Decizia penală nr. 270/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 270/R/2013
Ședința publică din 26 februarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : L. | H. | , judecător |
JUDECĂTORI | : I. | M. | |
: C. | I. | ||
GREFIER | : A. | B. | H. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR -
SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul formulat de către inculpatul T. D. -C., împotriva sentinței penale nr.462 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1822/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul, faptă prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului T. D. -C. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, constatând că asistența juridică în cauză nu este obligatorie și nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului formulat de către inculpatul T. D. -C. .
Reprezentantul M. ui P. solicită a se respinge recursul promovat de către inculpat ca fiind nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 462 din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.3201Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. D. -C. , fiul lui C. și
L. -C., născut la data de_ în municipiul Z., jud.Sălaj, cetățean român, studii medii, stagiul militar neîndeplinit, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str.Dumbrava, nr.19, bl.I-4, sc.A, ap.1, jud.Sălaj, CNP 1., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoană al cărei permis este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul.
În baza art.861alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului T. D. -C. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art.862alin.1 Cod penal.
S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.863alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.863alin.2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe s-a comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul T. D. -
la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 200 lei a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru apărătorul din oficiu, av.B. A. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ din dosar nr.1822/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. D. C. pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană al cărei permis este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul, faptă prev. de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de_ sub nr._ . În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că învinuitul T.
-C., în baza unei rezoluții infracționale unice, în data de_, respectiv _
, a condus motocicleta marca Kawasaki ZX750J de culoare neagră, având capacitatea cilindrică de 750 cm3și serie șasiu ZX750L006691, înmatriculată cu nr. SJ-3-JAA, pe drumurile publice din localitatea Z., respectiv str. 22 Decembrie 1989, b-dul M. Viteazul și str. Păcii, fără a poseda permis de conducere din categoria ";A";, care să-i confere dreptul de a conduce motociclete.
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, s-au indicat următoarele mijloace de probă: procese-verbale de constatare (f.6-8), declarații învinuit (f.11,12,30-32), declarațiile martorului C. C. -Mircea (f.25,27), declarațiile martorului Ivan F. -Ș. an (f.28-29,43-44), declarațiile martorului Hosu A.
-Remus (f.30), adresa nr. 36042 din_ emisă de Serviciul P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului (f.20), fișă de evidență auto a învinuitului (f.17-18), fișa de identificare pentru autovehiculul_ (f.23), fișa cazier (f.13).
La termenul de judecată din_, inculpatul T. D. C. în prezența apărătorului desemnat din oficiu av. B. A. cu delegație la dosar (f.42), a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.3201Cod procedură penală, declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a
instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f.50).
În baza cererii inculpatului admisă de către instanță, cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art.3201 Cod procedură penală.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de_, în jurul orei 21.45, inculpatul T. D. -C. însoțit de martorul
C. -Mircea a condus motocicleta marca Kawasaki ZX750J de culoare neagră, având capacitatea cilindrică de 750 cm3și serie șasiu ZX750L006691, înmatriculată cu nr._, pe drumurile publice din municipiul Z., de pe str. 22 Decembrie 1989 pe b-dul M. Viteazul. La intersecția cu str. Păcii inculpatul s-a oprit în fața localului public "Stix";, unde a început să ambaleze motorul producând gălăgie, fapt ce a
determinat pe clienții aflați pe terasa localului să solicite organelor de poliție să intervină iar acestea ajunse la fața locului au constatat că inculpatul nu posedă permis de categoria "A";, care îi dă dreptul să conducă motociclete, fiind posesor doar al unui permis de conducere categoria "B";.
În data de_, inculpatul T. D. -C. a condus aceeași motocicletă, însoțit de martorul Ivan F. -Ș. an, pe str. Simion Bărnuțiu din mun. Z., cu intenția de a ajunge pe str. Bujorilor (Ortelec) pentru a-l transporta pe martor la locuința sa. În momentul în care a ajuns în fața Colegiului Tehnic "Alesandru Papiu-Ilarian";, văzând la o distanță de cca.30 m. lucrătorii de poliție din cadrul Poliției mun. Z. - Serviciul Poliției Rutiere, aflate în supravegherea și controlul traficului rutier, inculpatul a oprit motocicleta și a încercat să se sustragă răspunderii penale și să scape prin fugă, fără a reuși deoarece a fost ajuns de agenții de poliție care l-au prins și l-au condus la sediul Poliției mun. Z., ocazie cu care s-a constatat că acesta nu posedă permis de conducere care să-i dea dreptul să conducă motociclete.
Ulterior, în cursul aceleiași zile, după ce a părăsit sediul poliției unde a fost audiat, inculpatul s-a urcat la ghidonul aceleiași motociclete pe care a condus-o pe b- dul M. Viteazul, fără a fi oprit de organele de poliție care l-au văzut, din cauza faptului că se aflau pe sensul opus de mers.
Faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere care să-i confere dreptul de a conduce motociclete, rezultă din adresa nr.36042 din_ emisă de Instituția Prefectului - Județul Sălaj care atestă faptul că inculpatul figurează ca posesor al permisului de conducere seria S00106428J eliberat la data de_, valabil pentru categoria "B";, care nu-i dă dreptul să conducă motociclete pe drumurile publice (f.20).
Inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea faptei în faza de urmărire penală, respectiv actul material din data de_, însă nu a recunoscut actele materiale din data de_, susținând că nu a condus motocicleta ci o altă persoană, apărare ce se dovedește a fi nesinceră urmând a fi înlăturată, deoarece este contrazisă de martorul Ivan F. -Ș. an, care l-a însoțit ca pasager pe motocicletă, declarație ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. ulterior, la primul termen de judecată în fața instanței, acesta a arătat că recunoaște integral starea de fapt expusă în actul de sesizare și că își însușește probele administrate în cursul urmăririi penale.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului date
pe parcursul procesului penal (f.8,10) prin care acesta recunoaște săvârșirea faptei se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea faptei, respectiv cu declarația martorului audia în cauză Suto R. (f.15, 16 ); cu adresa nr.36205 din_ a Serviciului P. Comunitar Regim Permise și Înmatriculare a Autovehiculelor C., care atestă că inculpatul nu posedă un permis de conducere valabil. (f.12) și adresa nr.1885820 din_ a IPJ Sălaj Serviciul Rutier (f.14)
În drept, fapta inculpatului T. D. -C. care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în data de_, respectiv_, a condus motocicleta marca Kawasaki ZX750J de culoare neagră, având capacitatea cilindrică de 750 cm3și serie șasiu ZX750L006691, înmatriculată cu nr. SJ-3-JAA, pe drumurile publice din localitatea Z.
, respectiv str. 22 Decembrie 1989, b-dul M. Viteazul și str. Păcii, fără a poseda permis de conducere din categoria ";A";, care să-i confere dreptul de a conduce motociclete, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană al cărei permis este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul, faptă prev. de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.86 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002 s-a realizat prin activitatea inculpatului care, deși nu posedă permis de conducere corespunzător, s-a deplasat pe drumul public, conducând motocicleta menționată. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier și pietonal, stare de pericol generată de conduita ilicită a inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că nu posedă permis de conducere valabil, a decis totuși să se urce la bordul autovehiculului și să îl conducă pe drumurile publice.
Față de intervalul de timp scurs între cele două acte materiale și de unitatea de subiect activ, s-a apreciat că sunt în prezența unei singure rezoluții infracționale, reținându-se comiterea faptei în formă continuată, conform art.41 alin.2 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere corespunzător, în formă continuată, faptă prevăzută de art.86 alin.2 O.U.G.nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, întrucât conducerea autovehiculului pe drumul public fără a avea pregătirea și aptitudinile fizice și psihice necesare atestate de un permis de conducere valabil putea avea drept consecință și producerea unui eveniment rutier care să pună în pericol real siguranța traficului rutier și pietonal.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 21 de ani și nu este cunoscut cu antecedente penale, în cauza de față având o atitudine relativ cooperantă.
La stabilirea pedepsei instanța a dat eficiență și prevederilor art.3201alin. 7
C.p.p. prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Pornind de la cele expuse anterior, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii instanța a apreciat că, raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită, în condițiile aplicării art.3201alin.7 Cod procedură penală, s-a impus condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minim, de
9 luni închisoare, apreciind că aceasta va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
Instanța a apreciat că, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, "deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată";. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța apreciază că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației.
Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, ținând cont de vârsta și conduita inculpatului, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este suficientă pentru realizarea funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate a pedepsei, precum și a rolului preventiv al acesteia, fapta prezentând un grad sporit de pericol social, avându-se în vedere și numărul tot mai mare din ultima perioadă al accidentelor auto datorate inclusiv conducerii fără permis, dar și
faptului că inculpatul prezintă un bogat cazier auto, având constatate un număr de 25 de abateri la regimul circulației rutiere, astfel încât a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art.861Cod penal, respectiv pedeapsa aplicată inculpatului este de 9 luni, așadar o
pedeapsă mai mică de 4 ani închisoare, inculpatul nu are antecedente penale, iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
În consecință, în baza art.861Cod penal, a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.862alin.1 Cod penal.
A încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar în baza art.863alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul T.
-C. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli efectuate cu administrarea și conservarea mijloacelor de probă și cu asigurarea asistenței juridice obligatorii a inculpatului, potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T. D. C. , fără a indica, în scris sau oral, motivele care au determinat promovarea căii de atac.
Analizând sentinta penala atacată în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatului, care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 320/1 C.proc.pen.
Astfel, s-a retinut în mod corect în data de_, în jurul orei 21.45, inculpatul T. D. -C. însoțit de martorul C. C. -Mircea a condus motocicleta marca Kawasaki ZX750J de culoare neagră, având capacitatea cilindrică de 750 cm3și serie șasiu ZX750L006691, înmatriculată cu nr._, pe drumurile publice din municipiul Z., de pe str. 22 Decembrie 1989 pe b-dul M. Viteazul. La intersecția
cu str. Păcii inculpatul s-a oprit în fața localului public "Stix";, unde a început să ambaleze motorul producând gălăgie, fapt ce a determinat pe clienții aflați pe terasa localului să solicite organelor de poliție să intervină iar acestea ajunse la fața locului au constatat că inculpatul nu posedă permis de categoria "A";, care îi dă dreptul să conducă motociclete, fiind posesor doar al unui permis de conducere categoria "B";.
În data de_, inculpatul T. D. -C. a condus aceeași motocicletă, însoțit de martorul Ivan F. -Ș. an, pe str. Simion Bărnuțiu din mun. Z., cu intenția de a ajunge pe str. Bujorilor (Ortelec) pentru a-l transporta pe martor la locuința sa. În momentul în care a ajuns în fața Colegiului Tehnic "Alesandru Papiu-Ilarian";, văzând la o distanță de cca.30 m. lucrătorii de poliție din cadrul Poliției mun. Z. - Serviciul Poliției Rutiere, aflate în supravegherea și controlul traficului rutier, inculpatul a oprit motocicleta și a încercat să se sustragă răspunderii penale și să scape prin fugă, fără a reuși deoarece a fost ajuns de agenții de poliție care l-au prins și l-au condus la sediul Poliției mun. Z., ocazie cu care s-a constatat că acesta nu posedă permis de conducere care să-i dea dreptul să conducă motociclete.
Ulterior, în cursul aceleiași zile, după ce a părăsit sediul poliției unde a fost audiat, inculpatul s-a urcat la ghidonul aceleiași motociclete pe care a condus-o pe b- dul M. Viteazul, fără a fi oprit de organele de poliție care l-au văzut, din cauza faptului că se aflau pe sensul opus de mers.
Faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere care să-i confere dreptul de a conduce motociclete, rezultă din adresa nr.36042 din_ emisă de Instituția Prefectului - Județul Sălaj care atestă faptul că inculpatul figurează ca posesor al permisului de conducere seria S00106428J eliberat la data de_, valabil pentru categoria "B";, care nu-i dă dreptul să conducă motociclete pe drumurile publice (f.20).
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidentă (infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul, faptă prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal).
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea observă că potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că a fost corespunzător cuantificată, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi ignorat faptul că inculpatul a comis mai multe acte materiale si a persistat în conduita sa, dând dovada de o atitudine de sfidare a normelor legale (a condus motocicleta chiar si după iesirea din sediul politiei, unde a fost audiat), dar si pozitia sa procesuala sincera care a contribuit la solutionarea cu
celeritate a cauzei. Pe de altă parte, inexistența permisului de conducere nu poate fi suplinită în nici un mod. Chiar dacă, în fapt, inculpatul ar avea cunoștințele necesare și îndemânarea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, această împrejurare - dovedită prin însăși conducerea autovehiculului fără încălcarea vreunei reguli de circulație - nu-l va exonera de răspundere pentru infracțiunea vizată deoarece permisul de conducere este nu numai expresia constatării de către organele de poliție a cunoștințelor și îndemânării titularului, dar și unicul temei al îndreptățirii lui de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea sancțiunii spre minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-au produs, dar și totalității urmărilor faptelor din perspectiva atingerii sigurantei circulatiei pe drumurile publice.
Curtea consideră că reținerea de circumstanțe atenuante nu este justificată.
Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, "conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C.pen., care presupune, între altele, absența antecedentelor penale, iar "stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin.
(1) lit. b) C. pen., nu se regăsesc în prezenta cauză deoarece inculpatul a comis in forma continuată, o infracțiune care este de pericol si nu de rezultat.
Totodată, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c)
C. pen. - constând în "atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților"; - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor, recunoaștere căreia instanța i-a acordat eficiență juridică în ceea ce-l priveste pe inculpat prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,
conform art. 3201alin. (7) C. proc. pen. (I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011).
Totodată, aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen. s-a impus raportat la natura si gravitatea faptei comise, dispozitia primei instante fiind în acord cu Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,precum si cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
În final, Curtea retine ca fiind justificată si modalitatea de executare a pedepsei stabilita de instanta de fond, supravegherea inculpatului impunându-se din perspectiva conduitei sale, dovedindu-se că susnumitul nu acorda importanta cuvenita normelor si reglementarilor in vigoare.
În acest context, Curtea concluzionează că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la
conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Pentru toate aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. D. C. împotriva sentinței penale nr.462 din_ a Judecătoriei Z. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. C. I.
GREFIER,
H. A. B.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. M. D. E.
| ← Decizia penală nr. 320/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 18/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... → |
|---|
