Decizia penală nr. 258/2013. Rejudecare după extrădare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 258/R/2013
Ședința publică din 21 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R., judecător
JUDECĂTORI: A. D. L.
: V. C.
G.: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către condamnatul Ț. D.
M. împotriva sentinței penale nr. 9 din data de 23 ianuarie 2013 a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosar nr._, având ca obiect cerere de rejudecare după extrădare.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă condamnatul Ț. D. M., în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Corăbian B. Aniko, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 26 ) și de către apărător ales, avocat Adelia Liana G., din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 27 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Condamnatul Ț. D. M. arată că își menține recursul declarat și, întrebat fiind, arată că a fost arestat în data de 28 octombrie în Anglia.
Apărătorul ales al condamnatului Ț. D. M. confirmă faptul că motivele invocate ar constitui și un motiv pentru o contestație în anulare, conform disp. art. 386 Cod procedură penală, dar insistă în soluționarea cererii de rejudecare după extrădare.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al condamnatului Ț. D. M., solicită admiterea recursului pentru motivul invocat în scris, casarea hotărârii penale nr. 9/2013 a
Judecătoriei Dragomirești și, rejudecând, conform disp. art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, să se dispună admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare potrivit disp. art. 5221raportat la art. 404 și 405 Cod procedură penală, precum și suspendarea executării pedepsei aplicate prin decizia penală nr. 345/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. . De asemenea, solicită suspendarea mandatului de executare emis în favoarea condamnatului și, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare pentru judecarea pe fond a cererii de rejudecare după extrădare.
Susține că prin sentința penală nr. 9/2013 a Judecătoriei Dragomirești s-a respins cererea de rejudecare după extrădare și redă aspectele reținute de către această instanță.
În principal, susține că sintagma de "persoană judecată și condamnată în lipsă"; are un spectru mai larg, respectiv în spiritul și în concordanță cu practica CEDO, incluzând și persoana care a lipsit în fața instanței de control judiciar.
Cu privire la motivarea instanței de fond în sensul că inculpatul a fost citat, iar citația a fost semnată de către mama acestuia, arată că nu s-a emis în favoarea inculpatului un mandat de aducere și că acesta nu a avut posibilitatea de a uza de beneficiul conferit de disp. art. 3201Cod procedură penală.
Mai arată că s-a dispus condamnarea recurentului prin hotărârea Curții de Apel C. și consideră că, raportat la contribuția avută de către acesta, pedeapsa este una foarte aspră, având în vedere și faptul că instigatorului i s-a aplicat o pedeapsă de 6 ani, iar celui instigat, care s-a desistat, o pedeapsă de 3 ani și 6 luni. Mai mult, susține că, prezent în fața instanței, condamnatul a avut o atitudine cooperantă, cu precizarea că acesta a plecat la muncă în străinătate pentru întreținerea familiei sale, mama acestuia suferind și o intervenție chirurgicală.
Pentru toate considerentele evidențiate, apreciază că inculpatul nu s-a sustras, a avut un contract de muncă și că, deși minor la acea dată, acesta s-a desistat.
În concluzie, solicită admiterea recursului.
Reprezentanta M. ui P. arată că, în esență, recursul vizează nerespectarea dreptului la apărare al condamnatului, motiv pentru care se solicită admiterea cererii de rejudecare după extrădare. Confirmă că art. 5221din Codul de procedură penală a fost instituit tocmai pentru garantarea dreptului la apărare și anume, în cazul în care o persoană a lipsit de la judecată, după extrădare, există posibilitatea rejudecării de către instanța de fond. În acest sens, arată că Judecătoria Dragomirești a respins cererea motivat de faptul că la instanța de fond inculpatul a fost prezent la unele termene, a dat declarații în fața instanței de judecată și a avut apărător ales. Astfel, precizează că textul de lege nu se referă doar la lipsa la instanța de recurs, ci la judecarea și condamnarea unei persoane în lipsă, care, potrivit teoriei și practicii judiciare, presupune lipsa pe întreg parcursul judecării cauzei, începând de la primul termen de judecată și până la rămânerea definitivă a cauzei. Susține că inculpatul a avut cunoștință de existența acestui proces, inclusiv la instanța de recurs, în care a avut apărător ales și, în concluzie, consideră cererea de rejudecare ca fiind neîntemeiată și, în consecință, solicită respingerea recursului.
Condamnatul Ț. D. M., având ultimul cuvânt, confirmă faptul că a avut cunoștință despre existența procesului penal, cu precizarea că a informat Judecătoria Dragomirești despre schimbarea adresei sale în Italia. În acest sens, menționează că nu s-a mai deplasat în Italia, ci în Anglia, la sora sa, aspect pe care l-a adus la cunoștința apărătorului și unde a locuit o perioadă de 2 ani și
jumătate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 9 din 23 ianuarie 2013 a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosar nr._ s-a respins cererea de rejudecare după extrădare formulată de petentul-condamnat Ț. D. M., fiul lui Ștefan și I., născut la data de_ în Vișeu de Sus, jud. Maramureș, cetățenia română, studii 7 clase, agricultor, domiciliat în Ieud, nr. 803, jud. Maramureș, posesor CI seria MM nr.3., CNP 1., fără antecedente penale.
A fost obligat petentul-condamnat la plata cheltuielilor judiciare față de stat în sumă de 10 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_ în dos. nr._ al Judecătoriei Dragomirești, T. D. M. a formulat cerere de rejudecare după extrădare,
prin care a solicitat ca, în temeiul art. 5221C.pr.pen. raportat la disp.art. 404 - 405 C.pr.pen., admiterea în principiu a cererii și suspendarea executării Deciziei penale nr. 345/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ în privința sa, precum și a mandatului de executare emis în baza acesteia, urmând ca instanța să fixeze termen de judecată, cu citarea părților, pentru judecata pe fond a cererii de rejudecare după extrădare.
Pe fond, a solicitat, în temeiul art.5221C.pr.pen. coroborat cu art. 406 C.pr.pen., admiterea pe fond a cererii de rejudecare după extrădare, anularea dispozițiilor deciziei penale nr. 345/R/2012 a Curții de Apel C. atât în latura penală, cât și în latura civilă, cu privire la inculpatul Ț. D. M., prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 26 C.pen. rap. la art. 182 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 99 și 109 C.pen. și art. 75 lit. a și d C.pen., cu executarea pedepsei în regim de detenție.
De asemenea, a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii și reținerea cauzei spre rejudecare în privința acestuia și să se dispună față de condamnat o soluție de achitare în baza disp.art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. c C.pr.pen., cu aplicarea art.99 și urm. C.pen., respectiv de respingere a acțiunilor civile formulate în cauză.
În fapt, a arătat că prin sentința penală nr.95/_ pronunțată în Dosar nr. 379/2010 al Judecătoriei Dragomirești, instanța de fond a dispus o soluție de achitare a inculpatului Ț. D. M., raportat la faptele pentru care a fost trimis în judecată. Împotriva acestei soluții Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești și părțile civile au declarat recurs. Prin decizia penală nr.345/R/2012 a Curții de Apel C., acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de vătămare corporală gravă. Pronunțarea deciziei penale definitive s-a realizat în lipsa inculpatului de la judecata în fața instanței de recurs, fără să fi fost audiat de această instanță, exclusiv pe baza probelor administrate de instanța de fond.
A susținut că datorită acestei situații, nu a putut să dea noi declarații, să solicite administrarea de probe, respectiv să facă uzul drepturilor conferite de Codul de procedură penală.
A susținut că procedura rejudecării cauzei după extrădarea condamnatului este deschisă doar la cererea persoanei judecate si condamnate în lipsă, indiferent dacă judecata în lipsă a avut loc in fata instanței de fond, sau doar in fata instanței de recurs, situație în care apreciază că se află și petentul.
Condamnatul a arătat că a fost prezent la unele termene de judecată în fața instanței de fond și chiar a dat declarații in fața acesteia, iar în baza probelor administrate, s-a pronunțat o soluție de achitare în favoarea sa.
A susținut că hotărârea de condamnare a fost pronunțată de către instanța de recurs în urma analizării acelorași probe care au fost administrate de instanța de fond si in baza cărora a fost inițial achitat, însă apreciază condamnarea din recurs, care a avut loc în lipsa sa, că ar aduce o încălcare gravă a dreptului său la apărare și că s-ar impune reanalizarea cauzei penale cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, subsecvent admiterii in principiu a cererii de rejudecare după extrădare formulate, în condiții procedurale.
A susținut că nu a avut posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare, prevăzut sub sancțiunea nulității absolute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., drept recunoscut și garantat de Constituția României și de pactele și tratatele la care România este parte.
A susținut că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice și că art 6 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale recunoaște celui acuzat "dreptul de a se apăra el însuși" și
"dreptul de a interoga martorii", totodată Curtea statuând că prezența inculpatului este obligatorie la soluționarea cauzei.
După admiterea în principiu, a susținut ca la soluționarea pe fond a cererii de rejudecare după extrădare, instanța să pronunțe o soluție de achitare întemeiată pe disp. art.10 lit. c) C.pr.pen., cu aplicarea art.99 si urm. C.pen.
A mai susținut că fapta pentru care a fost trimis în judecata si condamnat prin Decizia Curții de Apel C., constând in complicitate la infracțiunea de vătămare corporala grava prevăzuta si pedepsita de dispozițiile art.26 C. pen. raportat, la act. 182 alin 2 Cod penal cu aplicarea art.99 si 109 C.pen. si art.75 lit a si d C.pen.. cu executarea pedepsei in regim de detenție, nu a fost săvârșită de către inculpat, deoarece el nu a executat fapta cu privire la care a fost instigat de către inculpata Barani I., de vătămare corporală a lui Barani loan, fiind in prezenta unei instigări neurmate de executare, care nu se sancționează penal.
Iar in ce privește acțiunea de vătămare corporala a numitei Barani Mărie, care a fost executată de către inculpatul Bizău Razvan, a arătat că acesta nu a fost determinat sub nicio forma de către el să participe la săvârșirea faptei, acțiunea acestuia si rezoluția infracțională fiindu-i determinate de către inculpata Barani I., care i-a oferit posibilitatea obținerii unor beneficii materiale de pe urma săvârșirii faptei, așa cum ar rezulta din probatoriul administrat.
A mai arătat că inculpatul Bizau nu avea nevoie de vreo forma de ajutor din partea lui, care era minor la data realizării actului de executare la care a fost instigat de către Barani I. . Consideră că simpla lui prezenta la locul săvârșirii actului de executare de către inculpatul Bizau nu a constituit ajutor moral acordat acestuia, cu atât mai mult cu cat fiecare dintre ei a fost instigat la săvârșirea de acte distincte, independente unul de celalalt, cu privire la obiecte
juridice distincte, iar împărțirea rolurilor dintre ei, in sensul ca el să execute actul fata de Barani Ion, iar inculpatul Bizau Razvan față de Barani Mărie, nu ar avea semnificația vreunui act de complicitate materiala, fiecare având reprezentarea propriei fapte, săvârșite asupra unei părți vătămate prestabilite, nefiind vorba de acte de sprijin, ajutor sau înlesnire reciproce.
Inacțiunea condamnatului concretizată în neîmpiedicarea coinculpatului Bizau de a savarsi fapta conform rolului prestabilit, nu ar fi susceptibilă de încadrare nici in sfera complicității negative, deoarece coinculpatul a săvârșit deja acțiunea împotriva părții vătămate Barani M., ale cărei strigate de durere au fost determinante pentru neexecutarea rezoluției sale infracționale cu privire la Barani Ion.
Apoi, în fața instanței, apărătoarea petentului-condamnat a solicitat admiterea în principiu a cererii de rejudecare, iar ca o consecință, anularea dispozițiilor deciziei penale nr. 345/R/2012 a Curții de Apel C., precum și a mandatului de executare emis în baza acesteia, urmând ca instanța să fixeze termen de judecată cu citarea părților pentru judecata pe fond a cererii de rejudecare după extrădare, deoarece petentul condamnat dorește să se prevaleze de disp.art. 3201C.pr.pen, apreciind că prevalarea de aceste dispoziții se poate face oricând, raportat la faptul că în fața primei instanțe a fost achitat și că în fața instanței de recurs nu i s-a adus la cunoștință faptul că se poate prevala de dispozițiile prev. de art. 3201C.pr.pen.
În dovedirea susținerilor, aceasta a depus în fața instanței mai multe hotărâri de practică judiciară.
Reprezentantul M. ui P. a solicitat respingerea cererii, motivând că inculpatul a fost audiat în faza cercetării penale și în fața primei instanțe, iar la fiecare termen de judecată la care acesta a lipsit, a fost prezentă mama acestuia.
Instanța a dispus atașarea dosarului de fond nr._ și pentru judecarea cu celeritate a cererii, a dispus preschimbarea primului termen de judecată fixat pentru data de_ pentru primul termen cu arestați disponibil, pt_, totodată asigurând prezența condamnatului arestat și a avocatului ales a acestuia la instanță.
Examinând cererea formulată de către petentul-condamnat, prin prisma prevederilor legale în materie, instanța a constatat că:
Prin cererea înregistrată la data de_ în dos. nr._ al Judecătoriei Dragomirești și precizată oral în ședința din data de_, petentul-condamnat Ț. D. M. a formulat cerere de rejudecare după extrădare, prin care a solicitat ca, în temeiul art. 5221C.pr.pen. raportat la disp.art. 404 - 405 C.pr.pen., instanța să dispună admiterea în principiu a cererii și suspendarea executării Deciziei penale nr. 345/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, precum și a mandatului de executare emis în baza acesteia, urmând ca instanța să fixeze termen de judecată, cu citarea părților, pentru judecata pe fond a cererii de rejudecare după extrădare, iar pe fond, a arătat că dorește să se prevaleze de disp.art. 3201C.pr.pen, apreciind că prevalarea de aceste dispoziții se poate face oricând, raportat la faptul că în fața primei instanțe a fost achitat și că în fața instanței de recurs nu i s-a adus la cunoștință faptul că se poate prevala de acestea.
Prin Legea nr. 281/2003, legiuitorul a introdus în dispozițiile Codului de procedură penală, în Capitolul IV referitor la asistența judiciară internațională, o nouă secțiune, a IV-a, intitulată "Rejudecarea în caz de extrădare"; ce cuprinde un singur articol, respectiv art. 5221, din conținutul căruia rezultă că a fost instituită o procedură nouă, specială, de judecată, ce are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului, prin contradictorialitate, principiu care nu s-a putut aplica la judecarea în lipsă a inculpatului, rejudecarea cauzei după extrădare putând fi solicitată exclusiv de către condamnatul extrădat.
Secția penală a I.C.C.J. a stabilit prin decizia nr. 5173 din 1 noiembrie 2007, că din interpretarea dispozițiilor art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care fac referire la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, dispoziții care se aplică în mod corespunzător în procedura rejudecării cauzei după extrădare, rezultă existența unei faze de admitere în principiu și în cazul acestei proceduri.
În faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, instanța este obligată să efectueze verificări prealabile referitoare la caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în cauză, la scopul extrădării persoanei condamnate, la modul în care a avut loc judecata inițială, în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, în prezența acestuia.
La f. 43 din dos. nr._ s-a constatat că se află declarația inculpatului Ț. D. M. din data de_, iar la f. 45 din același dosar se află procesul- verbal de confruntare a inculpaților minori din data de_, semnat și de către petent.
Petentul-condamnat a arătat că nu s-a sustras de la judecată deoarece, în luna august 2011 a plecat cu contract de muncă în Anglia, contract pe care l-a depus la dosar în limba engleză, iar soluția de condamnare a Curții de Apel C. s- a pronunțat la data de_, însă instanța a observat că sentința penală a Judecătoriei Dragomirești s-a pronunțat la data de_ .
În decizia Curții de Apel C. nr. 345/R/2012 se reține că citațiile pentru Ț.
D. M. au fost semnate de două ori de către mama acestuia (f. 26 din decizie).
Instanța a ținut cont și de decizia nr. 2684/_ a secției penale a ICCJ, care se referă la faptul că persoana condamnată, care a fost prezentă la judecarea
cauzei în primă instanță și în apel, lipsind numai la judecarea cauzei în recurs
întrucât a plecat în străinătate, nu constituie persoană judecată și condamnată în lipsă, în sensul prevederilor art. 5221C. proc. pen. și, prin urmare, nu poate beneficia de aceste prevederi, referitoare la rejudecarea cauzei în caz de extrădare.
Examinând în principiu cererea, instanța a constatat că inculpatul a fost prezent în fața primei instanțe, unde a dat declarații, iar în recurs, chiar dacă nu a fost prezent, a avut cunoștință de proces, fiind asistat de avocat ales M. Gligor, care a formulat concluzii scrise (f. 79).
Absența sa de la judecarea cauzei în recurs s-a datorat plecării inculpatului în străinătate, știind că are un dosar penal care nu este finalizat, plecare care nu i-a afectat dreptul la apărare, fiindu-i respectate toate drepturile procesuale.
Instanța a considerat că Ț. D. M. nu este o persoană judecată și condamnată în lipsă, constatând că nu sunt întrunite condițiile art. 5221C.pr.penală și că nu îi sunt aplicabile aceste prevederi speciale, sens în care i-a respins cererea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul Ț. D. M. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare potrivit disp. art. 5221raportat la art. 404 și 405 Cod procedură penală, precum și suspendarea executării pedepsei aplicate prin decizia penală nr. 345/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. apreciindu-se că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru această solicitare, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Procedând la examinarea admiterii în principiu a solicitării de rejudecare după extrădare, instanța de fond a concluzionat în mod corect că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Astfel, Secția penală a I.C.C.J. a stabilit prin decizia nr. 5173 din 1 noiembrie 2007, că din interpretarea dispozițiilor art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care fac referire la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, dispoziții care se aplică în mod corespunzător în procedura rejudecării cauzei după extrădare, rezultă existența unei faze de admitere în principiu și în cazul acestei proceduri.
În faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, instanța este obligată să efectueze verificări prealabile referitoare la caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în cauză, la scopul extrădării persoanei condamnate, la modul în care a avut loc judecata inițială, în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, în prezența acestuia.
Din actele dosarului nr._ reiese că inculpatul Ț. D. M. a fost audiat la judecata în fond la data de_ (f.43), iar la f. 45 din același dosar se află procesul-verbal de confruntare a inculpaților minori din data de_, semnat și de către petent.
Nu subzistă nici susținerile petentului condamnat potrivit cărora nu s-a sustras de la judecată deoarece în luna august 2011 a plecat cu contract de muncă în Anglia și nu a avut cunoștință de procesul derulat în fața Curții de Apel
și finalizat la data de_ .
Aceasta deoarece, pe de o parte, din actele dosarului precum și din conținutul deciziei Curții de Apel C. nr. 345/R/2012 reiese că citațiile pentru Ț.
M. au fost semnate de către mama acestuia și chiar dacă nu a fost prezent la judecarea cauzei în recurs a avut cunoștință de proces, fiind asistat de avocat ales M. Gligor, care a formulat concluzii scrise (f. 79), prezumându-se astfel că avea termenul în cunoștință.
Pe de altă parte, absența sa de la judecarea cauzei în recurs s-a datorat propriei sale conduite, respectiv plecării inculpatului în străinătate, în condițiile în care știa că are un dosar penal care nu este finalizat, însă a omis să încunoștințeze instanța despre acest aspect și eventual să indice o adresă din străinătate de unde să poată fi citat, obligație care îi revenea în exclusivitate,
Instanța de fond în mod corect a ținut cont și de decizia nr. 2684/_ a Secției penale a ICCJ, care se referă la faptul că persoana condamnată, care a fost prezentă la judecarea cauzei în primă instanță și în apel, lipsind numai la judecarea cauzei în recurs întrucât a plecat în străinătate, nu constituie persoană judecată și condamnată în lipsă, în sensul prevederilor art. 5221C. proc. pen. și, prin urmare, nu poate beneficia de aceste prevederi, referitoare la rejudecarea cauzei în caz de extrădare.
Față de cele sus-expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul Ț. D. M. împotriva sentintei penale nr. 9 din 23 ianuarie 2013 a Judecătoriei Dragomirești.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat B. Corăbianu.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. Curtea ăl va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul Ț. D. M.
, născ.la 31 august 1992, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 9 din 23 ianuarie 2013 a Judecătoriei Dragomirești.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat B. Corăbianu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
M. R. A. | D. | L. | V. | C. |
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./_
J. .fond: V. E. G. T.
G. ,
L. A. S.
| ← Sentința penală nr. 695/2013. Rejudecare după extrădare | Decizia penală nr. 287/2013. Rejudecare după extrădare → |
|---|
