Decizia penală nr. 279/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ NR. 279/R/2013
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. A. JUDECĂTOR: B. D. JUDECĂTOR: L. M. V.
GREFIER: N. L.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud reprezentat prin SÎNGEORZAN ANGELA, procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurenta P. & G. I.
O. , împotriva Sentinței penale nr. 371/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că s-a depus, la dosarul cauzei, copia Deciziei Curții Constituționale nr. 408 din 8 octombrie 2013, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 ind. 1 alin. 10 Cod procedură penală, excepție invocată, în acest dosar, de Compania P. &G. I. O. cu sediul în Elveția.
Reprezentanta parchetului arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat, instanța declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului, ca inadmisibil, raportat la faptul că recurenta a declarat recurs împotriva unei hotărâri a Judecătoriei Bistrița, care este definitivă, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. De asemenea, solicită respingerea excepției de necompetență materială a Tribunalului Bistrița-Năsăud, invocată de recurentă.
Cauza a rămas în pronunțare, asupra excepției de necompetență materială, instanța urmând să se pronunțe odată cu fondul.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 371/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._, s-a respins excepția tardivității formulării plângerii invocată de intimat.
În baza art. 2781alin. 8 lit. a C.pr.pen. s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de COMPANIA P. & G. I. O., cu sediul în Elveția, route de Saint - G. s, 1213 Petit -Lancy și cu sediul procesual la Societatea civilă de avocați T. & T., B., str. Ana Davila, nr.17, Sector 5, împotriva Rezoluției nr. 797/II/2/ din_ pronunțată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și a Rezoluției din data de_ pronunțată în dosar nr. 461/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, privind pe intimatul D. V. , domiciliat în comuna D., nr.167, jud. Bistrița -Năsăud, administrator al SC D. & C. S., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, prev. de art. 90 alin.1 lit.b din Legea 84/1998 și concurență neloială, prev. de art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991, pe care le menține ca legale și temeinice.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a fost obligată petenta la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub dosar nr._ al Judecătoriei Bistrița, petenta P. & G. I. O. a contestat Rezoluția nr. 461/P/2012 din_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița - Năsăud, privindu-1 pe intimatul D. V.
, administrator al S.C. D. & C. S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere de marcă, prevăzută și pedepsită de art. 90 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicațiile geografice.
Petenta a solicitat admiterea prezentei plângeri și, pe cale de consecință, desființarea în parte a rezoluției atacate, în sensul desființării dispoziției de scoatere de sub urmărire penală a intimatului D. V., administrator al S.C. D. & C. S., pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui produs purtând o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, prevăzută și pedepsită de art. 90 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice; desființarea dispoziției de ridicare a sechestrului asupra produselor purtând în mod nelegal semnul ARIEL - 60 saci detergent și, pe cale de consecință, dispunerea măsurii de confiscare specială, în vederea distrugerii, ca fiind produse ce fac obiectul unei fapte prevăzute de legea penală; reținerea cauzei spre judecare privindu-1 pe numitul D. V., administrator al S.C. D. & C. S., pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere a mărcii ARIEL (prevăzută de art. 90 (l)(b) din Legea nr. 84/1998).
În motivare, petenta P. & G. I. O. a arătat că în cauză sunt întrunite condițiile infracțiunii de contrafacere a mărcii ARIEL (art. 90 alin 2 lit. b din Legea nr. 84/1998); în privința produselor - detergent ARIEL - se impune măsura confiscării în vederea distrugerii.
Pentru calificarea faptei ca fiind contrafacere marcă înregistrată, prevăzută de dispozițiile art. 90 (2)(b) din Legea nr. 84/1998, trebuie analizate condițiile acestei infracțiuni, prin prisma conținutului constitutiv.
Pentru a pronunța soluția de neîncepere a urmăririi penale procurorul a reținut că produsele respective au fost cumpărate pe bază de document legal-factură, la un preț aproximativ egal cu cel al pieței de profil, că produsele nu prezintă elemente clare (nici vizual și nici la analiza conținutului), din care să rezulte că sunt contrafăcute; intimatul a ținut să declare că produsele de piața românească nu sunt de calitatea produselor identice sau similare comercializate pe piața externă. În
concluziile raportului de expertiză se precizează că: produsul analizat conține agenți de albire, pe bază de oxigen; produsul analizat corespunde inscripției de pe ambalaj la parametrul agenți de albire.
S-a susținut că P. & G. I. O. SA (în continuare P&G) este compania titulară a dreptului de proprietate intelectuală asupra mărcii ARIEL, conform certificatului de înregistrare nr. 284330/_, emis de WIPO.
În calitate de titular al mărcii menționate, P&G exercită toate drepturile prevăzute de art. 90 raportat la art. 94 din Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
Petenta a mai arătat că, prin rezoluția atacată, se arată expres că cei "62 de saci de detergenți marca Ariel au ambalaj cu sigla producător SC DETERGENȚI SA, iar
"prin probele administrate în continuare s-a stabilit faptul că, începând cu luna octombrie 2011, SC Lizi Impex S. a început să distribuie, la un preț sub cel al pieței de profil, în sistem en-gros_ produsul detergent cu sigla Ariel, marca P. & G. " .
Subscrisa companie a contestat că produsul a fost fabricat, distribuit sau pus în circulație de către P&G sau de către orice companie autorizată de P&G, iar din probele existente la dosar, intimatul nu a făcut dovada contrară.
Potrivit art. 16 din Acordul TRIPS "titularul unei mărci de fabrică sau de comerț înregistrate va avea dreptul exclusiv de a împiedica orice terți acționând fără consimțământul său să utilizeze în cadrul operațiunilor comerciale semne identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare celor pentru care marca de fabrică sau de comerț este înregistrată, în cazul în care o astfel de utilizare ar genera un risc de confuzie. In cazul de folosință a unui semn identic pentru produse sau servicii identice, existența riscului de confuzie va fi prezumată."
Cum în speță însemnul folosit de către învinuit, ARIEL, este identic cu marca înregistrata "ARIEL", aparținând P&G, iar produsele importate fac parte din clasele de produse și servicii pentru care mărcile au fost înregistrată, rezultă că faptele intimatului reprezintă o încălcare a mărcii înregistrate "ARIEL".
Astfel, petenta a considerat că ne aflăm în prezența celei mai grave forme de contrafacere a unei mărci înregistrate, cea prin care se folosește un semn identic cu marca înregistrată, fapt care nu poate fi privat de concursul autorităților prin scoaterea de sub urmărire penală.
În privința produselor - detergent ARIEL - se impune măsura confiscării în vederea distrugerii.
Produsele reținute își păstrează atributul de produse rezultate din săvârșirea faptei prevăzute de legea penală - art. 90 raportat la art. 94 din Legea nr. 84/1998.
În opinia petentei, măsura ridicării sechestrului de către parchet a produselor purtând în mod nelegal semnul ARIEL contravine dispozițiilor legale. Această măsură nu reprezintă decât un alt demers de introducere în circuitul comercial al acestor produse, urmând a atrage răspunderea parchetului, prin persoanele responsabile, atât sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrafacere prin punerea în circulație a bunurilor, cât și sub aspectul prejudiciului cauzat subscrisei companii.
În concluzie, petenta P. & G. I. O. SA a solicitat admiterea plângerii și, pe cale de consecință, desființarea în parte a rezoluției atacate, în sensul desființării dispoziției de scoatere de sub urmărire penală a intimatului D. V., administrator al S.C. D. & C. S., pentru săvârșirea infracțiunii de punere în
circulație a unui produs purtând o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, prevăzută și pedepsită de art. 90 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice; desființării dispoziției de ridicare a sechestrului asupra produselor purtând în mod nelegal semnul ARIEL - 60 saci detergent și pe cale de consecință dispunerea măsurii de confiscare specială, în vederea distrugerii, ca fiind produse ce fac obiectul unei fapte prevăzute de legea penală; a se reține cauza spre judecare privindu-1 pe numitul D. V., administrator al S.C. D. & C. S., pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere a mărcii ARIEL (prevăzută de art. 90 (l)(b) din Legea nr.84/1998).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele: Prin Rezoluția din data de 03 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. 46l/P/2012 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului D. V. pentru infracțiunea de punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, prev. de art. 90 al. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 și neînceperea urmăririi penale față de aceeași persoană pentru infracțiunea de concurență neloială, prev. de art. 5 al. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991, constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor fapte. S-a dispus totodată
ridicarea sechestrului dispus asupra a 60 de saci cu detergent.
În motivarea soluției, s-a reținut că urmare unei verificări efectuate în data de_ la SC D. & C. S. Bistrița, au fost identificați un număr de 62 de saci de detergenți marca Ariel (de câte 10 kg), sortimentele Aromatherapy și Expert (ambalaj cu sigla producător SC DETERGENȚI SA Calea Stan Vidrighin nr. 5 3. Timișoara), ce prezentau suspiciuni că sunt produse contrafăcute.
La data controlului, intimatul nu a putut dovedi proveniența efectivă a celor 62 de saci identificați. Cu ocazia audierii sale olografe, s-a stabilit că 46 de saci sortimentul AROMA THERAPY au fost achiziționați cu factura fiscală seria 51015/_ de la SC UZI IMPEX S. B., cu auto_ ; 20 de saci detergenți au fost achiziționați cu factura fiscală nr. 967121/_ de la furnizorul METRO CASH&CARRY B. .
Au fost ridicate 6 probe de detergent în vederea efectuării de verificări sub aspectul contrafacerii, restul detergentului, ambalat în 60 saci de câte 10 kg, fiind lăsat în custodia intimatului la data întocmirii procesului verbal de constatare a faptei (fiind sechestrat).
Prin probele administrate în continuare s-a stabilit că începând cu luna octombrie 2011, SC Lizi Impex S. B. a început să distribuie, la un preț sub cel al pieței de profil, în sistem en-gros, pe raza jud. Bistrița-Năsăud, în special complexul comercial Cibela, produsul detergent cu sigla Ariei marca P. & G. (sortiment universal și aroma - therapy), ambalat în saci din material plastic de câte 10 kg.
În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către Laboratorul Larex B. - Centrul pentru încercarea și Expertizarea Produselor, cu următoarele întrebări:
Daca produsul prezentat conține agenți de înălbire pe bază de oxigen activ;
Care este valoarea determinată procentual de laborator a agentului de înălbire și care este limita prevăzută pentru acest tip de produse;
Daca detergentul este contrafăcut.
În concluziile Raportului de expertiză seria F nr. 005418/_ se precizează că "în urma studierii rezultatelor înscrise în Raportul de încercări seria Nr. 016889/_, rezultă următoarele: produsul analizat conține agenți de albire pe baza de oxigen; produsul analizat corespunde inscripției de pe ambalaj la parametrul agenți de albire pe bază de oxigen, exprimați în percarbonat de sodiu procent determinat -l5,3%; prevăzut 15-30".
Rezulta astfel ca produsul respectiv nu este un produs contrafăcut.
S-a solicitat prin adresă reprezentanților în România a titularilor de drepturi de autor, respectiv Societății civile de avocați T. &T. să comunice dacă produsul respectiv este original, iar în caz contrar să comunice dacă și cu ce sumă se constituie parte civilă în cauză.
S-a comunicat faptul că produsele reprezentând 62 de saci detergent identificate de organele de poliție la punctul de lucru menționat sunt produse contrafăcute, întrucât poartă fără drept un semn identic cu marca verbală înregistrată internațional ARIEL cu nr. 284330/_, conform certificatului de înregistrare emis de WTPO. Aceasta, întrucât produsele respective nu au fost comercializate cu ajutorul titularului de marcă sau de către o persoană fizică sau juridică având autorizarea subscrisei în calitate de titular al mărcii anterior menționate.
Prin urmare, partea vătămata s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4.500 euro, din care 1.500 euro prejudiciu material și 3.000 euro prejudiciu moral.
Prin adresa nr. 3464/_, s-a comunicat si faptul că partea vătămata formulează plângere penală împotriva administratorului SC D. & C. S. Bistrița pentru săvârșirea infracțiunilor de concurență neloială, faptă prev. și ped. de art. 5 din Legea nr. 11/1991; contrafacere de marca, faptă prev. și ped. de art. 90 alin 1 lit. b din Legea nr. 84/1998.
Față de intimat s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de punere în circulație de produse contrafăcute, faptă prev. și ped. de art. 90 alin 1 lit. b din Lg. nr. 84/1998.
Intimatul D. V. a precizat că nu are de făcut obiecții cu privire la constatările din Raportul de expertiză seria F nr. 005418/_ și cu privire la. aspectele comunicate de reprezentanții în România a titularilor de drepturi de autor si a precizat că își menține aspectele declarate olograf, în sensul că din punctul său de vedere produsele respective sunt originale.
Intimatul a mai precizat că are mai mulți furnizori de detergent (inclusiv detergent marca Ariei la 10 kg) si că nu a făcut diferența dintre produsele cumpărate de la SC METRO CASH & CARRY SA și cele de la SC LIZI IMPEX S. .
A mai declarat că prețurile de achiziție de la detergentul Ariei 10 kg nu sunt disproporționate între furnizori, indicând prețul cu care achiziționează detergentul Ariei 10 kg de la SC METRO CASH & CARRY SA - 57,64 lei fără TVA, precum și cel de la SC LIZI IMPEX S. B. - 54,83 lei fără TVA, diferența fiind de 2,81 lei (aproape 5%).
Intimatul D. V. a ținut să mai declare și faptul că produsele existente pe piața românească având că producător pe P. & G. OPERATION SA sau orice alt producător din domeniu nu sunt de calitatea produselor identice sau similare comercializate pe piața externă, respectiv Germania, aspect pe care l-ar putea constat
orice persoană care își cumpără un detergent, de exemplu din Germania și unul identic din România (cu bon fiscal și factură).
Având în vedere că produsele respective au fost cumpărate pe bază de document legal - factură, la un preț aproximativ egal cu cel al pieței de profil, că produsele nu prezintă elemente clare (nici vizual și nici la analiza conținutului) din care să rezulte că sunt contrafăcute, procurorul de caz a apreciat ca fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost începută urmărirea penală, astfel că față de acesta au fost aplicate prev. art. 10 lit.d Cp p si s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Cu privire la infracțiunea de concurență neloială reclamată de reprezentanții părții vătămate s-a apreciat că din modul de comitere al faptei și din cantitatea de produse contrafăcute puse în circulație nu există intenția de a comite infracțiunea de concurență neloială în dauna P. & G. OPERATION SA, astfel că s-au aplicat prev. art. 10 lit.d C p p si s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin urmare, în cauză s-a dispus și ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra celor 60 saci cu detergent de câte 10 kg.
Împotriva rezoluției a formulat plângere în termen legal compania amintită mai sus prin societatea de avocați care o reprezintă, solicitând infirmarea soluțiilor dispuse de procurorul de caz și trimiterea în judecată a învinuitului pentru infracțiunile sub aspectul cărora a fost cercetat. în motivarea plângerii, s-a arătat în esență că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate și ale infracțiunii de concurență neloială, respectiv de punere în circulație a unor mărfuri contrafăcute sau pirat, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, fapte constând în aceea că: în luna martie 2012, având calitatea de administrator al S.C. "D.
&C. " S.R.L. Bistrița, învinuitul a expus spre comercializare un număr de 62 de saci cu detergent contrafăcut marca "Ariel", marcă a cărei titulară a dreptului de proprietate intelectuală este compania amintită, căreia i s-a adus un prejudiciu moral și material în valoare totală de 4.500 euro.
În motivarea rezoluției, prim procurorul a constatat că procurorul de caz a reținut starea de fapt corectă, ce rezultată dintr-o judicioasă interpretare a mijloacelor de probă aflate la dosar, iar argumentele în baza cărora s-a stabilit că în speță este incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. d C.p.p. - întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul cărora a fost cercetat învinuitul - sunt pe deplin justificate.
Sub aspectul laturii subiective, atât infracțiunea prevăzută de art. 90 lit. b din Legea nr. 84/1998 republicată privind mărcile și indicațiile geografice, cât și cea prevăzută de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, presupun intenția autorului de a produce un prejudiciu titularului mărcii înregistrate, respectiv de a induce în eroare consumatorul asupra calității produsului/serviciului.
În motivarea hotărârii se arată că, în speță, achiziționând la rândul său produsele pe baza unor documente legale de la alți furnizori asupra cărora nu avea îndoieli cu privire la dreptul acestora de comercializare, respectiv de la S.C. "Metro Cash&Carry" S.A. și de la S.C. "Lizi Impex" S.R.L. B., învinuitul nu avea la
dispoziție suficiente elemente care să-i trezească bănuiala că marca nu ar fi una originală, ori că detergentul ar fi contrafăcut. Se mai susține că nu se poate reține, în aceste condiții, că învinuitul ar fi urmărit prejudicierea titularului mărcii sau inducerea în eroare a consumatorilor asupra calității produsului, lipsind astfel latura subiectivă a celor două infracțiuni analizate.
Pe de altă parte, din interpretarea concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, rezultă că detergentul în discuție nu este un produs contrafăcut, situație în care s-a constatat și lipsa laturii obiective a infracțiunii de concurență neloială, prev. de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991.
Pentru aceste considerente, prin rezoluția nr. 797/II/2/_ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de compania P. & G. OPERATION SA.
La ultimul termen de judecată instanța de fond a pus în discuția părților excepția tardivității formulării plângerii, invocată de intimat, prin apărător ales la termenul anterior. Intimatul și-a menținut punctul de vedere exprimat cu privire la tardivitatea formulării plângerii, iar reprezentantul parchetului a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.
Verificând cele invocate sub aspectul respectării termenelor prev. de art. 278/1 alin. 2 C.pr. penală, prima instanță a constatat că plângerea a fost depusă în termenul legal de 20 zile.
Se mai arată că este real faptul că plângerea formulată împotriva rezoluției din data de_ a fost înregistrată la parchet în data de_, însă aceasta a fost formulată în termen, întrucât se ia în considerare data de depunere a acesteia la poștă, care este_ . Ca atare, și la prim procuror plângerea a fost formulată în termenul legal de 20 zile.
S-a constatat că prim procurorul nu a soluționat plângerea formulată în termen de 20 zile de la data înregistrării acesteia, așa cum prevăd dispozițiile art. 278/1 alin. 1 C.pr.penală, însă petenta a respectat disp. art. 278/1 alin. 2 C.pr.penală, introducând plângerea la instanță în termen legal.
Ca atare, instanța de fond a respins excepția tardivității formulării plângerii invocată de intimat.
Pe fond, în baza art. 2781alin. 8 lit. a C.pr.pen. s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de COMPANIA P. & G. I. O. împotriva
Rezoluției nr. 797/II/2/ din_ pronunțată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și a Rezoluției din data de_ pronunțată în dosar nr. 461/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, privind pe intimatul D. V., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, prev. de art. 90 alin.1 lit.b din Legea 84/1998 și concurență neloială, prev. de art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991.
Instanța de fond a constatat că soluțiile adoptate de parchet sunt legale și temeinice, având la bază probe și motive temeinice care susțin aceste soluții.
În motivare, s-a arătat că este real faptul că produsele puse în circulație de intimat nu purtau sigla P. & G., însă acestea îndeplineau cerințele de calitate din punctul de vedere al consumatorului. Așa cum reiese din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, detergentul în discuție nu este un produs contrafăcut. Mai mult decât atât, produsele respective au fost cumpărate pe bază de document legal - factură, la un preț aproximativ egal cu cel al pieței de profil și nu prezentau elemente
clare (nici vizual și nici la analiza conținutului) din care să rezulte că sunt contrafăcute.
Astfel, achiziționând produsele pe baza unor documente legale de la alți furnizori asupra cărora nu avea îndoieli cu privire la dreptul acestora de comercializare, respectiv de la S.C. "Metro Cash&Carry" S.A. și de la S.C. "Lizi Impex" S.R.L. B., intimatul nu avea la dispoziție suficiente elemente care să-i trezească bănuiala că marca nu ar fi una originală, ori că detergentul ar fi contrafăcut.
Ca atare, s-a concluzionat că nu se poate reține că acesta ar fi urmărit prejudicierea titularului mărcii sau inducerea în eroare a consumatorilor asupra calității produsului, lipsind astfel latura subiectivă a celor două infracțiuni analizate.
Conform disp. art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991, " Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la
2.500 lei la 5.000 lei:
b) punerea în circulație de mărfuri contrafăcute și/sau pirat, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului/serviciului.";
S-a statuat că în speță lipsește și latura obiectivă a infracțiunii de concurență neloială.
Astfel, pentru existența acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective este necesar ca persoana incriminată să comercializeze mărfuri contrafăcute, inducând astfel în eroare consumatorul asupra calității produsului. Așa cum rezultă din interpretarea concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, detergentul în discuție nu este un produs contrafăcut. Mai mult decât atât, intimatul necunoscând faptul că produsul nu este unul original, nu a avut nicidecum intenția de a induce în eroare consumatorii.
Raportat la aceste considerente, prima instanță a concluzionat că soluțiile pronunțate de procurori sunt legale și temeinice, motiv pentru care acestea au fost menținute, iar plângerea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. petenta a fost obligată la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta P. & G. I. O.
, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pronunțării unei soluții de admitere a plângerii petentei împotriva rezoluției nr. 797/II/";/2012 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud privindu-l pe D. V. și efectuării cercetării judecătorești față de făptuitor cu privire la săvârșirea infracțiunii de contrafacere marcă "Ariel";, prev. de art. 90 alin. 1 lit. b don Legea nr. 84/1998.
În motivare s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bistrița-Năsăud în judecarea prezentei căi de atac, apreciindu-se că Curtea de Apel C. este competentă material să judece calea de atac a recursului formulat împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorie în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, prin prisma disp. art. 28 indice 1 pct. 3 Cod procedură penală, rap. la art. 27 alin. 3 Cod procedură penală.
S-a arătat că în speță, judecătoria a judecat pe fond plângerea petentei, plângere care viza o infracțiune pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale nu se face la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Pe cale de consecință, s-a arătat că aparține Curții de Apel C. competența materială de soluționare a căii de atac.
În al doilea rând, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 indice 1 alin. 10 din Codul de procedură penală, introdus prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, sens în care s-a solicitat să se pronunțe o încheiere de sesizare a Curții Constituționale.
Pe fondul cauzei s-a arătat că judecătorul fondului a soluționat mai mult decât i s-a cerut, pronunțând o soluție privind actele de concurență neloială, încălcând astfel normele privind competența după materie.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că în mod greșit instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile infracțiunii de contrafacere a mărcii Ariel.
În drept s-au invocat disp. art. 385 indice 1 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, art. 385 indice 10 alin. 3 Cod procedură penală și art. 385 indice 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală.
Raportat la excepția de neconstituționalitate invocată, prin încheierea din 23 mai 2013 Tribunalul Bistrița-Năsăud a sesizat Curtea Constituțională, în conformitate cu disp. art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992.
Prin decizia nr. 408 din 8 octombrie 2013 pronunțată de Curtea Constituțională în dosar nr. 379D/2013 s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată de S.C. Compania P. & G. I. O., constatându-se că dispozițiile art. 278 indice 1 alin. 10 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Tribunalul, analizând recursul declarat în cauză, prin prisma disp. art. 278 indice 1 alin. 10 Cod procedură penală a apreciat că acesta este inadmisibil, respingându-l în considerarea disp. art. 385 indice 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, deoarece dispozițiile art. 278 indice 1 alin. 10 Cod procedură penală, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, prevăd că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit art. alin. 8 este definitivă.
Deoarece recursul declarat în cauză este inadmisibil raportat la dispozițiile legale invocate, analiza cu privire la competența materială în soluționarea recursului este lipsită de finalitate, excede cauzei, ea implicând o cercetare pe fond a cauzei. Totodată, inadmisibilitatea căii de atac face inutilă analizarea motivelor de recurs invocate, pe fondul cauzei.
Prin prisma disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 50 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta COMPANIA P. &G.
I. O., împotriva Sentinței penale nr. 371/4 martie 2013 pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._ .
Obligă recurenta la cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului în cuantum de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
G. A. | Berbarcariu D. | - L. | M. V. |
GREFIER,
N. L.
Red/Tehn B.D.
_
2ex
Jud fond A.C.S.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 279/R/2013
În temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta COMPANIA P. &G.
I. O., împotriva Sentinței penale nr. 371/4 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._ .
Obligă recurenta la cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului în cuantum de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
G. A. | Berbarcariu D. | - L. | M. V. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE NR. 279/R/2013
În temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta COMPANIA P. &G.
I. O., împotriva Sentinței penale nr. 371/4 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._ .
Obligă recurenta la cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului în cuantum de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
G. A. | Berbarcariu D. | - L. | M. V. |
GREFIER,
N. L.
Pentru conformitate cu originalul
| ← Sentința penală nr. 151/2013. Plângerea împotriva... | Sentința penală nr. 130/2013. Plângerea împotriva... → |
|---|
