Decizia penală nr. 251/2013. Contestatie (plangere) cu privire la masurile asiguratorii
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PE NA LĂ NR.251/R
Ședința publică din 29 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE :S. L. RAMONA M. - judecător
JUDECĂTORI: G. O. M.
ALB C. VIOLETA
GREFIER: C. M.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat de PROCUROR: B. L. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este soluționarea recursului declarat de petentul N. D. V. - domiciliat în localitatea B. nr. 337 A, județul M. - împotriva încheierii penale din 27 iunie 2013 a Judecătoriei S. u Marmației pronunțată în dosarul în dosarul nr._ cu privire la măsura de indisponibilizare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă recurentul- petent N. D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: instanța, văzând actele și lucrările de la dosar și nefiind formulate alte cereri trece la dezbaterea recursului.
reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
T.
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 27 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a respins plângerea promovată de petentul N. D. - V. împotriva măsurii de indisponibilizare luate, în temeiul art. 96 și 97 alin. 1 Cod procedură penală, prin procesul verbal încheiat la data de 19 mai 2012, asupra autoturismului marca Dacia Logan, număr de înmatriculare_, cu număr de identificare UU1LSDAFH36164734 .
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la instanța de judecată sub dosarul nr. _
, petentul N. D. V. a solicitat restituirea autovehiculului, marca Dacia Logan, număr de înmatriculare_, cu număr de identificare UU1LSDAFH36164734, a cheilor aferente, certificatului de înmatriculare nr. M00201687M, cărții de identitate seria H 2. și a poliței de asigurare aferente, cu obligația de a le păstra în custodie până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
În argumentarea plângerii, s-a precizat că în dosarul nr._ se efectuează cercetări în raport de inculpații G. V., N. M. L., C.
C. N. și P. G., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
S-a menționat că s-a procedat la luarea măsurii de indisponibilizare a autovehiculului, mai sus identificat, în condițiile în care dreptul de proprietate asupra autoturismului mai sus individualizat revine petentului, în temeiul cărții de identitate a vehiculului, certificatului de înmatriculare precum și certificatului de atestare fiscală nr. 41 eliberat de Primăria comunei B. la data de 3 decembrie 2012.
S-a afirmat că a fost remisă folosința autovehiculului în favoarea inculpatei N. M., în perioada 18-19 mai 2012, petentul fiind străin de împrejurările și scopul folosinței autoturismului.
S-a învederat de petent că acesta nu are nicio implicare în activitatea infracțională pentru care inculpații sunt cercetați.
În drept, au fost invocate prevederile art. 168 Cod procedură penală, art. 118 Cod penal, art. 555, 557 și următoarele Cod civil, art. 44 din Constituția României.
Cererii, i-au fost anexate, în copie, procesul verbal de indisponibilizare, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele aspecte:
În expunerea stării de fapt care a generat formularea prezentei plângeri, este de reținut că, în cadrul dosarului înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, în faza de urmărire penală s-a emis procesul verbal de indisponibilizare, încheiat la data de 19 mai 2012, asupra autoturismului, marca Dacia Logan, cu număr de înmatriculare_, în temeiul dispozițiilor art. 96, art. 97 alin. 1 Cod procedură penală, în scopul efectuării de cercetări privind activitatea infracțională imputabilă inculpaților.
Prin prezentarea certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate privind autoturismul mai sus identificat, petentul și-a probat interesul în formularea plângerii și calitatea sa de titular al dreptului de proprietate asupra autovehiculului a cărui restituire se solicită.
Instanța a reținut că petentul s-a prevalat în formularea prezentei plângeri de prevederile art. 169 Cod procedură penală, dacă procurorul sau instanța de judecată constată că lucrurile ridicate de la învinuit ori inculpat sau
de la orice persoană care le-a primit spre a păstra, sunt proprietatea persoanei
vătămate ori au fost luate pe ne drept din posesia sau deținerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vătămate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate, poate cere potrivit dispozițiilor art. 168 stabilirea acestui drept și restituirea.
Transpunând speței condițiile vizate de art. 169 Cod procedură penală, se constată că, în cauza dedusă judecății, se exclud ipoteza existenței dreptului de proprietate asupra bunului ridicat în favoarea persoanei vătămate, precum și situația luării pe nedrept din posesia sau deținerea sa.
Rămâne însă de analizat, ultimă teză prevăzută de art. 169, care face în mod expres trimitere la art. 168 cod procedură penală.
Conform art. 168 Cod procedură penală, în contra măsurii asigurătorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul, sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană
interesată se pot plânge procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal.
Simpla lectură a textului legal enunțat desprinde concluzia existenței unei situații premisă reprezentată de luarea unor măsuri asigurătorii, măsuri definite de legiuitor în cadrul art. 163 Cod procedură penală, ce stipulează în sensul că, măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal, de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
Este de observat că în speța dedusă judecății, nu există situația premisă mai sus amintită, în condițiile în care, nu s-a dispus instituirea unui sechestru la care dispozițiile art. 163 cod procedură penală fac referire, măsura de indisponibilizare întemeindu-se pe prevederile art. 96 și 97 cod procedură penală.
Spre întărirea acestei susțineri, este de menționat că în cadrul rechizitoriului din_ prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei
N. M. L. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 3, coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, s-a solicitat a se da eficiență prevederilor art. 118 litera b cod penal, urmând a se dispune măsura confiscării inclusiv asupra autoturismului mai sus identificat.
Instanța a apreciat că relevante în soluționarea prezentei cauze se dovedesc a fi prevederile art. 109 alin. 5 Cod procedură penală, în conformitate cu care, obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării pot fi restituite persoanei căreia îi aparțin, chiar înainte de soluționarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instanța de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele că este obligată să le păstreze până la soluționarea definitivă a cauzei.
În raport de specificul speței, instanța, în considerarea principiului liberului acces la justiție, a analizat solicitarea petentului inclusiv din perspectiva prevederilor art. 109 alin. 5 Cod procedură penală și nu art. 168 Cod procedură penală.
Înlăturând aplicabilitatea prevederilor art. 168 Cod procedură penală, instanța nu va avea în vedere nici Decizia nr. 71/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în strânsă legătură cu aceste dispoziții legale.
Confiscarea specială, potrivit art. 118 Cod penal poate fi dispusă în șase cazuri. Dintre acestea, lit. b a acestui articol prevede confiscarea bunurilor care sunt folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
În speță, cartea de identitate privind autoturismul, obiect al procesului verbal de indisponibilizare, atestă drept dată a înmatriculării autovehiculului, 17 iunie 2009.
Petentul, titular al cărții de identitate (privind autoturismul marca Dacia Logan) mai sus indicate, este căsătorit cu inculpata N. M. L., din 30 august 2003 (conform datelor inserate în certificatul de căsătorie seria CB nr. 7. ).
Raportând data înmatriculării autoturismului la data încheierii căsătoriei, în lumina prezumției comunității de bunuri, instituite de art. 30 codul familiei (aplicabil față de momentul încheierii căsătoriei), se desprinde constatarea conform căreia, autovehiculul mai sus identificat se supune regimului bunurilor comune.
Pe de altă parte, art. 109 alin. 5 Cod procedură penală, care oferă posibilitatea de restituire a bunurilor înainte de soluționarea definitivă a procesului, impune mai multe condiții, printre care bunurile să nu fie supuse confiscării iar măsura restituirii să nu stânjenească aflarea adevărului.
Dispozițiile art. 109 alin. 5 Cod procedură penală, instituie pentru instanță doar posibilitatea nu însă și obligativitatea restituirii bunurilor, bunul indisponibilizat are vocația de a fi supus confiscării (în ipoteza răsturnării prezumției de nevinovăție și întrunirii condițiilor vizând confiscarea specială) iar la acest moment procesual (nefiind epuizată cercetarea judecătorească), instanța apreciază că nu este oportun a se proceda la restituirea autoturismului, o astfel de măsură putând stânjeni aflarea adevărului.
Pentru considerentele în precedent expuse, instanța a respins plângerea petentului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul N. D. V. prin care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea încheierii atacate și rejudecând, să se dispună darea în custodie a autovehiculului, a cheilor aferente, a certificatului de înmatriculare, a cărții de identitate și a poliței de asigurare aferente, menționate în procesul verbal de indisponibilizare încheiat
de .p.f. S. u Marmației, cu obligarea recurentului de a le păstra în custodie până la soluționarea definitivă a cauzei.
Asupra recursului, tribunalul se pronunță în sensul respingerii acestuia ca nefondat, în virtutea următoarelor considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 1004/P/2012 a fost trimisă în judecată inculpata N. M. L., alături de alți inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă prev. de art. 270 al.3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal și complicitate la infracțiunea de contrabandă prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 270 al.1 și 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal
În faza de urmărire penală s-a emis procesul verbal de indisponibilizare, încheiat la data de 19 mai 2012, asupra autoturismului, marca Dacia Logan, cu număr de înmatriculare_, în temeiul dispozițiilor art. 96, art. 97 alin. 1 Cod procedură penală, în scopul efectuării de cercetări privind activitatea infracțională imputabilă inculpaților.
Prin prezentarea certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate privind autoturismul mai sus identificat, petentul a înțeles să-și probeze interesul în formularea plângerii și în dovedirea calității sale de titular al dreptului de proprietate asupra autovehiculului a cărui restituire se solicită. Din certificatul de căsătorie reiese că petentul este căsătorit cu inculpata N. M.
L. (trimisă în judecată în dosarul nr._ ) din data de_ dată de la care, cu privire la bunurile dobândite de cei doi, funcționează regulile regimului bunurilor comune.
In cauza de față, în mod corect, instanța de fond a constatat inaplicabilitatea dispozițiilor art.163 Cod procedură penală, fiind incidente prevederilor art. 109 alin.5 Cod procedură penală. Potrivit acestor din urmă dispoziții "obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite persoanei căreia îi aparțin, chiar înainte de soluționarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului";. Așadar, solicitarea petentului nu se impune a fi admisă deoarece textul de lege nu este unul imperativ, fiind lăsată la latitudinea instanței admiterea unei asemenea cereri, cu condiția de a nu fi stânjenită aflarea adevărului. Mai mult, bunurile a căror restituire se cere trebuie să nu fie supuse confiscării, aspect ce reiese din dispozițiile legale menționate anterior.
Din perspectiva prevederilor menționate anterior, soluția primei instanțe este una temeinică și legală, singurele date certe existente până la acest moment cu privire la întinderea pagubei, presupus a fi cauzată de inculpată (soția petentului), fiind rechizitoriul parchetului prin care aceasta a fost trimis în judecată. Mai mult, T. reține că, în cauză, se efectuează demersuri în vederea stabilirii în concret a prejudiciului actual astfel că, în raport de considerentele expuse se va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul
N. D. V. împotriva încheierii din 27 iunie 2013 a Judecătoriei S. u Marmației, iar în temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală se va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul RECE TRAIAN (fiul lui Marin și Gheorghița, născut la data de 25 octombrie 1954, cu domiciliul procesual ales în Baia Mare, B-dul Independenței nr.10/71, județul M. ) împotriva încheierii din 19 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat să plătească în favoarea statului suma de 30 cheltuieli judiciare ocazionate acestuia în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05 iulie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
S. L. Ramona M. | G. | O. | M. | Alb C. Violeta | C. | M. |
Red.S.L.R.M./T.red.I.L._ /2 ex.
J. ecător la fond:
P. M. R.
Tribunalul Maramureș Cod operator 2618 Secția Penală Minuta:
Dos. nr._ /a1 D.P.251/R/_
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul petent N. D. V. - domiciliat în localitatea
B. nr. 337 A, județul M. - împotriva încheierii penale din 27 iunie 2013 a
Judecătoriei S. u Marmației pronunțată în dosarul menționat mai sus, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul să plătească statului 40 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte J. ecători
| ← Decizia penală nr. 1079/2013. Contestatie (plangere) cu privire... | Decizia penală nr. 199/2013. Contestatie (plangere) cu privire... → |
|---|
