Decizia penală nr. 149/2013. Infractiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008)

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 149/R/2013

Ședința publică din 31 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	B., judecător
JUDECĂTORI	: A.	D. L.
	: M.	R.
G.: L.	A.	S.

Ministerul Public reprezentat prin VIOLETA TRĂISTARU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații G. I. și G.

împotriva sentinței penale nr. 110 din data de 22 noiembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Dragomirești, inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, dat în dosar nr. 319/P/2010, astfel:
- inculpatul G. I. , trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 108 alin. 1 lit. c și alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008 și de furt de arbori, prev. de art. 110 alin. 1 lit. c și alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și
- inculpatul G. G. , trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 108 alin. 1 lit. c și alin. 2 lit. a din Legea nr.

46/2008 și de furt de arbori, prev. de art. 110 alin. 1 lit. c și alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă pentru inculpatul

I. apărător desemnat din oficiu, avocat Ilea I. M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 7 ) și pentru inculpatul G. G. desemnat din oficiu, avocat Cuibuș C., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 14 ), precum și mandatara cu procură judiciară a inculpaților, numita G. A. ( f. 43 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Mandatara inculpaților depune la dosar înscrisuri și învederează instanței faptul că inculpatul G. G. se află plecat în Grecia, iar inculpatul G. I. se află în țară și prestează activități în muncă ca și ziler.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al inculpatului G. G., solicită admiterea recursului formulat de către inculpat, în baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d Cod procedură penală, casarea hotărârii pronunțate de către instanța de fond și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod
procedură penală considerând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
Susține că așa cum rezultă din întreaga probațiune administrată în cauză se poate reține faptul că între familia G. și familia P. există o stare conflictuală legată de proprietate care se dezbate asupra terenului situat în locul numit "Șes la plopi";, aspect care rezultă din hotărârile depuse astăzi în instanță și care există și la dosarul cauzei. Astfel, arată că terenul a fost și este și în prezent utilizat de către familia G., cu precizarea că s-a obținut titlul de proprietate de către familia P., care și-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, dar prin procesele derulate în prezent s-a solicitat anularea titlurilor de proprietate, fiind vorba de două titluri de proprietate care au fost acordate pentru aceeași suprafață.
Având în vedere declarațiile părții vătămate, respectiv a numitului P. G. de la fila nr. 77, care a declarat că este în necunoștință de cauză, a părții vătămate P. I. de la fila nr. 79, care a menționat faptul că este în dușmănie cu inculpații, consideră că nu există probe din care să rezulte cu certitudine vinovăția inculpaților. Astfel, arată că au existat și că există numeroase plângeri penale formulate de părțile vătămate P. împotriva inculpaților și că tăierea arborilor s-a efectuat cu acordul verbal al pădurarului Magdău G., care a fost audiat ca martor în dosar, acord care a fost confirmat de către coinculpatul G. I.
, acesta recunoscând că i-a transmis telefonic fratelui său faptul că deține acordul verbal al pădurarului, care i-a comunicat că poate să taie cei doi plopi. Susține că ulterior martorul și-a nuanțat declarația și consideră că inculpatul nu se face vinovat în cauză de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. În consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și achitarea inculpatului pentru faptele reținute în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Apărătorul din oficiu al inculpatului G. I., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, iar pentru infracțiunea de furt calificat în baza art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, apreciind că îi lipsește elementul ce vizează latura obiectivă a infracțiunii.
Cu privire la infracțiunea la regim silvic arată că instanța a stabilit vinovăția inculpatului și a constatat că acesta ar fi participat la săvârșirea celor două infracțiuni sub forma participației de instigare, însă probele administrate infirmă atât susținerile din rechizitoriu cât și cele din hotărârea de condamnare. Astfel, arată că inițial se menționează o plângere penală formulată de partea vătămată P. G. cu privire la presupusele fapte săvârșite de către cei doi inculpați având în vedere susținerile a două martore, respectiv P. I. și P. V.
, care au fost audiate în fața instanței de fond. Acestea au menționat că se află în dușmănie cu familia inculpaților datorită incidentului petrecut, respectiv că tatăl inculpaților a fost condamnat pentru omorârea soțului martorei P. I., cât și pentru existența mai multor litigii de natură civilă. Mai arată că martora P. I. a declarat în fața instanței faptul că nu i-a văzut pe niciunul dintre cei doi inculpați tăind cei doi plopi și nici pe autorii transportului materialului lemnos, ci doar caii inculpatului G. I. . Apreciază că raportat la situația expusă nu se poate dispune condamnarea unei persoane pe considerentul că au fost văzute cabaline acestuia, fără a se cunoaște autorul tăierii și transportului. Astfel, reiterează faptul că martora a declarat în mod expres faptul că nu l-a văzut pe inculpatul G. I., declarație întărită de cea a martorei P. V., care nu a putut preciza exact dacă inculpatul G. I. a fost cel care a comis faptele reținute în sarcina acestuia.
De asemenea, din declarația martorului Gherasim I. nu reiese nimic concludent, iar din declarația pădurarului Magdău G. rezultă faptul că inculpatul s-a întâlnit cu el și l-a întrebat dacă pot fi tăiați acei doi plopi, sens în care acesta și-a dat acordul verbal. Astfel, apreciază că simpla comunicare telefonică nu se circumscrie formei de săvârșire a infracțiunii sub forma de instigare reținută de către instanța de fond.
Mai arată că partea vătămată P. G. nu a putut să prezinte cu certitudine acte din care să rezulte dreptul său de proprietate raportat la existența în prezent pe rolul Judecătoriei Dragomirești a mai multor procese de natură civilă având ca obiect revendicarea acelui teren.
Cu privire la infracțiunea de furt calificat solicită să se dispună achitarea inculpatului, inculpații arătând faptul că pădurea a aparținut familiei lor și că, raportat la procesele de natură civilă, în prezent, există o stare de incertitudine cu privire la apartenența imobilului. Astfel, raportat la folosința derulată de către inculpații, arată că aceștia au avut certitudinea că o fac în calitate de proprietari. Susține că nu există elementul intențional și arată că inculpatul a mai depus și o adeverință de la firma unde desfășura activități în muncă în perioada respectivă, arătând în mod expres că în perioada 01 septembrie 2010 - 30 noiembrie 2010, în care se presupune că s-ar fi săvârșit cele două fapte, acesta se afla cu contract de muncă în Franța, fiind detașat de la societatea la care lucra.
Față de cele evidențiate apreciază că nu s-a stabilit cu certitudine vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și solicită admiterea recursului. Cu onorariu FMJ.
Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea ca inadmisibil a recursului inculpatului G. G. și ca nefondat a recursului inculpatului G. I. raportat la declarația de recurs formulată, care este semnată doar de una dintre cele două persoane, fără a se face referire la darea unui mandat sau a vrunei alte circumstanțe.
Astfel, consideră că susținerile ambilor inculpați sunt nefondate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, aceasta explicând pe larg considerentul pentru care a înlăturat proba "alibi"; ca incompletă și pentru că nu oferă niciun element cu privire la teza probatorie în apărare.
De asemenea, consideră că ambele declarații ale inculpaților sunt de recunoaștere a faptelor în materialitatea lor, respectiv că aceștia nu contestă că ei se consideră proprietari ai terenului și că fac diverse acte de dispoziție și folosință, inclusiv aceea de a cosi fânul și a tăia arbori. Susține că autorizarea tăierii arborilor nu este confirmată, iar în ipoteza neapartenenței terenului nu exista posibilitatea obținerii unei astfel de autorizări.
Mai arată că în cuprinsul hotărârii există motivări cu privire la circumstanțierea situației de facto din perspectiva premisei deduse judecății, respectiv a faptului incontestabil că încă din anul 2000, fondul funciar, respectiv terenul în speță, aparține de drept unui terț și nu inculpaților. Astfel, faptul că inculpații au reprezentarea că imobilul încă le aparține apreciază că nu le conferă acestora dreptul de proprietate, calitate care a fost stabilită în favoarea părții vătămate tocmai ca urmare a unor procese anterioare, aspect care nu s-a schimbat până în prezent.
Din perspectiva individualizării pedepselor consideră că soluția este temeinică raportat și la practica instanțelor, precum și la faptul că s-au avut în vedere și multiple circumstanțe personale, deși nerespectarea cu intenție directă, aspect care rezultă și din memoriul de recurs, a dreptului de proprietate a unui terț, se impune a fi apreciată cu o seriozitate mai dură prin prisma gravității.
Totodată, evidențiază faptul că acesta nu este primul litigiu de o astfel de natură și că mama inculpaților G. A., respectiv coparticipanta, a primit o
amendă administrativă prin actul de sesizare pentru una din faptele reținute, cu mențiunea că mai are o sancțiune de asemenea natură aplicată tot de curtea de apel și în aceleași circumstanțe. De asemenea, susține că inculpații au declarat în continuare faptul că nu intenționează să respecte dreptul de proprietate al unui terț și prin urmare consideră faptele ca fiind dovedite, iar încadrarea juridică stabilită de către instanță ca fiind corectă. Apreciază pedepsele ca fiind temeinic aplicate din perspectiva prezumției relative a instanței și de natură să asigure reeducarea și consideră că nu ar trebui ca instanța să manifeste o
indulgență mai mare cu privire la aceste fapte sau să interpreteze că dacă reprezentarea unei persoane este de proprietar aceasta poate dispune după bunul său plac, în condițiile în care s-a făcut dovada unei ipoteze contrare.
În concluzie, solicită respingerea recursurilor.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.110 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, în temeiul art. 334 C.pr.penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunile pentru care inculpatul G. I. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul din_ din dos. nr. 319/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, din furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a C.pen., tăiere ilegală de arbori, prev. și ped. de art.108 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 și furt de arbori prev. și ped. de art.110 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. în infracțiunile de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a C.pen. și instigare la infracțiunile de tăiere ilegală de arbori, prev. și ped. de art. 25 Cod penal raportat la art.108 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a, l din Legea nr.46/2008 și furt de arbori prev. și ped. de art. 25 Cod penal, raportat la art.110 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.33 lit.a) C.pen.
În temeiul art.345 al.2.c.p.p. s-a dispus condamnarea inculpaților:
1. G. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
  - furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a C.pen., cu aplicarea art. 74, lit. a), raportat la art. 76, lit. c) Cod penal la pedeapsa închisorii de patru luni;
  - instigare la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, prev. și ped. de art. 25 Cod penal, raportat la art.108 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art. 27 și art. 74, lit. a), raportat la art. 76, lit. d) Cod penal la pedeapsa închisorii de cinci luni;
  - instigare la furt de arbori prev. și ped. art. 25 Cod penal, raportat la art.110 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art. 27 și art. 74, lit. a), raportat la art. 76, lit. d) Cod penal la pedeapsa închisorii de cinci luni.
    În aplicarea art.33 lit.a C.pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de cinci
    luni.
    În temeiul art.81 și 82 c.p. s-a dispus suspendarea condiționată a
    executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și cinci luni.
    S-a aplicat art.71 și 64 lit. a), teza a II-a din Codul penal.
    S-a aplicat art.71 al.5 c.p. și art.83 c.p. combinat cu art.359 C.pr.p.
    În temeiul art.359 C.pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C.p.
2. G. G., trimis în judecată trimis în judecată prin Rechizitoriul din_ din dos. nr. 319/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a C.pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) și c), raportat la art. 76, lit. c) Cod penal la pedeapsa închisorii de patru luni;
tăiere ilegală de arbori, prev. și ped. de art.108 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art. 74, lit. a) și c), raportat la art. 76, lit. d) Cod penal la pedeapsa închisorii de cinci luni;
furt de arbori prev. și ped. de art.110 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art. 74, lit. a) și c), raportat la art. 76, lit. d) Cod penal la pedeapsa închisorii de cinci luni.

S-a constatat că faptele sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. și ped. de art.271 al.2 c.p., prin sentința penală nr. 53/2011 din Dosar nr._ * al Judecătoriei Dragomirești.

În aplicarea art.36 C.pen., raportat la art. 34 lit. b) C. penal, au fost contopite pedepsele de mai sus, stabilește pedeapsa cea mai grea la 5 luni, pe care o sporește până la 6 luni.

În temeiul art.81 și 82 c.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

S-a aplicat art.71 și 64 lit. a), teza a II-a din Codul penal.

În temeiul art. 359 C.pr.penală atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C.p.

Aplică art.71 al.5 c.p. și art.83 c.p. combinat cu art.359 C.pr.p.

S-a constatat că partea vătămată P. V., prin mandatar P. G., domiciliați în S. de Sus, nr. 1151, jud. Maramureș, nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art.191 al.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul G. I. să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300 lei onorar pentru avocat din oficiu T. Georgiana.

A fost obligat inculpatul G. G. să platească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300 lei onorariu pentru avocat din oficiu T. Georgiana.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul G. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a C.pen.; tăiere ilegală de arbori, prev. și ped. de art.108 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 și furt de arbori prev. și ped. de art.110 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.

Pentru infracțiunile de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori se solicită achitarea în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), raportat la art. 10, alin. 1, lit. c) C.pr.penală pentru că fapta nu ar fi fost săvârșită de inculpat, motivat prin aceea că la data săvârșirii infracțiunilor, inculpatul se afla detațat la muncă în Franța.

În faza de urmărire penală inculpatul nu s-a prezentat pentru a-i fi aduse la cunoștință învinuirile.

S-a prezentat în fața instanței, aratând că nu recunoaște învinuirile care i se aduc deoarece nici la data de_, nici la data de_ nu era în țară, fiind angajat la S.C. Dalv System S.R.L. Sânnicolau Mare și detașat în Franța. (la f. 101 se află declarația de inculpat luată la data de_ ).

Pentru a dovedi această împrejurare, inculpatul a mai depus în faza de judecată înscrisuri: la f. 81 se află Adev. Nr. 08/_ din care rezultă că în perioada_ -_ G. I. a fost detașat în Franța, iar la f. 119 a depus copia carnetului de muncă a lui G. I. din care rezultă că a fost angajat la S.C. DALV

SYSTEM SRL SÂNNICOLAU MARE până la data de_, însă nu rezultă perioadele în care acesta a fost în concediu

La f. 108, G. I. a depus un înscris din care rezultă că are contract de muncă pentru perioada_ -_, însă această perioadă nu privește perioada în care s-au săvârșit infracțiunile, ci ar fi doar în măsură să justifice lipsa inculpatului de la celelalte termene de judecată.

Cu privire la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, în declarația dată în fața instanței, inculpatul G. I. a recunoscut că înainte de tăierea celor doi arbori a luat legătura telefonic cu fratele lui, G. G. și cu pădurarul Magdău

G., cu care s-a întâlnit în locul în care se aflau cei doi plopi, despre care susține că erau afectați la bază de putregai. Susține că vecinii P. I. și I. I. (care deține un gater), le-a cerut să taie cei doi arbori deoarece exista pericolul ca aceștia să se rupă la un vânt mai puternic și să provoace pagube materiale.

Susține că el i-a cerut fratelui său G. G. să taie cei doi arbori deoarece a discutat cu pădurarul, care le-a dat acordul să-i taie.

Susține că pădurarul i-a spus că poate să taie arborii deoarece nu erau în parchet, însă susținerile lui sunt contrazise de pădurar în declarația dată în fața instanței la data de_ (f. 115).

Pădurarul Magdău G. a arătat că i-a spus inculpatului că poate să taie arborii, însă aprobarea cererii nu depinde de el, ci de primăria de care aparține și de Ocolul Silvic Dragomirești.

Pădurarul a întocmit procesul verbal de constatare a infracțiunii silvice, în care a arătat că cei doi plopi au fost tăiați ilegal. La acea dată, arborii nu se mai aflau la fața locului, fiind transportați, ci erau doar cioate care nu prezentau urme de degradare.

Fratele său, co-inculpatul G. G. a arătat că a tăiat și a transportat singur arborii.

Chiar martora Paska I., care a arătat că este în dușmănie cu inculpații deoarece tatăl lor i-a omorât soțul și au avut mai multe litigii de la terenuri (f. 79), a arătat că nu a văzut exact cine a tăiat cei doi plopi, însă l-a văzut doar pe

G. G. cum a curățat crengile celor doi plopi și le-a transportat cu caii lui G.

I. .

Martora a arătat că nu a văzut exact cine a transportat cei doi arbori, însă a recunoscut caii lui G. I. și a dedus de aici că el a fost cel care a transportat arborii, însă a arătat din nou că atunci când s-au tăiat arborii l-a văzut doar pe

G. G., nu l-a văzut și pe fratele lui, G. I. . Deci chiar dacă martora a recunoscut că este în dușmănie, nu îl inculpă și pe G. I. pentru infracțiunile de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori.

De asemenea, martorul Gherasim I., audiat în ședința publică din data de_, a arătat că l-a văzut doar pe G. G. tăind un plop de pe terenul învecinat, iar pe G. I. nu l-a văzut deloc în ziua respectivă, ci doar mai târziu, la o lună-două după ce fratele lui a tăiat acel plop.

În declarația martorei Pașka V. f. 80, aceasta a arătat că l-a văzut doar pe G. G. când a tăiat doi plopi de pe terenul aparținând lui P. G. .

Aceasta este singura martoră care a arătat că a văzut mai târziu cum G.

G. și fratele lui G. I. și mai multe persoane din familia lor, fără să poată preciza care anume, au transportat arborii tăiați la ei acasă. Însă, dat fiind faptul că faptele s-au petrecut în urmă cu doi ani de zile și probabil că și aceasta a recunoscut caii lui G. I. cu care s-au transportat arborii și nu a putut preciza exact cine din familia G. a participat la transportul arborilor, este posibil ca aceasta să fie în eroare cu privire la participarea personală a lui G. I. la transportarea arborilor.

Declarația inculpatului se contrazice cu declarația pădurarului Magdău G. cu privire la participarea la tăierea arborilor: astfel, inculpatul susține că în perioada_ -_ a fost plecat din țară și nu avea cum să taie arborii, însă în aceiași declarație dată în fața instanței arată că, probabil cu ocazia sărbătorilor de iarnă a luat legătura cu pădurarul pentru a tăia arborii, iar pădurarul a arătat că discuția pentru tăierea arborilor s-a purtat probabil în cursul lunii februarie 2011 și de la acele discuții până la tăierea arborilor a trecut o lună, maxim două. Însă aceste discordanțe ar putea fi puse și pe seama trecerii unei perioade de doi ani de zile de la săvârșirea faptelor și până la momentul audierilor.

Oricum inculpatul știa că și pentru a tăia arbori din grădina proprie este nevoie de aprobarea organelor silvice, iar prin faptul că i-a cerut fratelui său G.

G. să taie plopii respectivi, spunându-i că a vorbit cu pădurarul și că poate să-i taie, a participat împreună cu acesta la comiterea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori sub forma instigării.

Cu privire la infracțiunea de furt de arbori, din ansamblul probator administrat rezultă că inculpatul G. I. nu a participat efectiv și la transportarea acestora, ci doar că transportul s-a efectuat cu caii săi. Este evident că a avut cunoștință și de transportul arborilor, mai ales că a recunoscut că i-a cerut fratelui său să-i taie și inculpatul știa că arborii, cu privire la care considera că aparțin familiei sale, au fost tăiați cu scopul de a fi transportați și însușiți de către cei doi inculpați. Infracțiunea de tăiere ilegală de arbori se săvârșește cu scopul de a-și însuși în mod ilegal acei arbori, respectiv de a-i fura.

Față de probele administrate, instanța a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice și că faptele descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, prev. și ped. de art. 25 Cod penal raportat la art.108 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a, l din Legea nr.46/2008 și instigare la infracțiunea de furt de arbori prev. și ped. de art. 25 Cod penal, raportat la art.110 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008.

La individualizarea pedepselor pentru aceste infracțiuni, instanța a ținut cont dispozițiile art. 72 Cod penal, de faptul că inculpatul G. I. nu are antecedente penale, își câștigă existența prin muncă cinstită, prejudiciul creat este relativ redus, practic de 2.602,88 lei (v. procesul verbal de constatare a infracțiunii silvice de la f. 10 din dos. 319/P/2010), partea vătămată P. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză, inculpatul s-a prezentat în fața instanței, însă nu a avut o comportare sinceră, astfel că pentru fiecare dintre aceste două infracțiuni va face aplicarea disp. art. 74, lit. a), raportat la art. 76, lit. c), privind circumstanțele atenuante.

Pentru infracțiunea de instigare la tăiere ilegală de arbori, prev. și ped. de art. 25 Cod penal, raportat la art.108 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art. 27 și art. 74, lit. a), raportat la art. 76, lit. d) Cod penal s-a aplicat pedeapsa închisorii de cinci luni.

Pentru infracțiunea de instigare la furt de arbori prev. și ped. art. 25 Cod penal, raportat la art.110 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art. 27 și art. 74, lit. a), raportat la art. 76, lit. d) Cod penal s-a aplicat pedeapsa închisorii de cinci luni.

Cu privire la infracțiunea de furt calificat a ierbii cosite fără drept și transportată de pe terenul aparținând părții vătămate, inculpatul a arătat că știe că terenul este litigios și l-a lucrat el însuși de mai multe ori și îl va lucra în continuare deoarece consideră că este al familiei lui, chiar dacă au fost mai multe procese în legătură cu terenul respectiv. Inculpatul a recunoscut că a cosit de mai multe ori iarba și va mai cosi, în ciuda hotârârilor judecătorești pronunțate

anterior, însă susține că la data de_ era plecat din țară și nu avea cum să o cosească.

Însă afirmațiile lui sunt contrazise de declarațiile martorei P. V., care a arătat că i-a văzut pe G. A., G. I. și G. G. cum au cosit și au transportat iarba de pe terenul respectiv la casa lor.

G. G., fratele inculpatului, nu și-a mai amintit nici el exact dacă la data de_ a cosit iarba împreună cu fratele lui, sau singur, deoarece a cosit de mai multe ori de pe acel teren.

Inculpatul contestă faptul că terenul de pe care a cosit iarba ar aparține părții vătămate P. V., susținând că ar aparține familiei lui.

Pentru terenul în suprafață de 1.440 m.p. situat în S. de Sus din

locul"Șes la Plopi";, tatălui părții vătămate, P. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin decizia civilă irevocabilă nr. 148/_ din dos. nr. 1344/1995 al Tribunalului Maramureș. (f. 107 din dos. u.p.).

Prin sentința civilă nr. 529/_ din dos. nr. 7/1999, lui P. G. i s-a admis acțiunea în revendicare formulată împotriva pârâților G. M., G. A. ,

G. V. și G. Tina pentru terenul din locul "Șes la Plopi"; (f. 33 din dos de urmărire penală), pârâții fiind obligați să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul respectiv, hotărâre care a rămas irevocabilă.

Prin sentința civilă nr. 304/_ din dos. nr._ al Judecătoriei Dragomirești, s-a respins pe excepția autorității de lucru judecat acțiunea civilă promovată de G. M. și G. A. formulată împotriva lui P. G. prin care solicitau nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 60377/56/_, cu privire la terenul din locul "Șes la plopi"; (f. 70 din dos. u.p.), hotărâre care a rămas definitivă prin nerecurare.

P. G. a înstrăinat terenul fiului său, P. V. prin act sub semnătură privată din data de_ (f. 39 din dos. u.p.).

P. V. și-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în cartea funciară prin sentința civilă nr. 46/_ din dos. nr._ al Judecătoriei Dragomirești (f. 52 din dos. u.p.).

Acesta este și motivul pentru care G. A. și G. M., părinții inculpatului care au mai cosit iarba de pe teren, nu au fost condamnați pentru

infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii respective deoarece bunul, terenul de pe care s-a cosit fânul, nu era deținut de către partea vătămată P. G. în baza unei hotărâri judecătorești, ci în baza titlului de proprietate nr. 60377/56/_

La momentul săvârșirii infracțiunilor, în anul 2010, proprietarul terenului era P. V., fiul lui P. G., acesta a fost motivul pentru care s-a corectat eroarea materială din rechizitoriu și s-a dispus citarea acestuia ca parte vătămată.

Oricum, tatăl părții vătămate, P. G. are procură specială judiciară de reprezentare a acestuia, s-a prezentat de mai multe ori în fața instanței și a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Prin decizia penală nr. 709/R/2010 din dos. nr._, mamei inculpatului, Anuței G., i s-a aplicat de către Curtea de Apel C., în baza art.

18¹C.penal o pedeapsă administrativă de 50 lei pentru că a cosit fânul de terenul

"Șes la Plopi"; iar fratele său, G. G. a fost condamnat la 3 luni închisoare cu suspendare prin s. penală nr. 53/_ din dos. nr. 566/2009 al Judecătoriei Dragomirești pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, așa cum rezultă și din cazierul acestuia de la f. 16.

Chiar dacă nu a fost parte în procesele respective, inculpatul are cunoștință despre numeroasele litigii existente între cele două familii și a putut

lua cunoștință despre aceste hotărâri și de la prezentul dosar, însă atitudinea lui este în continuare de nerecunoaștere a infracțiunilor reținute în sarcina sa, de desconsiderare a proprietății altuia, recunoscând că a lucrat acel teren, chiar dacă știa că este litigios și că "bineînțeles"; că îl va lucra și în continuare.

Chiar dacă a susținut că la data de_ ar fi fost plecat la lucru în străinătate și nu ar fi putut săvârși faptele reținute în sarcina sa, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă cu certitudine că la data respectivă a fost plecat din țară. În plus, se presupune că el putea veni acasă oricând în concediu pentru a cosi iarba, chiar el recunoscând că a cosit de mai multe ori terenul respectiv însă exact la data de_ susține că nu a putut săvârși fapta.

Față de susținerea inculpatului din concluziile scrise că a fost în situația erorii de fapt prevăzută de art. 51 C.penal, că el considera terenul litigios ca aparținând familiei lui, instanța a considerat că pentru a fi în prezența erorii fapt penale, cauză care să înlăture caracterul penal al faptei, necunoașterea făptuitorului a vreunui element al faptei prevăzute de legea penală trebuie să fie totală (ignoranță totală, absolută). În cazul de față, inculpatul are cunoștință că pentru fapte asemănătoare (cosirea fânului de pe terenul în litigiu) membri ai familiei sale au mai fost trași la răspundere penală, sau administrativă, astfel că nu poate să invoce faptul că nu are cunoștință că nu are voie să cosească de pe acel teren. În plus, legea sancționează chiar co-proprietarul care sustrage pe nedrept bunul aflat în proprietate comună, fără consimțământul celuilalt proprietar, cu atât mai mult este sancționabilă fapta persoanei care știe că nu deține vreun act de proprietate asupra bunului litigios și îl însușește pe nedrept.

Inculpatul a săvârșit acțiunea de luare a ierbii de pe terenul aparținând părții vătămate și și-a însușit-o pe nedrept, fără acordul persoanei care deținea posesia legitimă a terenului în momentul respectiv.

Inculpatul știa că terenul de pe care a sustras iarba se afla în stăpânirea de fapt a altuia și știa că nu are consimțământul proprietarului pentru a-și însuși bunul.

Proprietar tabular al terenului în litigiu este partea vătămată P. V. .

Înscrierea în cartea funciară are caracter de opozabilitate erga omnes.

Inculpații nu au depus vreun act la dosar din care să rezulte că ar fi proprietari ai terenului în litigiu.

Furtul ierbii a fost săvârșit în forma calificată prevăzută de art. 209, alin. 1, lit. a) Cod penal.

Din probele administrate rezultă că fapta inculpatului, care împreună cu fratele său, G. G. și mama sa G. A. au cosit și și-au însușit pe nedrept fânul de pe terenul aparținând părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, raportat la 209 alin.1 lit.a C.pen.

Apreciind că prejudiciul produs prin sustragerea fânului este modic, prin Rechizitoriul din data de_, pentru aceeași faptă, mamei inculpatului, G. A. i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv o amendă administrativă în sumă de 500 lei, pe care aceasta nu a contestat-o.

La individualizarea pedepsei pentru această infracțiune, instanța a ținut cont de poziția inculpatului de nerecunoaștere totală a săvârșirii faptei, respectiv nu recunoaște nici măcar faptul că la data săvârșirii faptei a fost în țară, însă acesta își câștigă existența prin muncă cinstită, prejudiciul creat este foarte redus, iar partea vătămată P. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Raportat la faptul că inculpatul G. I. nu are antecedente penale, instanța a făcut aplicarea disp. art. 74, lit. a), raportat la art. 76, lit. c), privind circumstanțele atenuante și a stabilit pentru infracțiunea de furt calificat prev. și

ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a C.pen., cu aplicarea art. 74, lit. a), raportat la art. 76, lit. c) Cod penal o pedeapsă de patru luni închisoare.

Având în vedere că faptele descrise mai sus au fost săvârșite în concurs real, instanța a făcut aplicarea disp. art.33 lit.a C.pen. raportat la art. 34, lit. b)

C. penal, stabilind pedeapsa cea mai grea de cinci luni închisoare.

Raportat la faptul că inculpatul nu are antecedente penale, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni prevăzute de dispozițiile art. 81 C. penal privind suspendarea condiționată a pedepsei fără executarea acesteia.

În temeiul art.81 și 82 c.p.s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și cinci luni.

Instanța a apreciat că, raportat la gravitatea infracțiunilor săvârșite, se impune și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice, sau în funcții elective publice prevăzute de art.71 și 64 lit. a), teza a II-a din Codul penal.

În aplicarea art.71 al.5 c.p. și art.83 c.p. combinat cu art.359 C.pr.p., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și pedeapsa accesorie de mai sus.

În temeiul art.359 C.pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C.p.: că dacă în cursul termenului de încercare de 2 ani și 5 luni, acesta va săvârși o nouă infracțiune, consecința va fi revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

2) Inculpatul G. G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a C.pen.; tăiere ilegală de arbori, prev. și ped. de art.108 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 și furt de arbori prev. și ped. de art.110 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.

Inculpatul a recunoscut aceste fapte, respectiv că a tăiat și a transportat singur arborii, recunoașteri ce se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penală, cu declarația inculpatului G. I. dată în fața instanței și cu declarațiile celorlalți martori audiați în fața instanței, însă acesta consideră că faptelor le lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii: pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori se susține că lipsește elementul "vinovăției"; care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii deoarece știa că are acordul verbal al pădurarului Magdău G. pe care l-a dat fratelui său, G. I., că terenul respectiv nu ar aparține domeniului silvic și că nu ar fi necesar acordul pădurarului.

În concluziile scrise se suține că inculpatul a procedat la tăierea arborilor datorită stării de degradare și poziției acestora, care erau situați la marginea drumului, în apropierea unor anexe gospodărești și că exista riscul ca în cazul unor furtuni acei arbori să se rupă și să provoace pagube materiale.

Afirmația lui este contrazisă de declarația pădurarului Magdău G. dată în fața instanței la data de_ (f. 115).

Pădurarul a arătat că i-a spus inculpatului că poate să taie arborii, însă aprobarea cererii nu depinde de el, ci de primăria de care aparține și de Ocolul Silvic Dragomirești.

Pădurarul a arătat în procesul verbal de constatare a infracțiunii silvice că cei doi plopi au fost tăiați ilegal și că cioatele rămase în urma tăierii arborilor nu prezentau urme de degradare. Aceasta înseamnă că nu este adevărată susținerea potrivit căreia arborii erau putreziți la bază și riscau să se rupă.

Oricum inculpatul trebuia să știe că, chiar și pentru a tăia arbori din grădina proprie, este nevoie de aprobarea organelor silvice.

Inculpatul știa că terenul de pe care a tăiat arborii nu este deținut de el, sau de familia lui în mod legal, ci aparține părții vătămate și nu vrea să accepte acest fapt nici în prezent. Însă atitudinea lui de negare nu îl absolvă de răspundere penală.

Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă în mod cert că inculpatul a săvârșit infracțiunile de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori.

La individualizarea pedepselor pentru aceste infracțiuni, instanța a ținut cont dispozițiile art. 72 Cod penal, de faptul că inculpatul G. G. nu are antecedente penale, își câștigă existența prin muncă cinstită, prejudiciul creat este relativ redus, practic de 2.602,88 lei, partea vătămată P. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză, s-a prezentat în fața instanței, a recunoscut că a tăiat și a transportat cei doi arbori, astfel că pentru fiecare dintre aceste două

infracțiuni a făcut aplicarea disp. art. 74, lit. a) și c), raportat la art. 76, lit. c), privind circumstanțele atenuante.

Pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, prev. și ped. de art.108 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art. 74, lit. a), raportat la art. 76, lit. d) Cod penal a aplicat pedeapsa închisorii de cinci luni.

Pentru infracțiunea de furt de arbori prev. și ped. de art.110 alin.1 lit.c și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art. 74, lit. a) și c), raportat la art. 76, lit. d) Cod penal a aplicat pedeapsa închisorii de cinci luni.

Inculpatul a recunoscut și faptul că a cosit fără drept și transportat iarba de pe terenul aparținând părții vătămate, însă a arătat că știe că terenul este litigios și l-a lucrat el însuși de mai multe ori și îl va lucra în continuare deoarece consideră că este al familiei lui, chiar dacă au fost mai multe procese în legătură cu terenul respectiv.

Și în apărarea acestui inculpat se invocă de către avocat prevederile art. 51 Cod penal privind eroarea de drept, apărare pe care instanța o va înlătura, cu aceleași considerente arătate mai sus, în cazul lui G. I. .

La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a C.pen., instanța a ținut cont de faptul că inculpatul s-a prezentat în fața instanței, având o poziție de recunoaștere cu privire la săvârșirea faptei, nu avea antecedente penale în momentul săvârșirii faptei, prejudiciul reprezentat de valoarea fânului cosit de pe suprafața de 1.400

m.p. de teren este foarte redus, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și a făcut aplicarea disp. art. 74, lit. a) și c), raportat la art. 76, lit. c) Cod penal.

Instanța a stabilit pentru infracțiunea de furt calificat pedeapsa închisorii de patru luni.

S-a constatat că faptele de mai sus sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. și ped. de art.271 al.2 c.p., prin sentința penală nr. 53/2011 din Dosar nr._ * al Judecătoriei Dragomirești.

Instanța a făcut aplicarea disp. art.36 C.pen., raportat la art. 34 lit. b) C. penal, a contopit pedepsele de mai sus și a stabilit pedeapsa cea mai grea la 5 luni.

Raportat la faptul că, chiar dacă nu constituie antecedente penale, faptele fiind săvârșite în concurs, inculpatul a mai fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii pentru fapte săvârșite tot în legătură cu terenul în litigiu, acesta nu și-a schimbat atitudinea de regret față de faptele pentru care a ajuns să se confrunte cu legea penală și arată că în continuare a considerat că terenul îi aparține, instanța a considerat că pedeapsa cea mai grea de cinci luni nu este îndestulătoare și în temeiul art. 34 lit. b) C. penal, a sporit-o până la 6 luni.

Instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal: că dacă în cursul termenului de încercare de 2 ani și șase luni, va săvârși o nouă infracțiune, consecința va fi revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În temeiul art.81 și 82 c.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și șase luni.

În aplicarea art.71 al.5 c.p. și art.83 c.p. combinat cu art.359 C.pr.p., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și pedeapsa accesorie de mai sus.

Cu privire la latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată P. V.

, prin mandatar P. G., nu s-a constituit parte civilă.

Cu privire la cheltuielile judiciare efectuate în cauză, în faza de urmărire penală s-a reținut în Rechizitoriu suma de 300 lei, la care se adaugă costul citațiilor, mandatelor de aducere și a altor acte de procedură, fiecare în valoare de câte 5 lei, plus 600 lei onorariul avocațial din faza de judecată, câte 300 lei pentru fiecare inculpat pentru avocat din oficiu T. Georgiana, conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală.

Cheltuielile judiciare au fost suportate de fiecare inculpat în parte, conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal inculpații criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinie.

În susținerea motivelor de recurs, inculpatul G. G. prin apărătorul său a solicitat casarea hotărârii pronunțate în cauză de către instanța de fond și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.p.p. întrucât în cauză lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii respectiv intenția. S-a invocat faptul că, în cauză există o stare conflictuală între inculpați și partea vătămată determinată de neînțelegerile privind proprietatea asupra terenului situat în locul numit "șes la plopi";, aspect ce rezultă din actele depuse la dosarul cauzei iar probele administrate respectiv declarațiile părților vătămate și ale martorei P. I. (fila 79) nu constituie probe din care să rezulte cu certitudine vinovăția inculpaților.

Inculpatul G. I., în susținerea motivelor sale de recurs a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, iar pentru

infracțiunea de furt calificat, achitarea în baza art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, apreciind că îi lipsește elementul ce vizează latura obiectivă a infracțiunii.

Recursurile declarate în cauză de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G. I. și G. G. pentru comiterea

infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 108 alin. 1 lit. c și alin. 2 lit. a din

Legea nr. 46/2008 și de furt de arbori, prev. de art. 110 alin. 1 lit. c și alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal reținându-se în sarcina acestora că în data de_ au cosit iarba de pe terenul situat în locul

"șes la plopi";, proprietatea părții vătămate P. V., pe care și-au însușit-o împreună cu G. A. iar în_ au tăiat fără drept și au sustras doi arbori de esență plop, verzi și nemarcați silvic, în valoare de 2602,88 lei.

Solicitarea celor doi inculpați, formulată prin intermediul apărătorilor din oficiu, de a se dispune achitarea lor fundamentată pe prevederile art. 10 lit. d

C.p.p. sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prevăzută. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal este neîntemeiată .

Astfel, prin sentința civilă nr. 529/_ pronunțată în dosar nr. 7/1999, lui P. G. i s-a admis acțiunea în revendicare formulată împotriva pârâților

G. M., G. A., G. V. și G. Tina pentru terenul din locul "Șes la Plopi"; (f.

33 din dos de urmărire penală), pârâții fiind obligați să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul respectiv, hotărâre care a rămas irevocabilă.

Ulterior, P. G. a înstrăinat terenul fiului său, P. V. prin actul sub semnătură privată din data de_ iar acesta și-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în cartea funciară prin sentința civilă nr. 46/_ din dosarul nr._ al Judecătoriei Dragomirești (f. 52 din dos. u.p.).

Este real că între familiile celor doi inculpați și cea a părții vătămate există o stare conflictuală determinată de folosința terenului în litigiu iar în decursul anilor între cele două familii au existat numeroase litigii. Chiar dacă inculpații nu au fost părți în procesele ce s-au derulat în timp aceștia aveau cunoștință de faptul că terenul este proprietatea părții vătămate. Această împrejurare rezultă atât din actele depuse la dosar cât și din declarațiile celor doi inculpați.

Astfel, inculpatul G. G. a precizat în cuprinsul depoziției sale că recunoaște că a cosit fânul de pe terenul în litigiu, teren pe care îl folosește pentru că l-a primit de la mama sa cu titlu de zestre și are cunoștință de numeroasele litigii ce au existat între părți ( fila 78 dosar de fond). În atare situație nu se poate susține că faptei comise îi lipsește intenția ca element constitutiv al infracțiunii pentru a se justifica pronunțarea unei soluții de achitare, inculpatul având cunoștință de faptul că terenul în litigiu este proprietatea părții vătămate.

În cauză a fost reținută în mod corect și vinovăția inculpatului G. I. sub aspectul comiterii aceleiași infracțiuni prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal instanța de fond reținând în mod corect că susținerile inculpatului potrivit cărora era plecat din țară la data respectivă sunt nedovedite iar probele de la dosar confirmă vinovăția acestuia.

În ceea ce privește infracțiunile de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 108 alin. 1 lit. c și alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008 și de furt de arbori, prev. de art. 110 alin. 1 lit. c și alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008 pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați Curtea reține că în mod corect, pe baza probelor administrate în cauză instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului G. G. sub aspectul comiterii celor două infracțiuni și a dispus schimbarea încadrării juridice în instigare la infracțiunile de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c și alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008 și de furt de arbori, prev. de art. 110 alin. 1 lit. c și alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008 în ceea ce îl privește pe inculpatul G. I. .

Susținerile inculpatului G. G. potrivit cărora ar fi tăiat arborii de pe terenul în litigiu după ce a obținut acordul pădurarului Magdău G., aspect pe care i l-a transmis și fratelui său sunt infirmate de probele administrate în cauză,

respectiv de declarația martorului amintit care infirmă aspectele invocate de inculpat.

De asemenea, probele administrate au confirmat și faptul că inculpatul G.

I. i-a solicitat fratelui său să taie arborii iar transportul acestora s-a realizat cu caii săi însă fără participarea sa efectivă astfel că, soluția de schimbare a încadrării juridice în instigare la infracțiunile prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. c și alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008 și de art. 110 alin. 1 lit. c și alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008 este legală și temeinică.

Soluția pronunțată este legală și temeinică și sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, instanța de fond luând în considerare ansamblul criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C.p. și de asemenea în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor de către cei doi inculpați.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 385¹⁵pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză de cei doi inculpați va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 189 și 192 alin. 2 C.p.p. se va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului C. și vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 500 lei fiecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. I. fiul lui M. și A., născut la data de_ în Vișeu de Sus, județul Maramureș, domiciliat în S. de Sus, nr.1175, județul Maramureș, cetățenia română, studii 8 clase, fără antecedente penale, posesor al C.I. seria MM, nr.1., CNP. 1., si G.

G. fiul lui M. și A., născut la data de_ în S. de Sus, județul Maramureș, domiciliat în S. de Sus, nr.1175, județul Maramureș, cetățenia română, studii 8 clase, cu antecedente penale, posesor al C.I. seria MM, nr.1., CNP. 1., împotriva sentinței penale nr. 110 din 22 noiembrie 2012 a Judecătoriei Dragomirești.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 600 lei (2x300 lei) ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av. Cuibus C. si Ilea I. M. .

Obligă pe recurenți să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2013 .

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
M. B.	A.	D.	L.	M. R.

L. A. S.

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./_

J. .fond.V. E.G.T.

#Infractiuni Silvice. Practica Judiciara

← Decizia penală nr. 823/2013. Infractiuni la regimul silvic		Decizia penală nr. 1173/2013. Infractiuni la regimul silvic... →

Decizia penală nr. 149/2013. Infractiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 149/2013. Infractiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008)