Decizia penală nr. 320/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 320/R/2013
Ședința publică din 07 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R., judecător JUDECĂTORI: A. D. L.
: M. B.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul Ș. O. D. împotriva sentinței penale nr. 241 din data de 08 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Șimleu-Silvaniei în dosar nr._, privind pe inculpatul Ș. O.
D. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei dat în dosar nr. 836/P/2010 pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și refuz de a se supune recoltării probelor biologice, prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, totul cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 28 februarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea recursului declarat, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se pentru depunere de concluzii scrise la acest termen de judecată.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.241 din 08 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Șimleul Silvaniei în dosarul nr._, în baza art. 86 alin. 2 din
O.U.G. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen., art. 74 lit. c C. pen. cu aplicarea art. 76 lit. d C. penal a fost condamnat inculpatul Ș. O. -D., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, fără a avea acest drept.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal, art. 74 lit. c C. pen. cu aplicarea art. 76 lit. d C. penal a fost condamnat inculpatul Ș. O. -D. la pedeapsa de: 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de refuz de
recoltare probe biologice.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 lit.b) Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1
(un) an închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta au fost comise în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin
sentința penală nr.537/_ a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare.
În baza art.83 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și trei luni închisoare aplicată inculpatului prin nr.537/_ a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare, pedeapsă pe care o cumulează aritmetic cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta, de un an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 2 (doi) ani și trei luni închisoare, cu privare de libertate.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru apărătorul din oficiu, av.H. A. iar suma de 135 de lei, reprezentând contravaloare expertiză medico-legală a fost avansată din fondul M. ui Justiției și Libertăților Cetățenești către Serviciul de Medicină Legală Z. .
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de_, în jurul orelor 02,15 inculpatul a condus autoturismul marca Volvo cu nr.de înmatriculare_ pe DJ 108G între localitățile Vârșolț și Crasna întrucât dorea să ajungă în localitatea Sâg la discotecă. Inculpatul consumase alcool în prealabil. Pe raza localității Crasna a fost oprit de către organele de poliție și a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie în aerul expirat de 0,42 mg/l. Cu această ocazie s-a constatat că inculpatul avea permisul de conducere reținut de către organele de poliție de pe raza localității B. și că acesta nu redobândi-se în condițiile legale acest permis.
Inculpatului i s-a adus la cunoștință de către organele de poliție obligația de a se supune recoltării probelor biologice, însă acesta a refuzat, fapt care s-a consemnat în procesul verbal de constatare a infracțiunii, inculpatul a refuzat semnarea acestuia.
Din conținutul adresei Instituției Prefectului Județului B. SPCRPCÎV nr.46625/_ rezultă că inculpatul figurează în baza de date națională ca fiind posesor de permis de conducere categoria B seria B00284209V emis la data de_ cu precizarea că a obținut dreptul de a conduce aferent categoriei B la data de_ .
La data de_ inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, infracțiune pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 3 luni prin sentința penală nr.537/2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare. In mod firesc într-o astfel de situație permisul de conducere ar fi trebuit anulat în
conformitate cu dispozițiile art.114 al.1 lit.b din OUG 195/2002, însă acest aspect nu rezultă din probele administrate.
Cert este că la data de_ inculpatul nu avea dreptul să conducă autovehiculul pe drumurile publice întrucât nu și-a redobândit permisul în condițiile legale.
În prima sa declarație dată în fața organelor de poliție în data de_ ,
inculpatul recunoaște că a consumat 100 ml de țuică și cu toate acestea, deși știa că permisul de conducere îi fusese reținut în anul 2009 în urma unui accident de circulație pe fondul consumului de băuturi alcoolice și deși consumase băuturi alcoolice și în seara respectivă, a hotărât să conducă autoturismul proprietate personală de la barajul Vârșolț până în localitatea Sâg. Inculpatul a fost oprit de organele de poliție și a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,42 mg/l în aerul expirat. I s-a adus la cunoștință obligativitatea de a se deplasa la o unitate sanitară în vederea recoltării de probe biologice însă inculpatul a refuzat motivând că nu vrea să le facă rău părinților.
Aceeași poziție de recunoaștere și-o menține inculpatul și declarația dată în fața organelor de urmărire penală din data de_ cu mențiunea că inculpatul a mai declarat că regretă cele întâmplate.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul și-a menținut declarațiile anterioare dar a mai declarat că din momentul în care i s-a reținut permisul de conducere și a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, nu mai intrat în posesia permisului de conducere. Stia că nu are dreptul de a conduce dar cu toate acestea, deși consumase ½ pahare de vin în prealabil (în prima declarație a declarat că a consumat țuică) a condus autoturismul proprietate personală. Și cu această ocazie, inculpatul a declarat că a refuzat recoltarea probelor biologie întrucât i-a fost frică să nu afle părinții săi. A recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor (f. 26 dosar u.p)
Instanța a constatat că în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor colaborând cu organele de urmărire penală.
După trimiterea sa în judecată și după ce a beneficiat de apărare calificată, inculpatul și-a schimbat radical poziția susținând că a refuzat recoltarea probelor biologice întrucât are fobie la ac. Cu privire la infracțiunea de conducere fără permis, inculpatul prin apărător, a susținut că permisul de conducere nu a fost anulat decât în_ și că inculpatul a consultat un avocat înainte de a lua hotărârea de a conduce, care i-a comunicat că permisul de conducere nu i-a fost anulat. În aceste condiții, permisul nefiind anulat, inculpatul a crezut că are dreptul de a conduce.
Pentru a verifica dacă inculpatul are fobie la ac, așa cum s-a susținut și pentru a lămuri cauza sub toate aspectele, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize medico/legale psihiatrice.
Din raportul de expertiză depus la fila 93 dosar rezultă faptul că inculpatul nu prezintă tulburări psihice majore la momentul examinării, că are discernământul general și faptic păstrat și că din antecedente imediate și îndepărtate nu rezultă o patologice obsesivă fobică.
Din declarațiile martorului asistent Pap Mihai-Alexandru, atât în fața organelor de urmărire penală cât și în faza de judecată, rezultă că organele de poliție au adus la cunoștință inculpatului motivul pentru care l-au oprit în trafic și că trebuie să se deplaseze la o unitate sanitară pentru a i se recolta probe biologice însă acesta a refuzat să dea curs solicitării. În fața instanței, martorul a declarat că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice fără să motiveze în vreun fel refuzul.
De asemenea, martorul Cîrstian Ion Ionuț a declarat că inculpatul i-a spus, a doua zi după ce a fost oprit de poliție, că a refuzat săi însoțească la o unitară sanitară pentru a i se recolta probe biologice.
Instanța a apreciat că declarația dată de inculpat în fața instanței de judecată este nesinceră motiv pentru care a ținut cont doar de declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală. În faza de judecată, inculpatul a încercat să- și construiască o apărare care nu i-a profitat deloc, din dorința de a beneficia de o soluție de achitare și de a nu fi privat de libertate, având în vedere că
infracțiunile pentru care este trimis în judecată în prezentul dosar au fost săvârșite în termenul de încercare al pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.537/2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare.
Declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală se coroborează cu declarații martor (f.18-24,97,112), proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.2), rezultat etilotest (f.9), raport de expertiză medico legală psihiatrică(f.93).
In drept, fapta inculpatului Ș. O. -D. de a conduce pe drumurile publice un autoturism fără a avea acest drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped. de art.86 al.2 OUG 195/2002.
Infracțiunea săvârșită de inculpat este o infracțiune de pericol, starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei "conduceri"; pe drumurile publice a acestuia, în acel moment are loc și consumarea infracțiunii. Intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că permisul acestuia este reținut pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care a fost condamnat la 1 an și trei luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și prin urmare știa că nu are drept de circulație, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice. Pentru existența infracțiunii nu este necesar ca permisul să-i fie anulat ci este suficient ca inculpatul să conducă fără a avea acest drept.
În drept, fapta aceluiași inculpat de a refuz sa se supună recoltării probelor biologice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 OUG 195/2002.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată s-a realizat prin refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil alcool (f. 7), chiar el declarând că a consumat alcool, respectiv 100 ml tuică sau două trei pahare de vin, refuză recoltarea de probe biologice cu motivarea că nu a vrut să le facă rău părinților.
Infracțiunile sunt săvârșite în concurs real.
Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.537/_ a Judecătoriei B. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 al.1 din OUG 195/2002. Astfel, inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a C. penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social abstract și concret al faptelor săvârșite apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și
limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social concret ridicat, date fiind atât aprecierea pericolului social al faptelor făcută de legiuitor prin limitele de pedeapsă stabilite, cât și scopul urmărit de inculpat sustragerea de la răspundere penală pentru infracțiunile săvârșite.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului care este în vârstă de 38 de ani, este necăsătorit.
Instanța a reținut că pe parcursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și a colaborat cu organele judiciare schimbându-si atitudinea doar în faza de judecată ca urmare a conștientizării faptului că pentru faptele săvârșite a fost condamnat la o pedeapsă cu privare de libertate, având în vedere că faptele au fost săvârșite în termenul de încercare al unei alte condamnări aplicate inculpatului.
Instanța, chiar dacă nu aprobă acest comportament al inculpatului și chiar dacă acesta este recidivist, fiind condamnat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de OUG 195/2002,, a ținut cont la individualizarea pedepsei de atitudinea inculpatului din faza de urmărire penală și a făcut aplicarea dispozițiilor art.74 lit.c, 76 lit.d Cod penal, aceasta întrucât apreciază că pentru reeducarea inculpatului nu este necesară aplicarea unei pedepse privative de libertate în cuantumul ridicat care ar rezulta ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, fiind suficientă, pentru reeducare, o pedeapsă cu privare de libertate redusă ca urmare a aplicării circumstanțelor atenuante.
În consecință, instanța a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.86 al.2 din OUG 195/2002 și de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 al.5 din OUG 195/2002.
În baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 lit.b) Cod penal, a contopit pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta au fost comise în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin
sentința penală nr.537/_ a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare.
În baza art.83 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și trei luni închisoare aplicată inculpatului prin nr.537/_ a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare, pedeapsă care a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta, de un an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 2 (doi) ani și trei luni închisoare, cu privare de libertate.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru
apărătorul din oficiu, av.H. A. iar suma de 135 de lei, reprezentând contravaloare expertiză medico-legală a fost avansată din fondul M. ui Justiției și Libertăților Cetățenești către Serviciul de Medicină Legală Z. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât în mod greșit inculpatul a dat o declarație olografă în faza actelor premergătoare, care este nulă deoarece la acel moment inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice astfel că aceasta nu reprezintă voința reală a inculpatului. Un alt motiv de nulitate este acela că a fost audiat un martor, Pap Mihai, care anterior asistase la dezbateri astfel că nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei depoziția acestuia. În subsidiar se solicită achitarea inculpatului, întrucât acesta a refuzat recoltarea probelor biologice dintr-un motiv obiectiv și anume fobia de ace. În ceea ce privește cea de- a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, acesta învederează faptul că la data comiterii faptei nu avea anulat permisul de conducere, acesta fiindu-i doar reținut pe parcursul judecării cauzei sale la Judecătoria Brașov, iar procesul penal era finalizat astfel că nu cunoștea cu exactitate situația permisului său de conducere.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în vigoare, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui vast probatoriu, a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care la data de_, în jurul orelor 02,15 a condus autoturismul marca Volvo cu nr.de înmatriculare_ pe DJ 108G între localitățile Vârșolț și Crasna întrucât dorea să ajungă în localitatea Sâg la discotecă. Inculpatul consumase alcool în prealabil. Pe raza localității Crasna a fost oprit de către organele de poliție și a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie în aerul expirat de 0,42 mg/l. Cu această ocazie s-a constatat că inculpatul avea permisul de conducere reținut de către organele de poliție de pe raza localității B. și că acesta nu redobândi-se în condițiile legale acest permis.
Inculpatului i s-a adus la cunoștință de către organele de poliție obligația de a se supune recoltării probelor biologice, însă acesta a refuzat, fapt care s-a consemnat în procesul verbal de constatare a infracțiunii, inculpatul a refuzat semnarea acestuia.
Din conținutul adresei Instituției Prefectului Județului B. SPCRPCÎV nr.46625/_ rezultă că inculpatul figurează în baza de date națională ca fiind posesor de permis de conducere categoria B seria B00284209V emis la data de_ cu precizarea că a obținut dreptul de a conduce aferent categoriei B la data de_ .
În ceea ce privește nulitățile relative invocate în cauză de către apărare, curtea constată că acestea nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de recurs enumerate de art.385 ind.9 C.p.p. și nici nu întrunesc condițiile cerute de art.197 C.p.p., neproducând nicio vătămare.
Mai mult, potrivit art.70 alin.3 C.p.p. dacă învinuitul sau inculpatul consimte să dea o declarație, organul de urmărire penală, înainte de-al asculta, îi cere să dea o declarație, scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce. Astfel, în speță organele de poliție nu numai că au procedat conform legii, dar s- au respectat și principiile care guvernează procesul penal, inculpatul fiind liber să accepte sau nu să dea o declarație.
În ceea ce-l privește pe martorul Papp este real faptul că s-a omis inițial audierea acestuia întrucât se constatase faptul că a fost prezent în sală dar doar la discuțiile referitoare la excepțiile invocate după cum rezultă din poziția exprimată de reprezentantul Parchetului (încheierea din ședința publică din data de_ ) dar ulterior acesta a fost audiat în ședința publică din data de_ ,
fără ca apărătorii inculpatului sau acesta să se fi opus audierii martorului.
Unica sancțiune care ar opera într-un astfel de caz dacă s-ar constata existența vreunei vătămări aduse inculpatului, ar fi înlăturarea acestei depoziții dată în cursul judecății.
Ori, în speță, martorul audiat și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală, participând în cadrul procesului penal în calitate de martor asistent și fiind în măsură să confirme refuzul nemotivat al inculpatului de a i se recolta probele biologice.
Critica adusă fondului cauzei de către inculpat este, de asemenea, nefondată. Curtea constată că, instanța de fond a lămurit sub toate aspectele cauza, a admis cererile în probațiune solicitate de apărare, în vederea respectări principiului egalității armelor, astfel că s-a întocmit un raport de expertiză medico-legală psihiatrică din care a rezultat fără urmă de dubiu că inculpatul nu prezintă o patologie obsesivă fobică sau tulburări psihice majore.
Coroborând această probă științifică cu restul probelor administrate în cursul procesului penal, apreciem că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, acesta refuzând în mod neechivoc recoltarea probelor biologice, cu toate că a recunoscut consumul de băuturi alcoolice.
Mai mult, inculpatul a comis prezentele infracțiuni în termenul de încercare a suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.537/2010 a Judecătoriei B., iar din considerentele acesteia rezultă că, cu acea ocazie inculpatul s-a supus recoltării probelor biologice și s-a putut stabili valoarea alcoolemiei avute în momentul producerii accidentului.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, curtea constată că inculpatul avea permisul de conducere reținut de către organele de poliție de pe raza localității B. și că acesta nu redobândi-se în condițiile legale acest permis, astfel că nu este relevant în speță momentul anulării permisului, una din modalitățile de comitere a faptei fiind și aceea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul de conducere retras în vederea anulării.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond nu numai că a ținut seama de criteriile prevăzute de art.72 C.p. dar a dat dovadă de o deosebită clemență reținând circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și coborând cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare, în condițiile în care inculpatul a avut o conduită procesuală necorespunzătoare, revenind în cursul cercetării judecătorești asupra declarațiilor inițiale, nerecunoscând astfel comiterea faptelor descrise mai sus.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Bicu A. Diana.
Va obliga pe recurentul Ș. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ș. O. D. împotriva sentinței penale nr. 241 din 8 noiembrie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Bicu A. Diana.
Obligă pe recurentul Ș. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 martie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. R. | A. | D. | L. | M. B. |
GREFIER
L. A. S.
Red.M.R./S.M.D.
2 ex./_
Jud.fond.M. A. D.
| ← Decizia penală nr. 654/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 270/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... → |
|---|
