Decizia penală nr. 231/2013. Consum de droguri (Legea 143/2000)

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.231/R/2013

Ședința publică din 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: DP

GREFIER: DS

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial C. reprezentat prin:

PROCUROR - DORU DOBOCAN

S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - apelurile declarate de către inculpații J. G. A. și V. J. împotriva sentinței penale nr.320 din 18 iulie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._

, trimiși în judecată pentru:

inculpatul J. G. A. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. și art. 41 alin. 2 C.pen și, deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. și art. 41 alin. 2 C.pen, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
inculpatul V. J. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată prev. de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2; trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2; deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 noiembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Asupra apelurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 320 din 18 iulie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C. au fost condamnați inculpații:
1. J. G. A. , fiul lui G. Teodor și R., născut la data de_ în C. -N., jud. C., domiciliat în G., str. Stăruinței nr. 12, ap. 40, jud. C., recidivist, CNP 1. ,
  În baza art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, și art. 74 al. 2 Cod Penal și art. 76 al. 1 lit. a Cod Penal, la pedeapsa de:
5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri

de mare risc.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a Cod Penal, rap. la art. 64 lit. a și b Cod Penal, 65 al. 2 și 3 și 66 Cod Penal au fost interzise inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 4 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 74 al. 2 și 76 al. 1 lit. d Cod Penal, la pedeapsa de:

6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu.
În baza art. 33 lit. a Cod Penal s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, și anume aceea de:
5 (cinci) ani închisoare.

În temeiul art. 35 al. 3 Cod Penal s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 37 al. 1 lit. a Cod Penal, s-a constatat că cele două infracțiuni de mai sus au fost comise de către inculpat în condițiile recidivei mari postcondamnatorii raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr. 366/_ a Tribunalului București, definitivă la data de_ 5 prin neapelare.

În baza art. 86⁴al. 1 rap. la art. 83 al. 1 Cod Penal a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 366/2009 a Tribunalului București, și dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunilor în prezent cercetate, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de:

- 8 (opt) ani închisoare, în regim de detenție ,

În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod Penal au fost interzise inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a Ii-a Cod Penal.

În baza art. 17 al. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantității de 0,8 grame de JWH 018 rămasă în urma analizelor de

laborator și care se află în prezent la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IGPR - Direcția de Evidență Operativă și cazier Judiciar.

În baza art. 17 al. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 15.500 lei dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc.

V. J. , fiul lui J. și Eniko-Irenke, născut la data de_ în C.
-N., jud. C., domiciliat în F., str. G. Doja bl. U, ap. 26, jud. C., fără forme legale în C. -N., str. Lotrului nr. 10, jud. C., fără antecedente penale, CNP 1. ,
În baza art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 320/1 al. 7 Cod Procedură Penală, art. 74 al. 1 lit. a și art. 76 lit. d Cod Penal, la pedeapsa de:
- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
  În baza art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 3201 al. 7 Cod Procedură Penală, art.74 al. 1 lit. a și art. 76 lit. b Cod Penal, la pedeapsa de:
- 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
  Conform art.76 al.3 Cod penal a fost înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.
  În baza art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 3201 al. 7 Cod Procedură Penală, art. 74 al. 1 lit. a și art. 76 al. 1 lit. e teza I Cod Penal, la pedeapsa de:
- 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu.
  În baza art. 4 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 3201 al. 7 Cod Procedură Penală, art. 74 al. 1 lit. a și art.76 al. 1 lit. d Cod Penal, la pedeapsa de:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri
de mare risc, fără drept, pentru consum propriu.
În baza art.33 lit. a Cod Penal s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit. b Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, și anume aceea de:
- 2 (doi) ani si 6 (sase) luni închisoare.
În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod Penal au fost interzise inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a Ii-a Cod Penal.
În temeiul art.86¹Cod Penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86²Cod Penal, stabilit de instanță la 6 ani.
Conform art.86³alin.l Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj:
1. să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de consilierul de probațiune, dar nu mai puțin de odată pe trimestru;
2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Potrivit art.86³alin.3 lit. d Cod Procedură Penală, s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte și următoarea obligație :
- să nu intre în legătură cu inculpații J. G. A. și
G. Ș. C. .
Conform art.359 Cod Procedură Penală s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art.86⁴Cod Penal.
În temeiul art. 71 al. 5 Cod Penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.
În baza art. 17 al. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul V. J., în favoarea statului, a sumei de 11.350 lei dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc și de risc.
G. Ș. C. , fiul lui Avram și Iulia, născut la data de_ în

-N., jud. C., domiciliat în C. -N., str. Tudor V. nr. 6-8, ap. 4, jud. C., fără forme legale în C. -N., Putnanr. 7, ap. 14, jud. C., fără antecedente penale, CNP 1. ,
În baza art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 74 al. 2 și art. 76 lit. c Cod Penal, la pedeapsa de:
- 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
  În baza art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art.74 al. 2 și art. 76 lit. a Cod Penal, la pedeapsa de:
- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
  Conform art. 76 al. 3 Cod Penal a fost înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.
  În baza art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 74 al. 2 și art. 76 al. 1 lit. e teza I Cod Penal, la pedeapsa de:
- 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu.
  În baza art. 4 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 74 al. 2 lit. a și art. 76 al. 1 lit. d Cod Penal, la pedeapsa de:
- 1 (un) an și 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. a Cod Penal s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit. b Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, și anume aceea de:

- 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art.86¹Cod Penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86²Cod Penal, stabilit de instanță la 7 ani.

Conform art.86³alin. 1Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de

supraveghere, supravegherea fiind încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj:

să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de consilierul de probațiune, dat nu mai puțin de odată pe trimestru;
să anunțe; în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art.86³alin. 3 lit. d Cod Procedură Penală, s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte și următoarea obligație :

- să nu intre în legătură cu inculpații J. G. A. și V. J. .

Conform art.359 Cod Procedură Penală s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art.86⁴Cod Penal.

În temeiul art. 71 al. 5 Cod Penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

S-a respins cererea Parchetului de confiscare de la inculpatul G. Ș.

a sumei de 11.350 lei, ca fiind provenită din vânzarea drogurilor.
În baza art. 189 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul J. G. A. în sumă de 300 lei, sumă ce se avansează din Fondul M. ui Justiției și Libertăților Cetățenești, în favoarea Baroului C. - av. Mocean M. Ana.
Potrivit art. 191 al. 1 și 2 Cod Procedură Penală au fost obligați inculpații să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare după cum urmează:
- inculpatul J. G. A. suma de 3.300 lei, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat;
- inculpatul Varodi J. suma de 1.500 lei, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat inițial din oficiu pentru
  inculpat;
- inculpatul G. Ș. C. suma de 2.500 lei, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat inițial din oficiu pentru inculpat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. emis în dosarul de urmărire penală nr. 43/D/2010, la data de_, înregistrat la Tribunalul Cluj la data de_, sub număr unic de dosar_, au fost trimiși în judecată inculpații J. G. A., V.

și G. Ș. C. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- inculpatul J. G. A. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. și art. 41 alin. 2 C.pen și, deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. și art. 41 alin. 2 C.pen, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
- inculpatul V. J. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată prev. de art. 1 alin. 2 din Legea nr.

143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2; trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2; deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

- inculpatul G. Ș. C. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată prev. de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2; trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2; deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

Prin actul de inculpare s-a reținut în esență că inculpatul J. G.

- A., în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a distribuit, a deținut, a oferit, a pus în vânzare, și a vândut efectiv, droguri de mare risc, respectiv JWH 018 inculpatului V. J., aproximativ 10 grame de JWH 018

pe săptămână, totalizând 580 grame de drog, martorului C. an M. - A., zis "Lichidu" - cantitatea de 70 grame de JWH 018 și colaboratorului autorizat

"C. an M. " - 1,4 grame de JWH 018 în data de_ și, respectiv a oferit cu titlu gratuit JWH 018 martorilor M. F. - L., F. S. - L., G. A. - M.i și G. A.

De asemenea inculpatul J. G. A., în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a deținut, droguri de mare risc, respectiv JWH 018, în vederea propriului consum.

În privința inculpatului V. J. s-a reținut că în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a cumpărat, a deținut, a distribuit, a pus în vânzare, a vândut efectiv droguri de mare risc, respectiv JWH 018 inculpatului

G. Ș. - C. - aproximativ . 5 grame de JWH 018 pe săptămână, totalizând 290 grame de drog, și martorului T. D. C., zis "Elevu" - cantitatea de 6 grame de JWH 018 și, respectiv a oferit cu titlu gratuit JWH 018 martorilor D. Zsolt și F. S. - L. .

S-a mai reținut că inculpatul V. J., în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a deținut, droguri de mare risc, respectiv JWH 018 în vederea propriului consum.

Același inculpat, în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a cumpărat, a procurat, a deținut, a distribuit, a pus în vânzare și a vândut efectiv droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis inculpatului G. Ș. - C. și martorului Tecar Dragoș - Călin - aproximativ 10 grame de cannabis și 10 grame rezină de cannabis și colaboratorului autorizat "P. ADELA" - 0,4 grame rezină de cannabis la data de_ .

De asemenea inculpatul V. J., în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a deținut, droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis în vederea propriului consum.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G. Ș. C. s-a reținut că, în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a cumpărat, a procurat, a deținut, a distribuit, a pus în vânzare și a vândut efectiv droguri de mare risc, respectiv JWH 018 martorilor Dondoș S. - A., Dumitru P. - Cosmin, Dumitru A. -G., zis "Demi", Tecar Dragoș - Călin, Varga V. - B.

, Rezmiveș Mandoliț, Bordea Remus - Mihai, Saicu D., Nicoruț Aurelian - aproximativ 5 grame de JWH 018 pe săptămână, totalizând 290 grame de drog și colaboratorilor autorizați - în data de_ - 0,6 grame JWH 018, în data de_ - 0,8 grame JWH 018 și în data de_ -0,3 grame JWH 018.

De asemenea s-a reținut față de același inculpat că, în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a deținut, droguri de mare risc, respectiv JWH 018 în vederea propriului consum.

I s-a mai imputat inculpatului G. Ș. C. că, în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a cumpărat, a procurat, a deținut, a distribuit, a pus în vânzare și a vândut efectiv droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis, martorilor Dondoș S. - A., Dumitru P. - Cosmin, Dumitru A. -G., zis "Demi", Tecar Dragoș - Călin, Varga V. - B.

, Rezmiveș Mandoliț, Bordea Remus - Mihai, Saicu D., Nicoruț Aurelian - aproximativ 10 grame de cannabis și 10 grame de rezină de cannabis, și colaboratorului autorizat "Ban D. "; - 1,4 grame rezină de cannabis, în data de_ .

S-a reținut față de același inculpat că, în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a deținut, droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis, în vederea propriului consum.

Inculpatul J. G. A. nu a fost audiat în faza de urmărire penală, acesta fiind plecat de la domiciliu, iar în fața instanței de judecată a declarat că nu recunoaște învinuirile ce i se aduc, arătând că în majoritatea timpului cuprins în perioada infracțională a fost plecat din C., așa încât nu avea cum să comită actele materiale reținute în sarcina sa (fila 284).

Audiat atât în faza de urmărire penală (vol. I filele 192-197 și 287) cât și în fața instanței de judecată (fila 31) inculpatul G. Ș. C. a recunoscut în principiu acuzațiile, susținând însă că este vorba de cantități de droguri cu mult mai mici decât cele reținute prin rechizitoriu, și în plus activitatea de traficare s-a desfășurat în sensul că în cadrul grupului de prieteni din care făcea parte inculpatul, fiecare membru procura pe rând substanțe, pe care apoi le consumau împreună, după ce în prealabil făceau chetă, pentru a duna banii necesari procurării drogurilor.

La termenul de judecată din data de_, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul V. J., a declarat (fila 29) că cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și le însușește, și solicită judecarea în baza lor, în procedura impusă de art. 320¹Cod Procedură Penală, recunoscând faptele și vinovăția.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe :

Vol. I - proces-verbal de sesizare din oficiu, f. 6; R.C.T.S.- uri nr. 9. din_, f. 43-44; 9. din_, f.52-53; 9. din_, f. 69-70; 9. din

_, f. 77-78; 942484/_, f. 19-120; 3., din_, f.

132-134; 383616/_, f. 154-155; 383652/_, f. 165-166; procese-

verbale de consemnare a efectuării unor cumpărări autorizate de droguri, f. 40; 50; 55; 67; 75; 117; 131;152;163; declarațiile martorului Dondoș S. - A.

, f. 202-207; declarațiile inculpaților: V. J., f.253-257, 285-286; G. Ș.

C., f.287; declarațiile martorilor: D. Zsolt, f. 208-209, 210; Bordea Remus Mihai, f.211-212, 213-214; Dumitru P. - Cosmin, f. 2. ; F. S. L., f. 217-218; T. D. C., f. 219- 220, 221; Curta C. M., f. 222; M. Forin L., f. 223; C. an M. A., f. 224-225; F. S. L. ,
f. 226; Vârgolici C. an, f. 227; Varga V. B., f. 228-229; Dumitru P. - Cosmin, f. 230; G. A. Mihai, f. 231; G. A. f. 232-233; Nicoruț Aurelian, f. 234; Garda P. I. uț, f. 235; Costiug A. -Pavel, din_, f. 236; Lăcătuș A., f. 237;
Vol. II: procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate în baza Autorizațiilor nr. 59/_, f. 10-49; 110/_, 111/_ ,
114/_, f. 67-148; 114/_, f. 152-157; 59/_, f. 169-178;
145/_, 114/_, 153/_, 199/_, 146/_ ,
201/_, 147/_, 154/_, f. 199-297; 217/_, f.
307-308; 331/_, f. 315-414.
În baza acestor probe, cunoscute și însușite de către inculpatul V. J.
, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. a reținut prin rechizitoriu următoarele fapte, recunoscute de către inculpat:
În cursul anilor 2010 și 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul V. J. a distribuit către diferiți consumatori din municipiul C. -
N. și, respectiv a deținut, în vederea propriului consum, droguri de risc
(cannabis și rezină de cannabis) și de mare risc - JWH 018 (N-Pentyl-3-(l- NAPHTHOYL) INDOLE)).
Inculpatul V. J. a distribuit droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis) și de mare risc (JWH 018) atât direct către diferiți consumatori din municipiul C. -N. cât și prin intermediul inculpatul G. Ș. - C. .
Inculpatul V. J., zis "Joco", a recunoscut că în perioada 2010 - aprilie 2011 a vândut și respectiv a deținut în vederea propriului consum
"PUF" (JWH 018), cannabis și rezină de cannabis, precizând că a deținut cannabis și rezină de cannabis în principal pentru propriul consum și a vândut aceste tipuri de drog doar cu titlu excepțional, atunci când a avut o nevoie stringentă de bani.
În declarația din data de_ inculpatul V. J. a precizat că a cumpărat "puf" (JWH 018) și anterior datei de_ atât din magazine de specialitate cât și de la diferite persoane, între care inculpatul J. G. -
A. . Inculpatul V. J. a arătat că după data de_ inculpatul J.
G. -A. a continuat să îi vândă "puf" (JWH 018), acesta din urmă acționând uneori prin intermediul unor persoane interpuse, posibil Clinci A.
, zis "Alex" și Lăcătuș A., zis "Cactus", inculpatul V. J. a cumpărat cantitatea totală de minim 580 de grame de "puf" (JWH 018) de la inculpatul
J. G. A., preluând săptămânal aproximativ 10 grame de drog la prețul de 25 lei/gram de la inculpatul menționat ori de la "săgețile" acestuia ("Alex" și "Cactus"). Inculpatul V. J. a estimat la 3 grame pe săptămână cantitatea de "puf" (JWH 018) vândută inculpatului G. Ș. C. . În fapt, din coroborarea tuturor probelor administrate a rezultat că, în perioada _
aprilie 2011, inculpatul V. J. i-a vândut inculpatului G. Ș. - C. în medie 5 grame de drog pe săptămână, totalizând 290 de grame de "PUF" (JWH 018), la prețul de 35 lei/gram. Inculpatul V. J. i-a vândut martorului T. D. C., zis "Elevu", de aproximativ 6 ori câte un gram de "puf" (JWH 018) la prețul menționat. De asemenea, inculpatul V. J. le-

a oferit cu titlu gratuit "puf" (JWH 018) martorilor D. Zsolt, zis"Sadam" și F. S. L., împreună cu care a consumat țigări confecționate artizanal conținând canabinoidul sintetic menționat.

Inculpatul V. J. a recunoscut că în cursul anului 2010 și-a procurat și a deținut aproximativ 10 grame de rezină de cannabis și 10 grame de cannabis în vederea propriului consum. Inculpatul a precizat că a consumat aceste droguri de risc împreună cu G. Ș. C., Clinci A. și Sârb G., într-o singură împrejurare întâmplându-se să-i vândă un gram de hașiș inculpatului G. Ș. - C. cu prețul de 50 lei. În fapt din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat că inculpatul V. J. le-a vândut inculpatului G. Ș. C. și martorului T. D. C. în total cantitatea de aproximativ 10 grame de cannabis și 10 grame de rezină de cannabis, prin acte materiale infracționale repetate.

În data de_ inculpatul V. J. a vândut cantitatea de 0,4 grame rezină de cannabis colaboratorului autorizat "P. Adela" cu suma de 40 lei. Conform Raportului de Constatare Tehnico-Științifică nr. 942178/0_ întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul BCCO C. -

N. proba înaintată în cauză este constituită din 0,4 grame rezină de cannabis; în proba înaintată s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC) substanță psihotropă, biosintetizată de plata cannabis; rezină de cannabis face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000; proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator.

Martorul D. Zsolt a declarat că "după ce au fost interzise etnobotanicele nu am respectat întrutotul linia de demarcație între perioada legală și cea în care s-au interzis respectivele droguri și am mai consumat de aproximativ 5 ori fragmente vegetale de culoare galben - verzui puse la dispoziție cu titlu gratuit de "Joco", adică de inculpatul V. J. .

Martorul F. S. L. a arătat că în vara anului 2010 i-a făcut un tatuaj inculpatului V. J. și a consumat împreună cu acesta două țigări confecționate artizanal conținând "puf" (JWH 018). Martorul a precizat că avea cunoștință despre faptul că "Joco" deține acest tip de drog și că a profitat de ocazia menționată pentru a-i solicita inculpatului să-i pună la dispoziție pentru consum "puf" (JWH 018).

În drept, fapta inculpatului V. J. care, în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a cumpărat, deținut, distribuit, pus în vânzare, vândut efectiv droguri de mare risc, respectiv JWH 018 inculpatului

G. Ș. - C. (aproximativ 5 grame de JWH 018 pe săptămână, totalizând 290 grame de drog) și martorului T. D. C., zis "Elevu" (cantitatea de 6 grame de JWH 018) și, respectiv a oferit cu titlu gratuit JWH 018 martorilor

D. Zsolt și F. S. L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a deținut, droguri de mare risc, respectiv JWH 018 în vederea propriului consum, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de deținere în vederea propriului consum de droguri de mare risc, fără drept, prev. și ped. de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta inculpatului V. J. care, în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a cumpărat, procurat, deținut, distribuit, pus în vânzare

și vândut efectiv droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis inculpatului G. Ș. C. și martorului T. D. C. (aproximativ 10 grame de cannabis și 10 grame rezină de cannabis) și colaboratorului autorizat

"P. Adela" (0,4 grame rezină de cannabis la data de_ ), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a deținut, droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis în vederea propriului consum, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de deținere în vederea propriului consum de droguri de risc, fără drept, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 G.pen.

La dozarea pedepselor aplicabile inculpatului, instanța a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, limite reduse cu o treime potrivit art. 320¹al. 7 Cod Procedură Penală, astfel încât sancțiunile aplicabile sunt cuprinse între 6 ani și 8 luni și 13 ani și 4 luni închisoare, pentru trafic de droguri de mare risc, între 1 an și 4 luni și 3 ani și 4 luni închisoare, pentru deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, între 2 ani și 10 ani închisoare, pentru trafic de droguri de risc, și între 4 luni și 1 an și 4 luni închisoare alternativ cu amendă, pentru deținere de droguri de risc pentru consum propriu. De asemenea instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, concretizat în numărul actelor materiale, destul de substanțial, ținând seama de frecvență și de perioada de timp pe parcursul căreia s-a desfășurat activitatea infracțională susținută de către inculpat, de cantitățile de droguri traficate și respectiv consumate, de modalitățile de traficare, respectiv că cea mai mare parte a substanțelor ce au fost traficate au fost vândute de către inculpat, însă acesta nu avea ca ocupație de bază această activitate infracțională.

S-a luat în considerare și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale (vol. I fila 269), și care a recunoscut cu sinceritate fapta comisă, aspect valorificat deja prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, este o persoană integrată în societate, având un loc de muncă, unde inculpatul este apreciat ca un bun profesionist și un coleg săritor, care s-a integrat foarte repede în colectivul tânăr din care face parte (fila 30). Aceste din urmă aspecte vor fi eficientizate ca și circumstanțe atenuante, conform art. 74 al. 1 lit. a Cod Penal.

Sintetizând aceste argumente, în baza art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 320¹al. 7 Cod Procedură Penală, art. 74 al. 1 lit. a și art. 76 lit. d Cod Penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc; în baza art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 320¹al. 7 Cod Procedură Penală, art.74 al. 1 lit. a și art. 76 lit. b Cod Penal, va aplica pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, și totodată potrivit art. 76 al. 3 Cod penal instanța a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, având în vedere că au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului; în baza art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 320¹al. 7 Cod Procedură Penală, art. 74 al. 1 lit. a și art. 76 al. 1 lit. e teza I Cod Penal,a aplicat pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără

drept, pentru consum propriu; în baza art. 4 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 320¹al. 7 Cod Procedură Penală, art. 74 al. 1 lit. a și art.76 al. 1 lit. d Cod Penal, a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu.

Instanța s-a orientat la aceste pedepse, având convingerea că acestea sunt în măsură să asigure prevenirea comiterii de noi fapte infracționale, atât în mod special, inculpatul realizând consecințele faptelor sale, cât și în general, prin exemplaritatea lor. S-a apreciat că pedepsele de mai sus sunt în măsură să realizeze si premisa de reeducare.

Având în vedere că faptele au fost comise de către inculpat mai înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele, s-a constatat incidența în cauză a prevederilor art.33 lit. a Cod Penal, referitoare la concursul de infracțiuni, iar în baza art.34 lit. b Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, și anume aceea de 2 ani si 6 luni închisoare.

În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod Penal s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod Penal.

Deoarece pedeapsa rezultantă este închisoarea sub trei ani, iar inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, ținând seama și de atitudinea manifestată de acesta după comiterea faptei, rezultând din faptul că s-a prezentat la termenele de judecată, având în general o conduită și o ținută îngrijită, manifestând respect față de instanță, și mai ales apreciind faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, solicitând judecarea sa în procedura prev. de art. 320¹Cod Procedură Penală, tribunalul a apreciat că pedeapsa își va atinge scopul chiar fără executare, sens în care s-a dispus, conform art. 86¹Cod Penal suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86²Cod Penal, stabilit de instanță la 6 ani.

Din probele de la dosar, adunate în faza de urmărire penală, pe care inculpatul și le-a însușit, rezultă că din activitatea de trafic de droguri de risc sau de mare risc inculpatul a dobândit suma de 11.350 lei. Drept consecință, în baza art. 17 al. 2 din Legea nr. 143/2000 va dispune confiscarea specială de la inculpatul V. J., în favoarea statului, a sumei de 11.350 lei dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc și de risc.

Așa cum rezultă din declarațiile date de inculpați în faza de urmărire penală și/sau în faza de judecată, aceștia se cunosc unii cu alți de mai mult timp.

Inculpatului J. G. A. i s-a reproșat că în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011 ar fi deținut, oferit, pus în vânzare, vândut și distribuit droguri de mare risc, respectiv "puf" (JWH 018), și că i-ar fi vândut inculpatului V. J. aproximativ 10 grame de JWH 018 pe săptămână, totalizând 580 grame de drog. În faza de urmărire penală inculpatul V. J. a confirmat aceste acuzații, dar în faza de judecată, după ce a recunoscut propria sa activitate infracțională, nu a dorit să dea declarații și cu privire la activitatea desfășurată de către inculpatul J. G. A. . Cu toate acestea câtă vreme inculpatul V. J. a declarat că cunoaște și își însușește probele din faza de urmărire penală, rezultă că implicit recunoaște și această activitate desfășurată de către inculpatul J. G. A., care i-a vândut cantitatea de 580 grame JWH018.

Din declarațiile date de martorul C. an M. A., zis "Lichidu" (vol. I filele 224-225 și respectiv 189), reiese că prin luna aprilie 2010 inculpatul J.

G. A. i-a lăsat o pungă cu "iarbă de fumat";, respectiv "puf";, care conținea

aproximativ 70-75 grame de astfel de substanță. Inculpatul i-a spus martorului că nu poate duce drogurile respective acasă, și întrucât inculpatul avea un ascendent asupra martorului, acestuia din urmă inducându-i în permanență o stare de frică și de temere, martorul a fost de acord ca substanța respectivă să rămână în locuința lui. La un timp după acest moment, deoarece martorul era consumator de droguri, a început să consume din substanța lăsată de inculpatul J. G. A., spunându-i și inculpatului acest lucru, iar acesta și-a dat acceptul. Martorul a relatat că de la început, deși inculpatul nu a fost foarte explicit în acest sens, inculpatul a dat de înțeles că martorul poate consuma din substanța lăsată la el spre păstrare. În timp martorul a consumat întreaga cantitate de droguri lăsată de inculpat, fie singur, fie cu prietenii săi, martorii G. A.-Mihai și G. A., și alte persoane, iar ulterior inculpatul i-a pretins pentru drogurile respective suma de 1.000 lei, pe care martorul i-a achitat-o inculpatului în mai multe tranșe.

Martorul a mai relatat că în timp ce se aflau la el acele droguri, inculpatul J. G. A. l-a sunat spunându-i că va veni cineva la el pentru a-i da din "marfa"; respectivă, sens în care la domiciliul martorului s-a prezentat inculpatului V. J., cunoscut sub numele de Joco, iar martorul i- a dat acestuia din substanța aflată la domiciliul său, o cantitate de circa 4-5 grame.

Martorul G. A. (vol. I filele 232-233 și respectiv fila 190) a declarat că a consumat acasă la martorul C. an M. A. o substanță, denumită "puf";, despre care acesta i-a spus că ar fi fost adusă de inculpatul J.

G. A. . De asemenea mai relatează că în astfel de momente de față mai era și fratele său G. A. M., precum și alte persoane, cum ar fi V., Septi, și altele al căror nume nu și-l amintește, care de asemenea consumau împreună cu ei din substanța respectivă. Aceste aspecte sunt confirmate și de către martorul G. A. M., prin declarația dată în faza de urmărire penală (vol. I fila 231). În fața instanței nu a fost posibilă audierea martorului, sens în care s-a dat citire declarației martorului, în ședința publică din data de_ (filele 247-249).

Mai este necesar să se sublinieze că în ceea ce privește plata drogurilor livrate inculpatului V. J., prin intermediul martorului C. an M. A., inculpatul J. G. - A. i-a spus acestuia din urmă să nu încaseze el, pe loc, prețul drogurilor, urmând ca inculpatul V. J. să-i achite drogurile direct inculpatului J. G. - A. .

Martorului Coștiuc A. Pavel (vol. I fila 236 și respectiv fila 218), a susținut că în cursul anilor 2008-2009, inculpatul J. G. A. era cunoscut ca o persoană care vindea "puf";, această activitate fiind continuată de către inculpat și în anul.

În data de_ inculpatul J. G. A. a vândut cantitatea de 1,4 grame JWH 018 colaboratorului autorizat

"C. AN M. " cu suma de 40 lei (fila 298-299). Conform Raportului de Constatare Tehnico-Științifică nr. 9. /_ (vol. I, f. 67-72) întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul BCCO C. -N. proba înaintată în cauză este constituită din 1,4 grame fragmente vegetale care conțin JWH 018; JWH 018 face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000; din proba înaintată a rămas neconsumată în urma analizelor chimice de laborator cantitatea de 0,8 grame fragmente vegetale care conțin JWH 018.

Din declarațiile inculpatului G. Ș. C. reiese că este prieten cu martorii Dondoș SA, T. D. C., Bordea Remus și Dumitru P. Cosmin, aceștia fiind prieteni din copilărie, și locuind în același cartier, astfel

că se vedeau la 2-3 zile. Mai trebuie precizat că toți cei amintiți, precum și inculpatul era consumatori de droguri. Cu ocazia acestor întâlniri, inculpatul și martorii mai sus arătați, adunau bani, iar unul dintre ei, fără să existe o regula referitoare la frecvență sau ordine, se ocupa de procurarea drogurilor, în general rezină de cannabis și cannabis, iar de câteva ori, 2-3, și "puf";, adică JWH 018. Aceste droguri erau procurate de la inculpatul V. J., precum și de la alte persoane, neidentificate.

În același sens sunt și declarațiile martorului Dondoș SA (vol. I filele 202-207 și respectiv 79), care arată că este consumator de droguri din anul 2008, și fiind prieten cu inculpatul G. Ș. C. se întâlnea aproape zilnic cu acesta, precum și cu alți prieteni comuni, și adunau bani, apoi procurau droguri din diferite surse, printre care și inculpatul V. J., zis Joco. Acesta din urmă se ferea să interacționeze cu tot grupul, legând o prietenie mai strânsă cu inculpatul G. Ș. C., căruia toți prietenii îi dădeau banii pentru droguri, iar el le aducea aceste substanțe de la inculpatul

V. J. .

Atât inculpatul cât și martorul au declarat că cu ocazia fiecărei întâlniri se achiziționa un plic de droguri, având greutatea de 0,5-0,7 grame, și din conținutul unui plic se confecționau aproximativ 4-5 țigări.

Și martorii Bordea Remus (vol. I filele 211-212 și respectiv 78) și T. D. C. (vol. I filele 219-221 și respectiv 219) au făcut același gen de relatări, în sensul că nu numai inculpatul G. Ș. C. procura droguri pentru membrii grupului lor de prieteni, ci toți pe rând, fără a exista vreo regulă. De asemenea martorii au arătat că inculpatul V. J. nu era singura lor sursă de droguri. În general procurau substanțe denumite etnobotanice, cunoscute popular sub denumirea de Chill, Puf, Șobolan, etc. Mai consumau și cannabis și rezină de cannabis.

Martorul Dumitru P. Cosmin a confirmat și el faptul că a făcut parte dintr-un cerc de consumatori, printre care și inculpatul G. Ș. C., care făceau chetă pentru a achiziționa droguri pe care să le consume în comun (vol. I, filele 215 - 216).

Martorul Varga V. B. a declarat (vol. I filele 228-229 și respectiv

108) că a consumat țigări artizanale conținând "puf" (JWH 018) confecționate de inculpatul G. Ș. - C., în mai multe ocazii, împreună cu martorii Dondoș S. - A. și Saicu D., zis "Babu" și alții.

Martorul Nicoruț Aurelian a declarat (vol. I fila 234 și respectiv fila 80) că din iarna anului 2010 a consumat de mai multe ori țigări conținând "puf" (JWH 018) împreună cu și Dondoș SA Bordea Remus Mihai și Dumitru

A. G. . Martorul mai arată că acest anturaj era uneori frecventat de către inculpatul G. Ș. C., însă nu foarte des, deoarece inculpatul se mutase deja din cartier la vremea când martorul a pătruns în acest cerc.

În data de_ inculpatul G. Ș. C. a vândut cantitatea de 0,6 grame JWH 018 colaboratorului autorizat "P. Adela" cu suma de 50 lei. Conform Raportului de Constatare Tehnico-Științifică nr. 9. /_ (vol. I, filele 75-79), întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul BCCO C. -N. proba înaintată în cauză este constituită din 0,6 grame fragmente vegetale care conțin JWH 018; JWH 018 face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000; proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator

În data de_ inculpatul G. Ș. C. a vândut cantitatea de 0,8 grame JWH 018 colaboratorului autorizat "P. Adela" cu suma de 50 lei. Conform Raportului de Constatare Tehnico-Științifică nr. 942484/_ (vol. I, filele 117-121), întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din

cadrul BCCO C. -N. proba înaintată în cauză este constituită din 0,8 grame fragmente vegetale care conțin JWH 018; JWH 018 face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000; proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator.

În data de_ inculpatul G. Ș. C. a vândut cantitatea de 0,3 grame JWH 018 colaboratorului autorizat "P. Adela" cu suma de 50 lei. Conform Raportului de Constatare Tehnico-Științifică nr. 3. /_ (vol. I, filele 131-135), întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul BCCO C. -N. proba înaintată în cauză este constituită din 0,3 grame fragmente vegetale care conțin JWH 018; JWH 018 face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000; proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator.

În sensul celor de mai sus sunt și procesele verbale întocmite de către investigatorii autorizați, și aflate în vol. I filele 40, 50, 55, 75, 117, 131.

În data de_ inculpatul G. Ș. C. a vândut cantitatea de l,4 grame cannabis colaboratorului autorizat "Ban D. " cu suma de 50 lei. Conform Raportului de Constatare Tehnico-Științifică nr. 383616/0_ (vol. I, filele 152-156), întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul BCCO C. -N. proba înaintată în cauză este constituită din 1,4 grame cannabis; în proba înaintată s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC) substanță psihotropă, biosintetizată de plata cannabis; substanța face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000; proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator.

Această din urmă activitate desfășurată de către inculpatul G. Ș. C. este evidențiată și procesele verbale întocmite de către investigatorii autorizați (vol. I, filele 152, 163), precum și de declarația dată de colaboratorul autorizat Ban D., audiată în calitate de martor, în condițiile art. 86¹Cod Procedură Penală (filele 201-202).

În drept, fapta inculpatului J. G. A. care în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a distribuit, deținut, oferit, pus în vânzare, vândut efectiv droguri de mare risc, respectiv JWH 018 inculpatului

V. J. (aproximativ 10 grame de JWH 018 pw săptămână, totalizând 580 grame de drog), martorului C. an M. - A., zis "Lichidu" (cantitatea de 70 grame de JWH 018) și colaboratorului autorizat "C. an M. " (1,4 grame de JWH 018 în data de_ ) și, respectiv a oferit cu titlu gratuit JWH 018 martorilor M. F. -L., F. S. - L., G. A.-Mihai și G. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplic art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a deținut, droguri de mare risc, respectiv JWH 018, în vederea propriului consum, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de deținere în vederea propriului consum de droguri de mare risc, fără drept, prav. și ped. de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplic art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta inculpatului G. Ș. C. care, în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a cumpărat, procurat, deținut, distribuit, și vândut droguri de mare risc, respectiv JWH 018 martorilor Dondoș S. - A., Dumitru P. - Cosmin, Tecar Dragoș - Călin, Varga V. - B., Rezmiveș Mandoliț, Bordea Remus - Mihai, Saicu D., Nicoruț Aurelian, și

colaboratorilor autorizați (în data de_ - 0,6 grame JWH 018, în data de_ - 0,8 grame JWH 018 și în data de_ -0,3 grame JWH 018), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a deținut, droguri de mare risc, respectiv JWH 018 în vederea propriului consum, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de deținere în vederea propriului consum de droguri de mare risc, fără drept, prev. și ped. de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta inculpatului G. Ș. C. care în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a cumpărat, a procurat, a deținut și a distribuit, a pus în vânzare și a vândut efectiv droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis, martorilor Dondoș S. - A., Dumitru P. - Cosmin, Dumitru A.

-G., zis "Demi", Tecar Dragoș - Călin, Varga V. - B., Rezmiveș Mandoliț, Bordea Remus - Mihai, Saicu D., Nicoruț Aurelian - aproximativ 10 grame de cannabis și 10 grame de rezină de cannabis, și colaboratorului autorizat "Ban D. "; - 1,4 grame rezină de cannabis, în data de_ ,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din L. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal.

Fapta inculpatului mai sus amintit care, în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale infracționale repetate, a deținut, droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis, în vederea propriului consum, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu prev. de art. 4 al. 1 din L. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal.

S-a invocat de către inculpatul J. G. A. că nu a efectuat activități specifice traficului de droguri de mare risc după data de_, ceea ce nu se poate reține în cauză, având în vedere declarațiile martorului C. an

M. A., din acre rezultă că în luna aprilie 2010 inculpatul J. G. A. i-a dat circa 70 grame de "puf";, în vederea consumului, iar din declarația colaboratorului autorizat reiese că a avut loc o vânzare autorizată în luna iunie 2010.

Atât inculpatul J. G. A. cât și inculpatul G. Ș. C. au susținut că erau în eroare cu privire la substanța pe care au traficat-o. în condițiile în care ambii inculpați au avut activități de traficare și de consum de

"puf";, înainte de_, în mod cert erau la curent problema incriminării etnobotanicelor, aspect ce a făcut subiectul unor ample dezbateri publice înainte de data de_ . Pe de altă parte legea penală trebuie să fie cunoscută de către toată lumea, nici un cetățean neputând invoca necunoașterea legii penale.

Se apreciază de asemenea că faptele nu pot fi calificate ca vădit lipsite de importanță, având în vedere numărul actelor materiale și frecvența acestora, precum și cantitățile de droguri de risc sau de mare risc ce au fost traficate și consumate.

La dozarea pedepselor aplicabile inculpaților, instanța a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, și anume închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, pentru trafic de droguri de mare risc, închisoare de la 2 ani la 5 ani, pentru deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, închisoare de la 3 ani și 15 ani și interzicerea unor drepturi, pentru trafic de droguri de risc, și închisoare de la 6 luni și 2 ani alternativ cu amendă, pentru deținere de droguri de risc pentru consum propriu. De asemenea instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, concretizat în numărul actelor materiale, destul de substanțial, ținând seama de frecvență și de perioada de timp pe parcursul căreia s-a desfășurat activitatea infracțională susținută de către cei doi inculpați, de cantitățile de droguri traficate și respectiv consumate, de modalitățile de traficare, respectiv că cea mai mare parte a substanțelor ce au fost traficate au fost vândute de către inculpatul J. G. A., respectiv au fost procurate de către

inculpatul G. Ș. C. . Cu privire la acest din urmă inculpat, instanța a avut în vedere faptul că acesta a traficat droguri într-un context mărunt, procurând droguri de risc sau de mare risc pentru sine și pentru un cerc de prieteni foarte apropiați, în condițiile în care și prietenii săi, la rândul lor, desfășurau o asemenea activitate pentru inculpat, ori cu toate aceștia ei nu au fost trimiși în judecată. Aceste împrejurări au fost apreciate de către instanță ca o circumstanță atenuantă, în sensul art. 74 al. 2 Cod Penal. S-a luat în considerare și faptul că inculpatul a consumat droguri de risc și de mare risc, în același context, al întâlnirilor pe care le avea cu prietenii săi apropiați.

S-a luat în considerare și persoana inculpaților, în condițiile în care

inculpatul G. Ș. C. nu are antecedente penale (vol. I fila 267-268), însă a fost în trecutul său sancționat administrativ pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, ceea ce înseamnă că anterior comiterii acestor fapte nu a avut o conduită socială ireproșabilă, și care a recunoscut nuanțat faptele, este o persoană care încearcă să se integreze în societate, având în prezent o relație de concubinaj stabilă, și prin intermediul căreia s-a rupt de cercul de prieteni în anturajul căruia a început să consume droguri.

În privința inculpatului J. G. A. este de remarcat că acesta este recidivist, fiind în trecut condamnat tot pentru infracțiuni prevăzute de legea 143/2000 (vol. I fila 264), de unde rezultă că inculpatul a demonstrat perseverență infracțională, nu a recunoscut comiterea faptelor, dar are întemeiată o familie, inculpatul având și un copil minor, a încercat de-a lungul timpului să obțină mai multe calificări, și este considerat de către cunoscuți ca o persoană de nădejde.

Sintetizând argumentele de mai sus, în baza art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 74 al. 2 și art. 76 lit. c Cod Penal, instanța a aplicat inculpatului G. Ș. C. pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare; în baza art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art.74 al. 2 și art. 76 lit. a Cod Penal, pedeapsa de 3 ani închisoare, iar conform art. 76 al. 3 Cod Penal a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, având în vedere faptul că inculpatului i s-au reținut circumstanțe atenuante; în baza art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 74 al. 2 și art. 76 al. 1 lit. e teza I Cod Penal, pedeapsa de 5 luni închisoare; și în baza art. 4 al. 2 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 74 al. 2 lit. a și art. 76 al. 1 lit. d Cod Penal, pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare.

Deoarece inculpatul nu a fost anterior condamnat pentru vreuna din aceste infracțiuni, instanța a constatat aplicabilitatea art. 33 lit. a Cod Penal, referitor la concursul real de fapte, iar în baza art.34 lit. b Cod Penal va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, și anume aceea de 3 ani închisoare.

Argumentele prezentate în cazul inculpatului V. J. la alegerea modalității de executare a pedepsei sunt valabile și în cazul inculpatului G. Ș. C., astfel, îndeplinite fiind condițiile art. 86¹Cod Penal, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86²Cod Penal, stabilit de instanță la 7 ani.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. a solicitat confiscarea de la inculpatul G. Ș. C. a sumei de 11.350 lei, ca fiind provenită din vânzarea drogurilor. Având în vedere starea de fapt reținută de către instanță, din care reiese că inculpatul nu a vândut droguri în beneficiul propriu, ci doar a procurat droguri pentru prietenii săi, care fiecare contribuia cu sume de bani pentru obținerea drogurilor, iar sumele de bani colectate erau remise inculpatului, care le dădea celui de la care cumpăra droguri, apoi drogurile obținute le consuma împreună cu prietenii săi, instanța va respinge această cerere a Parchetului.

În privința inculpatului J. G. A., reținând și practica instanței referitoare la pedepsele aplicate pentru infracțiuni similare, precum și pedepsele stabilite pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată de Noul Cod Penal, ce va intra probabil în vigoare la_, instanța a reinut această împrejurare a noilor pedepse prevăzute ca o circumstanță atenuantă reală, și ținând seama de celelalte elemente de individualizare, trecute în revistă mai sus, va aplica inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, iar în baza art. 53 pct. 2 lit. a Cod Penal, rap. la art. 64 lit. a și b Cod Penal, 65 al. 2 și 3 și 66 Cod Penal va interzice inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii; pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu.

Deoarece faptele au fost comise de către inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanța a constatat că sunt concurente, potrivit art. 33 lit. a Cod Penal, iar în baza art. 34 lit. b Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, și anume aceea de 5 ani închisoare.

Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 5 ani, prin sentința penală nr. 366/_ a Tribunalului C., definitivă la data de_ prin neapelare.

După cum s-a putut observa infracțiunile pentru care inculpatul este în prezent cercetat au fost comise în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere, prin urmare sunt incidente prevederile art. 37 lit. a Cod Penal, iar în baza art. 86⁴al. 1 rap. la art. 83 al. 1 Cod Penal instanța a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 366/2009 a Tribunalului C., și s- a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunilor în prezent cercetate, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare, în regim de detenție.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații J. G. A. si V. J. .

Prin motivele scrise și orale inculpatul V. J. a cerut curții desființarea sentinței tribunalului și judecând pe fond procesul, a se dispune reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege dându-se o mai mare eficiență prevederilor art 74 și 76 Cod penal întrucât nu posedă antecedente penale, este angajat în muncă, a recunoscut și regretat comiterea faptei, soluționarea cauzei având loc conform art 320¹Cod procedură penală.

Inculpatul J. G. prin apărătorul ales a solicitat în principal admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale întrucât el nu a fost audiat în faza de urmărire penală, nu i s-a prezentat probațiunea administrată și materialul de urmărire penală, nu a putut să-și formuleze apărările necesare, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare.

În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj întrucât minuta nu a fost semnată de președintele completului de judecată, ci doar de grefier, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii.

În al treilea rând, apreciază că se impune desființarea sentinței tribunalului și achitarea inculpatului în baza art. 10 lit a raportat la art 11 pct 2 lit a Cod procedură penală în privința infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept, prev de art. 4 alin 2 din Legea nr. 143/2000 și reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev de art 2 alin 2 din Legea nr. 143/2000, întrucât sentința tribunalului este fundamentată exclusiv pe susținerile procurorului fără a se realiza o minimă analiză și coroborare a probelor administrate în dosar, nemijlocit în fața magistratului fondului.

Inculpatul învederează prin apărător că în perioada 15 februarie 2010- aprilie 2011 nu s-a aflat în România condiții în care faptele de care este

învinuit, nu există.

Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la apelul inculpatului V. J. :

Curtea examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată apelantului V. J., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din

Codul penal,	evidențiind gravitatea	faptelor comise,	prin prisma
circumstanțelor	reale efective, dar și	a circumstanțelor	personale ale

inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare neprivative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.

Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Curtea consideră că pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare în privința căreia s-a dispus suspendarea condiționată sub supraveghere, conform art 86¹Cod penal, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de apelant, concretizate prin modul în care acesta a acționat, prin comiterea unei infracțiuni de trafic de droguri de risc și de mare risc și de deținere a acestora, pentru consum propriu și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al apelantului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este parțial pozitivă.

Față de modul concret de săvârșire a faptelor, cuantumul pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, asigură realizarea scopurilor pedepsei, iar neexecutarea sa, dispunându-se suspendarea condiționată sub supraveghere, va da posibilitate inculpatului să conștientizeze consecințele faptelor sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.

Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de desființare invocat.

În raport cu cele menționate, sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și verificându-se hotărârea atacată, instanța nu a constatat existența vreunui caz de desființare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art.380 C.proc.pen.

Așa fiind, pentru motivele ce preced, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.379 pct 1 lit b C.proc.pen.

Va fi obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.

Cu privire la apelul inculpatului J. G. A. :

Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (faptele supuse judecății).

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că adevărul - infracțiunile deduse spre soluționare instanței - este, fără echivoc, cel pe care îl înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

În conformitate cu dispozițiile art.66 alin.1 și art.5/2 din Codul de procedură penală, precum și cu cele ale art.23 alin.11 din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale - prin începerea urmăririi penale - nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la pronunțarea unei decizii judecătorești de condamnare, prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte "erga omnes";; soluția magistraților trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Pe lângă aceste reglementări din dreptul intern, instanța de apel reține că și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că: "principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea unei dezbateri în contradictoriu";. (plenul hotărârii nr.6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue și Jabordo versus Spania).

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că "exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecăruia o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale";. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).: (hotărârea Hobo Machado contra Portugaliei din 20 februarie 1996 paragraf 31; hotărârea CEDO din25 iunie 1997 în cauza Van Orshover contra Belgiei paragraf 38; hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 in cauza Rowe și David contra Marii Britanii, paragraf 60 ; hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 in cauza Fitt contra Marii Britanii, paragraf 44.)

Mai mult, aceeași Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, "în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate";. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, "respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror"; (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).

Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prealabil examinării pe fond a apelului inculpatului J. Curtea reține următoarele:

În primă instanță, în fața Tribunalului C., inculpatul a achiesat să dea declarație, prin care a negat infracțiunile imputate prin rechizitoriul parchetului, învederând că nu a deținut în vederea consumului vreo substanță ce intră sub incidența legii penale și nici nu a oferit cu titlu gratuit și nici nu a vândut droguri altor persoane.

Deși la data când a fost audiat în fața tribunalului, fila 284 la 5 iunie 2013 și-a propus în apărare audierea unui martor Constantin Șerban, la următorul termen de judecată când s-a trecut la soluționarea în fond a cauzei, nu s-a mai prezentat nici inculpatul și nici martorul pentru a fi ascultat, apărătorul ales al acestuia neavând nicio explicație pentru atitudinea procesuală a clientului său.

În fața instanței de apel, inculpatul J. nu s-a prezentat.

Având în vedere criticile aduse de inculpat hotărârii tribunalului, instanța de apel ținând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja efectuat.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanța de apel i-a oferit inculpatului J. ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul său de apărare (Vaturi împotriva Franței- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței- Hotărârea din 18 mai 2004) și a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.

Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României- Hotărârea din 15 decembrie 2007).

Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezența acuzatului la ședința de judecată are o importanță esențială pentru o bună soluționare a cauzei, în sensul că instanța trebuie să examineze nu numai personalitatea acuzatului și starea sa de spirit la momentul comiterii infracțiunii pentru care este trimis în

judecată, ci și mobilurile activității sale infracționale, iar "asemenea aprecieri au a cântări substanțial în soluția ce urmează a fi pronunțată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezența acuzatului cât și a celorlalte părți vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanță, alături de apărătorii lor";. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).

Restituirea cauzei la procuror " de lege lata";, se poate dispune pe doua temeiuri: restituirea în vederea refacerii rechizitoriului (art. 300 alin.2 C pr.pen.) și restituirea pentru refacerea urmăririi penale (art. 332 C pr.pen.)

Conform art. 300 alin.1 C pr. pen., instanța este datoare să verifice, din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare. Potrivit art. 264 alin.1 C pr.pen., rechizitoriul constituie actul de sesizare al instanței de judecată.

Jurisprudența și doctrina sunt intr-o covârșitoare majoritate, în sensul opiniei că verificările instanței, conform art. 300 alin.1 C.pr.pen, poartă asupra actului propriu-zis (rechizitoriului), asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de

lege în ceea ce privește conținutul actului de sesizare și respectării art. 264 alin.3 C pr.pen.

In principiu, examinarea eventualelor nulități din cursul urmăririi penale (încălcarea unor norme care reglementează faza urmăririi penale) este o activitate distinctă de examinarea regularității actului de sesizare și rezultă din existența, separată a art. 300 C.pr.pen., respectiv a art. 332 C.pr.pen.

In măsura în care se constată nulități ale urmăririi penale, care presupun restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii acesteia, ca o consecință firească se impune, evident, și refacerea rechizitoriului. Această observație trebuie, însă, corelată cu alte principii în materia efectelor nulității, astfel cum, sunt acceptate în doctrină (izolarea efectului nulității și efectul extensiv ale acesteia) susținându-se constant că în reglementarea Codului de procedura penală român actual nu sunt dispoziții exprese în ceea ce privește efectul extensiv al nulității, urmând ca propagarea acestui efect să fie apreciată în fiecare caz concret de către organele judiciare, în raport cu relația ce există intre actul lovit de nulitate și celelalte acte procesuale întocmite.

Neobservarea unor dispoziții care reglementează urmărirea penală nu atrage, în toate cazurile, nulitatea absolută și, respectiv, restituirea cauzei la procuror. Distinct, încălcarea unor dispoziții din faza urmăririi penale pot atrage - în condițiile legale - nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută.

"De lege lata"; această concepție a legiuitorului este reflectată de dispozițiile art. 197 alin.1 și 2- 3 C.pr.pen., art. 197 alin.1 și 4 C.pr.pen., respectiv art. 332 alin.1 și 2 C.pr.pen..

Revenind la aspectele de drept ale prezentei cauze, Curtea retine următoarele:

În realitate, apărarea a invocat nerespectarea unor prevederi legale cu privire la modul în care a fost efectuată urmărirea penală (dispunerea în speță a unor măsuri procesuale, efectuarea actelor premergătoare și respectiv soluția de trimitere în judecată).

Eventuala nelegalitate a actelor premergătoare ori a unor mijloace de probă nu poate conduce la restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în baza art. 332 alin.2 C.pr.pen., ci la neluarea lor în considerare cu ocazia deliberării

În dreptul procesual penal român respectarea garanției reglementate de art. 6 paragraf 3 lit. a din Convenția Europeană, ce prevede ca informarea cu privire la faptele de care este acuzata o persoană și la încadrarea juridică a acestora să fie precisă, detaliată și completă, trebuie raportată la acuzațiile aduse inculpatului de către procuror prin rechizitoriu, sau la situația punerii în discuție a schimbării încadrării juridice. Legiuitorul român a reglementat insă o obligație de informare a inculpatului, deși nu foarte detaliată și pe parcursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești.

După începerea urmăririi penale, art. 6 alin.3 C.pr.pen.,instituie obligația organelor judiciare de a încunoștința, de îndată și mai înainte de a-l audia, pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia și de a-i asigura posibilitatea pregătirii și exercitării apărării.

Neîndeplinirea acestei obligații atât înainte de fi luată prima declarație, cât și cu ocazia audierii constituie o încălcare a art. 6 paragraf 3 lit. a din Convenția Europeană, ce atrage sancțiunea excluderii probei astfel administrată potrivit art. 64 alin.2 C.pr.pen.

Tot astfel, art. 70 alin.2 C.pr.pen,. stipulează că în situația în care organele de urmărire penală doresc să procedeze la audierea învinuitului, acestea au obligația de a-i aduce, în prealabil la cunoștință, fapta care

formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nici o declarație.

Curtea apreciază că organele de urmărire penală trebuie să aducă la cunoștința învinuitului situația de fapt și încadrarea juridică completă reținută în actul de începere a urmăririi penale. Această informare nu echivalează cu aplicarea în dreptul intern a prevederilor art. 6 paragraf 1 lit. a din Convenția Europeană, nefiind vorba de o informare detaliată cu privire la natura și cauza acuzației penale, față de stadiul procesului penal în care este îndeplinit actul, fiind doar o garanție a respectării dreptului la apărare specifică legislației naționale. Punerea în mișcare a acțiunii penale de către procuror atribuie învinuitului calitatea de inculpat, iar protecția drepturilor sale procesuale este mai atent reglementată.

După punerea în mișcare a acțiunii penale, dreptul la apărare al inculpatului este asigurat în mod efectiv, întrucât acesta cunoaște cadrul procesual, situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin actele de

începere a urmăririi penale, iar apărătorul său are dreptul să asiste la efectuarea actelor de anchetă, având posibilitatea de a formula cereri și de a depune memorii.

Prezentarea materialului de urmărire penală de către procuror are ca scop să permită inculpatului să fie informat cu privire la toate actele de urmărire penală efectuate în cauză împotriva sa, înainte de a i se aduce la cunoștință în mod detaliat și complet acuzarea, în conformitate cu art. 6 paragraf 1 lit. a din Convenția Europeană.

Organele de urmărire penală au obligația să-l încunoștințeze pe învinuit sau pe inculpat, de îndată și mai înainte de a-l audia despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia și să îi asigure posibilitatea pregătirii si exercitării apărării.

Audierea învinuitului sau inculpatului oferă acestuia posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare prin propria persoană.

Finalizarea urmăririi penale dă dreptul învinuitului sau inculpatului de a lua cunoștință de întreg materialul de urmărire penală administrat în cauză, ca manifestare particulară a principiului egalității armelor în cadrul procesului penal. Prezentarea materialului de urmărire penală oferă învinuitului sau

inculpatului înlesnirile necesare pregătirii apărării. Astfel, după ce învinuitul sau inculpatul a luat cunoștință de materialul de urmărire penală, poate formula noi cereri de probațiune sau poate da declarații suplimentare, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări din cauză. Pe de altă parte, prezentarea materialului de urmărire penală oferă inculpatului posibilitatea de

a avea timpul necesar până la momentul sesizării instanței, de a-și pregăti strategia de apărare, în funcție de tot materialul probator administrat în cauză. Din probele de la dosar rezultă fără echivoc că inculpatul apelant J.

G. nu a fost audiat în faza de urmărire penală, acesta fiind plecat de la domiciliu, sustrăgându-se urmăririi penale, iar în fața Tribunalului C. nu a recunoscut niciuna din învinuirile aduse, învederând că în întreaga perioadă infracțională ce i se reține în sarcină, a fost plecat din C. în alte localități, condiții în care nu avea cum să săvârșească actele materiale de trafic și deținere de droguri de mare risc.

Curtea reține că atunci când inculpatul a lipsit în mod nejustificat la chemarea organului de urmărire penală ori a refuzat în mod neîntemeiat să ia cunoștință de materialul de urmărire penală sau este dispărut, prezentarea probelor și a întregului material de urmărire penală nu poate avea loc, din culpa sa procesuală, astfel încât cercetarea se termină fără efectuarea acestei activități.

Pe de altă parte, faptul că inculpatul s-a sustras urmăririi penale și a dispărut de la domiciliu nu poate fi imputată ca o culpă a procurorului.

Pe de altă parte, chiar dacă procurorul ar fi încălcat dispozițiile legale privind prezentarea materialului de urmărire penală, acest fapt poate atrage doar sancțiunea nulității relative a actului de sesizare în condițiile art. 197 alin 1 și 4 Cod procedură penală, ceea ce însă nu este cazul în speță , probele dosarului dovedind fără echivoc că inculpatul a fost dispărut de la domiciliu și a refuzat să se prezinte la solicitările organelor de urmărire penală.

Practica judiciară este unanimă când învederează că nerespectarea obligației de prezentarea materialului de urmărire penală nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, pentru că nu este menționată în art. 197 alin 2 Cod procedură penală, ci sub sancțiunea nulității relative care nu poate fi invocată decât dacă a adus inculpatului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de trimitere în judecată.

Potrivit legii nr. 202/2010, procurorul poate dispune trimiterea în judecată a inculpatului fără prezentarea materialului de urmărire penală dacă inculpatul este dispărut și dacă acesta a lipsit în mod nejustificat la chemarea organului de urmărire penală iar pe de altă parte a refuzat neîntemeiat să ia cunoștință de materialul de urmărire penală.

În sinteză, câtă vreme inculpatul a fost dispărut de la domiciliu și nu a dat curs solicitării procurorului de a se prezenta pentru a lua cunoștință de probele administrate și de întreg materialul de urmărire penală întocmit, nu se poate solicita restituirea cauzei la parchet, inculpatul în fața Tribunalului C. putând să-și propună probele necesare pentru a proba lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.

Deși a fost prezent la un singur termen de judecată și și-a propus spre audiere un martor, la următoarea înfățișare inculpatul împreună cu martorul nu s-au mai prezentat, apărătorul acestuia neputând oferi nicio motivație pentru gestul clientului său.

Cu referire la administrarea probatoriului (declarațiilor) în faza de anchetă penală, trebuie stabilit că potrivit jurisprudenței Curții Europene instanța va putea reține situațiile de fapt relatate de martor, expert, sau orice altă persoană audiată în cursul urmăririi penale, dacă învinuitul, inculpatul sau apărătorul său au avut posibilitatea de a formula întrebări persoanei audiate, în ședință publică.

Așadar, probele administrate de procuror în faza de urmărire penală reprezintă, în principal, temeiul actului de trimitere în judecată, instanța având obligația de a administra mijloacele de probă pe care urmează a le analiza în hotărâre, în mod nemijlocit, cu respectarea principiilor contradictorialității și egalității armelor.

Absența avocatului învinuitului sau inculpatului de la audierile din cursul urmăririi penale îl pune pe procuror în imposibilitatea de a folosi aceste declarații în susținerea acuzării în fața instanței, numai în cazul în care persoana audiată în cursul urmăririi penale nu mai poate fi audiată în cadrul cercetării judecătorești.

Așa fiind, în acest dosar inculpatului apelant J. i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, deoarece toate probele propuse în acuzare de către procuror, precum și cele în apărare ale acestuia, au fost administrate în fața sa, în ședință publică contradictorie, atât la Tribunalul Cluj cât și la Curtea de Apel C. (acte scrise).

Instanța de apel retine că, principiul nemijlocirii reprezintă o garanție importantă a caracterului echitabil al procesului, atâta timp cât constatările

judecătorului cu privire la credibilitatea martorilor pot avea consecințe importante pentru inculpat.

În doctrină, s-a arătat pe drept cuvânt, că art. 6 paragraf 1 si paragraf 3 lit. d nu impun ca inculpatul sau avocatul său să aibă dreptul de a participa la audierea unui martor și de a formula întrebări pe parcursul procedurilor desfășurate în faza de urmărire penală (audiere în fata poliției sau a procurorului) dacă apărarea are acest drept în fața instanței. Tot astfel, refuzul procurorului de a audia un martor al apărării nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenția Europeană, dacă acest martor poate fi propus spre a fi audiat în fața instanței.

Folosirea ca probe a declarațiilor administrate în fața procurorului nu este în sine incompatibilă cu prevederile art. 6 paragraf 1 și paragraf 3 lit. d din Convenție, în condițiile în care dreptul la apărare a fost respectat. Ca regulă, aceste drepturi impun ca inculpatul să fi avut o oportunitate adecvată să conteste sau să interogheze un martor ce dă declarații împotriva sa, fie la momentul audierii acestuia, fie într-o fază ulterioară a procedurii, așa cum se arată în cauzele CEDO "Craxi contra Italiei prg.86 din 5 decembrie 2002; Birutis contra Lituaniei din 28 martie 2002 prg.28; cauza SN contra Suediei prg. 44 din 2 iulie 2002; Artner contra Austriei prg.2 din 28 august 1992";.

Corolarul acestora constă în aceea că dreptul la apărare al unei persoane este restrâns într-o măsură incompatibilă cu prevederile art. 6, dacă hotărârea de condamnare a fost întemeiată în exclusivitate sau într-un mod determinant pe o declarație dată de o persoană căreia inculpatul nu a avut posibilitatea să-i pună întrebări sau să solicite audierea acesteia în vederea confruntării, fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecății, așa cum se învederează în deciziile CEDO "D. contra României din 8 martie 2007; Guilloury contra Franței prg.53 din 22 iunie 2006; Sadak contra T. iei din 17 iulie 2001 prg.67; Hulki Gunes contra T. iei prg. 86 din 8 aprilie 2004, dispoziții respectate în speța de față, martorii acuzării fiind ascultați nemijlocit în fața instanței, inculpatul fiind prezent doar la 5 iunie 2013 lipsind ulterior și el și martorul propus spre ascultare.

Comisia Europeană a precizat că prevederile art. 6 prg.1 nu interzic instanței ca în scopul stabilirii adevărului în cauză să se bazeze pe probe indirecte, atâta timp cât utilizarea acestora nu se realizează de o manieră neloială, așa cum se arată și în decizia din 4 iulie 1979 în cauza "X contra Germaniei nr. 8414/1978";.

Așa fiind, nu se impune restituirea cauzei la procuror, dreptul la apărare al inculpatului fiind respectat atât de procuror în faza de urmărire penală cât și de către instanță în fața Tribunalului C. .

Referitor la al doilea motiv de apel, nici acesta nu este fondat, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, deoarece din examinarea semnăturii atașate pe minută, cât și cea existentă pe sentința redactată la 30 iulie 2013, reiese fără echivoc identitatea aceluiași semn grafic, aparținând președintelui completului de judecată L. A. C., grefierul de ședință nesemnând minuta, cum eronat se susține de către apărătorul ales al inculpatului, nefiind afectată astfel valabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate în cauză.

Cât privește solicitarea de achitare în baza art. 10 lit a raportat la art 11 pct 2 lit a Cod procedură penală pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, Curtea reține următoarele:

Ca o primă remarcă, în analizarea apelului declarat de inculpat, Curtea reține că alături de tribunal, își însușește starea de fapt stabilită prin

rechizitoriu, împrejurare ce determină ca aceasta să devină a instanței de judecată, semnificând unitatea de vedere dintre parchet și magistrați, în evaluarea și interpretarea probelor. Ea nu înseamnă stabilirea faptelor numai în baza probelor administrate la urmărirea penală, ci, fie, concordanța acestor probe cu cele administrate în cadrul anchetei judecătorești, fie nepotrivirea dintre cele două categorii de probe și, reținerea, de către instanțe, ca mai credibile, în consonanță cu adevărul, a celor administrate la urmărirea penală.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).

În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către prima instanță, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.

Cu titlu de premisă, Curtea are în vedere, că potrivit art. 63 alin 2 Cod procedură penală, probele nu au valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul de urmărire penală sau instanță, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu cele administrate în fața judecătorului, probele administrate în fața procurorilor se analizează coroborat cu cele realizate în faza cercetării judecătorești iar scopul probelor prev în art 62 Cod procedură penală constând în aflarea adevărului, este identic, pentru ambele faze ale procesului penal.

Prin urmare, probele administrate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpatului, iar faptul că instanța este obligată să verifice legalitatea probelor și să stabilească utilitatea și concludența acestora în cadrul cercetării judecătorești, nu duce automat la concluzia eliminării probelor administrate în faza de urmărire penală.

Vinovăția inculpatului J. G. în infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, rezultă fără echivoc din recunoașterea sinceră a inculpatului V. J. care se coroborează cu declarațiile martorilor Clinci A. și Lăcătuș A. .

Astfel, în declarația dată la 11 aprilie 2011 în faza de urmărire penală inculpatul V. a precizat că: "a cumpărat PUF (JWH 018) și anterior datei de 15 februarie 2010 atât din magazine de specialitate cât și de la inculpatul J.

G. ";. Mai mult, inculpatul V. a precizat că după data de 15 februarie 2010 inculpatul J. a continuat să-i vândă PUF (JWH 018), acesta din urmă acționând uneori prin intermediul unor persoane interpuse respectiv Clinci A. și Lăcătuș A. .

Potrivit propriei recunoașteri a inculpatului V. acesta a cumpărat cantitatea totală de minim 580 gr. PUF (JWH 018), de la inculpatul J. G.

, preluând săptămânal aproximativ 10 gr drog la prețul de 25 lei/gr. fie direct de la acesta, ori de la Clinci A. sau Lăcătuș A., susțineri ce exclud o soluție de achitare întemeiată pe art. 10 lit a Cod procedură penală, apărând fără echivoc că apelantul J. a deținut drogurile care ulterior au fost traficate.

Perioada infracțională imputată apelantului J. G. este 15 februarie 2010-aprilie 2011, timp în care s-a probat prin declarațiile inculpatului V. și a martorilor Clinci și Lăcătuș că acesta a deținut, oferit, pus în vânzare, vândut și distribuit droguri de mare risc respectiv PUF (JWH 018), stabilindu-se fără echivoc că inculpatului V. i-a vândut 580 gr drog.

În aceeași perioadă, apelantul i-a vândut martorului C. an M. zis

"Lichidu"; cantitatea de 70 gr PUF (JWH 018). În declarația din 2 aprilie 2010 martorul a arăta că în perioada martie-aprilie 2010 apelantul J. l-a vizitat la reședința din str. Drăgălina C. și i-a predat o pungă de hârtie ce conținea o materia vegetală de culoare verde, despre care i-a spus că este un drog care se fumează, denumit "șobolan";, contra sumei de 1.000 lei.

Martorul C. an M. a consumat 50 gr. Din acest drog împreună cu prietenii săi martorii G. A. M. și G. A. care confirmă acest fapt.

Mai mult, probele testimoniale dovedesc faptul că inculpatul apelant J. le-a pus la dispoziție JWH-018 cu titlu gratuit în vederea consumului, martorilor M. F., F. Septimiu, G. A. și G. A., consumând împreună cu aceștia țigări cu PUF (JWH 018).

Așa cum rezultă din declarația inculpatului V. J., din drogurile rămase la solicitarea inculpatului J. G., martorul C. an M., i-a înmânat o cantitate de drog inculpatului V., cu care s-a întâlnit în zona centrală a municipiului C. .

Așa cum recunoaște inculpatul V., în ceea ce privește plata drogurilor livrate acestuia, inculpatul J. a dispus ca martorul C. an să nu încaseze el, pe loc prețul drogurilor, urmând ca inculpatul V. să-i achite drogurile, direct inculpatului apelant J. .

Vinovăția inculpatului J. în săvârșirea faptelor deduse judecății rezultă și din declarația martorului Gârda P. I. uț care a firmă textual în faza de urmărire penală că "inculpatul J. deținea și oferea spre vânzare PUF (JWH 018), în cantități mari, drogurile fiind ambalate în saci mari de plastic. În acea perioadă martorul a obținut 500 gr de PUF (JWH 018), de la apelant, dându-i în schimb un autoturism marca Ford Escort. Martorul mai arată că din această cantitate i-a vândut inculpatului V. 100 gr PUF (JWH 018)";.

Martorul Gârda P. învederează că după o lună de la prima cumpărare, a mai achiziționat 500 gr PUF (JWH 018), de la inculpatul J. .

Chiar dacă depoziția martorului Gârda vizează o perioadă când substanța JWH 018 nu era menționată pe tabelul anexă I la Legea nr. 143/2000, faptele neputând fi imputate, din punct de vedere penal inculpatului J., declarația acestuia este relevantă sub aspectul faptului că inculpatul J. fusese un furnizor important de cannabiniozi sintetici, calitate pe care a avut-o și după data de 15 februarie 2010, așa cum rezultă din declarația inculpatului V. J. .

Vinovăția inculpatului apelant J. rezultă fără dubiu și din declarația martorului Coștiuc A., care a arătat "că și în anul 2010 apelantul mai avea PUF (JWH 018), declarație fila 236 vol I u.p.

De asemenea, martorul Lăcătuș A. a învederat că "în cursul anului 2009 a cumpărat de 30 de ori câte 5 sau 10 gr de PUF (JWH 018), de la apelantul J., acesta manifestând un comportament violent față de martor, în cazul neplății la termen a drogurilor.

Nu în ultimul rând, s-a dovedit că la 3 iunie 2010 inculpatul apelant a vândut cantitatea de 1,4 gr. PUF (JWH 018), colaboratorului autorizat "C. an

M. "; cu suma de 40 lei.

Martorul G. A. a afirmat că a consumat la reședința martorului

C. an M. o substanță numită PUF, despre care martorul i-a spus că ar fi fost adusă de inculpatul J. .

Pentru motivele ce preced, este exclusă o soluție de achitare întemeiată pe art. 10 lit a raportat la art 11 pct 2 lit a Cod procedură penală rezultând că

inculpatul apelant a și deținut drogurile atât pentru consum propriu iar ulterior le-a și pus în vânzare, vinovăția sa fiind dovedită fără echivoc.

Cuantumul sancțiunii aplicate pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu se poate accepta solicitarea inculpatului de a-i fi recunoscute prevederile art 74 lit a Cod penal.

Din vastul material probator existent la dosar, rezultă că declarația inculpatului J. G. din fața Tribunalului C., este nesinceră, ea necoroborându-se cu vreun alt mijloc de probă, condiție în care va rămâne fără valoare, sub aspectul aflării adevărului.

Potrivit art. 69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță. Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând declarațiile inculpatului trebuie să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci, doar cu, anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia. În al doilea rând, se cere ca verificarea susținerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Cu alte cuvinte, acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate.

Chiar și în acest context, instanța are facultatea, iar nu obligația de a reține declarațiile inculpatului, câtă vreme legiuitorul a folosit sintagma

"declarațiile pot servi"; iar nu "servesc"; doar această ultimă expresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ.

Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecințele penale ale faptei sale, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare.

Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.

Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de fond și apel au reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.

Pe de altă parte, declarațiile acestuia date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Tribunalul Cluj a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului.

Curtea de Apel analizând probele de la dosar constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor deduse judecății.

Deși inculpatul a negat constant comiterea faptelor, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

S-a dovedit fără echivoc, că în perioada infracțională imputată, acesta a deținut droguri de mare risc, le-a vândut coinculpatului V. și martorilor la care s-a făcut referire în cuprinsul deciziei, neconfirmându-se apărarea apelantului că acesta nu s-ar fi aflat în C. -N. în acel interval de timp, apreciat ca fiind critic.

Față de cele ce preced, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art 379 pct 1 lit b Cod procedură penală.

Văzând și dispozițiile art 192 alin 2 Cod procedură penală inculpatul va plăti în favoarea statului suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul J. G.

A. si al inculpatul V. J. împotriva sentintei penale nr. 320 D_ IE 2013 A Tribunalului C. .

Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 600

lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare cu inculpații apelanți..

Dată si pronunțată în ședință publică din 20 noiembrie 2013

PREȘEDINTE,		JUDECĂTOR,
V. G.	D.	P.

GREFIER

Red. D.P./M.N.

3 ex./_

Jud.fond.-L. A. C.

← Sentința penală nr. 107/2013. Consum de droguri (Legea 143/2000)		Decizia penală nr. 205/2013. Consum de droguri (Legea 143/2000) →

Decizia penală nr. 231/2013. Consum de droguri (Legea 143/2000)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 231/2013. Consum de droguri (Legea 143/2000)