Decizia penală nr. 269/2013. Ucidere din culpă
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 269/R/2013
Ședința publică din data de 26 februarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : L. | H. | , judecător |
JUDECĂTORI | : I. | M. | |
: C. | I. | ||
GREFIER | : A. | B. | H. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR -
SEBASTIAN DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile formulate de către inculpatul B. T.
, asigurătorul S. G. R. A. R. S., părțile civile V. F., V. Z. și V. S., împotriva sentinței penale nr.435 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2705/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. T., asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat Peștean M. I. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și de apărătorul ales - avocat Hîrza R. Natalia din cadrul Baroului S., avocat Gavrilă L. na Aurora în substituirea apărătorului ales al părților civile V. F., V. Z. și V. S. - avocat P. Mircea din cadrul Baroului S. cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile V. F., V. Z. și
V. S., S. J. de U. Z., S. J. de U. "Dr. C. Opriș"; B.
M., S. J. de A. S. și asigurătorul G. R. A. R. S. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, motive de recurs formulate de către asigurătorul G.
A. R. S. și inculpatul B. T. .
Apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata încetarea mandatului de asistență juridică și a se dispune asupra acordării onorariului parțial. Curtea se va pronunța asupra acestei cereri prin decizie.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor formulate în cauză.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului formulat de către inculpat pentru motivele arătate în scris, urmând ca în temeiul art.385 ind.6 al.3 teza a II-a C.pr.pen. a se dispune desființarea sentinței penale pronunțate de Judecătoria Zalău și rejudecând cauza, a se pronunța o nouă hotărâre de condamnare a inculpatului la o pedeapsă diminuată, cu înlăturarea obligației de a nu conduce niciun autovehicul pe o perioadă de 5 ani.
Apreciază că prima instanță nu a efectuat o cercetare justă și temeinică raportat la probele și particularitățile cauzei, ci aceasta și-a însușit raportul de expertiză criminalistică din care rezultă că inculpatul a produs decesul victimei care se afla pe trecerea de pietoni, deși în considerentele hotărârii s-a reținut că victima nu se afla pe trecere, respectiv că aceasta nu se afla în traversare. Prin
urmare, în cauză se putea reține nerespectarea dispozițiilor legale privind acordarea priorității de trecere față de victima aflată pe trecerea de pietoni dacă victima era angajată în traversare.
De asemenea, s-a stabilit că victima se afla sub influența băuturilor alcoolice, fără ca aceasta să fi avut intenția să traverseze strada. Față de aceste aspecte, apreciază că instanța de fond trebuia să rețină contribuția victimei la provocarea stării de pericol și a accidentului, acestea fiind prezente într-un grad ridicat și în sarcina victimei.
Raportul de expertiză criminalistică nu face nicio referire la gradul de alcoolemie al victimei, exprimându-se opinia potrivit căreia nu ar exista raport de cauzalitate între starea victimei și provocarea accidentului. Cu toate acestea, consideră că trebuia reținută împrejurarea potrivit căreia inculpatul și victima puteau evita accidentul, ambii având o culpă în aceeași proporție.
De asemenea, s-a reținut atitudinea relativ sinceră a inculpatului cu privire la înlăturarea contribuției la producerea accidentului, acesta a arătat modul în care s-a produs accidentul și comportamentul victimei în momentul producerii accidentului, aspecte relevante în vederea stabilirii pedepsei pentru acțiunea culpabilă a inculpatului. Atitudinea sinceră rezultă din declarațiile date de către acesta, ocazie cu care și-a recunoscut culpa și nu a încercat să înlăture răspunderea sa în ceea ce privește producerea accidentului.
Cu toate că s-a reținut faptul că inculpatul nu are antecedente penale, prima instanță a apreciat că se impune aplicarea obligației de a nu conduce niciun autovehicul pe o perioadă de 5 ani, obligație pe care o găsește total nejustificată. Această măsură prevăzută de dispozițiile art.86 ind. 3 al. 3 C.p. se aplică atunci când este necesară raportat la analiza particularităților cauzei. Or, în speță accidentul s-a produs din culpa comună a inculpatului și a victimei, inculpatul a circulat cu o viteză de 50 km/h, însă trebuie reținut și faptul că victima avea o alcoolemie ridicată și se deplasa pe carosabil. În acest context, apreciază că nu este necesară și nici justificată o asemenea măsură a interzicerii dreptului de a conduce niciun vehicul pe o perioadă de 5 ani, obligație care ar afecta activitatea desfășurată de către inculpat.
Pentru motivele ce preced, solicită a se admite recursul declarat de către inculpat.
Apărătorul părților civile, în temeiul art.385 ind.9 C.pr.pen., solicită a se admite recursul promovat de către părțile civile V. F., V. Z. și V. S., acestea fiind fiii victimei, apreciind nelegală limita în care s-au acordat daunele materiale în sumă de 9 790 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și înmormântare, respectiv a daunelor morale acordate pentru decesul tatălui.
În privința daunelor materiale acordate părților civile, arată că acestea au efectuat cheltuieli care trebuie suportate de către inculpat, iar daunele morale reprezintă o compensație pentru pierderea suferită având în vedere legătura puternică dintre cei trei fiii și tată. După incident, inculpatul nu a arătat compasiune față de aparținătorii victimei și nu și-a manifestat dorința de a-i ajuta. Față de aceste aspecte, apreciază întemeiată solicitarea părților civile, soluția instanței de fond sub acest aspect fiind legală.
În concluzie, solicită admiterea recursului și acordarea daunelor materiale și morale în cuantumul solicitat.
În ceea ce privește recursul promovat de către asigurator, îl apreciază neîntemeiat deoarece instanța de fond a analizat probele administrate în dosar, iar alcoolemia victimei nu impune limitarea daunelor solicitate de părți, iar legătura dintre părinți și copii nu depinde de situația în care se afla victima la acel moment. Pentru aceste motive, solicită a se respinge recursul declarat de către asigurator.
Referitor la recursul promovat de către inculpat, apreciază că în mod corect s-a procedat la individualizarea pedepsei, însă lasă la aprecierea instanței dacă se impune sancțiunea obligării inculpatului de a nu conduce niciun vehicul pe o perioadă de 5 ani.
Totodată, solicită a se dispune asupra acordării cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea recursului.
Reprezentantul M. ui P. solicită a se respinge toate cele trei recursuri ca nefondate și a se dispune obligarea părților la plata cheltuielilor judiciare.
Apreciază că în mod just prima instanță de judecată a stabilit vinovăția inculpatului și a soluționat în mod judicios latura civilă a cauzei, soluția pronunțată având la bază probele administrate în cauză și concluziile raportului de expertiză. Astfel, în speță s-a apreciat că a existat o culpă a victimei în proporție de 30% și s-a reținut că aceasta a fost lovită pe trecerea de pietoni, unde inculpatul avea obligația legală de a reduce viteza de deplasare, viteza la momentul impactului fiind de 50 km/h.
Apărătorul inculpatului, asupra recursului declarat de către părțile civile, solicită respingerea acestuia, iar în privința soluționării recursului declarat de către asigurator, lasă la aprecierea instanței soluționarea lui.
Inculpatul B. T., având ultimul cuvânt, regretă ce s-a întâmplat și solicită admiterea recursului, achiesând la concluziile apărătorului său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 435 din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.178 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. T. , fiul lui A. și P., născut la data de_ în localitatea
duc, jud.S., cetățean român, studii medii, stagiul militar îndeplinit, căsătorit, maistru la S. Metacom Prod S.R.L., fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str.Dr.V. Deleu, nr.23, bl.G6, ap.3, jud.S., CNP 1., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.861alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului B. T. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862alin.1 Cod penal.
S-a încredințat supravegherea inculpatului S. ui de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.863alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În baza art.863alin.3 lit.e) Cod penal, s-a instituit în sarcina inculpatului obligația ca pe durata termenului de încercare să nu conducă niciun autovehicul. În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului
suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.863alin.2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe s-a comunicat S. ui de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 și art.1003 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile V. F., domiciliat în municipiul Z., str.O. ilor, nr.26A, jud.S., V. Z., domiciliat în municipiul Z., str.Brădetului, nr.6A, jud.S. și V. S., domiciliat în municipiul Z., str.Meteorologiei, nr.8, bl.GD6, sc.A, et.4, ap.32, jud.S. și a fost obligat inculpatul B. T., alături de asigurătorul G. R. A. R. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 6.440 lei în favoarea celor trei părți civile și morale în cuantum de 15.000 euro, echivalent în lei, la cursul oficial al B.N.R. din ziua efectuării plății pentru fiecare din cele trei părți civile.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunile civile formulate de S. J. de U. Dr.C. Opriș B. M.
, S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. și a fost obligat inculpatul B. T., alături de asigurătorul G. R. A. R. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Dr.C. Opriș B. M. în cuantum de 5.247,53 lei și către S. J. de U.
Z., în cuantum de 398,80 lei, sume actualizate cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru victima
V. Iosif, iar către S. J. de A. S., în cuantum de 958,58 lei, reprezentând cheltuieli de transport pentru victima V. Iosif.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul B. T. la plata sumei de 3.500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.2705/P/2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. T. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul B. T., în data de_, a condus un autoturism pe drumurile publice și a provocat un accident de circulație în urma căruia victima V. Iosif a decedat.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: - procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare (f.10-29), declarațiile învinuitului B. T. (f.34, 35-38, 121-122), declarațiile părții vătămate V. Z. (f.40-41), procură specială (f.42), declarația martorului F. A. (f.53-54), declarația martorului Druță D. (f.55-56), declarația martorului Ș. an V. (f.123-124), raport de constatare medico-legală nr.1208/274 din data de_ (f.59-60), rezultat etilotest (f.62), buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.2083/IX/a/646.647 din_ (f.66), buletin
de analiză toxicologică alcoolemie nr.2096/IX/a/654 din_ (f.70), proces- verbal de verificare tehnică (f.71-72), adresa nr.22366 din_ a S. ui J. de U. Z. (f.76), adresa nr.22760 din_ a S. ui J. de U. "Dr. C.
Opriș"; B. M. (f.79), adresa nr.482 din_ a S. ui J. de A. S.
(f.84), raport de expertiză tehnică auto (f.86-100), raport de expertiză criminalistică nr.49/_ (f.106-118), fișă cazier judiciar (f.31), delegație apărători (f.48,50,120), proces-verbal de prezentare al materialului de urmărire penală (f.125-126).
Prin cererea de la filele 151-152 depusă la dosar la termenul de judecată din data de_, părțile vătămate V. F., V. Z. și V. Ș. sau arătat că înțeleg să formuleze pretenții civile, solicitând 9.790 lei daune materiale și câte 50.000 euro daune morale.
În faza de urmărire penală, s-au mai constituit părți civile S. J. de
U. Z., cu suma de 569,71 lei (f.76-77), S. J. de U. dr.C-tin Opriș
B. M., cu suma de 7.496,47 lei (f.79) și S. J. de A. S., cu suma de 1.369,40 lei (f.84), sume reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea și, respectiv, transportul victimei V. Iosif.
În cauză a fost citat în calitate de asigurător G. R. A. -R. S. Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, în baza art.323 raportat la art.70 Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de_, instanța a procedat la audierea inculpatului B. T. (f.161), care a relatat modul în care a
perceput producerea accidentului.
La termenul de judecată din data de_, au fost audiați martorii F.
și Druță D., iar la termenul de judecată din data de_ martorii S. Arpad S. lcs, Szeredai Norbert Artur și Ghiuruțan V. C. declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 171-172 și, respectiv 189-191. Totodată, la filele 146-147 a fost depus referatul de evaluare al acestuia întocmit de către S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj și din care rezultă că inculpatul regretă enorm faptele comise și nu are probleme de reintegrare în societate, beneficiind de sprijin din partea familiei și prietenilor
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul B. T. este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B din anul 2002. În data de_, în jurul orei 17.30, acesta conducea autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, dinspre localitatea Hereclean spre municipiul Z., fiind singur în autoturism. Afară era semiîntuneric și ploua mărunt. După ce a trecut de clădirea Inspectoratului de Jandarmerie și a intrat în localitatea Z., inculpatul a ajuns în dreptul trecerii de pietoni din apropiere, trecere marcată și semnalizată corespunzător (f.17), a observat-o pe victima V. Iosif care era pe trecere, însă în poziția ghemuit, astfel că a presupus că obstacolul din fața sa este un câine și nu a frânat, ci a încercat să îl ocolească prin stânga, dar nu a reușit. Când a ajuns în apropiere de aceasta, victima era ridicată în picioare, pe trecerea de pietoni, cu fața spre autoturismul condus de inculpat. Acesta a tras de volan spre stânga, circulând cu autoturismul aproape de axul drumului, dar cu toate acestea, cu partea dreaptă a autoturismului a acroșat-o pe victimă, a proiectat-o pe capotă, după care victima s-a lovit de parbriz și stâlpul dreapta față al autoturismului, iar apoi a căzut pe carosabil.
În urma accidentului, victima V. Iosif a suferit o fractură la ambele oase ale gambei drepte, o fractură craniană, hemoragie subdurală și subarahnoidiană,
contuzii și dilacerare meningocerebrală, care i-au cauzat decesul în data de _
.
Cu ocazia cercetării la fața locului corpul victimei a fost identificat pe marginea carosabilului, la o distanță de 14 m față de marcajul de oprire situat
înaintea trecerii de pietoni. La o distanță de 11,5 m față de același marcaj a fost găsită șapca victimei și primele cioburi din oglinda din dreapta, iar la o distanță de 12,9 m mai multe cioburi de sticlă de la oglinda din dreapta, care s-a spart în urma impactului (f.14), martorii F. A. (f.53-54) și Druță D. (f.55-56) confirmând că victima era căzută pe marginea carosabilului, parțial pe acostament.
În cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică auto pentru a stabili viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat și locul impactului.
Văzând deformațiile produse la autoturism, s-a concluzionat că viteza de deplasare a acestuia în momentul impactului a fost de 55 km/h (f.110). Aceste concluzii sunt confirmate parțial și de către inculpat, care a declarat că se deplasa cu o viteză de aproximativ 50 km/h, fără a putea preciza viteza exactă deoarece nu se uita la vitezometru, fiind așadar acceptată și de acesta posibilitatea ca viteza sa de deplasare să fi fost de 55 km/h, conform concluziilor expertizei (f.35,122).
Având în vedere dispunerea pe carosabil a fragmentelor desprinse din autoturism s-a putut stabili că în planul transversal al drumului impactul a avut loc la o distanță de 1,2 m față de acostamentul din dreapta, în sensul de mers al autoturismului (Hereclean-Z. ).
Calculându-se distanța de proiectare a victimei - 11 m, rezultă că în planul longitudinal al drumului, impactul a avut loc chiar pe marcajul trecerii de pietoni, la o distanță de aproximativ 1,7 m în raport cu limita dinspre gară a acestuia (f.112).
Această concluzie a expertizei este confirmată și de urmele materiale găsite de carosabil. Astfel, primele cioburile de la oglindă, care au fost desprinse după primul impact (de corpul victimei care era proiectată din stâlpul din dreapta în lateral), au fost identificate la 11,5 m față de marcajul de oprire, și la circa 7 m după limita dinspre gară a marcajului pietonal (având în vedere că lățimea trecerii de pietoni este de 4,3 m). Cunoscând că distanța de proiectare a acestora este de cca. 6 m, rezultă că acestea s-au desprins în al doilea moment al accidentului, când autoturismul era încă parțial pe trecerea de pietoni (f.113).
În raport cu leziunile victimei - fracturi ale gambei drepte - rezultă în mod evident că aceasta nu era în traversare, dinspre partea dreaptă spre axul drumului, așa cum afirmă învinuitul (f.34). În acest caz, la un impact lateral, leziunile de la nivelul picioarelor ar fi trebuit să apară la gamba stângă, nicidecum la cea dreaptă.
Faptul că victima avea fractură la ambele oase ale gambei drepte, dar nicio leziune la piciorul stâng, confirmă odată în plus concluziile expertizei criminalistice, potrivit căreia victima era cu fața spre autoturism și a fost acroșată doar la piciorul drept după care a fost proiectată în stâlpul din dreapta și apoi în lateral (f.113-114).
Tot în cadrul expertizei criminalistice s-au examinat și posibilitățile de evitare a producerii accidentului. Vizibilitatea pentru inculpat era de 30 m, iar în aceste condiții putea evita un obstacol apărut în fața sa doar dacă circula cu viteza de 49 km/h sau mai mică. Întrucât s-a stabilit că acesta circula cu viteza de 55 km/h, inculpatul nu putea evita producerea accidentului, însă ar fi putut preveni producerea accidentului, dacă ar fi redus viteza de deplasare la trecerea pentru pietoni prevăzută cu indicator și marcaj, astfel încât să îi fie permisă oprirea în siguranță.
Prin declarațiile date în cursul procesului penal, inculpatul a recunoscut parțial modul de producere a accidentului în sensul indicat în raportul de expertiză criminalistică, însă a arătat că nu poate preciza cu siguranță dacă locul impactului a fost pe marcajul pietonal, dar acest aspect a fost lămurit prin analiza temeinică din cuprinsul expertizei amintite.
De asemenea, a susținut inculpatul în apărarea sa că apreciază că și victima a avut o culpă în producerea accidentului, întrucât se afla sub influența băuturilor alcoolice, stabilindu-se prin actul medico-legal de la dosar că aceasta a avut o alcoolemie de 2,60 g/l.
În legătură cu acest aspect, instanța reține că deși nu există legătură de cauzalitate între alcoolemia victimei și producerea accidentului, totuși în cauză este incidentă o culpă și din partea victimei, care, raportat la dinamica producerii accidentului, nu se afla pe trecerea de pietoni în traversarea străzii, ci se deplasa pe partea carosabilă, în direcția din care venea autoturismul condus de inculpat. Întrucât în zonă nu exista trotuar, victima avea obligația de a circula pe acostament sau, oricum, cât mai aproape de acesta, or, impactul a avut loc la o distanță de 1,2 m de acostamentul din dreapta, în sensul de mers al autoturismului.
Raportând culpa fiecărei părți în producerea evenimentului rutier, instanța apreciază că inculpatului i se poate imputa o culpă de 70 % în producerea acestuia.
În drept, fapta inculpatului B. T. care, în data de_, a condus cu imprudență autoturismul marca Dacia 13130 cu numărul de înmatriculare_ pe un drum public, dinspre localitatea Hereclean spre Z., provocând un accident de circulație, în urma căruia victima V. Iosif a decedat, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2 Cod penal.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.178 alin.2 Cod penal. Potrivit alin.2, infracțiunea de ucidere din culpă este mai gravă dacă s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități. Astfel, inculpatul a încălcat obligația prevăzută de art.35 alin.1, art.48 și art.74 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002 republicată, în sensul că nu a respectat viteza legală adaptată condițiilor de drum și nu a acordat prioritate de trecere victimei aflate pe trecerea de pietoni.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal s-a realizat prin acțiunea de ucidere a victimei. Urmarea imediată constă în atingerea adusă vieții victimei, prin producerea decesului acesteia. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este evidentă și rezultă din însăși materialitatea faptei.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.b) Cod penal, deoarece inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, nesuferind alte condamnări.
Reținând vinovăția inculpatului B. T., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, persoana și conduita inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere forma de vinovăție reținută anterior, faptul că a nesocotit reguli privind siguranța circulației pe drumurile publice, urmările grave ale faptei
- decesul unei persoane, instanța apreciază că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.
Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 41 ani, este căsătorit, are ocupație și loc de muncă. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut de la început o atitudine relativ sinceră, prezentându-se în fața organelor judiciare, însă a încercat să înlăture propria culpă în producerea accidentului.
Totodată, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, iar anterior accidentului de circulație, i-a fost aplicată o singură sancțiune contravențională pentru depășirea vitezei maxime de circulație admise pe sectorul de drum pe care conducea, cu 10-20 km/h, astfel că se poate considera că este un conducător auto responsabil, iar accidentul produs a fost un eveniment nefericit. Cu toate acestea, s-a avut în vedere și tendința manifestată de inculpat pe parcursul procesului de diminuare a răspunderii sale în raport cu cea a victimei.
Față de aceste împrejurări, având în vedere și limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, închisoarea de la 2 la 7 ani, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 3 ani va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c.României și Hirst c.Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul B. T. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea
inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal. Instanța a reținut că deși inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia conducerii pe drumurile publice, nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal, inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
În acest context, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu executarea în penitenciar nu ar avea o eficiență practică pentru reeducarea inculpatului, corespunzând exclusiv unui scop de pedepsire a acestuia, or, aplicarea unei pedepse, pe lângă scopul sancționator, are și rolul realizării reeducării personale și prevenției generale. Ca atare, deși suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării unei pedepse nu este un drept absolut ce decurge din lipsa antecedentelor penale și din îndeplinirea condiției referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, ci inculpatul are doar o vocație la aplicarea unei asemenea modalități de executare, prin convingerea instanței asupra posibilității sale de reeducare, determinată îndeosebi de atitudinea sa procesuală și deși inculpatul, prin atitudinea sa, a încercat să evite tragerea sa la răspundere penală, instanța consideră că raportat la consecințele pe care producerea unui accident de circulație le produce în plan psihic unui conducător auto implicat într-un asemenea accident, indiferent de gradul său de vinovăție, precum și la vârsta inculpatului, aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere și instituirea anumitor obligații în sarcina inculpatului este mai eficientă decât impunerea executării pedepsei cu privare de libertate.
Ca urmare, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art.861Cod penal, respectiv pedeapsa aplicată inculpatului este de 3 ani închisoare, inculpatul nu are antecedente penale, iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia, instanța, în baza art.861Cod penal, a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei ce-i va fi aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.862alin.1 Cod penal, tot orientat spre mediu, asemenea pedepsei aplicate.
Supravegherea inculpatului a fost încredințată S. ui de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul locuind efectiv în raza teritorială a acestei instituții, iar în baza art.863alin.1 și 3 lit.e) Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
să nu conducă niciun autovehicul.
Instanța a instituit, pe lângă obligațiile legale de supraveghere prevăzute de art.863alin.1 Cod penal și obligația ca pe durata termenului de încercare inculpatul să nu conducă niciun autovehicul, apreciind că se impune luarea unei asemenea măsuri ferme inclusiv raportat la amploarea pe care a luat-o în ultima perioadă fenomenul încălcării regulilor în materia circulației rutiere, această măsură apărând și ca un semnal de alarmă pentru cei care nesocotesc aceste norme legale. Chiar dacă ulterior inculpatul a realizat consecințele faptei sale, instanța apreciază că prin instituirea obligației de a nu conduce niciun autovehicul pe durata termenului de încercare, acesta va acorda în viitor importanța cuvenită respectării normelor de circulație rutieră. Sub același aspect, se impune a se reține și că amploarea fenomenului reprezentat de accidentele de circulație determinate de încălcarea gravă a normelor de siguranță rutiere constituie o preocupare constantă și a forurilor europene, prin Rezoluția Parlamentului European privind Programul european de acțiune pentru siguranța rutieră (2006/2112), care are în vedere și Recomandarea 2004/345/CE a Comisiei Europene din 6 aprilie 2004 privind punerea în aplicare a normelor din domeniul siguranței rutiere, arătându-se că "modul cel mai eficient, pe termen scurt, de îmbunătățire a normelor rutiere pe teritoriul Uniunii Europene constă în aplicarea strictă a codurilor rutiere din statele membre, impunându-se sancțiuni semnificative, indiferent dacă infracțiunea este comisă în țara persoanei în cauză sau într-un alt stat membru.";
În baza art.359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță. Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art.866Cod penal.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cursul urmăririi penale părțile vătămate V. F., V. Z. și V. S. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 9.790 lei despăgubiri materiale și câte 50.000 euro, reprezentând daune morale pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de decesul tatălui lor.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - decesul victimei V. Iosif, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs rezultând din materialul probator, vinovăția fiind sub forma culpei fără prevedere.
Instanța a reținut că, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, trebuie înlăturate toate consecințele dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația acordată drept despăgubire să fie justă, rațională și echitabilă și stabilită în așa fel încât să reprezinte o compensare suficientă a prejudiciului, fără a deveni însă un mijloc de îmbogățire fără justă cauză. Instanța a constatat că părțile civile au suferit un grav prejudiciu moral, constând în suferința psihică
deosebită creată prin pierderea unei ființe dragi, victima fiind tatăl acestuia, fiind cunoscută legătura afectivă între membrii familiei. Acordarea unui echivalent bănesc pentru prejudiciul suferit nu reprezintă o despăgubire propriu-zisă pentru ceea ce este ireparabil - pierderea vieții unei persoane foarte apropiate - ci doar o modalitate menită să contribuie la alinarea suferinței încercate.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că pretențiile părților civile sunt însă exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat de către instanță prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident. Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părților civile, instanța a considerat că suma de 15.000 euro, echivalentă în lei la data efectuării plății, pentru fiecare parte civilă reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere și împrejurarea că, deși nu este de natură să înlăture răspunderea penală a
inculpatului, și victima a avut o culpă în producerea accidentului de circulație, aspect care rezultă din împrejurarea că victima a nesocotit prevederile art.72 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002, potrivit cărora pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers.
Referitor la despăgubirile materiale solicitate, instanța a apreciat că acestea au fost dovedite prin înscrisurile de la dosar coroborate cu declarațiile martorilor audiați sub acest aspect, însă raportat la reținerea culpei victimei în producerea accidentului în proporție de 30%, acestea vor fi acordate doar în parte, respectiv proporțional cu culpa inculpatului, rezultând un cuantum al despăgubirilor materiale de 6.440 lei.
Instanța a constatat că la fila nr.74 din dosar se află o copie a poliței de asigurare obligatorie emisă de S. G. R. A. -R. S., cu valabilitate de la_ la_, din care rezultă că autoturismul marca Dacia având număr de înmatriculare_, proprietatea numitului Sîna G. și condus la momentul accidentului de către inculpat, era asigurat la această societate la data producerii accidentului.
Prevederile art.49 coroborate cu art.50 din Legea nr.136/1995 dispun că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. De asemenea, potrivit art.44 din același act normativ, asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.
Practic, deși răspunderea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă este personală, sub aspectul laturii civile, plata despăgubirilor către victimele infracțiunii revine asigurătorului de răspundere civilă, în temeiul contractului de asigurare încheiat cu inculpatul.
Prin urmare, față de prevederile art.998-999 cod civil și art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, instanța a obligat inculpatul B. T. și, în limita plafonului legal, pe asigurătorul G. A. -R. S., la plata de despăgubiri către părțile civile, materiale în cuantum de 6.440 lei și morale în cuantum de 15.000 euro, echivalent în lei, la cursul oficial al B.N.R. din ziua efectuării plății pentru fiecare din cele trei părți civile.
De asemenea, instanța a constatat că în faza de urmărire penală, s-au constituit părți civile și S. J. de U. Z., cu suma de 569,71 lei (f.76-
77), S. J. de U. dr.C-tin Opriș B. M., cu suma de 7.496,47 lei (f.79) și S. J. de A. S., cu suma de 1.369,40 lei (f.84).
Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, S. J. de U. dr.C-tin Opriș B. M., S. J. de U.
Z. și S. J. de A. S. au calitatea de părți civile în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de acestea, instanța a apreciat că pretențiile lor civile sunt întemeiate, făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical și, respectiv transportul victimei V. Iosif.
Prin urmare, față de prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, instanța a obligat inculpatul B. T., alături de asigurătorul S. G. A. -R. S., în limita plafonului legal la plata de despăgubiri materiale către aceste unități sanitare, însă doar în parte, porporțional cu culpa reținută în sarcina inculpatului în producerea accidentului, respectiv către S. J. de U. Z.
, în cuantum de 398,80 lei și către S. J. de U. Dr.C-tin Opriș B. M., în cuantum de 5.247,53 lei, sume ce vor fi actualizate cu dobânda oficială a
B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru victima V. Iosif și la despăgubiri materiale către S. J. de A. S., în cuantum de 958,58 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul aceleiași persoane vătămate.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei totale de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli efectuate cu administrarea și conservarea mijloacelor de probă, potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât inculpatul B. T.
cât și părțile civile V. | F. | , V. | S. | și V. | Z. | . precum și asigurătorul |
GENERELI R. A. | R. | . |
Inculpatul ,prin recursul formulat, a solicitat ,în temeiul art.385 ind.6 al.3 teza a II-a C.pr.pen.,a se dispune desființarea sentinței penale pronunțate de Judecătoria Zalău și rejudecând cauza, a se pronunța o nouă hotărâre de condamnare la o pedeapsă diminuată, cu înlăturarea obligației de a nu conduce niciun autovehicul pe o perioadă de 5 ani. În motivare,s-a arătat că prima instanță nu a efectuat o cercetare justă și temeinică raportat la probele și particularitățile cauzei, ci aceasta și-a însușit raportul de expertiză criminalistică din care rezultă că inculpatul a produs decesul victimei care se afla pe trecerea de pietoni, deși în considerentele hotărârii s-a reținut că victima nu se afla pe trecere, respectiv că aceasta nu se afla în traversare. Prin urmare, în cauză se putea reține nerespectarea dispozițiilor legale privind acordarea priorității de trecere față de victima aflată pe trecerea de pietoni dacă victima era angajată în traversare,astfel că și culpa trebuia stabilită în proporție egală.
De asemenea, s-a reținut atitudinea relativ sinceră a inculpatului cu privire la înlăturarea contribuției la producerea accidentului, acesta a arătat modul în care s-a produs accidentul și comportamentul victimei în momentul producerii accidentului, aspecte relevante în vederea stabilirii pedepsei pentru acțiunea culpabilă a inculpatului. Cu toate că s-a reținut faptul că inculpatul nu are antecedente penale, prima instanță a apreciat că se impune aplicarea obligației de a nu conduce niciun autovehicul pe o perioadă de 5 ani, obligație pe care o găsește total nejustificată.
Părțile civile, în temeiul art.385 ind.9 C.pr.pen., au solicitat în recursul formulat casarea sentinței și acordarea daunelor materiale și morale în cuantumul solicitat. S-a solicitat majorarea daunelor materiale și morale la care a fost obligat inculpatul, apreciind nejustificată limita în care s-au acordat daunele materiale în sumă de 9 790 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și
înmormântare, respectiv a daunelor morale acordate pentru decesul tatălui.
În privința daunelor materiale acordate părților civile,se arată că acestea au efectuat cheltuieli care trebuie suportate de către inculpat, iar daunele morale reprezintă o compensație pentru pierderea suferită având în vedere legătura afectivă puternică dintre cei trei fiii și tată. După incident, inculpatul nu a arătat compasiune față de aparținătorii victimei și nu și-a manifestat dorința de a-i ajuta.
Asiguratorul S.G. G. A. R. S. a solicitat în recursul formulat,casarea sentinței atât în ceea ce privește latura penală a cauzei apreciind că trebuia reținută o culpă diminuată sub 50% și în consecință reducerea pedepsei,iar în ceea ce privește latura civilă reducerea daunelor la care a fost obligat inculpatul tocmai ca urmare a diminuării procentului de culpă în producerea accidentului.
Analizând sentința atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea va constata că aceasta este legală și temeinică,mai puțin în ceea ce privește măsura de supraveghere stabilită în sarcina inculpatului,aceea a obligației ca pe durata termenului de încercare să nu conducă niciun autovehicul,care nu este justificată raportat la situația în speță.
Astfel, cu toate că s-a reținut faptul că inculpatul nu are antecedente penale, prima instanță a apreciat că se impune aplicarea obligației de a nu conduce niciun autovehicul pe o perioadă de 5 ani, însă această măsură prevăzută de dispozițiile art.86 ind. 3 al. 3 C.p. se aplică atunci când este necesară raportat la particularitățile cauzei. Or, în speță accidentul s-a produs din culpa comună a inculpatului și a victimei, inculpatul a circulat cu o viteză de
50 km/h,deci nu foarte mare și nu trebuie omis nici faptul că victima avea o alcoolemie ridicată și stătea de trecerea de pietoni. În acest context, Curtea apreciază că nu este necesară și nici justificată o asemenea măsură a interzicerii dreptului de a conduce niciun vehicul pe o perioadă de 5 ani, astfel că va fi admis recursul declarat de către inculpat sub acest aspect.
Raportat la celelalte motive de recurs,Curtea le apreciază ca neîntemeiate deoarece instanța de fond a analizat probele administrate în dosar,a stabilit o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului, a stabilit vinovăția inculpatului și a soluționat în mod judicios latura civilă a cauzei, soluția pronunțată având la bază probele administrate în cauză și concluziile raportului de expertiză. Astfel, în speță s-a apreciat că a existat o culpă a victimei în proporție de 30% și s-a reținut că aceasta a fost lovită pe trecerea de pietoni, unde inculpatul avea obligația legală de a reduce viteza de deplasare, viteza la momentul impactului fiind de 50 km/h,astfel că a stabilit în mod corect culpa părților implicate în accident,iar latura civilă de asemenea a fost corect soluționată,culpa victimei având relevanță și în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei
,cuantumul despăgubirilor trebuind diminuat în raport de proporția culpei celor implicați în accidentul rutier.
De asemenea,pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță a fost judicios individualizată ,avându-se în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C.pen.,astfel că nu se impune modificarea acesteia .
Prin urmare,va admite recursul declarat de inculpatul B. T. împotriva sentinței penale nr. 435 din_ a Judecătoriei Z. pe care o va casa în latura penală a cauzei și rejudecând,va înlătura obligația de a nu conduce niciun autovehicul instituită în sarcina inculpatului pe durata termenului de încercare.
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Va respinge recursurile declarate de părțile civile V. F., V. S. și V.
. precum și asigurătorul GENERELI R. A. R. împotriva sentinței penale nr. 435/2012 a Judecătoriei Z. .
Va stabili suma de 100 lei onorar avocațial parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ in favoarea BCAJ C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de inculpatul B. T. împotriva sentinței penale nr. 435 din_ a Judecătoriei Z. pe care o casează în latura penală a cauzei.
Rejudecând, înlătură obligația de a nu conduce niciun autovehicul instituită în sarcina inculpatului pe durata termenului de încercare.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Respinge recursurile declarate de părțile civile V. F., V. S. și V.
Z. . precum și asigurătorul GENERELI R. A. R. împotriva sentinței penale nr. 435/2012 a Judecătoriei Z. .
Stabilește suma de 100 lei onorar avocațial parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ in favoarea BCAJ C. .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. C. I.
GREFIER,
H. A. B.
Dact.I.M./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. M. C. Ș.
| ← Decizia penală nr. 953/2013. Ucidere din culpă | Decizia penală nr. 616/2013. Ucidere din culpă → |
|---|
