Decizia penală nr. 261/2013. Distrugere

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

DECIZIA PENALĂ Nr. 261/R/2013

Ședința publică de la 08 Octombrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: B. D., judecător

: G. A., judecător

: L. M. V., judecător

GREFIER: R. M.

P. de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud reprezentat prin procuror: SÎNGEORZAN ANGELA.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale declarate de recurenții T. I. ,

R. N., B. Ș. V. și T. Ș., și de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA BISTRIȚA, împotriva Sentinței penale nr. 747 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 Cod penal) .

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Cauza s-a judecat în fond la data de 24 septembrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin Sentința penală nr. 747 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, a fost condamnat inculpatul T. Ș. , fiul lui D. și

M., născut la data de_ în B., jud.B-N, cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, agricultor, domiciliat în com. Tiha B., sat. M. B., nr. 408/B, jud. B-N,CI seria XB, nr. 2., CNP 1., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.10 lit.c C.p.p. a fost achitat inculpatul T. Ș., fiul lui D. și M., născut la data de_ în B., jud.B- N, cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, agricultor, domiciliat în com. Tiha B., sat. M. B., nr. 408/B, jud. B-N,CI seria XB, nr. 2., CNP 1., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod Penal.

Conform art. 81 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, sens în care s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni .

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul T. I. , fiul lui D. și

M., născut la data de_ în B., jud.B-N, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, agricultor, domiciliat în com. Tiha B., sat. M. B., nr. 306, jud. B-N,CI seria XB, nr. 0., CNP 1., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.10 lit.c C.p.p. a fost achitat inculpatul T. I. , fiul lui D. și M., născut la data de_ în B., jud.B- N, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, agricultor, domiciliat în com. Tiha B.

, sat. M. B., nr. 306, jud. B-N,CI seria XB, nr. 0., CNP 1., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1

C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod Penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

De asemenea, a fost condamnat inculpatul B. Ș. V. , fiul lui Ș. și N.

, născut la data de_ în Prundu B., jud.B-N, cetățean român, studii 11 clase, necăsătorit, agricultor, domiciliat în com. Tiha B., sat. M. B., nr. 509, jud. B-N,CI seria XB, nr. 1., CNP 1., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.10 lit.c C.p.p. a fost achitat inculpatul B. Ș. V. , fiul lui Ș. și N., născut la data de_ în Prundu

B., jud.B-N, cetățean român, studii 11 clase, necăsătorit, agricultor, domiciliat în com. Tiha B., sat. M. B., nr. 509, jud. B-N,CI seria XB, nr. 1., CNP 1.

, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod Penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

A fost condamnat inculpatul R. N. , fiul lui N. și M., născut la data de_ în B., jud.B-N, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, agricultor, domiciliat în com. Tiha B., sat. M. B., nr. 218, jud. B-N,CI seria XB, nr.

1., CNP 1., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.10 lit.c C.p.p. a fost achitat inculpatul R. N. , fiul lui N. și M., născut la data de_ în B., jud.B- N, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, agricultor, domiciliat în com. Tiha B.

, sat. M. B., nr. 218, jud. B-N,CI seria XB, nr. 1., CNP 1., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1

C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.

S-a constatat că fapta de vătămare corporală prev. de art. 181 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p. este comisă în concurs real prev. de art. 33 lit.a C.p. cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin S.p.341/2010 a Judecătoriei B., definitivă la data de_ la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

În temeiul art. 85 C.p. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin S.p. 341/2010 a Judecătoriei B. și în temeiul art. 36 alin.1 C.p. rap. la art. 34 lit.b C.p. s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare și 1 an și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod Penal.

Conform art. 81 C.p. rap. la art. 85 alin.3 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, sens în care s-a stabilit un

termen de încercare de 3 ani și 6 luni ce se va calcula de la data de_ . S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Au fost obligați inculpații T. Ș., T. I., B. Ș. V., R. N. în solidar la plata sumei de 3.000 lei și a dobânzii legale aferente calculată până la data plății, cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile R. I. și s-au respins celelalte pretenții ca neîntemeiate.

Au fost obligați inculpații T. Ș., T. I., B. Ș. V., R. N. în solidar la plata sumei de 20.000 lei și a dobânzii legale aferente calculată până la data plății, cu titlu de daune morale în favoarea părții civile R. I. .

În temeiul art. 193 C.p.p. a fost obligat fiecare dintre inculpații T. Ș., T.

I., B. Ș. V., R. N. la plata sumei de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea părții civile R. I. respingând celelalte pretenții.

În temeiul art. 191 C.p.p. a fost obligat fiecare dintre inculpații T. Ș., T.

I., B. Ș. V., R. N. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art. 192 alin.1 pct.1 lit.a C.p.p. a fost obligată partea vătămată R. I. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art.7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S. ului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată la data de_ la Postul de poliție Tiha B. și menținută în fața instanței, partea vătămată R. I. a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaților T. Ș., T. I., B. Ș. V., R. N. pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală și distrugere întrucât în data seara zilei de_ i-au aplicat lovituri cu pari, pumni și picioare cauzându-i leziuni

vindecabile într-un număr de 48-50 de zile de îngrijiri medicale iar după agresiune a constatat că i-au fost distruse un telefon mobil de serviciu și un lănțișor din aur.

În fața instanței partea vătămată a declarat că în seara respectivă, în jurul orei 20,30 se afla la restaurantul pensiunii turistice "Miuța"; la o masă cu martorul Curtean Dorel. În incinta restaurantului se aflau la o altă masă cei patru inculpați. La un moment dat s-a apropiat inculpatul T. Ș. care i-a adresat injurii martorului Curtean Dorel și i-a aplicat două lovituri cu palma în zona feței. A intervenit martora Bîca E. astfel că altercația nu a continuat. Partea vătămată a plecat împreună cu martorul Curtean Dorel înspre locuința părții vătămate cu autoturismul acesteia din urmă. Autoturismul a fost oprit la intrarea pe un drum secundar unde se afla locuința părții vătămate, la o distanță de aproximativ 300 m de locuința lui R. I. . În timp ce cei doi povesteau, martorul Curtean Dorel a avertizat-o pe partea vătămată să fugă întrucât "vin cu pari"; după care martorul a părăsit locul faptei.

Așa cum rezultă din declarația acesteia, partea vătămată nu a reușit să plece și nici să închidă portiera autoturismului astfel că prima persoană pe care a văzut-o a fost inculpatul T. Ș. care i-a aplicat o lovitură cu o bâtă în urma căreia R. I. susține că i-a fost fracturat maxilarul. Apoi partea vătămată susține că i-a văzut și pe ceilalți inculpați care au scos-o din mașină și i-au aplicat lovituri respectiv R. N. cu o bucată de lemn în zona pieptului, B. Ș., T. I. cu pumnii în zona capului și toracelui, T. Ș. în zona capului și toracelui. Partea vătămată avea telefonul de serviciu în buzunarul de la pantaloni iar la gât sub bluză avea un lănțișor din aur cu medalion cruciuliță.

Analizând toate declarațiile părții vătămate date pe parcursul soluționării cauzei instanța a constatat că, așa cum a confirmat și în cursul judecății, partea vătămată nu a sesizat momentul la care i-a căzut telefonul din buzunar sau momentul la care i-a fost rupt lănțișorul de la gât. Mai mult, partea vătămată nu a sesizat ca vreo lovitură să îi fie aplicată în zona piciorului pentru a putea bănui autorul distrugerii telefonului și nu poate preciza dacă vreunul dintre inculpați a prins-o de bluză, lănțișor sau a atins-o în zona gâtului. Partea vătămată a constatat că cele două bunuri sunt distruse atunci când i-au fost arătate de martora Trișcă M. .

Din declarația părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor Trișcă M. și Trișcă Gheorghe reiese că inculpații au fugit în momentul în care cei doi martori auzind gălăgie au aprins lumina de la locuință. Martorii nu au reușit să identifice agresorii dar confirmă faptul că au văzut fugind de la fața locului patru bărbați dintre care unul a aruncat o bâtă.

Martorii au văzut-o pe partea vătămată dezbrăcată până la brâu și cu urme de lovituri în zona brațelor și a feței. Aceasta acuza dureri în zona pieptului și a relatat că a fost bătută de cei patru inculpați pe care i-a nominalizat. L. partea vătămată, martora Trișcă M. a văzut un telefon astfel că i l-a dat acesteia. Partea vătămată a susținut că îi aparține, a încercat să îl folosească dar a constatat că nu mai funcționează. Martorul Trișcă Gheorghe a ajutat-o pe partea vătămată să se deplaseze la autoturismul acesteia parcat la o distanță de 50 m și lângă portiera deschisă a găsi rupte puloverul, tricoul părții vătămate și un lănțișor din aur cu medalion cruciuliță pe care R. I. de asemenea l-a recunoscut ca fiind al său. Cu aceeași ocazie martorul a mai văzut un medalion cruciuliță dintr-un material ieftin pe care i l-a dat părții vătămate.

După ce a ajuns la domiciliu, partea vătămată a povestit soției sale, martora R.

M. Florica ce s-a întâmplat, declarația martorei (f.344-345) coroborându-se cu declarația părții vătămate.

Martorul Curtean Dorel nu a putut fi audiat în cursul cercetării judecătorești dar în declarația dată în fața organelor de cercetare penală(f.186-187) acesta la rândul său confirmă împrejurarea că se afla cu partea vătămată în Pensiunea Miuța unde la o altă masă se aflau și inculpații T. Ș., T. I., R. N. precum și alte persoane pe care le cunoaște doar din vedere. T. Ș. i-a aplicat fără motiv, martorului, două palme după care la intervenția martorei Bîca E. inculpatul s-a întors la masa lui. Martorul susține în continuare, că după ce au părăsit localul, R. I. și Curtean Dorel s-au deplasat în localitatea Tureac apoi au revenit în parcarea din fața Pensiunii Miuța din incinta căreia au ieșit mai multe persoane pe care nu le-a putut identifica și care au aruncat cu bucăți de lemn înspre ei astfel că partea vătămată a pornit mașina și s-au deplasat înspre locuința acesteia din urmă.

Ajungând pe strada unde locuiește partea vătămată, aceasta a oprit autoturismul, martorul a coborât și a continuat conversația cu partea vătămată care rămăsese în mașină, timp în care a observat apropiindu-se cinci persoane dintre care i-a recunoscut pe inculpații T. Ș. care avea în mână un lemn și T. I. . A avertizat-o pe partea vătămată după care a plecat de la fața locului. Totuși a reușit să observe că R. I. nu a putut pleca de la fața locului.

În aceeași seară martorul a vizitat-o pe partea vătămată care acuza dureri în zona gurii și i-a spus că a fost bătută fără a preciza de către cine anume. Totodată a văzut telefonul și lănțișorul din aur ale părții vătămate deteriorate. A doua seară întâlnindu-se din nou cu partea vătămată, aceasta i-a arătat o altă cruciuliță pe care partea vătămată ar fi găsit-o la data agresiunii, la locul faptei.

Cu privire la această cruciuliță martorul T. N. declară că fiindu-i arătată de partea vătămată a doua seară după incidentul violent, a recunoscut-o ca fiind un medalion al inculpatului T. I., astfel că i-a spus acest lucru și părții vătămate. Ca urmare, partea vătămată i-a predat cruciulița martorului pentru a o înmâna la rândul său inculpatului T. I. . Martorul a predat medalionul inculpatului, spunându-i în prezența numitului Măjeri A., că i-a fost trimis de partea vătămată iar inculpatul a recunoscut medalionul ca fiind al său(f.321).

Inculpații nu au recunoscut comiterea vreuneia dintre infracțiunile reținute în sarcina lor. În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpații T. Ș. și T.

I. recunosc că în seara zilei de_ se aflau în restaurantul pensiunii Miuța dar neagă că ar fi avut vreun conflict sau chiar vreo conversație cu martorul Curtean Dorel sau cu R. I. . Declarațiile celor doi inculpați vor fi apreciate ca nesincere având în vedere că susținerile acestora sunt infirmate prin declarațiile martorilor Curtean Dorel, Bîca E., Someșan E. M., R. Gavril A., declarații care se coroborează cu susținerile părții vătămate.

Inculpatul R. N., de asemenea, recunoaște că în seara respectivă s-a deplasat la restaurantul pensiunii Miuța, dar s-a așezat la masa unde era prietenul său Cobuț Ionuț. I-a văzut în incinta restaurantului pe partea vătămată și pe inculpații T. Ș. și T. I. dar nu s-a așezat la masă cu aceștia din urmă. Nu a existat vreun incident atât timp cât a rămas în restaurant. A plecat la scurt timp cu prietenul său Cobuț Ionuț la discoteca din Prundul B. dar nu își amintește dacă acolo l-a întâlnit pe inculpatul T. I. .

În apărarea sa, inculpatul a solicitat audierea ca martor a numitului Cobuț Ionuț. În declarația dată în fața instanței martorul susține că s-a întâlnit în jurul orei 22 în fața restaurantului pensiunii Miuța cu inculpatul R. N. după care au intrat înăuntru și s-au așezat la o masă. În restaurant nu se afla nici unul dintre inculpați și nici partea vătămată. Au plecat cu un taxi la discoteca din Prundul B. unde au rămas până în jurul orei 4.

Declarațiile inculpatului R. N. și ale martorului Cobuț Ionuț vor fi apreciate ca nesincere având în vedere atât contradicțiile dintre acestea dar și declarațiile martorilor Bîca E., Someșan E. M., R. Gavril A. din care rezultă că cei patru inculpați erau așezați la două mese alăturate la care se afla și martorul Cobuț Ionuț. Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că incidentul din restaurant s-a derulat în intervalul orar 19-21, perioadă în care inculpatul R. N. se afla împreună cu ceilalți inculpați în restaurant.

Inculpatul B. Ș. a declarat, în cursul urmăririi penale, că în seara zilei de_ se afla în restaurantul Pensiunii Miuța, împreună cu prietenul său Măjeri A., dar nu își amintește să fi văzut în incintă pe partea vătămată sau pe vreunul dintre coinculpați.

Deși în fața instanței martorul Măjeri A. a susținut că nu își amintește nimic, în cursul urmăririi penale acesta a declarat că la data de_ în jurul orei 18 împreună cu B. Ș. s-a deplasat la Pensiunea Miuța, iar acolo s-au întâlnit cu T. Ș. care s-a așezat la masa lor. În incinta restaurantului se aflau partea vătămată și martorul Curtean Dorel, acesta din urmă amenințându-l pe inculpatul T. Ș. cu acte de agresiune. În jurul orei 19,00 martorul a plecat acasă, dar inculpatul B. Ș. a rămas în restaurant. L-a reîntâlnit pe B. Ș. în jurul orei 23 în discoteca din Prundul B. . Aceste împrejurări au fost confirmate și de către martorul Dura V. (f.215-216-dosar u.p.), cu precizarea că acest martor susține că împreună cu T. Ș. și B. Ș. era și inculpatul T. I. .

Având în vedere această declarație, dar și declarațiile celorlalți martori audiați în cauză din care rezultă că starea de fapt prezentată de partea vătămată corespunde realității, instanța a apreciat ca nesinceră și declarația inculpatului B. Ș. .

Martora Galben E. a declarat că a văzut în aceeași seară un grup de persoane intrând pe strada unde locuiește partea vătămată, iar martorul P. andron V. a văzut, de asemenea, un grup de persoane - dintre care l-a recunoscut pe T. Ș. cu o bâtă în mână - care fugeau în direcția Tiha-B., deci de la locul faptei - conform uneia dintre declarațiile de la urmărire penală - în jurul orei 21.

Potrivit art. 62 C.p.p., mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire în ceea ce privește forța lor probantă, în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale sau în cursul cercetării judecătorești. Neexistând nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului sau ale martorilor, instanța poate să considere, atunci când declarațiile sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligația de a le înlătura motivat pe celelalte(CSJ, S.PEN.,DEC.NR.1634/1999).

Ca urmare, și în prezenta cauză instanța de fond a reținut ca fiind expresia adevărului acele declarații sau părți din declarații care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. În urma coroborării probelor administrate în cauză, în ansamblu, rezultă că partea vătămată a

fost agresată de cei patru inculpați cauzându-i-se leziunile constatate în certificatul medico-legal, motiv pentru care se va reține că,

În drept:

Fapta inculpaților T. Ș., T. I., R. N., B. Ș. de a aplica în seara zilei de_, lovituri cu bâte, pumnii și picioarele în diferite zone ale corpului părții vătămate R. I., cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 48-50 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.

În ceea ce privește însă infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin.1 C.p. reținută în sarcina inculpaților, instanța a apreciat că în cauză, nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății, nu s-au putut proba elementele necesare pentru trimiterea în judecată a inculpaților, respectiv pentru condamnarea lor.

În primul rând, s-a reținut că, potrivit art. 5 Cod procedură penală, inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incubă organelor judiciare și părții vătămate, în cazul infracțiunilor la plângere prealabilă. Atunci când, urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției inculpatului și această îndoială nu este înlăturată după administrare de noi probe, deci prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, orice îndoială este în favoarea inculpaților.

În al doilea rând, pentru reținerea acestei infracțiuni în sarcina inculpaților, se impune în mod logic, mai întâi, a se constata dacă fapta în materialitatea sa există, apoi dacă a fost comisă de inculpați și de care dintre aceștia, în caz afirmativ urmând a se analiza dacă sunt întrunite atât trăsăturile esențiale ale infracțiunii, cât și elementele constitutive ale infracțiunii care face obiectul cauzei.

În prezenta cauză, așa cum rezultă din probele administrate, există în materialitatea ei o faptă de distrugere a unor bunuri, constând în deteriorarea unui telefon și a unui lănțișor din aur. În continuare însă, s-a apreciat că ";s-a prezumat"; doar că fapta a fost comisă de toți cei patru inculpați, care cu intenție directă sau indirectă, deci cunoscând de existența bunurilor și locul unde erau poziționate, au exercitat acțiuni fie direct asupra bunurilor, fie indirect, acceptând în acest din urmă caz, ca rezultat al acestor acțiuni, deteriorarea bunurilor. Și facem această apreciere, deoarece, din cuprinsul actului de sesizare nu rezultă modalitatea în care s-a reținut a fi comisă fapta de distrugere, și nici probele în baza cărora s-a reținut că toți cei patru inculpați sunt autori.

Probele au fost analizate mai sus și așa cum se poate observa, singura împrejurare dovedită este cea a existenței bunurilor asupra părții vătămate dar nici măcar aceasta nu poate preciza sau măcar bănui cine este persoana care se face vinovată de deteriorarea telefonului sau a lănțișorului. Partea vătămată nu a simțit vreo lovitură directă în zona unde se afla telefonul și nici în zona unde se afla lănțișorul. Nu a simțit când obiectele au căzut și nici nu a aflat de distrugerea lor decât atunci când au fost găsite de martori la fața locului.

Împrejurarea că cei patru inculpați au agresat-o pe partea vătămată, nu atrage implicit și vinovăția acestora pentru infracțiunea de distrugere, comiterea acestei infracțiuni trebuind a fi dovedită. Ori în condițiile în care din însăși declarația părții vătămate rezultă că telefonul era în buzunarul de la pantaloni, lănțișorul sub bluză, astfel că inculpații nu cunoșteau că bunurile se aflau asupra acesteia, instanța a constatat că, în cauză, sunt incidente mai multe impedimente care nu permit punerea

în mișcare, respectiv exercitarea acțiunii penale față de inculpați pentru comiterea infracțiunii de distrugere.

Astfel, în cauză s-a reținut că nu s-a putut proba că inculpații sau măcar o parte dintre inculpați au comis infracțiunea de distrugere, prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată. În continuare nu rezultă nici existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția fie directă, fie indirectă, element ce presupune ca inculpații să cunoască existența bunurilor asupra părții vătămate și să acționeze fie direct asupra bunurilor, fie indirect, acceptând în acest din urmă caz, ca rezultat al acestor acțiuni, deteriorarea bunurilor.

În această ipoteză, considerăm că se impune a se avea în vedere Decizia nr.608/2003 a Î. cu privire la ordinea în care are prioritate aplicarea cazurilor arătate în art.10 C.p.p., alegerea unuia sau altuia dintre aceste cazuri producând consecințe diferite inclusiv în latura civilă.

Instanța supremă a statuat că în situația în care în aceeași cauză subzistă atât impedimente care atrag soluții de achitare sau încetare a procesului penal, instanța trebuie să ia în considerare cauzele de achitare, excluzând pe cele de încetare a procesului penal. În același context instanța supremă în să a mai statuat că ordinea

de prioritate prevăzută în textul art. 10 C.p. p. trebuie respectată și în cazul în care sunt incidente mai multe cazuri de achitare sau încetare a procesului penal, în sensul

că se face aplicarea celui dintîi caz de împiedicare prevăzut în ordinea enumerări i din

art. 10 C.p.p., omițându -se celelalte.

Analizând starea de fapt prin prisma ansamblului probatoriu, instanța de fond a reținut că infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin.1 C.p. pentru care au fost trimiși în judecată inculpații T. Ș., T. I., R. N., B. Ș. V., nu a fost săvârșită de aceștia, pentru următoarele considerente:

Răspunderea penală este personală, astfel că imposibilitatea de a stabili că inculpații sau unii dintre aceștia sunt autorii infracțiunii, constituie un impediment legal împotriva punerii în mișcare sau a exercitării acțiunii penale, fiind aplicabile prevederile art. 10 lit.c C.p.p. În această ipoteză, fapta există în materialitatea sa, este prevăzută de legea penală, dar nu se poate stabili că a fost comisă de inculpați.

Având în vedere cele expuse și luând în considerare art. 52 C.p. potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța de fond a procedat la stabilirea pedepselor pentru infracțiunea de vătămare corporală reținută în sarcina inculpaților T. Ș., T. I., R. N., B. Ș. cu observarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv dispozițiile Codului penal-partea generală, limitele de pedeapsă fixate în partea specială( și anume închisoarea de la 6 luni la 5 ani), gradul de pericol al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cât despre pericolul social concret al faptei comise, acesta va fi apreciat în baza art. 18/1 alin.1 C.p., urmând să se țină cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care faptele au fost comise, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpaților.

În consecință, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul T. Ș. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare reținând că fapta a fost comisă împreună cu alte trei persoane, chiar dacă nu are antecedente penale,

inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, iar raportat la modul, mijloacele de săvârșire a faptei precum și consecințele acesteia, nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, astfel încât pedeapsa aplicată să fie proporțională cu gravitatea faptei comise și deci suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ, coercitiv, reglementat de art. 52 C.p.

În temeiul art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură procedură, rap. la art.10 lit.c

C.p.p. instanța de fond l-a achitat pe inculpatul T. Ș., pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod Penal, întrucât natura faptei reținută a fi comisă de către inculpat reflectă o atitudine de sfidare a acestuia în raport cu valori sociale importante, ceea ce relevă în mod indubitabil existența unei nedemnități de a participa la organizarea și reprezentarea comunității din care face parte-deci a unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia, conform art. 81 Cod Penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, sens în care a stabilit un termen de încercare de 3 ani

și 6 luni .

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul T. I. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a

C.p. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, reținând că fapta a fost comisă împreună cu alte trei persoane, chiar dacă nu are antecedente penale, inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal iar raportat la modul, mijloacele de săvârșire a faptei precum și consecințele acesteia nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, astfel încât pedeapsa aplicată să fie proporțională cu gravitatea faptei comise și deci suficientă pentru a se atinge scopul preventiv,educativ, coercitiv reglementat de art. 52 C.p.

În temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.10 lit.c C.p.p. instanța de fond l-a achitat pe inculpatul T. I., pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod Penal întrucât natura faptei reținută a fi comisă de către inculpat reflectă o atitudine de sfidare a acestuia în raport cu valori sociale importante, ceea ce relevă în mod indubitabil existența unei nedemnități de a participa la organizarea și reprezentarea comunității din care face parte-deci a unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală.

și 6 lu ni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

A fost condamnat inculpatul B. Ș. V. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, reținând că fapta a fost comisă împreună cu alte trei

persoane, chiar dacă nu are antecedente penale inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal iar raportat la modul, mijloacele de săvârșire a faptei precum și consecințele acesteia nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, astfel încât pedeapsa aplicată să fie proporțională cu gravitatea faptei comise și deci suficientă pentru a se atinge scopul preventiv,educativ, coercitiv reglementat de art. 52 C.p.

În temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală, instanța de fond l-a achitat pe inculpatul B. Ș., pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia, conform art. 81 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, sens în care va stabili un terme n de încercare de 3 ani și 6 luni .

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal

A fost condamnat inculpatul R. N. , pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, reținând că fapta a fost comisă împreună cu alte trei persoane, chiar dacă nu are antecedente penale inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal iar raportat la modul, mijloacele de săvârșire a faptei precum și consecințele acesteia nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, astfel încât pedeapsa aplicată să fie proporțională cu gravitatea faptei comise și deci suficientă pentru a se atinge scopul preventiv,educativ, coercitiv reglementat de art. 52 C.p.

În temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.10 lit.c C.p.p. a fost achitat inculpatul R. N. , pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.

S-a constatat că fapta de vătămare corporală prev. de art. 181 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.este comisă în concurs real prev. de art. 33 lit.a C.p. cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin S.p.341/2010 a Judecătoriei B., definitivă la data de_ la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

În temeiul art. 85 C.p. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin S.p. 341/2010 a Judecătoriei B. și în temeiul art. 36 alin.1 C.p. rap. la art. 34 lit.b C.p. s-au contopește pedepsele de 1 an închisoare și 1 an și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

reprezentarea comunității din care face parte-deci a unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia, conform art. 81 C.p. rap. la art. 85 alin.3 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, sens în care s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani

și 6 luni, termen ce se va calcula de la data de_ .

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Latura civilă:

În fața instanței partea vătămată R. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 9.800 lei reprezentând daune materiale și suma de 20.000 lei reprezentând daune morale solicitând și plata dobânzii legale aferente acestor sume calculată până la data plății.

Daunele materiale reprezintă pierderea suferită prin nerealizarea câștigului din munca salariată și neefectuarea concediului de odihnă, imposibilitatea desfășurării muncii în gospodăria proprie pe întreaga perioadă de la comiterea faptei și până în prezent, inclusiv pe perioada efectuării anchetei prelungită datorită comportamentului nesincer al inculpaților. Totodată s-a precizat că în cuantumul daunelor materiale au fost incluse cheltuielile pentru refacerea sănătății(spitalizare, intervenții chirurgicale, tratamente stomatologice pentru refacerea danturii, alimentație specială), cheltuieli cu deplasarea la tratamente și controale, alte cheltuieli ce vor fi justificate de partea civilă în fața instanței. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și pentru prejudiciul cauzat prin fapta de distrugere.

Daunele morale au fost solicitate pentru suferința provocată în timpul agresiunii și după aceea, până la restabilirea stării de sănătate, pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială, întrucât partea civilă nu a putut pleca în concediul de odihnă, a trebuit să evite ieșirile în public.

În latura civilă au fost audiați martorii Săsărman Teodor D. (f.351), P. Mihai

M. (f.365-366).Nu au fost depuse înscrisuri în vederea susținerilor pretențiilor civile.

Din declarațiile martorilor rezultă că după agresiune, partea civilă a fost obligată să poarte o perioadă de 30 de zile un aparat care îi imobiliza mandibula, motiv pentru care vorbea foarte greu și nu putea consuma decât alimente lichide pentru care nu era necesară masticația. Ca urmare partea civilă și-a luat 30 de zile de concediu de odihnă pentru a se putea recupera, iar la revenirea la locul de muncă, o perioadă de 4-5 luni nu a putut efectua muncă de teren astfel că veniturile sale salariale au fost reduse ( în aprecierea martorului P. Mihai M. cu aprox._ lei). Sumele pe care se susține că le-ar fi pierdut partea civilă reprezintă stimulente de care ar fi beneficiat aceasta dacă ar participat la punerea în valoare a masei lemnoase. Tot din declarația martorului P. Mihai M. rezultă că partea civilă se deplasa săptămânal la C. la controlul medical fără însă a se cunoaște cuantumul cheltuielilor făcute iar după refacerea mandibulei partea civilă a trebuit să urmeze tratamente pentru refacerea danturii. Nu s-a dovedit prin nici un alt mijloc de probă dacă aceste

tratamente au fost urmate și care a fost contravaloarea acestora.

De asemenea, partea vătămată a plătit o altă persoană cu suma de 100 lei pe zi pentru a desfășura munci în gospodărie în locul său o perioadă de 30 de zile.

Față de probele administrate în cauză, instanța de fond a obligat pe inculpații

T. Ș., T. I., B. Ș. V., R. N., în solidar, la plata sumei de 3.000 lei și a dobânzii legale aferente, calculată până la data plății, cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile R. I., respingând celelalte pretenții, ca neîntemeiate. S-a reținut că nu sunt întemeiate pretențiile privind plata făcută unei alte persoane, pentru a presta muncile în gospodărie, pe o perioadă de 30 de zile ( 100 lei /zi), cât partea civilă a purtat acel aparat pentru refacerea mandibulei și care l-a pus în imposibilitatea de a se ocupa de gospodăria proprie. Nu s-a făcut dovada celorlalte cheltuieli care, de altfel, nu au fost cuantificate nici măcar de partea civilă, astfel că, celelalte pretenții civile vor fi respinse, ca neîntemeiate.

Au fost obligați inculpații T. Ș., T. I., B. Ș. V., R. N., în solidar, la plata sumei de 20.000 lei și a dobânzii legale aferente, calculată până la data plății, cu titlu de daune morale, în favoarea părții civile R. I. . Instanța a considerat că față de numărul zilelor de îngrijiri medicale, natura leziunilor, tratamentele pe care partea civilă a fost nevoită să le urmeze pentru a se recupera, modalitatea de comitere a faptei și rezonanța acesteia în cadrul comunității, și ca o consecință inerentă a tuturor acestor împrejurări, suferințele psihice ale părții civile, accentuate și de constrângerile la care a fost supusă în toată această perioadă, acordarea daunelor morale în cuantumul de mai sus reprezintă o justă despăgubire.

În temeiul art. 193 C.p.p. instanța de fond i-a obligat pe fiecare dintre inculpații T. Ș., T. I., B. Ș. V., R. N. la plata sumei de câte 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea părții civile R. I., respingând celelalte pretenții, întrucât în cazul soluției achitării partea vătămată suportă la rândul său cheltuielile de judecată, în măsura în care au fost provocate de aceasta. Ori, instanța a constatat că partea vătămată a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum total de 2.800 lei, reprezentând onorariu de avocat, din care 500 lei în dosarul _

, având ca obiect plângere împotriva soluției procurorului, 800 lei în cursul urmăririi penale, iar 1.500 lei în cursul judecății. În ceea ce privește suma de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, instanța de fond a constatat că nu s-a depus chitanța pentru a face dovada plății acestuia, dar totodată acest onorariu, dacă a fost achitat, este onorariul perceput pentru susținerea plângerii împotriva soluției procurorului în dosarul nr._ al Judecătoriei B. soluționat prin S.p. 558/2011, cauză în care de asemenea nu s-a solicitat obligarea intimaților la plata acestei sume și nici nu s-a făcut dovada achitării ei. Ca urmare, instanța a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 350 lei, reprezentând parte din cheltuielile de judecată solicitate și dovedite de partea vătămată, cheltuieli ce reprezintă onorariu de avocat.

În temeiul art. 191 C.p.p. s-a dispus obligarea fiecăruia dintre inculpații T. Ș., T. I., B. Ș. V., R. N. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art. 192 alin.1 pct.1 lit.a C.p.p. a fost obligată partea vătămată R. I. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art.7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S. ului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu reținerea acesteia spre rejudecare, urmând ca instanța să dispună condamnarea

inculpaților pentru infracțiunea de distrugere și menținerea celorlalte dispoziții din hotărârea atacată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs și inculpații T. I., R. N. ,

B. Ș. V. și T. Ș., recursurile nefiind motivate în scris.

În motivarea recursului, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița a reiterat dispozițiile instanței de fond pentru pronunțarea hotărârii recurate, învederând că, în aprecierea lor hotărârea este criticabilă întrucât s-a făcut o greșită aplicare a legii, deoarece inculpații au fost achitați pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, faptă prev. și ped. de art. 217 alin. 1 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, cu motivarea că fapta nu a fost săvârșită de ei, în ciuda faptului că din coroborarea declarațiilor părții vătămate, cu declarațiile martorilor audiați în cauză, reiese contrariul.

Astfel, partea vătămată arată în declarația sa, dată în fața instanței, că: "Martorul (Curtean Dorel) a coborât din mașină și am povestit câteva minute, după care, la un moment dat, mi-a spus :""fugi nănașule, că vin cu pari"". Martorul a reușit să fugă, însă eu nu am reușit să închid portiera și nici nu am pornit mașina și l-am văzut prima dată pe T. Ș. care, cu o bâtă pe care o avea în mână, m-a lovit în zona feței, astfel că mi-a fost rupt maxilarul. În timpul în care T. Ș. mi-a aplicat acea lovitură, eu mă aflam pe scaunul șoferului. Apoi i-am văzut pe restul inculpaților, m-au ridicat cu toții și m-au scos din mașină, după care m-au târât circa 20 de metri până în fața porții soților Trișca. Revin și arăt că nu am fost târât, m-am deplasat pe picioarele mele, am fost împins, dar ținut, de către cei toți 4 inculpați, de câte o parte a bluzei, fie de spatele bluzei, de fața bluzei sau de mâneci. Nu știu cum era poziționat fiecare dintre inculpați. Pe parcursul deplasării am fost lovit cu o bucată de lemn de către R. N. în zona pieptului. Și de către B. Ș. și T. I. cu pumnii, fie în zona capului, fie în zona toracelui. Am văzut efectiv pe cei trei inculpați că m-au lovit, dar își schimbau permanent pozițiile, astfel că nu pot preciza de unde anume mă țineau.

În ceea ce privește lănțișorul de aur pe care îl aveam la gât anterior incidentului, nu am sesizat momentul în care s-a rupt și a căzut, dar a fost găsit ulterior, lângă mașină. După ce am ajuns în fața locuinței soților Trișca, întrucât se aprinseseră luminile casei acestora, inculpații m-au lăsat și au fugit. Eu am rămas în picioare, până ce au ieșit martorii în stradă. Precizez că, în urma acțiunii inculpaților, bluza și tricoul pe care le avusesem pe dedesubt erau atât de sfâșiate, încât ajunsesem în bustul gol. Primul lucru care s-a întâmplat după ce au ieșit martorii în stradă, a fost observarea telefonului căzut pe jos, de către martora Trișca M. și care a ridicat obiectul și m-a întrebat dacă îmi aparține. Era, într-adevăr, telefonul meu de serviciu deteriorat. Apoi, cei doi martori m-au ajutat să iau cumva ce mai rămăsese din bluza și tricoul de pe mine și să mă deplasez la mașină și mă urc pe scaunul șoferului. Ajungând lângă mașină, cred că tot Trișcă

M., a observat lanțul de aur cu cruciuliță căzut în zăpadă și rupt. Aceasta mi-a dat și lănțișorul după care m-am deplasat la locuința mea. În ceea ce privește telefonul, arăt că pe tot parcursul incidentului, personal nu am scos telefonul din buzunar și nu cred că inculpații știau că am un telefon în buzunar. În ceea ce privește infracțiunea de distrugere a lănțișorului, arăt că în momentul în care am fost scos din mașină, nu știu de unde m-au apucat fiecare dintre inculpați și nu pot preciza

dacă vreunul dintre aceștia m-a atins în zona gâtului. Nu am sesizat că mi-a fost rupt lănțișorul ".

Martorul T. N. arată că "tot de la partea vătămată cunosc faptul că, cu acea ocazie, i-a fost rupt un lănțișor de aur pe care un vecin de acolo l-ar fi găsit ulterior lângă mașină."

Martora R. M. Florica declară că "mă aflam la domiciliu, împreună cu copiii, în seara de_ și în jurul orei 21.30 a venit acasă soțul meu, partea vătămată R. I.

, bătut, respectiv cu urme de lovituri și sânge în zona capului, zgâriat și cu hainele rupte. întrebată fiind, partea vătămată mi-a spus că a fost bătută de către inculpații T. Ș., T. I., R. N. și B. Ș. V. .

Partea vătămată, de asemenea, mi-a povestit că în urma altercației i-a fost deteriorat un telefon mobil și un lănțișor, care au fost găsite ulterior. Partea vătămată nu știe care dintre inculpați au distrus lănțișorul sau telefonul. Știu că partea vătămată a fost lovită cu pumnii, cu picioarele și cu bote pe toată suprafața corpului. Eu personal am văzut leziunile de pe toată suprafața corpului, partea vătămată având vânătăi pe tot corpul".

Martorul Trișcă Gheorghe declară că "..în data de_, cred că după ora 20.00, mă aflam cu soția mea în locuință și am auzit gălăgie mare, voci bărbătești strigând. Am ieșit afară și am observat 4 persoane fugind, iar lângă poartă, ținându-se de gard, pe partea vătămată R. I., bătută, dezbrăcată până la brâu. M-am apropiat de partea vătămată care avea sânge pe braț, sânge și urme de lovituri în zona feței, se plângea că o doare în zona pieptului. Am observat și un telefon căzut lângă poartă, care era al părții vătămate, dar nu mai funcționa întrucât, mai târziu, intenționa să-1 folosească și a constatat că era stricat. Am luat-o pe partea vătămată și am dus-o pe scările locuinței. Am întrebat-o ce a pățit. Mi-a spus că a fost bătută de către T. Ș.

, T. I., R. N. și de B. Ș. V. .

Apoi, m-am deplasat în stradă, la locul unde era parcat autoturismul părții vătămate, la o distanță de 50 metri de locuința mea. Acolo am observat portiera de șofer deschisă, pe jos un tricou și un pulover al părții vătămate, rupte și un lanț de aur cu cruciuliță, care aparținea tot părții vătămate. "

Martora Trișcă M. declară că "...în seara zilei de_ după ora 20.00, mă aflam la locuința mea, cu soțul meu și mă uitam la televizor. Precizez că locuința mea este situată pe strada principală, în apropiere de intrarea pe ulița Gâvăneștilor, unde locuiește partea vătămată R. I. . La un moment dat, am auzit gălăgie, voci de bărbați, și am ieșit afară. Am aprins lumina pe scări și prima dată am văzut-o pe partea vătămată R. I., dezbrăcată până la brâu, intenționa să intre pe poarta noastră. Precizez că la intrare pe ulița Gâvănești era și un stâlp cu lumină, astfel că am reușit să observ niște bărbați fugind de la fața locului, printre care unul avea un pulover alb, iar pe un alt bărbat l-am observat aruncând o botă în grădina casei de vis-a vis. Cred că erau trei sau patru bărbați. Partea vătămată acuza dureri în zona pieptului și am observat urme roșii și în zona brațelor și a feței. Partea vătămată nu avea urme de sânge în zona capului sau pe corp. L. partea vătămată am observat, pe jos, un telefon. Telefonul aparținea părții vătămate, dar nu mai funcționa întrucât a încercat

să-1 butoneze. L-am întrebat pe R. I. ce s-a întâmplat și acesta a spus caăa fost bătut de T. Ș., de fratele acestuia T. I., R. N. și B. Ș. . Soțul meu a ajutat-o pe partea vătămată să se deplaseze la mașina sa, care era parcată la o distanță de circa 50 metri de locuința noastră. Eu am rămas până ce partea vătămată a ajuns la

mașină, după care am intrat în locuință. Soțul meu mi-a povestit, ulterior, că a ajutat- o pe partea vătămată să se îmbrace, a găsit hainele acesteia rupte, pe jos, lângă mașină, a mai găsit lănțișorul de aur cu cruciuliță, rupt, pe jos, lângă mașină."

Având în vedere declarațiile părții vătămate și ale martorilor, expuse mai sus, recurentul a susținut că se constată, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpații au săvârșit infracțiunea de distrugere.

În ceea ce privește motivarea instanței cum că nu ar fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, s-a apreciat că aceasta nu poate fi primită, pentru următoarele considerente :

Infracțiunea de distrugere, prev. și ped. de art. 217 alin. 1 din Codul Penal se săvârșește cu intenție directă sau indirectă.

Intenția este indirectă (eventuală) când infractorul prevede, pe lângă o urmare certă a acțiunii (inacțiunii ) sale pe care o dorește (urmărește), posibilitatea producerii și a unei urmări eventuale, pe care, deși nu o urmărește, o acceptă, are deci o atitudine de indiferență, de nepăsare, față de producerea urmării eventuale. Această altă urmare nu trebuie să fie neapărat mai gravă decât aceea pe care a urmărit-o (dorit-o), dar nici nu este exclusă. Astfel, în practica judiciară s-a considerat că inculpatul, care în timp ce transporta victima cu autoturismul, a încercat să întrețină relații sexuale cu aceasta prin constrângere, victima sărind din autoturismul în mers, suferind vătămări corporale care i-au pus viața în pericol, a comis atât infracțiunea de omor, săvârșită cu intenție directă, cât și tentativă la infracțiunea de viol (în acest sens Decizia Curții Supreme de Justiție, nr. 114/2001, în G. Antoniu (coord.), op. cit., p. 226-227.

Într-o altă speță, în cazul violării unei femei în vârstă de 50 de ani, aflată în stare de ebrietate, după care a fost lăsată inconștientă în zăpadă, dezbrăcată și expusă înghețului, împrejurări datorită cărora a decedat, s-a considerat că fapta s-a comis cu intenție eventuală (în acest sens, decizia penală nr. 45/1995 a CA. Bacău).

Având în vedere cele expuse mai sus, precum și probele administrate în cauză s-a susținut că inculpații, dorind să provoace o vătămare corporală părții vătămate, au prevăzut rezultatul faptei lor și chiar dacă nu au urmărit producerea acestuia, au acceptat posibilitatea producerii sale.

S-a apreciat că nu are relevanță în cauză că inculpații nu au cunoscut că bunurile, respectiv lănțișorul și telefonul, se aflau asupra părții vătămate, din moment ce au lovit partea vătămată pe tot corpul, astfel că au prevăzut, deși nu au urmărit, au acceptat posibilitatea distrugerii anumitor bunuri ale părții vătămate, în susținerea acestui aspect venind faptul că partea vătămată a fost, practic, dezbrăcată de pulovărul și tricoul pe care îl purta pe dedesubt, care i-au fost rupte, aceasta îmbrăcându-se doar după ce au plecat inculpații.

În același timp, s-a susținut că nu are importanță că partea vătămată nu poate preciza cine i-a distrus telefonul mobil și lănțișorul, din moment ce în cazul coautoratului, nu este necesar ca actele de executare ale fiecărui coautor, privite ut singuli să producă urmarea imediată a infracțiunii.

Totodată, s-a mai arătat că în plângerea depusă partea vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, precizând că "Soții Trișcă, după ce agresorii m-au abandonat în drum, m- au ajutat să mă îmbrac și mi-au căutat obiectele care mi-au căzut în urma târârii pe drum (lănțișor de aur, telefon mobil NOKIA și obiectele de îmbrăcăminte)".

Pentru aceste motive, în temeiul 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu reținerea acesteia spre rejudecare, urmând ca instanța să dispună condamnarea inculpaților și pentru infracțiunea de distrugere și a se menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.

În motivarea orală a recursurilor declarate de cei patru inculpați, apărătorul din oficiu al acestora, avocat M. Ș., a solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței atacate și în rejudecare, să se dispună achitarea inculpaților și cu privire la infracțiunea de vătămare corporală, iar în latura civilă, să se respingă, în tot, acțiunea civilă formulată de partea vătămată împotriva acelor patru inculpați.

Apărătorul inculpaților a învederat că, în opinia sa, nu există nicio probă directă, nici un martor audiat în faza de urmărire penală sau în faza de cercetare judecătorească, care să fi arătat că vreunul din cei patru inculpați au lovit-o pe partea vătămată R. I. . Toate sunt probe în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpaților sunt probe indirecte, colaterale acestui proces. A mai susținut apărătorul inculpaților și că fost prezent în fața instanței de fond, unde s-au audiat toți martorii propuși de către partea civilă, dar niciunul nu a declarat că inculpații au lovit pe partea vătămată. În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei la minimul prevăzut de lege pentru această faptă, în situația în care se va aprecia că totuși, inculpații sunt autorii

agresiunii exercitate asupra părții vătămate R. I. ..

Tribunalul, analizând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului în care ea s-a pronunțat, motivelor de recurs invocate, susținerilor părților, precum și prin prisma disp. art. 385 indice 6 alin. 3 Cod procedură penală, a constatat următoarele :

Inculpatul T. I. și inculpatul T. Ș. au declarat recursurile lor împotriva hotărârii sus-menționate la data de 22 mai 2013(f. 2 și f. 5 dosar recurs), cu depășirea celor 10 zile, prevăzute de disp. art. 385 indice 3 Cod procedură penală, rap. la art. 363 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, deoarece pentru acești inculpați, prezenți la ultimul termen de judecată, când s-a dezbătut cauza în fond(29 aprilie 2013), calcularea termenului declarării căii de atac curge de la pronunțare și nu de la comunicare, ultima zi în care se putea declara recurs fiind data de 10 mai 2013, inclusiv. În cazul celorlalți doi inculpați recurenți, R. N. și B. Ș. V., termenul de recurs curge de la data comunicării, dată care este_, pentru ambii inculpați, astfel că introducerea căii de atac la_, de către aceștia, s-a făcut în termenul legal.

Așa fiind, în conformitate cu disp. art. 385 indice 15 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, recursurile declarate de inculpații T. I. și T. Ș. s-au respins ca fiind tardiv formulate.

În ce privește recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, acesta s-a apreciat ca nefondat, pentru următoarele considerente :

Din coroborarea întregii probațiuni administrate în cauză, rezultă, fără putință de tăgadă, contrar susținerilor inculpaților, că partea vătămată a fost agresată de cei patru inculpați, la data de_ cauzându-i-se leziunile constatate în certificatul medico-legal. Împrejurarea că nu a existat un martor ocular al incidentului dedus judecății, invocată de inculpați în apărare, nu este de natură să înlăture celelalte probe administrate în cauză. De altfel, starea de fapt reținută de instanța de fond este în deplină concordanță cu probele ce s-au administrat.

Este de netăgăduit că, în cursul altercației dintre partea vătămată și inculpați, soldată cu vătămarea corporală a celei dintâi, acesteia i-a fost rupt lănțișorul de aur pe care-l purta la gât și i-a fost distrus telefonul celular, aflat în buzunarul hainei. Fapta săvârșită de cei patru inculpați nu reprezintă, însă, infracțiunea de distrugere, infracțiune care este absorbită, în speța dedusă judecății, în conținutul infracțiunii de vătămare corporală, fiind o consecință a acesteia, deoarece inculpații nu au urmărit - cu intenție directă sau indirectă - să distrugă bunurile aflate în posesia părții vătămate, acestea au fost distruse ca o consecință a loviturilor aplicate părții vătămate peste tot corpul. Aceasta este și concluzia exprimată de Tribunalul Suprem, secția penală, prin decizia penală nr. 389/1971, publicată în R.R.D. nr. 7/1971, pag. 158, potrivit căreia

"dacă în cursul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, hainele părții civile au fost degradate, inculpatul - condamnat pentru această infracțiune - urmează a fi obligat a repara și paguba cauzată, prin acele despăgubiri și nu a fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere";. O aceeași concluzie se desprinde și din cuprinsul deciziei nr. 1/ 23 februarie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii promovat de procurorul general al P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 404/6 mai 2004, potrivit căruia, în cazul infracțiunilor cu efecte complexe - cum sunt uciderea din culpă și vătămarea corporală, când prin aceeași faptă sunt lezate, de regulă, atât

integritatea corporală a victimei, cât și bunurile acesteia, deoarece toate urmările

păgubitoare decurg din aceeași faptă, unică, a inculpatului, deși aceasta constituie

infracțiune numai în raport cu unul din efectele produse, cum ar fi moartea victimei sau vătămarea integrității corporale a victimei, este rațional și echitabil ca toate pretențiile de despăgubiri să fie soluționate în cadrul acțiunii civile alăturate celei penale.

În speța dedusă judecății, partea vătămată R. I. nu s-a constituit parte civilă cu privire la prejudiciul ce i s-ar fi produs cu privire la lănțișor și telefonul celular, nici nu s-au administrat probe pentru dovedirea sumei cheltuite pentru repararea lănțișorului și a telefonului mobil( sau a contravalorii lor).

Așa fiind, nici nu se impunea condamnarea inculpaților cu privire la infracțiunea de distrugere și nici trimiterea în judecată a acestora cu privire la această infracțiune. Pe cale de consecință, soluția instanței de fond, de achitare de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală(respectiv fapta nu a fost săvârșită de aceștia), este neîntemeiată.

În concret, faptele inculpaților nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, din punctul de vedere al laturii subiective, neexistând intenția, directă sau indirectă, de a distruge bunurile pe care partea vătămată le avea asupra sa în momentul vătămării sale.

Prin prisma celor sus arătate, a disp. art. 385 indice 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, raportat la disp. art. 385 indice 6 alin. 3 Cod procedură penală, se impune admiterea recursurilor declarate de inculpații R. N. și B. Ș. V. împotriva sentinței penale sus atacate, casarea hotărârii, în latura penală, extinzând efectele admiterii recursurilor și cu privire la inculpații T. I. și T. Ș. și rejudecând, în aceste limite: în temeiul disp. art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în

judecată inculpații T. I., T. Ș., R. N. și B. Ș. V. din infracțiunile de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal și de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a și art. 75 lit. a Cod penal, într-o singură infracțiune de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal.

În continuare, s-a dispus, în rejudecare, condamnarea fiecăruia dintre inculpații

T. Ș., T. I., B. Ș. V. și R. N. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplic. disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, referitoare la pedepsele accesorii.

La individualizarea pedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpați, s-a ținut seama de criteriile prev. de art. 72 și 27 Cod penal, respectiv de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de persoana inculpaților care, deși nu au antecedente penale, au avut o atitudine nesinceră cu privire la fapta comisă, nerecunoscând-o, de împrejurările și modalitatea săvârșirii faptei, împreună cu alte trei persoane, de urmările produse și de conduita inculpaților pe parcursul derulării procesului.

În temeiul disp. art. 81 Cod penal, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei efectivă, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, stabilind un termen de încercare de 3 ani și 6 luni potrivit art. 82 Cod penal.

S-a atras atenția inculpaților cu privire la disp. art. 83 și art. 84 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, în cursul termenului de încercare sau a-l neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, până la expirarea termenului de încercare.

Potrivit disp. art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea și a executării pedepselor accesorii.

În ce-l privește pe inculpatul R. N., se constată că fapta de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal săvârșită de el, în dauna părții vătămate R. I., dedusă judecății este în concurs real, prev. de art. 33 lit. a Cod penal, cu fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani, prin Sentința penală nr. 341/2010 a Judecătoriei B., definitivă la_ .

În conformitate cu art. 85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 341/2010 a Judecătoriei B. și în temeiul disp. art. 36 alin. 1 Cod penal rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a procedat la contopirea pedepselor de: 1 an închisoare, la care ne-am referit și 1 an și 6 luni închisoare (aplicată prin prezenta sentință), în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.

În conformitate cu disp. art. 81 Cod penal, rap. la art. 85 alin. 3 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului

R. N. și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, sens în

care s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, termen ce urmează a se calcula de la_ .

S-a atras atenția inculpatului cu privire la disp. art. 83 și art. 84 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, în cursul termenului de încercare sau a-l neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, până la expirarea termenului de încercare.

Deoarece în cauză nu s-au aplicat pedepse cu executare efectivă, instanța a înlăturat dispozițiile de prelevare a probelor biologice, astfel cum fuseseră stabilite prin hotărârea atacată.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate, ca fiind legale și temeinice, dispoziții care vizau soluționarea laturii civile, apreciindu-se că despăgubirile materiale și morale acordate au ținut seama de probele administrate în cauză de către partea vătămată R. I., de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite, de natura leziunilor, de suferința fizică și psihică suferită de partea vătămată ca urmare a agresiunii exercitate asupra sa, de sentimentul de jenă și umilință resimțit, de constrângerile la care a fost supusă și de necesitatea urmării unui tratament pentru vindecare și recuperare.

În mod legal și întemeiat s-a dispus și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare la fond, în favoarea statului, precum și la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către partea vătămată R. I. .

Raportat la soluția dată recursurilor promovate în cauză, în conformitate cu disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații T. I. și T. Ș. la plata cheltuielilor judiciare în recurs în favoarea statului în cuantum de câte 805 lei fiecare, cheltuieli ce includ și pe cele legate de asistența din oficiu, care a fost suportată din fondurile Ministerului Justiției, potrivit cu disp. art. 189 Cod procedură penală.

În temeiul disp. art. 193 alin. 4 Cod procedură penală, rap. la art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații T. I. și T. Ș. la plata cheltuielilor judiciare, în recurs, în favoarea părții vătămate R. I. în cuantum de câte 500 lei reprezentând onorariu avocațial(în total 1.000 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Sentinței penale nr. 747/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .

În temeiul disp. art. 385/15 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, respinge, ca tardive, recursurile declarate de inculpații T. I. și T. Ș. împotriva aceleași sentințe.

În temeiul disp. art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală:

Admite recursurile declarate de inculpații R. N. și B. Ș. V. împotriva sentinței penale sus menționate, casează hotărârea, în latura penală, extinzând efectele admiterii recursurilor și cu privire la inculpații T. I. și T. Ș. și rejudecând în aceste limite:

-în temeiul disp. art. 334 Cod procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților din infracțiunile de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal și de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a și art. 75 lit. a Cod penal, într-o singură infracțiune de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal.

Condamnă pe fiecare din inculpații T. Ș., T. I., B. Ș. V. și R.

N. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal la câte o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

Face aplic. disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În temeiul disp. art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpaților, stabilind un termen de încercare de 3 ani și 6 luni potrivit art. 82 Cod penal.

Atrage atenția inculpaților cu privire la disp. art. 83 și art. 84 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, în cursul termenului de încercare sau a-l neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare.

Potrivit disp. art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Constată că fapta de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal, săvârșită de inculpatul R. N., în dauna părții vătămate R. I. este în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal cu fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani, prin Sentința penală nr. 341/2010 a Judecătoriei B., definitivă la_ .

În conformitate cu art. 85 Cod penal anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 341/2010 a Judecătoriei B. și în temeiul disp. art. 36 alin. 1 Cod penal rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, contopește pedepsele de 1 an închisoare și 1 an și 6 luni închisoare (aplicată prin prezenta sentință) în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

Face aplicarea art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.

Conform art. 81 Cod penal, rap. la art. 85 alin. 3 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, sens în care stabilește un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, termen ce se va calcula de la _

Atrage atenția inculpatului cu privire la disp. art. 83 și art. 84 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, în cursul termenului de încercare sau a-l neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare.

Înlătură dispozițiile de prelevare a probelor biologice. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Acordă apărătorului din oficiu pentru inculpații recurenți, av. M. Ș. onorariu avocațial în cuantum de 1.600 lei (400 lei pentru fiecare inculpat), onorariu ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Obligă inculpații T. I. și T. Ș. la plata cheltuielilor judiciare, în recurs, în favoarea statului în cuantum de câte 805 lei fiecare, cheltuieli ce includ și pe cele legate de asistența din oficiu.

Obligă inculpații T. I. și T. Ș. la cheltuieli judiciare în favoarea părții vătămate R. I. în cuantum de câte 500 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

	PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,	GREFIER,
B.	D.	G.	A. -L.	M.	V. R. M.

Red/Dact G.A/R.M. _

Jud. fond-J. L.

R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE Nr. 261/R/2013