Decizia penală nr. 248/2013. Infractiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008)

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.248/R/2013

Ședința publică din 20 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. I., judecător JUDECĂTORI: V. G.

: D.	P.
GREFIER	: D.	S.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - SUCIU D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. C. împotriva sentinței penale nr.582 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Turda, acesta fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 25, Cod penal rap. la art. 108, al. 1, lit. d si al. 2 lit. a din Legea nr.46/2008.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Cesărean C., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Tudoroniu Mara, în substituirea av.Torok Pali Erzsebet, care solicită acordarea onorariului parțial pentru avocatul titular.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în principal, să se dispună restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, apreciind că este incident cazul de casare prev.de art.385/9 pct.2, respectiv instanța nu a fost legal sesizată. Astfel, la data de_ s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev.de art.25 C.pen. rap.la art.108 lit.c din Legea 46/2008, iar prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori, prev.de art.108 lit.d din Legea 46/2008, deci pentru altă faptă decât cea care a făcut obiectul învinuirii, fără ca organul de urmărire penală să dispună schimbarea încadrării juridice. Prin urmare, în speță sunt incidente disp.art.197 alin.2 C.pr.pen. și se impune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

În subsidiar, solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apreciind că este incident cazul de casare prev.de art.385/9 pct.9 C.pr.pen., respectiv motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii. Astfel, în motivarea sentinței, instanța de fond arată că fapta inculpatului de a determina cu intenție pe numiții Cengheri F. și M. M. să taie material lemnos nemarcat din pădurea sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori, prev.de art.26 C.pen. rap.la art.108 alin.1 lit.d și alin.2 lit.a din Legea 46/2008, ori dispozițiile art.26 C.pen. reglementează complicitatea și nu instigarea. Cu toate că se reține în motivare art.26 C.pen., inculpatul este condamnat pentru instigare, prev.de art.25 C.pen. Mai mult, aceste persoane au fost scoase de sub urmărire penală prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, apreciindu-se că au

comis fapta prevăzută de legea penală fără vinovăție. În cauză sunt aplicabile disp.art.31 alin.2 C.pen. privind participația improprie. De asemenea, instanța de fond nu a arătat în motivare în ce a constat determinarea inculpatului ca aceste persoane să comită fapta prevăzută de legea penală. Pentru aceste motive, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Pe fondul cauzei, solicită casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a sau d C.pr.pen. achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori. Susține că estimarea cantității de material lemnos reținută în sarcina inculpatului, precum și estimarea prejudiciului a fost făcută de o instituție necompetentă, respectiv ITRSV C. și nu de Ocolul S. C. . Mai mult, din declarațiile martorilor audiați coroborate cu schițele topografice depuse la dosar rezultă că în zona în care s-a reținut că s-ar fi exploatat materialul lemnos a existat un drum vechi. Niciunul din martorii audiați nu arată care a fost activitatea de instigare făcută de inculpat, ci doar îl consemnează la fața locului. Pentru considerentele expuse mai sus, solicită pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

C U R T E A

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Turda prin sentința penală nr.582 din 21 decembrie 2012, în baza art. 25 rap. la art. 108 alin.1 lit. d și alin.2 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 74 alin.2, art. 76 lit. c C. penal, a condamnat inculpatul R. C. - fiul lui N. și E., născut la data de_ în com. C., jud.C. ,domiciliat în com.C., sat. S., nr. 73, jud.C., CNP 1., cetătean român, căsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, pentru savarsirea infracțiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori, la pedeapsa de 2 ani inchisoare.

S-a constatat că infracțiunea sancționată prin prezenta se află în concurs real cu infracțiunile sancționate prin SP 31/2009 a Judecătoriei Turda.

În baza art. 85 C. penal, s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni inchisoare aplicată prin SP 31/2009 a Judecătoriei Turda și s-au descontopit pedepsele contopite prin această sentință pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează: 3 luni inchisoare, 3 luni inchisoare, 4 luni inchisoare, 4 luni inchisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C. penal, au fost contopite următoarele pedepse: 2 ani inchisoare aplicată prin prezenta; 3 luni inchisoare aplicată prin SP 31/2009 a Judecătoriei Turda; 3 luni inchisoare aplicată prin SP 31/2009 a Judecătoriei Turda; 4 luni inchisoare aplicată prin SP 31/2009 a Judecătoriei Turda; 4 luni inchisoare aplicată prin SP 31/2009 a Judecătoriei Turda, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani inchisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a ll-a C. pen..

În baza art. 81 C. pen.,s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 4 ani care a început să curgă de la_ .

În baza art. 71 alin. 5 C.pen s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate

S-a constatat că în prezenta cauză C. Local C. nu are calitate de parte civilă.

În baza art. 118 lit. e C. penal rap. la art. 118 alin.4 C. penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 20204,54 lei.

In baza art. 191 alin.1, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 100 lei onorariu av. oficiu P. Bâlc s-a avansat din FMJ.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin Rechizitorul nr.1528/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. C. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori, prev. și ped de art 25 Cod Penal rap la art. 108 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. a din Legea 46/2008.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii Man V., M.

M. Dorin, F. V. a, Fenesan D., Feurdean I., Manciu I., Serban Mihai Emil, Vana C., Opre V. -Claudiu, Luca V., Luca Dan Emil, Lăzărescu Toma, Ghiolțan L., Ghiolțan C., H. I., Banka Ciprian, Ciortea Olivian, Ciortea Teodor, Iancu M. . S-a dat citire declarației din faza de urmărire penală a martorei M. M. .

Potrivit proceselor verbale de la f. 8, 9 dosar u.p., la data de_, organele de poliție din cadrul Biroului Poliției Rurale Turda s-au sesizat din oficiu despre faptul că în fondul forestier privat din zona com. C., respectiv în locul numit" Șes";, U.A. 92 și 93 din U.P.V Finișel, persoane necunoscute au defrișat o suprafață de pădure de aproximativ 1000 m lungime, pe o lățime de 5- 7 m, constatând prezența de material lemnos fasonat, cioate de arbori scoase din rădăcini, precum și cioate nemarcate. De asemenea, s-a constatat că în com. C.

, sat S., nr. 151, jud. C., domiciliul numitului R. C., se găsește o cantitate de material lemnos depozitat, a cărei proveniență nu a fost stabilită,

fiind efectuate fotografii judiciare conform planșelor aflate la f. 11-20 dosar u.p.

Martorul Feneșan D. a relatat atât în faza actelor premergătoare (f. 45 dosar u.p.), cât și în faza de urmărire penală ( f. 43-44 dosar u.p.) că la sfârșitul lunii iunie 2008 a fost transportat în pădurea Șes împreună cu numiții M. M.

, Cengheri F., Luca D., R. Emanoil, de către inculpatul R. cu autovehicului acestuia din urmă.

Precizează martorul că în zona respectivă unde era doar pădure, nefiind amenajat vreun drum, cu ajutorul unei drujbe aduse acolo de inculpatul R. C.

, au fost tăiați copacii pe o lățime de 6-8 metri și o lungime de aproximativ 1000 metri. După două sau trei zile, drujba s-a defectat, condiții în care inculpatul R.

C. a adus alte două drujbe cu ajutorul cărora martorii M. Dorin și Cengheri F. au tăiat copacii de pe picior. Martorul susține că nu a tăiat personal copacii, desfășurând doar activități de fasonare a materialului lemnos, încărcare în tractor, iar apoi descărcare și stivuire la locuința inculpatului R.

C. .

Același martor menționează că după tăierea copacilor de către M. Dorin și Cengheri F. în vederea amenajării unui drum, o persoană pe care nu o cunoaște a sosit cu un excavator și a smuls din rădăcină butucii rămași, nivelând apoi drumul.

Din cunoștințele martorului, zona de pădure în care a fost creat drumul prin tăierea copacilor îi aparține inculpatului R. C., terenul fiind cumpărat anterior de acesta de la diverse persoane.

Schimbarea declarațiilor acestui martor din fața instanței (f. 76 dosar) în sensul că nu a observat tăierea arborilor ori prezența unor instrumente de tăiat (drujbe), neamintindu-și acest lucru, nu este verosimilă, nefiind justificată în vreun fel, astfel că va fi considerată nesinceră și prin urmare înlăturată.

Martorii Feurdean I. și Vana C. declară (f. 46-47, 61-62 dosar u.p.) că au fost contactați telefonic de către inculpatul R. C., cerându-li-se să transporte material lemnos din pădure până la domiciliul inculpatului. Martorul Feurdean I. a fost de acord și s-a deplasat în zona specificată de R. C. în pădurea Șes cu tractorul proprietate personală la care era cuplată o remorcă în care a încărcat împreună cu ceilalalți o parte din lemnul rezultat în urma tăierii. Martorul Vana C., având tractorul defect, nu a putut să răspundă solicitării lui R. C. decât după ce și-a reparat mijlocul de transport, respectiv câteva zile mai târziu. Și acesta a efectuat transporturi de lemn rezultat în urma tăierii cu tractorul de care era cuplată o remorcă, ajutând la încărcare.

Cei doi martori precizează în declarațiile lor că M. M. și Cengheri

F., cu ajutorul a două drujbe ale inculpatului, tăiau arborii de pe picior prin pădure pe o lățime de 6-8 metri, iar spre finalul activității în zonă a fost adus un buldoexcavator cu șenile cu ajutorul căruia au fost scoase din rădăcină cioatele rămase în urma tăierii.

Ambii martori subliniază că anterior tăierii arborilor în locul respectiv nu exista nici un drum, fiind doar pădure.

Declarațiile nuanțate din fața instanței prin care martorii Feurdean și Vana nu mai susțin că ar fi văzut cum se taie arborii de pe picior și nici că ar fi sosit la fața locului un excavator care a smuls rădăcinile rămase și a nivelat drumul vor fi înlăturate ca nesincere întrucât nu sunt invocate motive plauzible ale schimbării acestora, martorii rezumându-se la a indica, fără vreun temei, alte detalii ale celor constatate personal.

Martorii M. F. și Cengheri F., prin declarațiile date cu privire la

faptele pentru care erau cercetați, neagă tăierea de arbori, referindu-se în declarațiile lor doar la ajutorul dat inculpatului R. C. prin fasonarea de materiale lemnos care fusese anterior tăiat, însă aceste declarații nu sunt în măsură să combată starea de fapt indicată de martorii menționați anterior, încercând doar să minimizeze implicarea lor în activitățile desfășurate, cu scopul evident de a nu atrage răspunderea penală proprie ori a inculpatului.

Martora F. V. a (f. 50 dosar u.p., f. 75 dosar instanță) relatează că inculpatul "și oamenii lui"; au creat un drum în pădure, purtând chiar discuții cu inculpatul, din acestea rezultând că persoanele care prestau activitățile necesare amenajării drumului erau angajate orin plătite de către inculpat. A auzit mai multe zile la rând zgomote de drujbă, dar nu s-a deplasat în locul respectiv până când, din cauza lucrărilor, a fost afectată conducta de alimentare cu apă a zonei. Mai menționează martora că în locul respectiv nu a existat niciodată un drum, iar arborii au fost taiati doar in zona destinata drumului, nu si in afara acesteia.

Martorul Manciu I. (f. 52 dosar u.p., f. 78 dosar instanță) declară că drumul prin pădure a fost creat de "oameni ai lui R. C. "; pe un teren cumpărat de inculpat de la persoane din sat, iar în peroada în care s-a lucrat a fost parcat lângă casa martorului un buldoexcavator cu ajutorul căruia au fost smulși din rădăcini butucii rămași în pământ după tăierea arborilor.

De la martorul Manciu I. a aflat și martorul Luca V. (f. 56 dosar u.p.,

f. 102 dosar instanță) că inculpatul a croit un drum prin pădure.

Martora Man V. (f, 54 dosar u.p., f. 73 dosar instanță) arată că inculpatul a creat un drum prin pădure pe un teren cumpărat de inculpat de la

personae din sat, iar în peroada în care s-a lucrat a fost parcat lângă casa martorului un buldoexcavator cu ajutorul căruia au fost smulși din rădăcini butucii rămași în pământ după tăierea arborilor.

Martora l-a văzut în mai multe rânduri pe inculpat în pădure în timp ce "oamenii lui tăiau copacii acolo";, menționând că în locul respectiv nu a existat niciodată un drum.

În cauză a fost audiat în calitate de martor și expertul care a întocmit documentațiile de alipire și dezmembrare a terenurilor aparținând inculpatului, precizând că o parcelă nou creată având destinația "drum"; a fost inclusă în documentație, inculpatul indicându-i limitele (f. 58 dosar u.p., f. 101 dosar instanță).

Inculpatul i-a comunicat telefonic martorului Șerban Mihai Emil (f. 60 dosar u.p., f. 91 dosar instanță) că terenul pe care a creat drumul îi aparține inculpatului, afirmație care intervenit în contextul unor discuții legate de faptul că crearea drumului respectiv ar fi afectat și o porțiune de teren care aparține mamei martorului.

Din adresa nr. 2837/_ a Primăriei C. (f. 32 dosar u.p.) rezultă că suprafața de pădure care a fost defrișată se găsește în U.P. V. U.A. Finișel tarlaua 40 parcelele 24, 25 și 52. Primele două parcele, respectiv 24 și 25, aparțin unor persoane fizice, iar parcela 52 nu a fost pusă în posesie către proprietari întrucât persoanele îndreptățite asupra acesteia nu s-au prezentat pentru punerea în posesie.

Întreaga zonă a fost pusă la dispoziția Comisiei locale de aplicare a Legii 1/2000 C. de către Ocolul S. C. în vederea punerii în posesie a proprietarilor în baza legii, cu această ocazie încheindu-se un protocol(f.85-87 dosar u.p.) .

Din declarația martorei M. M. rezultă că în anul 2002 a vândut suprafața de pădure aflată în U.P. V. U.A. Finișel tarlaua 40 parcelele 24 și 25 inculpatului R. C., fără ca în prezent să mai dețină un exemplar al acelor contracte ori copii ale titului de proprietate.

Potrivit sentinței atașate dosarului de u.p. (f. 120-142 dosar u.p.), suprafețele de teren din parcelele 24 și 25 figurează în titlurile de proprietate emise pe numele martorei M. M., aceasta din urmă înstrăinându-le prin acte sub semnătură privtată inculpatului R. C., aceeași sentință ținând loc de act autentic de înstrăinare.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul R. C. a declarat că nu a determinat nici o persoană să taie arbori în zona pădurii Șes, nu a construit un drum, întrucât drumul exista, iar el, cu ajutorul unui buldozer, doar a curățat drumul respectiv de gunoaie, crengi și gropi. De asemenea, arată că nu a sustras material lemnos și este proprietarul terenului și a pădurii unde există acel drum, prezentând în acest sens extrase de carte funciară.

Inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței în cursul cercetării judecătorești.

Din analiza documentelor prezentate de inculpat și din documentele solicitate de la A.N.C.P.I. Turda (f. 102-158 dosar u.p.) privitor la întabularea terenurilor deținute de inculpat rezultă că R. C. este proprietarul suprafeței de pădure identificată în parcelele 24 și 25 din tarlaua 40, la care le corespund numerele topo 554/1/2/1, 554/1/2/7, 554/1/2/10, 554/1/3, 554/1/4, cumpărate de la martora M. M. .

Aceste suprafețe au fost alipite-dezlipite în baza Ord. 634/2006, prin act notarial, la cererea inculpatului, documentația fiind realizată de către martorul

Opre V. Claudiu, acestora fiindu-le atribuite numerele cadastrale_ ale căror extrase au fost prezentate de către inculpat.

La cererea expresă a inculpatului, în conformitate cu Ord. 634/2006, terenul deținut cu destinație pădure a fost dezlipit și i-a fost atribuit numărul cadastral 2980, având sub acest număr destinația de drum (f. 148 dosar u.p.), rezultând și de aici că declarația inculpatului R. C. în sensul că ar fi existat drum în zona în care s-au efectuat defrișările nu se confirmă, lucru susținut de altfel de martorii audiați.

Conform adresei nr. 4184/_ a Inspectoratului Teritorial de Regim S. și de Vânătoare C. -N. a fost defrișată o suprafață de 0,495 hectare de pădure în u.a. 92, U.P. V Finișel din raza Ocolului S. C. . Volumul total de material lemons defrișat este de 119,519 m.c. din care pe specii: gorun-81,91 mc; fag- 0,016 mc; mesteacăn 2,41 mc, plop-35,15mc și păr 0,033mc, valoarea totală a prejudiciului fiind de 20204,54 lei. (f.28 dosar u.p.).

Este de precizat că inculpatul a depus la dosarul de urmărire penală o listă cu martorii propuși în apărare care ar fi cumpărat material lemnos sustras din proprietățile sale, observându-se că listele reprezintă copii ale listelor de alegători din mai multe localități (f. 197-224 dosar u.p.).

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul, prin apărător, a solicitat audierea unui număr de zece persoane care ar fi cumpărat lemne sustrase din pădurea aparținând inculpatului, invocându-se că martorii respectivi cunosc detalii ale stării de fapt care face obiectul dosarului, și anume tăierea arborilor. Au fost audiați 9 martori din cei zece propuși, nici unul necunoscând informații legate de tăierea arborilor ori cumpărarea de lemne sustrase din pădurea inculpatului.

Probele administrate în cauză și expuse anterior conduc fără vreun dubiu la concluzia conform căreia inculpatul R. C. la sfârșitul lunii iunie 2008, cu intenție, i-a determinat pe numiții M. M. Dorin și Chengeri F. să taie de pe picior un volum total de material lemnos de 119,519 mc, nemarcat, din speciile gorun, fag, mesteacăn, plop și păr( în valoare de 20204,54 lei ) din locul numit Șes U.P. V Finișel, u.a.92(tarlua 40, parcela 24,25 și 52 aparținând inculpatului R. C. (parcela 24, 25) și pus la dispoziția Comisiei de aplicare a Legii 1/2000 C. (parcela 52) a căror valoare este mai mare de 50 ori decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior(74 lei).

La soluționarea cauzei au fost avute în vedere dispozițiile art. 120 din Legea nr. 46/2008 care prevăd că faptele prevăzute la art. 106-113 prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, indiferent de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Din analiza materialului probator administrat în cauză și evidențiat anterior se reține că există probe care dovedesc săvârșirea fără nici un dubiu de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În drept, fapta inculpatului R. C. care, la sfârșitul lunii iunie 2008, cu intenție, i-a determinat pe învinuiții M. M. Dorin și Chengeri F. de a tăia de pe picior un volum total de material lemnos de 119,519 mc, nemarcat, din speciile gorun, fag, mesteacăn, plop și păr( în valoare de 20204,54 lei ) din locul numit Șes U.P. V Finișel, u.a.92(tarlua 40, parcela 24,25 și 52 aparținând numitului R. C. și pusă la dispoziția Comisiei de aplicare a Legii 1/2000 C. a căror valoare este mai mare de 50 ori decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (74 lei), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la tăiere fără drept de arbori, prev.și ped. de art. 26 C.pen rap 108 al. 1 lit. d și alin.2 lit. a din Legea nr. 46/2008.

La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare, prevazute de art. 72 C.pen., atitudinea de negare a săvârșirii faptelor, perseverența infracțională în raport de antecedentele penale din fișa de cazier, cuantumul prejudiciului și împrejurarea că a rămas nerecuperat, cu reținerea în favoarea inculpatului a incidenței art. 74 alin.2 C. penal ca și circumstanță atenuantă judiciară reprezentată de ușurința, naivitatea cu care a acționat, crezându-se îndreptățit să desfășoare lucrările de amenajare a unui drum prin pădure din moment ce are calitatea de proprietar al acestui teren.

Prin urmare, în baza art. 25 rap. la art. 108 alin.1 lit. d și alin.2 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 74 alin.2, art. 76 lit. c C. penal, a fost condamnat inculpatul R. C., pentru savarsirea infracțiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori, la pedeapsa de 2 ani inchisoare.

S-a constatat că infracțiunea sancționată prin prezenta se află în concurs real cu infracțiunile sancționate prin SP 31/2009 a Judecătoriei Turda.

În baza art. 85 C. penal, s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni inchisoare aplicată prin SP 31/2009 a Judecătoriei Turda și descontopește pedepsele contopite prin această sentință pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează: 3 luni inchisoare, 3 luni inchisoare, 4 luni inchisoare, 4 luni inchisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a ll-a C. pen..

Scopul pedepsei putând fi atins și fără privare de libertate, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 4 ani care a început să curgă de la_ .

În baza art. 71 alin. 5 C.pen a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate.

În ce privește latura civilă, instanța a constatat că în prezenta cauză C. Local C. nu are calitate de parte civilă întrucât pe de o parte punerea la dispoziția Comisiei (și nu C. ui) locale de aplicare a Legii 1/2000 C. de către Ocolul S. C., a parcelei 52 în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite în baza dispozițiilor legilor fondului funciar nu conferă C. ui Local atributele de proprietar, iar pe de altă parte obiectul material al oricarei infractiuni silvice il constituie vegetatia forestiera, indiferent de forma de proprietate, subiectul pasiv principal al acestor infractiuni fiind statul care interesat in ocrotirea tuturor terenurilor cu vegetatie forestiera, in conditiile in care dispozitiile art. 10 al. 1 din Codul silvic prevad obligativitatea administrarii si asigurarii serviciilor silvice la toate padurile, indiferent de forma de

proprietate, prin ocoale silvice de interes public, așa încât DS C. - Ocolul S. C. are calitate de parte vătămata.

În baza art. 118 lit. e C. penal rap. la art. 118 alin.4 C. penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 20204,54 lei reprezentând valoarea prejudiciului, potrivit actului de constatare de la fila 28 dosar u.p., ținând cont că DS C. -Ocolul S. C. nu a formulat pretenții civile în cauză.

In baza art. 191 alin.1, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 100 lei onorariu av. oficiu P. Bâlc s-a avansat din FMJ.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul R. C. solicitând în principal restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, deoarece prin rezoluția de începere a urmăririi penale, procurorul a menționat că aceasta a început pentru instigare la tăiere ilegală de arbori și furt de arbori prev.de art.25 C.pen., rap.la art.108 lit.c cu aplicarea art.108 alin.2 lit.a din Legea 46/2008, iar în rechizitoriu s-a menționat că inculpatul trebuie să răspundă penal pentru instigare la tăiere ilegală de arbori prev.de art.25 C.pen., rap.la art.108 alin.1 lit.d și alin.2 lit.a din Legea 46/2008.

Câtă vreme inculpatul a fost trimis în judecată pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost cercetat, se impune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, îns peță fiind incidente prevederile art.197 alin.2 C.proc.pen.

În subsidiar, se solicită trimiterea cauzei la Judecătoria Turda pentru rejudecare, întrucât motivarea soluției contrazice dispozitivul acesteia, astfel judecătorul reține că inculpatul se face vinovat de instigare la tăiere ilegală de arbori, dar este condamnat pentru prevederile art.26 C.pen. rap.la art.108 alin.1 lit.d și alin.2 lit.a din Legea 46/2008, ceea ce semnifică o complicitate la această infracțiune și nicidecum instigare.

Apărătorul inculpatului arată că în speță, clientul său a comis faptele în condițiile art.31 alin.2 C.pen. ale participației improprii.

Pe fondul cauzei, al treilea motiv de recurs este solicitarea de achitare a inculpatului în baza art.10 lit.a sau d C.proc.pen., fapta neexistând sau, lipsindu-i un element constitutiv pentru a fi apreciată ca infracțiune.

Curtea examinând recursul promovat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Curtea reține că prin faptă arătată în actul de sesizare nu se poate înțelege doar simpla referire la o anumită faptă menționată în succesiunea

activității inculpatului, ci descrierea detaliată a acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, respectiv de a investi instanța, o atare condiție fiind îndeplinită doar în cazul în care, fapta arătată prin rechizitoriu este însoțită de precizarea încadrării juridice și de dispoziția de trimitere în judecată pentru acea faptă, garanții procesuale menite să asigure aflarea adevărului, dreptul de apărare al celui judecat și mai ales dreptul la un proces echitabil.

Aceste garanții sunt reglementate atât prin disp.art.6 C.proc.pen., art.24 din Constituție dar și disp.art.6 paragr.3 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea 30/1994 conform cărora

"orice acuzat are, în special, dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa";.

În jurisprudența sa, Curtea de la Strasbourg a explicat ce se înțelege prin

"cauză"; și natura acuzației, aduse împotriva unei persoane, în hotărârea din_ privind cauza De T.Torres c/a Spaniei, arătând că acestea se referă la faptele materiale imputate care stau la baza acuzației, la calificarea juridică a acestora, precum și la circumstanțele agravante existente, iar informarea în mod amănunțit asupra faptelor imputate și încadrarea juridică a acestora, nu ar trebui, în niciun caz, să fie ulterioară dispoziției de trimitere în judecată.

În hotărârea din 25 iulie 2000 privind cauza Mattoccia c/a Italiei, Curtea a considerat de asemenea, că o informare precisă și completă cu privire la faptele care se reproșează acuzatului și a calificării juridice reprezintă o condiție

esențială pentru echitatea procedurilor judiciare, apreciindu-se că aceasta trebuie făcută inclusiv prin intermediul actului de acuzare, care nu trebuie să fie caracterizat prin imprecizie cu privire la aspecte esențiale, sens în care s-a exemplificat locul și data comiterii infracțiunii imputate, concluzionând că neregulile din actul de sesizare cu privire la faptele pentru care este acuzată o persoană și încadrările juridice ar conduce la imposibilitatea pregătirii apărării cu privire la acuzațiile aduse.

Instanța de la Strasbourg a decis că există o legătură evidentă între dispozițiile cuprinse în art.6 paragr.1 lit.a și cele din art.6 paragr.3 lit.b, că este necesar ca autoritățile naționale să depună o maximă diligență cu privire la modul în care se face notificarea acuzației către cel interesat, deoarece actul de acuzare are un rol determinant în procedura penală; începând cu data notificării, persoana în cauză este oficial avizată despre baza factuală și juridică a învinuirii ce i se aduce.

Curtea consideră că, în materie penală, o informare precisă și completă cu privire la faptele ce se reproșează acuzatului și a calificării lor juridice reprezintă o condiție esențială a unui proces echitabil garantat de art.6 paragr.1 din Convenție și a decis că statele contractante au obligația de a adopta măsuri pozitive care să garanteze respectarea efectivă a drepturilor înscrise în art.6.

S-a statuat în raport de toate aceste considerații, că sesizarea instanței va fi legal efectuată doar în situația în care în dispozitivul actului de trimitere în judecată este menționată fapta cu încadrarea ei juridică, în legătură cu care s-au efectuat acte de urmărire penală, în funcție de care inculpatul și-ar putea efectua o apărare adecvată în lumina art.6 paragr.3 lit.b din Convenția Europeană.

Atât legislația europeană cât și practica constantă a instanței supreme învederează că "pentru a se considera că instanța este legal sesizată din perspectiva limitelor rechizitoriului, este necesar ca în cuprinsul acestuia, să fie arătate în mod concret faptele care fac obiectul trimiterii în judecată, să fie precis determinate, cu încadrarea juridică legală, pentru ca astfel să poată fi stabilit cadrul procesual și să rezulte voința neechivocă a procurorului de trimitere în judecată, întrucât existența unor necorelări evidente între partea expozitivă și dispozitivă a acestuia, nu pot fi de natură să investească legal instanța";.

Cum potrivit disp. art. 317 C.p.p., judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare al instanței, prevederea în dispozitivul rechizitoriului a infracțiunilor imputate pentru care se dispune trimiterea în

judecată și încadrarea juridică a acestora este absolut necesară pentru ca instanța să cunoască de la început obiectul judecății.

Ori, verificând rezoluția de începere a urmăririi penale din 28 octombrie 2008 și dispozitivul rechizitoriului din_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, se constată că urmărire apenală a fost începută împotriva inculpatului pentru instigare la tăiere ilegală de arbori, prev.de art.25 c.pen., rap.la art.108 alin.1 lit.d și alin.2 lit.a din Legea 46/2008 alături și de alte infracțiuni pentru care ulterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a recurentului.

Ca atare, nu se impune trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Verificându-se conținutul motivării judecătorului fondului, se observă fără echivoc că acesta tratează ca formă de vinovăție a inculpatului instigarea prev.de art.25 C.pen., însă din eroare la încadrarea în drept a infracțiunii a menționat art.26 C.pen.rap.la art.108 alin.1 lit.d și alin.2 lit.a din Legea 46/2008.

Ceea ce se execută însă, dintr-o sentință judecătorească este dispozitivul acesteia care este clar, concis și care precizează că inculpatul este condamnat pentru instigare la tăiere ilegală de arbori, astfel că aserțiunea apărării este lipsită de fundament juridic, în speță, fiind vorba de o eroare materială.

În esență, critica inculpatului vizează interpretarea eronată de către judecătorie a probelor administrate, testimoniale și științifice prin prisma dispozițiilor art.63 și 64 C.pen., ceea ce ar impune achitarea sa în baza art.10 lit.a și d C.proc.pen.

Curtea reține că premisa coerenței și predictibilității sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării și aplicării normelor de drept.

În operațiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să deslușească voința legiuitorului în edictarea acestora.

Una din cele mai utilizate metode de interpretare și, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiția previzibilității legii.

În acest sens, în Avizul nr.11 din 2008 al C. ui consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al C. ui Europei, privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că "examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conținutului regulii de drept, cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar";.

Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

În unele cazuri, contradicțiile invocate de părți sunt consecința evaluării subiective a probatoriului administrat și constituie o motivare a apelului sau recursului.

Potrivit art.63 alin.2 C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Ministri ai Statelor Membre asupra Independenței eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor";.

Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței de recurs, este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți";.

Vinovăția exclusivă a inculpatului R. C. în săvârșirea infracțiunii deduse judecății rezultă, atât din probele scrise, cât și din cele testimoniale administrate nemijlocit în fața judecătoriei.

Astfel, Curtea reține că potrivit proceselor verbale de la f. 8, 9 dosar u.p., la data de_, organele de poliție din cadrul Biroului Poliției Rurale Turda s- au sesizat din oficiu despre faptul că în fondul forestier privat din zona com. C.

, respectiv în locul numit" Șes";, U.A. 92 și 93 din U.P.V Finișel, persoane necunoscute au defrișat o suprafață de pădure de aproximativ 1000 m lungime, pe o lățime de 5-7 m, constatând prezența de material lemnos fasonat, cioate de arbori scoase din rădăcini, precum și cioate nemarcate. De asemenea, s-a constatat că în com. C., sat S., nr. 151, jud. C., la domiciliul inculpatului R. C., se găsește o cantitate de material lemnos depozitat, a cărei proveniență nu a fost stabilită, fiind efectuate fotografii judiciare conform planșelor aflate la f. 11-20 dosar u.p.

Martorul Feneșan D. a relatat în faza de urmărire penală (f. 43-44 dosar u.p.) că la sfârșitul lunii iunie 2008 a fost transportat în pădurea Șes împreună cu M. M., Cengheri F., Luca D., R. Emanoil, de către

inculpatul R. cu autovehicului acestuia din urmă.

Învederează martorul că în zona respectivă unde era doar pădure, nefiind amenajat vreun drum, cu ajutorul unei drujbe aduse acolo de inculpatul R. C.

, au fost tăiați copacii pe o lățime de 6-8 metri și o lungime de aproximativ 1000 metri. După două sau trei zile, drujba s-a defectat, condiții în care inculpatul R.

C. a adus alte două drujbe cu ajutorul cărora martorii M. Dorin și Cengheri F. au tăiat arborii de pe picior. Martorul susține că nu a tăiat personal copacii, desfășurând doar activități de fasonare a materialului lemnos, încărcare în tractor, iar apoi descărcare și stivuire la locuința inculpatului R.

C. .

Afirmă martorul că, zona de pădure în care a fost creat drumul prin tăierea copacilor îi aparține inculpatului R. C., terenul fiind cumpărat anterior de acesta de la diverse persoane.

Revenirea martorului în fața judecătoriei asupra declarațiilor din faza de urmărire penală nu este justificată cu nimic, urmând a fi înlăturată, ea necoroborându-se cu restul probelor atașate dosarului.

Martorii Feurdean I. și Vana C. declară (f. 46-47, 61-62 dosar u.p.) că au fost contactați telefonic de către inculpatul R. C., cerându-li-se să transporte material lemnos din pădure până la domiciliul acestuia. Martorul Feurdean I. a fost de acord și s-a deplasat în zona specificată de R. C. în pădurea Șes cu tractorul proprietate personală la care era cuplată o remorcă în care a încărcat împreună cu ceilalalți o parte din lemnul rezultat în urma tăierii. Martorul Vana C., având tractorul defect, nu a putut să răspundă solicitării lui R. C. decât după ce și-a reparat mijlocul de transport, respectiv câteva zile mai târziu. Și acesta a efectuat transporturi de lemn rezultat în urma tăierii cu tractorul de care era cuplată o remorcă, ajutând la încărcare.

Cei doi martori precizează în declarațiile lor că M. M. și Cengheri

Ambii martori subliniază că anterior tăierii arborilor, în locul respectiv nu exista nici un drum, fiind doar pădure.

Împrejurarea că în fața instanței martorii Feurdean și Vana au revenit asupra afirmațiilor din faza de urmărire penală, nu sunt justificate cu nimic, fiind făcute de complezență, pentru a atenua răspunderea penală ce incumbă inculpatului, astfel că nu vor fi luate în considerare de către Curte la aprecierea materialului probator, ele necoroborându-se cu restul probelor atașate cauzei.

multe zile la rând zgomote de drujbă, dar nu s-a deplasat în locul respectiv până când, din cauza lucrărilor, a fost afectată conducta de alimentare cu apă a zonei. Mai menționează martora că în locul respectiv nu a existat niciodată un drum, iar arborii au fost taiati doar in zona destinata căii de acces, nu si in afara acesteia.

Este relevant că, potrivit declarației aceluiași martor, aproape zilnic inculpatul venea să discute cu oamenii care tăiau copacii și cu cel care lucra pe buldoexcavator, "cărora le dădea indicații";, ceea ce din punct de vedere penal echivalează cu activitatea de instigare prev.de art.25 C.pen., în lipsa acestor indicații, persoanele netrecând la săvârșirea infracțiunii. Mai menționează martorul că în locul respectiv nu a existat niciodată un drum.

De la martorul Manciu I. a aflat și martorul Luca V. (f. 56 dosar u.p.,

f. 102 dosar instanță) că inculpatul a croit un drum prin pădure.

Martora Man V. (f, 54 dosar u.p., f. 73 dosar instanță) arată că inculpatul a creat un drum prin pădure pe un teren cumpărat de inculpat de la personae din sat, iar în peroada în care s-a lucrat a fost parcat lângă casa martorului un buldoexcavator cu ajutorul căruia au fost smulși din rădăcini butucii rămași în pământ după tăierea arborilor.

Martora l-a văzut în mai multe rânduri pe inculpat în pădure în timp ce "oamenii lui tăiau copacii acolo";, menționând că în locul respectiv nu a existat niciodată un drum.

Inculpatul i-a comunicat telefonic martorului Șerban Mihai Emil (f. 60 dosar u.p., f. 91 dosar instanță) că terenul pe care a creat drumul îi aparține inculpatului.

Întreaga zonă a fost pusă la dispoziția Comisiei locale de aplicare a Legii 1/2000 C. de către Ocolul S. C. în vederea punerii în posesie a

proprietarilor în baza legii, cu această ocazie încheindu-se un protocol (f.85-87 dosar u.p.) .

Inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței în cursul cercetării judecătorești și nici în fața Curții de Apel cu ocazia rejudecării recursului.

Aceste suprafețe au fost alipite-dezlipite în baza Ord. 634/2006, prin act notarial, la cererea inculpatului, documentația fiind realizată de către martorul Opre V. Claudiu, acestora fiindu-le atribuite numerele cadastrale_ ale căror extrase au fost prezentate de către inculpat.

Conform adresei nr. 4184/_ a Inspectoratului Teritorial de Regim S. și de Vânătoare C. -N. a fost defrișată o suprafață de 0,495 hectare de pădure în u.a. 92, U.P. V Finișel din raza Ocolului S. C. . Volumul total de material lemons defrișat este de 119,519 m.c. din care pe specii: gorun-81,91 mc; fag- 0,016 mc; mesteacăn 2,41 mc, plop-35,15 mc și păr 0,033mc, valoarea totală a prejudiciului fiind de 20204,54 lei. (f.28 dosar u.p.).

Deși inculpatul a negat constant comiterea faptelor, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, Curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).

Vinovăția inculpatului rezultă fără putință de tăgadă din declarațiile martorilor, analizate mai sus și din probele scrise atașate dosarului, care

dovedesc fără echivoc că inculpatul i-a trimis pe martori să taie copacii, să smulgă rădăcinile acestora, că în acel loc nu a existat niciodată un drum, acesta fiind creat în urma activității de instigare a inculpatului față de persoanele angajate expres de el pentru această activitate.

Câtă vreme s-a probat că inculpatul a acționat cu intenție, indicațiile date de acesta martorilor, fiind precise și sigure în privința doleanței sale, este exclusă reținerea faptei în condițiile participației improprii.

Motivul invocat, constând în inexistența faptei, nu are corespondent în probele dosarului, acestea convergând indubitabil către confirmarea existenței infracțiunii, în condițiile cerute de latura obiectivă, aceea de instigare prev.de art.25 C.pen.

De altfel, pentru a putea invoca achitarea întemeiată pe art.10 lit.a C.pr.pen., inculpatul ar fi trebuit să dovedească că nu a existat o faptă în materialitatea ei și nu neapărat penală.

Ori, în cauză, s-a probată că inculpatul a avut mai multe întâlniri și discuții cu martorii cauzei, astfel că achitarea solicitată, fundamentată pe acest temei de drept, este neîntemeiată, nesprijinindu-se pe argumente de natură a zdruncina încrederea curții în justețea probatoriilor administrate.

Așa fiind, nu se impune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a C.p.p. Față de împrejurarea că activitatea inculpatului îmbracă forma instigării,

este fără echivoc că fapta are întrunite toate elementele constitutive, fiind exclusă și achitarea în baza art.10 lit.d C.proc.pen.

Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art.38515pct.1 lit.b C.proc.pen.

Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Torok Pali, conform art.189 C.proc.pen.

În baza art.192 alin.2 C.proc.pen., recurentul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. C. împotriva sentinței penale nr. 582 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Turda.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Torok Pali.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2013 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

C. I. V. G. DP DS

Red.D.P./A.C.

2 ex.- _

Jud.fond.V. B.

#Infractiuni Silvice. Practica Judiciara

← Decizia penală nr. 1670/2013. Infractiuni la regimul silvic...		Decizia penală nr. 1633/2013. Infractiuni la regimul silvic... →

Decizia penală nr. 248/2013. Infractiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 248/2013. Infractiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008)