.pr.pen. să se dispună suspendarea examinării cererii având în vedere faptul că față de condamnat fusese pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea altor infracțiuni, însă instanța de judecată a respins această solicitare motivată cu argumentul că nu a fost investită cu judecarea unei cereri de reabilitare judecătorească ci cu constatarea intervenirii reabilității de drept în sensul prev.art. 86 Cod penal. S-a apreciat că în mod greșit nu s-a dat eficiență
disp.art. 500 C.pr.pen. ținând seama de împrejurarea că infracțiunile pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de condamnat în dosarul nr. 854/P/2011 al P. ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației au constituit obiectul sesizării instanței prin rechizitoriu înregistrat sub nr._ a Judecătoriei S. M., cauză în care nu se pronunțase o hotărâre definitivă. Prin admiterea cererii de reabilitare s-ar fi creat premisele unui paradox judiciar în sensul că efectele reabilității avute în vedere de disp.art. 33 Cod penal se pot produce potrivit art. 86 C.pen. doar în situația în care condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate în baza art. 83 și 84 C.pen. Verificarea îndeplinirii acestor condiții nu este posibilă până la soluționarea definitivă a cauzei în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Potrivit art.
11 din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar se notează în mod provizoriu în evidență, până la soluționarea definitivă a cauzei, iar potrivit art. 15 al.1 lit.b persoanele fizice înscrise în cazierul judiciar se scot din evidență dacă a intervenit reabilitarea judecătorească sau de drept.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor și materialului din dosarul cauzei, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 57 din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ (rămasă definitivă la data de_ ), intimatul- petent a fost condamnat la pedeapsa închisorii de șase luni, cu aplicarea art. 81 cod penal, pentru săvârșirea, în noaptea de 21-22 aprilie 2006, a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prevăzute de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195-2002, cu modificările ulterioare.
Prin sentința penală nr. 548 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 4 decembrie 2006 (în dosar nr._, nr. format vechi 2071-2006), rămasă definitivă la data de_, intimatul-petent a fost condamnat la pedeapsa închisorii de cinci luni, cu aplicarea art. 81 cod penal, pentru săvârșirea, în data de 27 februarie 2006, a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prevăzute de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195-2002, cu modificările ulterioare.
Prin sentința penală nr. 3 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 11 ianuarie 2007 (în dosar nr._, nr. format vechi 1253-2006), rămasă definitivă la data de_, intimatul-petent a fost condamnat la pedeapsa închisorii de două luni, cu aplicarea art. 81 cod penal, pentru săvârșirea, în data de 28 ianuarie 2006, a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prevăzute de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195-2002, cu modificările ulterioare.
De asemenea, instanța constată că prin sentința penală nr. 193 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 3 mai 2007 (în dosar nr._ ), rămasă definitivă la data de 29 mai 2007 intimatul-petent a fost condamnat la
pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 cod penal, pentru săvârșirea, în data de 3 februarie 2006, a concursului de infracțiuni format din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prevăzute de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195-2002, cu modificările ulterioare și respectiv din infracțiunea de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției ori a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei prevăzute de art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195-2002, cu modificările ulterioare.
Conform prev.art. 86 Cod penal, dacă condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 83 și 84 Cod penal, el este reabilitat de drept.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că la data de_, în dosarul nr. 854/P/2011 al P. ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației s-a pus în mișcare acțiunea penală față de intimatul-petent pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice și vătămare corporală, lovire prev.de art. 321 alin.1 Cod penal, art. 181 alin.1, art. 180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 37lit.a și art. 33 lit.a,b Cod penal, însă înscrierea în cazierul judiciar privește formularea unei învinuiri aceasta fiind o notare provizorie din perspectiva prev.art. 10 din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar.
Prevederile art. 134 Cod penal stipulează că reabilitarea persoanei fizice are loc de drept în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii ce nu depășește un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune. Cerințele prevăzute de lege pentru reabilitarea de drept sunt îndeplinite, astfel că solicitarea P. ui nu poate fi primită. Instanța nu trebuie să analizeze anumite condiții, ci doar să constate existența unei anumite situații, în speță, a reabilitării de drept. In plus, suspendarea cerută de parchet nu se impune întrucât petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar reabilitarea de drept este de la lege, de această instituție urmând să beneficieze și acesta.
În consecință, reținând că în mod întemeiat instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 Cod penal și a admis cererea de reabilitare de drept formulată de intimatul-petent, tribunalul, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentinței penale nr. 232 din_ a Judecătoriei S. M., pe care o va menține.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentinței penale nr. 232/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Alb C. Violeta S. L. Ramona M. Rus A. C. M. Eva
Red.S.L.R../T.red.E.M._ /2 ex.
J. ecător la fond: C. M.
Tribunalul Maramureș cod operator 2618 Secția Penală Copie - Minuta:
Dosar nr._ D.P. nr. 217/R/_
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentinței penale nr. 232/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte J. ecători
- pt.conformitate-
| ← Sentința penală nr. 282/2013. Cerere de reabilitare | Decizia penală nr. 507/2013. Cerere de reabilitare → |
|---|
