Decizia penală nr. 228/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 228/R/2013
Ședința publică de la 07 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE R. M.
Judecător L. F. Judecător L. -A. C. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul recurent M.
D. C. împotriva încheierii fără număr din data de_ a Judecătoriei Turda, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul-recurent M. D.
, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. Violeta Borșan în substituirea av. titular Remus Vlasiu, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. Măciucă Prodan.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței, inculpatul- recurent arată că își menține recursul promovat în cauză.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului-recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate ca nelegală și netemeinică și rejudecând cauza, revocarea măsurii arestării preventive, și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Solicită a se avea în vedere faptul că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat și nu au apărut alte temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest, iar inculpatul, lăsat în libertate, nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal întrucât urmărirea penală a fost încheiată, prejudiciul a fost recuperat în totalitate, infracțiunile din cazier au fost comise în perioada de minorat, nu sunt infracțiuni cu violență, astfel că, apreciază că fapta inculpatului nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, inculpatul putând fi judecat în stare de libertate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul-recurent M. D. C. ca nefondat, menținerea încheierii penale atacate ca legală și temeinică, prima instanță în mod corect a reținut că există suficiente indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, precum și faptul că sunt îndeplinite cumulativ
condițiile prev. de art. 148 C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la împrejurările, natura și modul de comitere a faptelor precum și la circumstanțele personale ale inculpatului care a suferit mai multe condamnări pentru fapte similare, dând dovadă de perseverență infracțională, chiar dacă acestea au fost comise în perioada minoratului.
Inculpatul-recurent M. D. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate. Precizează faptul că, pentru faptele pe care le-a comis în perioada cât a fost minor, a plătit iar fapta pentru care este cercetat în prezent nu el a comis-o.
T R I B U N A L U L
Prin încheierea penală fără număr pronunțată la data de_ a Judecătoriei Turda, în baza art 300 ind 1 C pr pen, art 68 ind 1 C pr pen, art 143 alin ult C pr pen, art 148 lit f C pr pen s-a constatat ca masura preventiva dispusa prin incheierea penala nr 36/2013 a Judecatoriei Turda fata de inculpatul M.
C., trimis in judecata pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C pen este legala si temeinica, iar în baza art 300 ind 1 C pr pen, art 68 ind 1 C pr pen, art 143 alin ult C pr pen, art 148 lit f C pr pen a fost menținută această măsură.
Pentru a pronunța această soluția prima instanță a reținut că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă, și impun, în continuare, menținerea acestei măsuri.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs inculpatul M. D.
C., declarația de recurs fiind înregistrată la Judecătoria Turda la data de _
.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică, deoarece temeiurile vechi de arestare nu mai subzistă iar altele noi nu au apărut. Între timp urmărirea penală a fost finalizată, prejudiciul este recuperat, iar infracțiunile pe care inculpatul le-a comis în trecut nu sunt infracțiuni de violență, și au fost comise pe timpul cât acesta era minor.
T. ul constată că recursul a fost promovat în termenul de 24 de ore prev. de art. 160aal. 2 Cod Procedură Penală, termen ce a curs pentru inculpatul recurent prezent la pronunțarea soluției, din acest moment procesual, și anume de la data de_, ora 11:00.
Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de recurs invocate de către inculpat, se apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică. Astfel, potrivit art. 3001Cod Procedură Penală, după înregistrarea dosarului la instanță, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanța este datoare sa verifice din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare
privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivata, arestarea preventiva.
În raport de dispozițiile legale mai sus redate, instanța de fond a făcut o verificare suficient de cuprinzătoare a condițiilor de legalitate necesare pentru menținerea unei măsuri preventive. S-a constatat că în cauză există indicii și chiar probe care conturează bănuiala legitimă și verosimilă că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală.
Aceste probe constau în proces verbal de acte premergătoare, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile coinculpatei minore, proces verbal de recunoaștere după planșe foto, proces verbal de confruntare, declarații de martori. Pe fundamentul acestor probe s-a reținut că inculpatul M. D. C.
, în timp ce se afla cu concubina sa, inculpata minoră Kolozsi C. C., în piața centrală din mun. Turda, a ajutat-o pe inculpată să sustragă de la partea vătămată N. I. suma de 800 lei, iar imediat după sustragerea sumei de bani, inculpatul i-a aplicat părții vătămate un pumn în zona feței, pentru a asigura păstrarea banilor, iar în urma loviturii, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale.
S-a constatat și existența temeiului de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, prin raportare la pericolul social concret al faptei de care este acuzat inculpatul, care nu poate fi disociat de cel concret pentru ordinea publică. Pericolul social al faptei de comiterea căreia inculpatul este bănuit, este evidențiat de împrejurările comiterii faptei, și anume aceasta fiind precedată de o înțelegere privind modalitatea de operare care este aptă să influențeze periculozitatea autorului, a fost comisă intr-un loc public, aglomerat, aspect ce denotă încă odată modul temerar în care inculpatul a acționat, care nu a luat în considerare posibilitatea de a fi oprit.
Mai ținem să precizăm că inculpatul, deși aflat la o vârstă foarte tânără, este posesorul unor antecedente penale impresionante, toate faptele anterioare fiind comise în minorat, însă pentru infracțiuni similare ori alte fapte penale îndreptate împotriva patrimoniului. Prin urmare riscul de a comite noi fapte penale, în situația în care ar fi cercetat în stare de libertate, se menține crescut, în condițiile în care inculpatul nu are principii structurate în jurul ideii că numai munca este aducătoare de venituri și bunăstare. Mai mult, inculpatul nu are un loc de muncă, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Barffus contra Republicii Cehe, că situația financiară precară a inculpatului, dublată de natura infracțiunii pentru care este cercetat, care este îndreptată împotriva patrimoniului unei persoane, reprezintă un temei suficient pentru menținerea inculpatului în stare de arest.
Credem că este necesar să arătăm și faptul că inculpatul a fost liberat din penitenciar cu 4 luni de zile înaintea comiterii faptelor, semn că sancțiunile penale aplicate față de acesta nu au produs efectul reeducativ scontat la momentul aplicării lor, ceea ce înseamnă, o dată în plus, că punerea în libertate a inculpatului ca urmare a revocării acestei măsuri preventive, ar atrage posibilitatea comiterii unor noi fapte penale.
În aceeași ordine de idei, lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta și o evidentă încurajare a săvârșirii unor fapte similare atât de către acesta cât și de
către persoane care au această tendință, văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Iar lipsa de reacție a organelor judiciare, similară tolerării unor fenomene antisociale, este de natura a știrbi autoritatea organelor judiciare si de a atrage, la nivelul percepției comunități, resimțirea unui sentiment de insecuritate.
Prin urmare prima instanță a apreciat în mod fundamentat că toate temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare menținerea acestei măsuri, pentru buna desfășurare a procesului penal.
Sintetizând toate argumentele de mai sus, în temeiul art. 38515al. 1 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, tribunalul respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. D. C., împotriva încheierii penale fără număr pronunțată
de Judecătoria Turda la data de_ în dosarul nr._, ale cărei dispoziții vor rămâne neschimbate.
În baza art. 192 al. 2 Cod Procedură Penală va obliga inculpatul recurent să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
În temeiul art. 38515 al. 1 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. D. C. , fiul lui D. și M.
A., născut la data de_, în mun. Turda, jud. Cluj, CNP 1., aflat în Arestul IPJ Cluj, împotriva încheierii penale fără număr pronunțată de Judecătoria Turda la data de_ în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al. 2 Cod Procedură Penală obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
R. M. L. | M. | F. | L. | A. Cocoș |
GREFIER
L. B.
Red. L.A.C./3 ex./_
| ← Decizia penală nr. 176/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1388/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
