Decizia penală nr. 250/2013. Consum de droguri (Legea 143/2000)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR.250/A/2013
Ședința publică din data de 18 decembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : V. | C. | judecător |
JUDECĂTOR | : C. | I. | |
GREFIER : | : G. | I. -B. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism Serviciul Teritorial C. - reprezentant prin procuror L. T. CRĂCIUNESCU
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 Cod procedură penală.
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism Biroul Teritorial Bistrița și inculpatul V. C. R., împotriva sentinței penale nr.107/F din data de 20 iunie 2013 a Tribunalului Bistrița-N., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr.46 D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistrița pentru comiterea următoarelor infracțiunilor prev. de art.87 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată; art.87 al.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată și art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 decembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 107 din 20 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Bistrița-N. a condamnat pe inculpatul V. C.
- fiul lui G. și M., născut la data de_ în N., jud.BN, studii 12 clase, student, necăsătorit, domiciliat în orașul N., str. M. C., bl. A1, ap.5, jud.BN, cu antecedente penale, CNP - 1. :
la 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin 1 din OUG nr.195/2002;
la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin 2 din OUG 195/2002;
la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.4 alin 1 din Legea 143/2000.
S-a constatat că aceste infracțiuni au fost comise de inculpat în concurs real, prev. de art.33 lit a Cod penal și respectiv pluralitate intermediară, prev. de art. 40 Cod penal cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală 86/F/2012 a Tribunalului Bistrița-N. la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
În baza art.86/5 rap. la art.85 Cod penal a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare și s-a descontopit această pedeapsă în elementele ei componente, respectiv:
8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 320/1 Cod procedură penală;
6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr.
143/2000, cu aplic. art. 320/1 Cod procedură penală;
6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 320/1 Cod procedură penală, art. 74 lit. "a"; și art. 76 lit. "d"; Cod penal;
15 zile închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 320/1 Cod procedură penală, art. 74 lit. "a"; și art. 76 lit. "e"; teza I-a Cod penal, ultimele 2 pedepse aplicate prin sentința penală 212/2011 a Tribunalului C., repune pedepsele în individualitatea lor, înlăturând sporul de 4 luni închisoare.
Conform art. 33 lit a, art. 40 și art. 34 lit b Cod penal au fost contopite toate pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni, deci în total 2 ani închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art.64 lit a teza II și lit b Cod penal.
În baza art. 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilind, potrivit art. 86/2 Cod penal, un termen de încercare de 4 ani.
Potrivit art. 86/3 lit. "a-d"; Cod penal pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-N. ;
-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 86/4 Cod penal. S-a făcut aplic. art. 71 alin 5 Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească 1.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut în fapt, anterior datei de 6 ianuarie 2012, cel mai probabil cu ocazia Revelionului 2012, în cursul nopții de 1 ianuarie 2012, inculpatul V. C. R. a deținut pentru consum și a consumat drogul de risc cannabis sau rezină de cannabis
("hașiș";), fapt recunoscut de acesta prin declarația dată în instanță (f.37).
În seara zilei de 6 ianuarie 2012, inculpatul s-a deplasat de la locuința sa situată în orașul N. cu autoturismul său, marca VW, înmatriculat sub nr._ la localul "DIAMOND CLUB"; situat în același oraș unde pe parcursul a mai multor ore a consumat mai multe sticle cu bere alcoolizată, precum și "câteva pahare cu whiskey";, ajungând în evidentă stare de ebrietate.
În această stare, inculpatul a ieșit din local în jurul orei 2300cu intenția de a-și cumpăra niște țigări, întâlnindu-se la locul unde își parcase autoturismul cu martorul Scurtu Ionuț. Martorul s-a oferit să conducă el autoturismul, tocmai din cauza stării în care se afla inculpatul, dar acesta l-a refuzat categoric, astfel că inculpatul a condus autoturismul la o stație de carburanți din oraș de unde a cumpărat țigări, apoi a revenit și a condus autoturismul către același local de unde plecase, fiind însoțit de martorul Scurtu Ionuț care ocupa locul dreapta față.
Ajuns pe strada Grănicerilor din N., în zona restaurantului "Han";, în urma efectuării unei manevre de evitare a unui alt autoturism care ar fi ieșit în trafic fără a se asigura, inculpatul a pierdut controlul volanului și a colizionat mașina pe care o conducea cu autoturismul marca "Peugeot";, înmatriculat cu nr._, aflat în posesia numitului Scurtu I., precum și cu autoturismele mărcile "BMW"; și "VW";, înmatriculate sub nr._ și_, primul aparținând numitului Hadăr O. M., al doilea aparținând numitului
R. D., autoturisme care erau parcate regulamentar.
În urma coliziunii, care a avut loc între intervalul orar 2330-0000, a rezultat avarierea autoturismului condus de inculpat, precum și a celor trei autoturisme mai sus-menționate, dar nu a rezultat vătămarea corporală a vreunei persoane.
Inculpatul a recunoscut faptul că a condus autoturismul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptul că a consumat, prin tragerea mai multor fumuri dintr-o țigară, drogul de risc cannabis, negând însă că această din urmă împrejurarea i-ar fi afectat capacitatea de conducere a autoturismului, (f.37).
În drept, fapta inculpatului de a fi condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,8 gr. 0/00 alcool pur, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 87 al. (2) din OUG nr. 195/2002, republicată este de observat că textul de lege sancționează cu pedeapsa de la 1 la 5 ani "persoana care conduce un autovehicul sau un tramvai și care se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora".
În fine, referitor la infracțiunea prev. de art. 4 al. (1) din legea nr. 143/2000, inculpatul a recunoscut că a tras câteva fumuri dintr-o țigară ce conținea cannabis fapt confirmat de actele medico-legale întocmite în cauză.
Este adevărat că, formal, legea penală nu incriminează consumul de droguri, însă această activitate nu poate fi concepută fără deținerea, în prealabil, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp, a unei cantități de droguri, fiind suficient ca o persoană să aibă asupra sa asemenea substanțe, pentru a fi subiect activ al infracțiunilor prev.de art.2 sau, după caz, art.4 din Legea nr. 143/2000.
De altfel, din chiar titlul actului normativ, rezultă că acesta are în vedere
"prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri", iar în legătură cu cea din urmă ipoteză au fost incriminate ca infracțiuni mai multe
acțiuni, cea mai uzuală fiind cea a deținerii pentru consum propriu prohibită de art.4 din lege.
R. nea și finalitatea adoptării acestui act normativ a fost, în realitate,
descurajarea consumului de droguri, datorită consecințelor nefaste sau chiar grave pe care acesta îl are asupra sănătății consumatorului; or, din această perspectivă, apare greu de înțeles de ce deținerea pe o perioadă mai
îndelungată a drogurilor în vederea consumului, chiar neurmată de această activitate, cade sub incidența art.4 din Legea nr.143/2000, în timp ce detenția acelorași droguri, dar pe o perioadă scurtă, limitată la cea necesară consumului, nu ar fi socialmente periculoasă și nu ar constitui aceeași infracțiune, deși prin ipoteză consecințele nefaste pentru sănătate s-au produs, odată cu epuizarea consumului ilicit.
Pentru aceste considerente în sarcina inculpatului s-a reținut și infracțiunea prev. de art. 4 alin 1 din legea 143/2000.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism Biroul Teritorial Bistrița și inculpatul V. C. R. .
Primul apelant a criticat sentința pe motiv că pedepsele stabilite și modalitatea de executare nu corespund cerinței restabilirii ordinii de drept încălcate și nici nevoii de reeducare a inculpatului, având în vedere că anterior a mai fost condamnat la pedepse cu suspendarea executării.
Sub un alt aspect, s-a invocat nelegalitatea sentinței pentru că, deși s-a motivat existența pluralității intermediare, nu s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 212/2011 a Tribunalului C., conform art. 83 C.pen.
Inculpatul apelant a criticat sentința atacată susținând că se impunea achitarea lui pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, fiindcă prima infracțiune este una de pericol și se consumă când este realizat pericolul
iminent pentru circulația pe drumurile publice, însă acesta trebuie dovedit științific prin concentrația de substanțe stupefiante din sânge.
În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune s-a criticat sentința pe motiv că, chiar dacă inculpatul a consumat o substanță interzisă de lege, nu înseamnă că este dovedită infracțiunea de deținere de droguri fără drept, fiindcă asupra lui nu s-au găsit droguri, ci doar în corpul său, s-u depistat urme de cannabis.
În al treilea rând, referitor la infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, s-a criticat nereținerea circumstanțelor atenuante, constând în conduita inculpatului în fața organelor judiciare și comportamentul ulterior al acestuia în societate, respectiv este absolvent al învățământului superior și s-a integrat pe coordonatele procesului de reeducare, aspect dovedit prin depunerea rezultatelor analizelor probelor biologice din cursul lunii noiembrie 2013; s-a invocat că se putea reține inclusiv circumstanța atenuantă a comiterii faptei într-o stare de beție completă și aspecte favorabile, constând în faptul că a circulat la o oră târzie din noapte, pe o distanță de aproximativ un km, fără să existe trafic intens.
Examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt referitoare la comiterea infracțiunilor prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și de 87 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că în data de 6 ianuarie
2012, în jurul orei 23:00, a condus autoturismul său de la localul Diamond Club din N. până la o stație de carburanți din oraș, de unde și-a cumpărat țigări, apoi, la întoarcere, pe strada Grănicerilor, a pierdut controlul volanului și a lovit trei autoturisme parcate.
Justificat s-a stabilit pe baza rapoartelor de constatare medico-legală că învinuitul avea o alcoolemie de 1,70 grame la mie, iar probele biologice au evidențiat prezența tetrahidrocannabinolului, pe care inculpatul a recunoscut că l-a consumat sub formă de hașiș cu aproximativ cu o săptămână în urmă, de revelion.
Legal prima instanță a respins apărarea inculpatului, invocată și ca motiv de apel, conform căreia infracțiunea de a conduce un autovehicul de către o persoană care se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante, prin faptul că este infracțiune de pericol, pericolul trebuie dovedit similar infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice prin acte medicale care să ateste cuantumul concentrației drogurilor; într-adevăr, varianta tip a infracțiunii nu condiționează ca acțiunea de a conduce un autovehicul să aibă loc cu o concentrație a drogurilor mai mare decât o anumită limită legală dată însă aceasta tocmai datorită împrejurării că infracțiunea fiind de pericol conținutul constitutiv al acesteia este realizat prin simplul fapt al conducerii sub influența unor droguri.
Conducerea sub influența drogurilor, pe lângă actele medicale este dovedită de reacțiile sale de a-și încleșta mâinile și a se strâmba în mod necontrolat în momentul depistării de către organele de poliție, fără însă ca el să fie în stare de beție completă fiind totuși apt să dea declarații scrise despre ce s-a întâmplat.
În schimb este temeinic motivul de apel invocat de către inculpat referitor la aspectul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, fiindcă infracțiunea reținută de conducere a unui autovehicul sub influența stupefiantelor nu dovedește comiterea la o dată anterioară a infracțiunii de deținere fără drept de droguri în vederea consumului propriu.
Nici împrejurarea că inculpatul a recunoscut că a consumat în urmă cu o săptămână cannabis nu realizează conținutul infracțiunii de deținere a drogului consumat, în primul rând pentru că există variante în care drogul poate fi consumat fără a fi deținut de către consumator, iar, în al doilea rând, condamnarea unui inculpat în această situație contrazice incriminarea infracțiunilor legate de droguri, cadru legislativ în care legiuitorul român a optat pentru neincriminarea faptei de consum de droguri.
Ca atare, sub acest aspect apelul inculpatului va fi admis, sentința va fi desființată, pedepsele stabilite vor fi descontopite, repuse în individualitatea lor, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen., raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen., inculpatul apelant va fi achitat pentru infracțiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Contrar motivelor de apel invocate de către parchet, va menține pedepsele stabilite de 1 an și opt luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, precum și cea de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Curtea nu va primi motivele de apel invocate de către inculpat în sensul de a fi reținute circumstanțe atenuante și de a se da o relevanță mai mare aspectelor favorabile legate de durata deplasării, condițiile de trafic și datele ce caracterizează persoana inculpatului, din cauză că, totuși, faptele acestuia de a conduce un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală
și fiind sub influența substanțelor stupefiante au avut drept urmare avarierea a trei autoturisme.
De asemenea, faptele sale puteau avea drept urmare accidentarea gravă a unei persoane, care a ieșit la timp din autoturismul său tocmai înainte ca acesta să fie lovit de autoturismul condus de către inculpat.
În schimb, este întemeiat apelul parchetului în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante.
Astfel, cele două infracțiuni au fost comise în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 86/2012 a Tribunalului Bistrița-N., rămasă definitivă la 27 iunie 2012, astfel încât în baza art. 86/5 raportat la art. 85 C.pen., se impune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare. Descontopind pedeapsa rezultantă în sporul de 4 luni închisoare și în pedepsele componente, inclusiv cele aplicate printr-o sentință anterioară, respectiv sentința penală nr. 2012/2011 a Tribunalului C., definitivă la 7 iunie 2011, le va recontopi cu pedepsele prezente, va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare, la care va adăuga sporul de 4 luni închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenție.
Curtea constată că motivul de apel invocat de parchet, conform căruia faptele prezente au fost comise în stare de pluralitate intermediară cu infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele de 6 luni închisoare și de 15 zile prin sentința penală nr. 2012/2011 a Tribunalului C., ce a rămas definitivă anterior comiterii prezentelor fapte, este legal însă nu atrage concluzia că trebuia revocată suspendarea condiționată a pedepsei rezultante a celor două menționate din cauză că, astfel cum s-a constatat ulterior prin sentința penală nr. 86/2012 a Tribunalului Bistrița-N. nu erau întrunite condițiile suspendării condiționate datorită existenței unor altor fapte concurente, ori, ceea ce nu poate exista deoarece este nul, nu poate produce efecte deloc.
Ca atare, sancționarea ambelor pluralități de infracțiuni, concurs și pluralitate intermediară, va avea loc unitar, conform art.40 alin. 2 C.pen., prin aplicarea pedepsei după regulile de la concurs.
Datorită numărului de fapte concurente comise Curtea apreciază că reeducarea inculpatului, în ciuda faptului că în luna noiembrie 2013 a dovedit că s-a abținut de la consumul de droguri, poate avea loc doar prin executarea pedepsei în regim de detenție; în acest sens nu poate fi omis faptul că a săvârșit mai multe infracțiuni în legătură cu drogurile, precum și infracțiuni diferite la regimul circulației pe drumurile publice, comise tot pe fondul consumului unor substanțe ce creează dependență.
Așa fiind, inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenție.
În temeiul art. 71 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prev. de art.
64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ DIICOT Biroul Teritorial Bistrița-N. și de inculpatul V. C. R. împotriva sentinței penale nr. 107/_ a Tribunalului Bistrița N. pe care o desființează sub aspectul laturii penale, și judecând:
Descontopește pedepsele aplicate prin sentința atacată și le repune în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen achită pe inculpatul V. C. R. - fiul lui G. și M., născut la data de_ în N., jud. Bistrița N., studii 12 clase, student, necăsătorit, domiciliat în orașul N., str. M. C., bl. A1, ap.5, jud.BN, cu antecedente penale, CNP - 1. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art.4 alin 1 din Legea 143/2000.
Menține pedepsele aplicate de:
1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală, prev. de art.87 alin 1 din OUG nr.195/2002;
1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența substanțelor stupefiante, prev. de art.87 alin 2 din OUG 195/2002;
Constată că aceste infracțiuni au fost comise în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sent. pen. nr. 86/2012, a Trib. Bistrița-N., definitivă la_ .
În baza art.86/5 rap. la art.85 Cod penal anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicatătă prin sent. pen. nr. 86/2012 a Trib. Bistrița-N. și descontopește această pedeapsă în sporul de 4 luni închisoare și pedepsele componente de:
8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 320/1 Cod procedură penală;
6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr.
143/2000, cu aplic. art. 320/1 Cod procedură penală,
precum și în pedepsele componente aplicate prin sent. pen. nr. 212/2011 a Trib. C., definitivă la_ de:
6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320/1 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a și art. 41 C.pen;
15 zile închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320/1 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a și art. 41 C.pen. în raport de care prezentele fapte se află în stare de pluralitate
intermediară, prev de art. 40 C.pen.
În baza art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. contopește pedepsele de 1 an și 8 luni închisoare, 1 an închisoare, 8 luni închisoare, cele două de 6 luni închisoare și de 15 zile de închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni
închisoare, la care adaugă un spor 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 2 ani închisoare în regim de detenție.
În temeiul art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C., suma de 150 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 750 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care 150 lei reprezentând onorariu avocațial parțial, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |||
V. | C. | C. | I. | , |
GREFIER
G. I. -B.
Red. C.V./M.N.
3 ex./_
Jud.fond.- P. L. E.
| ← Decizia penală nr. 174/2013. Consum de droguri (Legea 143/2000) | Decizia penală nr. 199/2013. Consum de droguri (Legea 143/2000) → |
|---|
