Decizia penală nr. 48/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.48/R/2013
Ședința publică din 16 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. C. M., judecător
JUDECĂTORI: DP
V. G.
G.: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de partea civilă S. T. și de asiguratorul BIROUL CENTRAL DE CARTE VERDE FRANȚA prin BAAR România împotriva sentinței penale nr.306 din 24 noiembrie 2012 a J. ecătoriei S. M., privind pe inculpatul Zelenski A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cp și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cp
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.M. a Raluca, din Baroul Cluj și apărătorul asiguratorului, av.Sorin Mihăiță M., în substituirea av.V. Manea, din Baroul București, ambii avocați cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpatul, părțile civile S. T., S. J. de U. B. M., S. Mun.S. M. și Fondul de Protectie a Victimelor Străzii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea recursurilor.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă S. T. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că în mod corect s-a reținut culpa comună în producerea accidentului, atât a inculpatului, cât și a părții civile.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă S. T. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, daunele morale fiind corect acordate.
Apărătorul asiguratorului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă S. T. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În privința recursului declarat de asigurator, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și rejudecând, în principal, să se respingă cererea de acordare a despăgubirilor materiale formulate de partea civilă, iar în subsidiar, acordarea sumei de 2500 lei cu titlu de daune materiale prin aplicarea procentului de 50%, urmare a reținerii culpei comune în producerea evenimentului rutier.
Referitor la prejudiciul material în sumă de 5000 lei reprezentând venitul nerealizat pe perioada zilelor de îngrijiri medicale, solicită a se reține că partea civilă nu a depus niciun document justificativ cu privire la veniturile realizate. În art.49 din Norma Anexă la Ordinul 20/2008 al CSA se arată că în caz de vătămare corporală se acordă diferența dintre veniturile nete ale persoanei probate cu documente fiscale și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical. Prin urmare, partea civilă avea obligația de a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte
indubitabil existența prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre aceasta și fapta ilicită săvârșită de inculpat, probate cu documente justificative, în caz contrar nefiind îndreptățită să primească despăgubiri materiale.
De asemenea, instanța de fond a acordat părții civile daune morale, fără a se avea în vedere culpa comună a părților în producerea evenimentului rutier. În concluzie, solicită a se constata că daunele materiale și morale acordate părții civile sunt nelegale.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului declarat de asigurator.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de asigurator ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Sighetu Marmației prin sentința penală nr.306 din_, în temeiul art.345 al.2 C.pr.p.,a condamnat pe inculpatul Zelenszki A. fiul lui Ș. L. și M., născut la data de_ în localitatea S. M., jud. Maramureș, cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, fără antecedente penale, posesor al CI seria MM nr.
0., eliberat de Poliția S., CNP 1., domiciliat în S. M., str.
I., bl. 25, apt. 18, jud. Maramureș pentru săvârșirea infracțiunilor de: vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cp cu aplicarea art.
74 lit. a și 76 lit. e Cp la pedeapsa închisorii de 8 luni; părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit. d Cp la pedeapsa închisorii de 6 luni
În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b C.p. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de opt luni închisoare
În temeiul art. 81 și 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și opt luni
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen
A fost obligat inculpatul la plata alături de Bureau Central Francais la sediul mandatarului său din România, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - București, str. V. Lascăr nr. 40-40 bis, et. 6, sector 2 .a sumei de 5000 lei despăgubiri civile și a celei de 10000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile S. T. .
In temeiul art. 191 al. (1) C.pr. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului, cheltuieli judiciare, în cuantum de 400 lei,
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat M. V.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, dosar nr. 1021/P/2009 din data de_, înregistrat la instanță sub nr._ din data de_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Zelenszki A. fiul lui Ș. L. și M., născut la data de_ în localitatea S. M., jud. Maramureș, cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, fără antecedente penale, posesor al CI seria MM nr. 0., eliberat de Poliția S., CNP 1., domiciliat în S. M., str. I., bl. 25, apt. 18, jud. Maramureș pentru săvârșirea infracțiunilor de :vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cp; părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002; - cu aplicarea art. 33 lit. a Cp
S-a reținut în actul de sesizare al instanței faptul că la data de 18 mai 2009 inculpatul Zelenszki A. a împrumutat autoturismul Opel Vectra cu numărul de înmatriculare 7048-YZ-94 (Franța) de la martorul lațuc loan. În jurul orelor 22 inculpatul conducea autoturismul menționat pe strada B. Vodă din S. M., din direcția Vadu Izei spre centrul orașului S. M.
. Pe segmentul de șosea dintre stația Petrom și zona Revoy, inculpatul a depășit autoturismele care circulau în fața sa, respectiv cele conduse de martorii U. Dănuț și Rîșcu G., având o viteză de deplasare de aproximativ 75-80 km/h. Afară se întunecase, iar iluminatul public nu era încâ funcțional. Segmentul de șosea descris mai sus se află în linie dreaptă, fără declivități in pantă sau în rampă și era uscat la momentul accidentului.
In împrejurările descrise mai sus, s-a angajat in traversarea drumului din partea stângă, luând ca reper sensul de deplasare al autoturismului condus de inculpat partea vătămată S. T., printr-un loc care nu era marcat pentru trecerea pietonilor și fără a purta vestimentație reflectorizantă.
Momentul traversării drumului de către partea vătămată s-a suprapus cu ieșirea din depășirea celor două autoturisme de către autoturismul condus de inculpat, care semnalând târziu prezența pe carosabil a părții vătămate, deși a virat dreapta pentru a o evita, nu a reușit acest fapt, lovind-o cu oglinda retrovizoare stânga. În condițiile de fapt date, partea vătămată a fost preluată cu partea stânga față a autoturismului pe parbrizul acestuia, care s- a spart, iar apoi a fost proiectată pe carosabil unde a rămas până la sosirea ambulanței.
Inculpatul panicat de cele întâmplate și~a continuat deplasarea demarând autoturismul fără să oprească, după care ajungând pe strada Valea Cufundoasâ în zona podului pe peste răul Iza, la aproximativ 50 m de acesta, a luat și a aruncat plăcuțele cu numerele de înmatriculare, după care s-a deplasat în continuare alți 3 km unde a lăsat mașina, mergând apoi acasă. După discuții purtate cu membrii familiei, după aproximativ două ore de la accident, inculpatul s-a prezentat la sediul Poliției Municipiului S. M. unde a recunoscut faptele, după care a condus In teren organele de cercetare penală, recuperându-se astfel plăcuțele cu numerele de înmatriculare și autoturismul, (f,8-26,38).
Impactul a avut ioc pe banda de circulație a autoturismului condus de învinuit foarte aproape de axul drumului.
Ca urmare a accidentului de circulație partea vătămata S. T., a suferit multiple leziuni, cele mai grave fiind: traumatism cranio-cerebraj acut- forte cu fractură occipitală stânga si contuzii cerebrale cu zone hemoragîce bifrontale, fractură transtrohanterianâ dreapta, care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 90-100 zile, ele putând fi produse prin lovire a victimei de un autovehicul, aflat în mișcare cu proiectare ulterioară la sol și loviri de planuri dure, accident rutier. (f29-30).
Accidentul rutier s-a produs din culpa ambelor părți
Astfel inculpatul a nerespectat dispozițiile art. 48, art. 49 din OUG 195/2002 și art. 112 din Regulamentul de aplicare, potrivit cărora avea obligația să respecte regimul legal de viteză in localitate de maximum 50 km/h, să o adapteze în funcție de condițiile de trafic pentru a putea efectua orice manevra in condiții de siguranță și să semnalizeze cu mijloace de avertizare luminoasă sau sonoră, după caz, pentru evitarea unui pericol imediat.
Partea vătămată S. T. a nerespectat dispozițiile art. 72 și 3 din OUG 195/2002, art. 167 al.l lit. d și art. 166 din Regulamentul de aplicare, potrivit cărora avea obligația să traverseze drumul numai prin loc marcat sau prevăzut cu indicator Trecere pietoni, iar in lipsa acestor locuri amenajate putea efectua traversarea doar pe la colțul străzii si numai după ce s-a asigurat. În plus, pentru că afară se înnoptase, angajăndu-se în traversarea carosabilului, avea obligația să poarte un accesoriu reflectorizant sau o sursă de lumină vizibilă din ambele sensuri.
Starea de fapt a fost dovedită în dosarul cauzei cu urmatoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare aferente, (f.6-7, 9-19); procesul verbal de conducere în teren și plansa cu fotografii judiciare aferente, (f.8.20-26); certificat medico-legal nr. 457/_, (£28-30); declarația părții vătămate S. T., (f.31-33); declarațiile învinuitului Zelenszki A. . (f. 35-37,38); înscrisuri privind alcoolemia, (f.39); declarațiile martorilor U. Dănuț, (f.43,f44), D. L. -V.
, (f45,46) ;Konya C. ia, (f47), Konia Emeric (f.48) Rîșcu G., (f.49- 50,51);Iațuc I. (f.52.53); procesul verbal de prezentare a materialului de urmarire penală seria B nr. 0655502, (f. 63)
În drept, faptele inculpatului Zelenszki A., care la data de 18 mai 2009, în condițiile expuse mai sus a accidentat pe partea vătămată S. T., cauzându-i leziuni corporale vindecabile în timp de 90-100 zile de îngrijiri medicale, dupa care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție care au efectuat cercetarea locului faptei, constituie infracțiunile de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2 și 4 c.p. și părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a c.p.
Referitor la persoana inculpatului s-a precizat că are vârsta de 25 de ani, nu posedă antecedente penale, a recunoscut faptele comise .
Starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedită și în faza cercetării judecătorești cu declarația părții civile S. T. coroborată cu cea a martorilor Konya C. ia, D. L. V. Konya Emeric, Rîșcu G., U.
Dănuț, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.
Inculpatul deși citat și prin emitere de mandat de aducere nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiat.
În ceea ce privește reținerea conform căreia inculpatul a nerespectat dispozițiile art. 48, art. 49 din OUG 195/2002 și art. 112 din Regulamentul de aplicare, potrivit cărora avea obligația să respecte regimul legal de viteză in localitate de maximum 50 km/h, să o adapteze în funcție de condițiile de trafic pentru a putea efectua orice manevra in condiții de siguranță și să semnalizeze cu mijloace de avertizare luminoasă sau sonoră, după caz, pentru evitarea unui pericol imediat, semnificativă este declarația martorului Rîșcu G. . Acesta în fața instanței a declarat faptul că în data de_, seara se afla în autoturismul proprietate personală Opel Astra și se deplasa din direcția Vadu Izei spre S. M. . Circula la un moment dat într-o coloană de mașini, rula cu o viteză de aproximativ 50-60 Km/h, când a fost depășit de un autoturism de culoare închisă cu nr. de înmatriculare străină care circula cu viteză mare. Când a ajuns în zona Revoy de pe str. B. Vodă, a observat o persoană căzută pe partea carosabilă . Era adunată lumea. A constatat că a avut loc un accident rutier. Probabil persoana căzută pe partea carosabilă fusese lovită de șoferul autoturismului care-l depășise anterior.
Aceeași susținere privind viteza mare cu care a circulat autoturismul condus de inculpat se regăsește și în declarația martorului U. Dănuț care se afla în data de_ în autoturismul condus de Râșcu G. .
În ceea ce privește culpa părții civile S. T. care nu a respectat dispozițiile art. 72 și 3 din OUG 195/2002, art. 167 al.l lit. d și art. 166 din Regulamentul de aplicare, potrivit cărora avea obligația să traverseze drumul numai prin loc marcat sau prevăzut cu indicator Trecere pietoni, iar in lipsa acestor locuri amenajate putea efectua traversarea doar pe la colțul străzii si numai după ce s-a asigurat. În plus, pentru că afară se înnoptase, angajăndu-se în traversarea carosabilului, avea obligația să poarte un accesoriu reflectorizant sau o sursă de lumină vizibilă din ambele sensuri,
instanța va avea în vedere atât declarația părții civile S. T. care a recunoscut că nu purta vestă reflectorizantă în ziua accidentului, fila 27 din dosarul cauzei, cât și a martorei Konya C. ia care a declarat că pietonul nu se afla pe trecerea de pietoni. Accidentul s-a produs în mijlocul străzii, undeva aproape de un magazin non stop . Pietonul a fost lovit frontal de către conducătorul auto. Față de probele administrate în cauză, instanța apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
În consecință s-a dispus condamnarea inculpatului săvârșirea infracțiunilor de: vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cp cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit. e Cp la pedeapsa închisorii de 8 luni; părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit. d Cp la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b C.p. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de opt luni închisoare
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de dispozițiile art. 72 și 52 C.pen. raportat la pericolul social al faptei, la persoana inculpatului care este în vârstă de 25 ani, nu posedă antecedente penale.
Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia. În temeiul art. 81 și 82 C.pen. dispune suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și opt luni. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a reținut faptul că partea vătămată S. T. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 55000 lei din care 5000 lei despăgubiri civile, constând din venitul nerealizat pe perioada zilelor de îngrijiri medicale, respectiv 50 lei/zi și 50000 lei cu titlu de daune morale.
În susținerea cererii sale, partea civilă a învederat faptul că este electrician, și că în perioada anterioară accidentului efectua diverse lucrări particulare, realizând venituri cuprinse între 50 și 100 lei/zi.
Instanța a avut în vedere în acest sens declarația martorului Tinca Gheza care a arătat faptul că a lucrat ca electrician împreună cu S. T., în perioada 2009-2010, a efectuat diverse lucrări particulare, realizând venituri cuprinse între 50 și 60 lei/zi.
În privința daunelor morale instanța a ținut seama de nr. mare de zile de îngrijiri medicale de care a beneficiat partea civilă urmare a accidentului cauzat de inculpat, de faptul că a fost afectată negativ participarea acestuia la viața socială, profesională și de familie, însă nu va putea ignora faptul că accidentul rutier s-a produs din culpa ambelor părți așa cum s-a învederat anterior.
În consecință instanța a obligat inculpatul la plata alături de Bureau Central Francais la sediul mandatarului său din România, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - București, a sumei de 5000 lei despăgubiri civile și a celei de 10000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile S. T. . Totodată, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat M.
V. conform chitanței nr. 73/_ de la dosarul cauzei.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs partea civilă S. T. și asiguratorul Biroul Central de Carte Verde Franța prin BAAR România.
Prin motivele orale și scrise, partea civilă S. T. a solicitat admiterea recursului, casarea soluției instanței de fond și rejudecând dosarul, a se dispune acordarea daunelor morale în cuantum de 50.000 lei, cât au fost cerute prin constituirea de parte civilă, apreciind hotărârea judecătoriei ca netemeinică, sub acest aspect.
Asigurătorul, prin motivele scrise și orale a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea soluției instanței de fond și rejudecând dosarul, să se respingă acordarea daunelor materiale solicitate de partea civilă, iar dacă totuși acestea vor fi stabilite față de partea civilă, să fie într-un cuantum de 2500 lei, ca efect al reținerii culpei comune în producerea evenimentului rutier. Solicită respingerea acordării daunelor morale întrucât acestea nu
sunt justificate deoarece și recurentul S. T. a avut o culpă la producerea accidentului.
Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul părții civile S. T. :
În ce privește culpa comună de 50% în sarcina inculpatului Zelenszki A. și de 50% în sarcina recurentului S. T., Curtea a constatat că atât prin prisma cazurilor de casare prevăzute de lege la momentul exercitării căii de atac a recursului, cât și a celor existente de lege lata, proporția culpei părților în producerea unui accident de circulație, soldat cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății unei persoane, nu poate fi cenzurată în calea de atac a recursului, căci aceasta reprezintă o chestiune de apreciere, iar nu una de legalitate.
De asemenea, împrejurarea că nu s-ar fi reținut și procentul de culpă al părții civile S. T. corect, în producerea accidentului, nu reprezintă o gravă eroare de fapt, căci aceasta este avută în vedere ca motiv de recurs doar în situația în care nereținerea sa ar conduce la pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau achitare, ceea ce nu este cazul în speță, căci și în situația în care s-ar reține o culpă comună a părților, cum s-a și stabilit de altfel, vinovăția inculpatului ar fi indubitabilă iar hotărârea de condamnare, legală.
Referitor la modificarea cuantumului despăgubirilor solicitate, Curtea constată că atât potrivit cazurilor de casare prevăzute de lege la data formulării căii de atac de către partea civilă, cât și potrivit celor prevăzute de lege lata, cuantumul despăgubirilor civile nu poate fi modificat în recurs decât în ce privește despăgubirile materiale, iar nu și cele morale, care se stabilesc prin apreciere de către instanțele investite cu judecarea fondului, și numai în măsura în care se poate vorbi despre o gravă eroare de fapt cu referire la latura civilă a cauzei, respectiv de existența unei contradicții evidente, esențiale și necontroversate între probele administrate în cauză și ceea ce rețin instanțele în hotărârile recurate, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa cum se arată și în practica constantă a instanței supreme
"stabilirea cuantumului daunelor morale presupune o apreciere, în raport de criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic,
importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost atinse aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Prin urmare, critica cu privire la majorarea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, respectiv procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial, fiind în afara unei realități materiale, nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 C.proc.pen., deoarece eroarea gravă de fapt presupune existența și constatarea unei greșeli grave, deci esențială și evidentă, în stabilirea, pe bază de probe, a faptelor ce fundamentează soluția";.
Din vastul material probator atașat dosarului, rezultă că instanța de fond a luat în considerare la pronunțarea soluției de condamnare a
inculpatului, atât culpa acestuia, cât și a părții civile S. T., fără a preciza însă cuantumul fiecăreia.
Solicitarea din recurs a părții civile de majorare a daunelor morale, nu poate fi acceptată pentru motivele mai sus expuse, dar și pentru faptul că în ipoteza în care Curtea în mod nelegal ar da curs favorabil cererii acestuia, ar însemna să agraveze situația părții civile în propria cale de atac, ceea ce nu este posibil și permis de lege, trebuind să țină cont că și recurentul S. T. are o culpă în producerea evenimentului rutier și astfel să-i diminueze cuantumul despăgubirilor cerute de la 50.000 lei la 25.000 lei.
Prin urmare, atât din perspectiva criticilor formulate de recurent cât și a cazurilor de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, hotărârea pronunțată este legală și temeinică, sens în care recursul părții civile va fi respins ca nefondat, conform art.38515pct.1 lit.b C.proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen. recurentul va plăti statului 300 lei cheltuieli judiciare.
Se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 200 lei ce se va avansa din FMJ reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru av.M. a Raluca.
Cu privire la recursul asigurătorului
Prin art.48 din Legea 136/1995 modificată, se prevede că "persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, iar pe de altă parte, acesta atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terților prin accidente de autoturisme."; Aceste prevederi legale impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente "se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.
Conform art.54 alin.4 din Legea 136/1995 modificată, "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie."; De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.
Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale Codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Pe de altă parte, în art.23 și 24 C.pr.pen. asiguratorul nu este menționat ca fiind parte în procesul penal, ci doar partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente și inculpatul sunt identificate în acest sens. Pe cale de consecință, asiguratorului nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art.15 și 16 C.pr.pen., care prevăd că acea constituire de parte civilă se poate realiza în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. (norme de care pot beneficia partea civilă și partea responsabilă civilmente)
Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art.1000 alin.1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin.3 al aceluiași articol.
Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin Legea 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de "asigurător de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.
Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe art.998 C.civ. - temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea 136/1995 modificată.
Pe cale de consecință, rezultă că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, dar nu este parte în proces conform art.23,24 C.pr.pen. și care să impună din partea instanței constituirea sa, ca parte civilă sau responsabilă civilmente în temeiul art.15 și 16 C.pr.pen. până la citirea actului de sesizare. Introducerea ei în cauză se rezumă în realitate la opozabilitatea hotărârii judecătorești față de asigurator.
Curtea reține că nu se impune reducerea daunelor materiale și morale în favoarea părții civile S. T., întrucât instanța de fond la stabilirea lor a ținut cont de realitatea pagubei încercată de victimă și caracterul rezonabil al sumelor solicitate.
În speță, s-a dovedit culpa comună a inculpatului și a părții civile în producerea accidentului rutier, probele științifice și testimoniale atestând indubitabil această aserțiune.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurator, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen. recurentul va plăti statului 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de asigurătorul BIROUL NAȚIONAL CARTE VERDE FRANȚA prin BAAR ROMÂNIA si al părții civile S.
T. împotriva sentintei penale nr. 306 din 24 septembrie 2012 a J. ecătoriei
S. M. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. a Raluca.
Obligă pe recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | |||||
I. | C. M. | D. | P. | V. | G. D. | S. |
red.PD/CA 2 ex. - _
jud.fond.C. V.
| ← Decizia penală nr. 447/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 87/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
