Decizia penală nr. 599/2013. Rejudecare după extrădare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.599/R/2013
Ședința publică din 29 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. M., judecător
JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
G.: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către condamnatul R. A. împotriva sentinței penale nr.792 din 28 martie 2013 a Judecătoriei C. Napoca, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect rejudecare după extrădare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. A., în stare de arest, asistat de către apărător ales av.Petran M. din cadrul Baroului Maramureș, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, condamnatul R. A., arată că își menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al condamnatului R. A. , solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se dispune admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare formulată de către condamnatul petent, apreciind că nu sunt întrunite condițiile imperative prevăzute de art.522/1 C.pr.pen., încălcându-se astfel dispozițiile art.6 din CEDO.
În ce privește dreptul la apărare al inculpatului, susține că pe toată perioada procesului, acesta a fost citat de la domiciliul părinților săi, astfel că a fost în imposibilitate de a lua legătura cu apărătorii desemnați din oficiu.
Cu privire la condițiile de admisibilitate în principiu a cererii, susține că prezența inculpatului era necesară în fața instanței pentru a-și putea exprima punctul său de vedere.
Solicită a se avea în vedere motivele de recurs formulate în scris.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că procedura de citare cu inculpatul a fost legal îndeplinită, acesta s-a prezentat și a fost audiat în fața primei instanțe, după care a înțeles să nu își mai exercite dreptul la apărare.
Condamnatul R. A. , având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și rejudecarea cauzei, arătând că a fost judecat pentru aceeași faptă și în Belgia.
C U R T E A:
Prin sentința penală nr. 792 din 28 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Baia-Mare s-a respins cererea de rejudecare după extrădare formulată de petentul condamnat Remetan A. , fiul lui A. și
M., născut la data de_ în Baia Mare, jud. Maramureș, în prezent deținut în Penitenciarul Baia Mare.
În baza art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată petentului prin Sentința penală nr. 29/_ a Judecătoriei Șomcuta Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 605/R/_ a Curții de Apel C., perioada de la_ la_ în care petentul a fost arestat în Belgia.
În baza art. 192 alin. 2 cod de procedură penală, a obligat petentul la plata sumei de 150 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare, la data de_, sub nr. de mai sus, condamnatul - petent Remetan A. aflat în prezent în executarea pedepsei de
2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 29/_ a Judecătoriei Șomcuta Mare definitivă prin Decizia penală nr. 605/R/_ a curții de Apel C.
, a solicitat rejudecarea după extrădare, invocând faptul că judecata în căile de atac a avut loc în lipsa sa.
În probațiune a fost atașat dosarul penal nr. 8/2006 al Judecătoriei Șomcuta Mare.
În susținerea cererii sale, petentul condamnat, invocând în drept, prev. art. 522 ind. 1 Cod proc. pen. rap. la art. 405-408 Cod de procedură penală, art. 345-
353 cod de procedură penală și art. 34 din Legea nr. 302/2004, a solicitat admiterea în principiu a cererii sale, respectiv rejudecarea cauzei pe fondul acesteia.
Trecând la soluționarea cauzei, ținând cont de dispozițiile legale incidente speței de soluționat, instanța a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 29/_ a Judecătoriei Șomcuta Mare definitivă prin Decizia penală nr. 605/R/_ a curții de Apel C., petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu consecințele prevăzute de art. 71 și art. 64 lit. a-c Cod penal, pentru comiterea infracțiunilor de trecere ilegală a frontierei /2 fapte) și fals în declarații).
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 37/_ (fila 42 din dosarul nr. 8/2006 al
Judecătoriei Șomcuta Mare).
La data de_ a fost emis mandatul european de arestare.
Verificând dosarele atașate, sub aspectul motivelor de revizuire invocate de petentul condamnat, potrivit procedurii prev. de art. 5221Cod procedură penală cu raportare la art. 404 - 408 Cod proc. pen., instanța a reținut următoarele:
La data de_, petentul a fost prezent în fața Judecătoriei Șomcuta Mare cu ocazia judecării dosarului nr. 8/2006, acesta fiind audiat în prezența unui apărător ales (fila 24 din dosarul nr. 8/2006 al Judecătoriei Șomcuta Mare.
Împotriva sentinței penale nr. 9/_ a Judecătoriei Șomcuta Mare, petentul, prin apărător ales a declarat apel, calea de atac fiind admisă prin Decizia penală nr. 162/A/_ a T. ului Maramureș. Analizând înscrisurile existente la dosarul T. ului Maramureș, instanța a constatat că petentul, deși nu a fost prezent în fața instanței de judecată, a fost reprezentat de un apărător desemnat din oficiu.
Împotriva deciziei penale nr. 162/A/_ a T. ului Maramureș, petentul, tot prin apărător ales a declarat recurs, fiind reprezentat în cursul judecării recursului de același apărător ales (fila 11 din dosarul de recurs).
Prin urmare, cererea sa de rejudecare, motivată prin aceea că judecata a avut loc în lipsa sa, este nefondată având în vedere următoarele precizări:
Potrivit art. 5221 Cod procedură penală "în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate si condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului";.
Din analiza textului legal a rezultat că pentru a se proceda la rejudecarea unei cauze penale trebuie întrunite cumulativ anumite condiții, respectiv: să ne aflăm în situația extrădării unei persoane condamnate către România, pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, aplicată de o instanță națională; persoana a cărei extrădare a fost cerută de către statul român să fi fost judecată și condamnată în lipsă.
Dacă prima condiție este îndeplinită, petentul fiind extrădat în vederea executării pedepsei pentru fapta dublu încriminată - predat autorităților române, cu privire la cea de-a doua, textul legii, cere îndeplinirea cerinței esențiale, respectiv ca persoana să fi fost judecată și condamnată în lipsă, chiar și în această situație, rezultând că rejudecarea trebuie sa fie temeinic motivată de încălcări esențiale ale drepturilor persoanei condamnate.
Textul legal arătat, are drept scop armonizarea legislației române cu normele internaționale, mai ales respectarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevede, ca o garanție implicită a desfășurării procedurii unui proces echitabil, dreptul celui trimis în judecată de a fi prezent în
fata instanței.
După cum a decis Curtea în mod constant în jurisprudența sa, posibilitatea pe care trebuie să o aibă acuzatul de a lua parte la ședința de judecată, decurge din obiectul și scopul ansamblului disp. art. 6 din Convenție, deoarece lit. c), d) și
e) ale paragr. 3 ale aceluiași text recunosc "oricărui acuzat"; dreptul "de a se apăra el însuși";, "de a interoga sau de a face să fie interogați martorii";, "de a fi asistat gratuit de un interpret, daca nu înțelege sau nu vorbește limba utilizată în ședința de judecată";, toate acestea fiind de neconceput fără prezența sa.
Prezența unui acuzat în instanță capătă o importanță capitală datorită atât dreptului sau de a fi ascultat, cât si datorită necesității de a fi controlată exactitatea afirmaților sale, de a le confrunta cu cele ale eventualei victime ale cărei interese trebuie protejate, precum și cu declarațiile martorilor.
Analizând jurisprudența CEDO, se poate configura conținutul noțiunii de
"judecată în lipsă";, care circumscrie doar situațiile în care o persoana a fost trimisă în judecată și condamnată fără a fi audiată de o instanță independentă, imparțială și care să fie stabilită de lege, nu a avut posibilitatea de a se apăra în proces, astfel încât temeinicia acuzațiilor care i se aduc sa fie analizate și din această perspectivă (ex. cauza Constantinescu c. României).
O astfel de condamnare în lipsă, a unei persoane va întruni totuși exigentele art. 6 din Convenție atunci când din datele cauzei rezultă că acuzatul, prin propria sa voință si în mod neechivoc, a renunțat la dreptul de a fi ascultat și la dreptul de a se apăra în proces (ex. cauza M. es c. Franța).
Prin urmare, o persoană poate susține că a fost judecată și condamnată în lipsă, atunci când o instanță de judecată a dispus condamnarea sa, indiferent de pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia, fără a proceda la audierea acelei persoane, fără ca aceasta sa aibă cunoștință despre procedura judiciara desfășurată împotriva sa, fără sa beneficieze de apărare din partea unui specialist al dreptului, etc.
Mai precis, o persoană este judecată si condamnată în lipsă, așa cum prevede și dispozițiile art. 32 din Legea nr. 302/2004, cu modificările ulterioare, atunci când procedura de judecata desfășurată împotriva sa a nesocotit dreptul
la apărare recunoscut oricărei persoane învinuite de săvârșirea unei infracțiuni, sau, mai larg, dreptul la un proces echitabil.
Ori, în speța de față, instanța a constatat că petentul a fost audiat de către instanța de fond și a fost reprezentat de apărător ales atât la instanța de fond cât și la instanța de recurs.
Așadar, a reieșit că petentul nu a fost judecat și condamnat în lipsă, fiindu-i respectat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
În consecință, cererea condamnatului petent, a fost respinsă, întrucât nu întrunește condițiile de admisibilitate impuse de art. 5221Cod procedură penală.
Având în vedere că potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei (filele 23, 24 dosarul instanței), petentul a fost arestat în Belgia în executarea mandatului european de arestare, în perioada 0_ -_, instanța a dispus deducerea acestei perioade din pedeapsa aplicată petentului condamnat, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea 302/2004, "durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române";
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul REMETAN A. solicitând instanței de control judiciar casarea hotărârii în întregime a hotărârii atacate și rejudecând cauza a se admite în principiu cererea de rejudecare după extrădare pe care a formulat-o apreciindu-se că au fost încălcate dispozițiile art 6 din CEDO.
S-a susținut de către apărătorul ales al inculpatului că dreptul la apărare al acestuia a fost încălcat pe toată durata procesului penal deoarece acesta a fost citat la domiciliul părinților săi și a fost în imposibilitatea de a-și exprima personal poziția procesuală cu privire la cauza dedusă judecății și de a lua legătura cu apărătorii care au fost desemnați.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța fondului, în mod legal și temeinic, a constatat că cererea de rejudecare după extrădare, formulată de către condamnatul petent Remetan A. nu îndeplinește condițiile impuse de art 5221Cod procedură penală.
Astfel, vom observa că deși condamnatul petent a fost extrădat pentru executarea unei pedepse cu închisoare aplicată de o instanță națională, acestuia nu i-a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut de art 6 din CEDO.
Instanța fondului a făcut o analiză pertinentă a dispozițiilor art 6 din CEDO și a jurisprudenței CEDO în materie dreptului la apărare care, trebuie reamintit nu este un drept absolut. Organelor judiciare le incumbă obligația de a se asigura că inculpatul are cunoștință de procedurile penale demarate fată de el, de a-i asigura un apărător din oficiu, dacă nu are posibilități materiale de a-și angaja un avocat, de a-i permite să formuleze în mod direct cereri, lămuriri și excepții și de a adresa întrebări părților din dosar. Dacă inculpatul înțelege sau nu să și exercite aceste drepturi este o chestiune de opțiune personală
Vom observa că petentul condamnat a fost prezent în fața instanței investită cu soluționarea fondului, la termenul de judecată din 19 mai 2004, când a dat declarație în fața judecătorului arătând că a citit actul de trimitere în judecată, nu are de formulat obiecțiuni cu privire la starea de fapt și la încadrarea juridică a faptelor, recunoscând comiterea acestora.
Mai amintim că inculpatul a fost reprezentat de către apărător ales, atât în fața instanței fondului cât și în fața instanței de control judiciar.
Pe de altă parte, inculpatul nu a adus la cunoștință instanțelor împrejurarea că și-ar fi schimbat domiciliul deși avea această obligație, conform dispozițiilor art.177 alin 3 Cod procedură penală.
În aceste condiții dreptul său la apărare nu a fost încălcat în nici un fel și ca atare procesul penal s-a desfășurat în conformitate cu prevederile art 6 din CEDO, nefiind îndeplinite condițiile art 5221Cod procedură penală, în mod legal și temeinic a fost respinsă cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul petent Remețan A. .
Constatând că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii recurate, în baza dispozițiilor art 38515pct 1 lit b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat în cauză conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art 192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul REMETAN A., fiul lui A. si M., născ.la_, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 792 din 28 martie 2013 a Judecătoriei Baia Mare.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu partial pentru apărător din oficiu, avocat Oprean Patricia..
Obligă pe recurentul condamnat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
L. M. | M. | Ș. | , | ANA C. |
G.
M. B.
Red.M.Ș./M.N.
3 ex./_
| ← Decizia penală nr. 287/2013. Rejudecare după extrădare | Decizia penală nr. 661/2013. Rejudecare după extrădare → |
|---|
