Decizia penală nr. 296/11. Lovire sau alte violențe

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA cod operator 2618 TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

DECIZIA PENALĂ NR. 296/R Ședința publică din 11 decembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. S. F. - judecător

ECĂTORI: C. B.
1. C. RUS - vicepreședintele

T. ui M.

GREFIER: A. D. N.

Ministerul Public reprezentat prin procuror I. V. B. de la P. de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. DE PE

L. JUDECĂTORIA VIȘEU DE SUS, inculpatul C. M. T. , domiciliat în M., str. I. N., nr. 289, jud. M. și partea civilă T. G. , domiciliat în M., nr. 1097/A, jud. M. împotriva sentinței penale nr. 255 din_ a J. ecătoriei V. de Sus pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 C.penal.

Se constată că la data_ s-au depus concluzii scrise de către apărătorul recurentului-inculpat C. M. T., iar la data de_ s-au depus concluzii scrise de către apărătorul intimatului-inculpat C. D. I. .

Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din_ - încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie - când s-a dezbătut cauza și s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, în urma deliberării tribunalul pronunțând soluția de mai jos.

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 255 din 28 iunie 2013 a J. ecătoriei V. de Sus s- a dispus condamnarea inculpatului C. M. T., porecla "T. ";, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 al. 2

C. pen. la 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art. 71 al. 2 C. pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a"; teza a II-a C. pen.

În baza art. 81 și 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 al. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a"; raportat la art. 10 al. 1 lit. "c"; C. pr. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C. D. I., porecla

"T. ";, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 al. 2 C. pen.

În temeiul art. 14 raportat la art. 346 al. 1 C. pr. pen. și art. 1357 C. civ. nou, inculpatul C. M. T. a fost obligat să plătească părții civile T. G. suma de 1360 euro cu titlu de despăgubiri civile materiale și suma de 5000 lei daune morale.

În temeiul art. 346 al. 3 C. pr. pen., s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă T. G. față de inculpatul C. D. I. .

În temeiul art. 191 al. 1 C. pr. pen., inculpatul C. M. T. a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 193 al. 1 C. pr. pen., inculpatul C. M. T. a fost obligat să plătească părții vătămate suma de 4500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 pct. 1 lit. "a"; C. pr. pen., partea vătămată a fost obligată să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 193 al. 5 C. pr. pen., partea vătămată T. G. să plătească inculpatului C. D. I. suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut următoarele:

În data de_, în jurul orei 23:00-00:00, partea vătămată, însoțită de martorul H. V., s-a deplasat la un local din centrul comunei M., aparținând SC ONICRISS SRL, pentru a juca biliard. În holul aflat între cele două săli ale localului, se afla inculpatul C. M. T., care vorbea la telefonul mobil, fiind nervos și gesticulând, astfel că, în momentul în care T.

a trecut pe lângă el, l-a lovit pe acesta cu cotul . Așa cum arată martorul
V. în declarațiile date în faza de urmărire penală, partea vătămată și martorul și-au continuat drumul și, la puțin timp după ce au intrat în local, a intrat acolo și inculpatul C. M. T., pe care partea vătămată l-a întrebat de ce l-a lovit, astfel că a avut loc un schimb de replici între cei doi, martorul plecând din local, pentru a evita un conflict care bănuia că va avea loc (f.19 d.u.p.).

În local se aflau și alte persoane, printre care și coinculpatul C. I. D.

, care s-a apropiat de cei doi în momentul în care aceștia au început să se îmbrâncească, inculpatul C. M. T. aplicând mai multe lovituri părții vătămate.

Implicarea inculpatului C. M. T. în acțiunea de lovire a părții vătămate T. G. este probată pe deplin. Astfel, partea vătămată arată că acest inculpat este una din persoanele care l-au lovit, și martorii audiați arătând că l-au văzut pe acest inculpat în timp ce se îmbrâncea cu partea vătămată.

Acest aspect reiese și din declarația dată de coinculpatul C. I. D., la data de_, acesta arătând că partea vătămată ,, i-a dat două palme fratelui său fără ca acesta să-i fi spus ceva, iar acesta i-a dat o palmă";, moment în care a intervenit și i-a despărțit (f.52 d.u.p). De asemenea, în declarația dată în fața instanței, acest inculpat arată că fratele lui a lovit partea vătămată ,,cu palmele în zona feței, îmbrâncindu-l, partea vătămată căzând jos, lângă bar (f.22).

Având o poziție oscilantă, de la o nerecunoaștere totală a faptelor ( f.16 d.u.p), inculpatul C. M. T. a recunoscut apoi parțial și indirect faptele reținute în sarcina sa, recunoscând că l-a atins pe T. G. pe hol, cu cotul, după care, fiind lovit peste față de partea vătămată și prins de bluză în zona gâtului, arată că ,, în acel moment eu l-am împins iar T. G. s-a dezechilibrat și în cădere s-a lovit de bar";(f.14 verso d.u.p.), declarație menținută și în fața instanței (f.23).

Aceleași aspecte se desprind și din declarațiile martorilor Ivașcu G. Valentin ,C. G. și C. Ciprian V. care au arătat că inculpatul C.

M. T. "a împins partea vătămată";.

Conform Certificatul medico-legal nr. 712/_ emis de Serviciul Medico-Legal J. ețean M. -Cabinetul Medico-Legal Sighetu Marmației, în urma violențele exercitate asupra sa, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 12-15 zile de îngrijiri medicale, leziuni care au putut fi produse prin loviri active, repetate, cu un corp dur (posibil pumn), aceste concluzii arătând așadar că leziunile părții vătămate s-au produs ca urmare a unor loviri active și nu care urmare a autoaccidentării, prin cădere, așa cum încearcă să arate inculpații în declarațiile date.

Atât inculpații cât și martorii audiați arată că nu a existat vreun conflict între partea vătămată și alte persoane, iar acesta nu avea, anterior conflictului, echimoze sau alte semne ale vreunei altercații anterioare.

Reiese astfel, din întreg probatoriul administrat, că inculpatul C. M.

T. a exercitat asupra părții vătămate, la data de_, lovituri care au necesitat pentru vindecare 12-15 zile îngrijiri medicale.

Fapta săvârșită de inculpatul C. M. T. , sub aspectul laturii obiective, s-a realizat prin acțiunea de lovire a părții vătămate cu pumnul în zona feței, având ca urmare imediată suferințe fizice cauzate părții vătămate, existând o relație de cauzalitate între acțiunea de lovire, în condițiile anterior reținute, și urmarea produsă.

Poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul produs se caracterizează prin intenție, vinovăția inculpatului fiind dovedită în cauză.

Instanța a constatat că fapta există, a fost săvârșită de către acest inculpat cu vinovăție întrunind elementele constitutive ale infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată.

În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al. 2 din C.pen., pentru care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare.

Pedeapsa trebuie să aibă o funcție de constrângere, de intimidare, dar și de reeducare, mijloace ce urmăresc aceleași scopuri de prevenție și de adaptare socială, astfel că, prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, instanța a avut convingerea că scopul sancționator al acesteia va fi atins, în același timp cu îndeplinirea scopului educativ al acesteia, astfel încât pe viitor inculpatul să respecte normele legale.

Instanța a ales pedeapsa cu închisoarea raportat la modalitatea și împrejurările în care a fost comisă fapta, persoana inculpatului, poziția acestuia față de fapta săvârșită și numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate, pedeapsa cu amenda nefiind suficientă pentru îndreptarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei și a cuantumului acesteia, instanța a avut în vedere atingerea scopului aplicării ei, prev. de art. 52 C. pen. și criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., dispozițiile generale ale C.pen., limitele de pedeapsă prev. de textul incriminator, respectiv închisoare de la trei luni la 2 ani sau amenda, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului.

În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii în baza art.71 Cod penal instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a Cod penal pe durata executării pedepselor principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.

Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că o instituire a unei interdicții pentru inculpți de a vota în cadrul alegerilor ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșită de inculpați și de persoana acestora.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere, de asemenea, și Decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal. Pornind de la faptul că infracțiunea comisă de către inculpat este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.b) c), d) și e) Cod penal.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de lege și apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi realizat și fără privare de libertate, condamnarea inculpatului fiind un avertisment la adresa acestuia și atrăgându-i atenția asupra gravității faptelor sale, instanța a dispus, în baza art. 81 și 82 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare stabilit la 2 ani și 4 luni, și, în conf. cu disp.art.359 C.pr.p., i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă față de ambii inculpați solicitând, inițial, obligarea acestora la plata sumelor de 40.000 lei reprezentând 25.000 lei contravaloarea intervenției medicale pe care urmează să o efectueze pentru corectarea buzei superioare, 10.000 lei săptămâna de lucru pierdută și 5.000 lei daune morale (f.38 d.u.p.) În declarația dată la data de 26 noiembrie 2012, acesta a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 1500 euro sau echivalentul în lei, reprezentând daune materiale pentru zilele de îngrijiri medicale și suma de 1500 euro reprezentând daune morale (f.11). La data de_, prin apărător, partea vătămată declară că își menține pretențiile civile arătate în cursul urmăririi penale, solicitând și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces (f.21), dezvoltând aceste pretenții prin înscrisurile depuse la dosar la data de_ (f.35-39).

Unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate.

Instanța a respins pretențiile părții vătămate privind acordarea sumei de

25.000 lei despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea intervenției medicale pe care acesta urmează să o efectueze pentru corectarea buzei superioare, urmare a loviturilor primite, această sumă nefiind dovedită ca fiind efectuată. Nu a fost adusă nicio dovadă privind costul, cel puțin estimativ, al

unei astfel de operații estetice. Partea vătămată, după efectuarea unei atare intervenții, are deschisă calea unei acțiuni civile în pretenții împotriva inculpatului, în conf. cu disp.art.20 (3) C.pr.p.

Despăgubirile civile materiale solicitate cu titlu de venit nerealizat prin neprezentarea la muncă sunt justificate în parte, respectiv în cuantum de 1360 euro.

Astfel, partea vătămată lucrează în Italia, iar așa cum reiese din declarația fiscală depusă la dosarul cauzei (f.39), la data comiterii faptei, aceasta realiza un venit net de 1.131 euro/lună ( 13.576 euro net/an: 21,5 zile (medie) /lună = 52,60 euro/zi). În cele 15 zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor suferite urmare a infracțiunii săvârșite de inculpat, venitul nerealizat de partea vătămată din munca prestată este de 789 euro (52,60 X 15), sumă la care ar fi fost îndreptățită partea vătămată.

Veniturile nerealizate urmare a pierderii unor contracte de lucrări, nu au fost dovedite de partea vătămată.

Apoi, în perioada_ -_, partea vătămată a fost prezentă în România, pentru a da declarații în acest dosar (f.11).Din adresa emisă de angajatorul său din acea perioadă, societatea V. SRL-Milano, reiese că în această perioadă partea vătămată a lipsit de la serviciu pentru motive personale și nu a fost retribuită (f.72). Potrivit fișei de salarizare, venitul net al părții vătămate a fost de 1700 lei/lună, ceea ce înseamnă 95,16 euro/zi lucrată X 6 zile în intervalul menționat = 571 euro, sumă la care este, de asemenea, îndreptățită partea vătămată, totalul fiind de 1360 euro (789+571), pe care inculpatul C. M. T. a fost obligat să-i plătească părții civile cu titlu de daune materiale.

În ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat că solicitarea părții civile de acordare a unor despăgubiri morale este justificată, prin prisma suferințelor fizice la care a fost supus ca urmare a infracțiunii săvârșită de inculpat, suma solicitată cu acest titlu, respectiv 5.000 lei, având un caracter compensatoriu și echitabil pentru prejudiciul moral suferit, astfel că instanța a admis această solicitare și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.

Referitor la cheltuielile judiciare efectuate de partea civilă, s-a reținut că

T. G. a fost prezent în România, pentru efectuarea unor acte în dosarul de față, la datele de_ ,_ ,_, în total efectuând 3 drumuri Italia - România, dus-întors. Contravaloarea unui drum este de 150 euro/sens, respectiv 900 euro X 4,5 lei = 4050 lei cheltuiți de partea civilă cu deplasarea sa. În ce privește onorariul avocațial, la dosarul cauzei s-a depus o singură chitanță justificativă, pentru suma de 450 lei (f.75), astfel că, în temeiul art. 193 al. 1 C.

pr. pen., inculpatul C. M. T. a fost obligat să plătească părții vătămate suma de 4500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 191 al. 1 C. pr. pen., inculpatul C. M. T. a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Referitor la inculpatul C. I. D., s-a reținut că, primordială în desfășurarea procesului penal, este asigurarea aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei și la persoana făptuitorului. Prezumția de nevinovăție este apanajul oricărei persoane, care este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organelor de urmărire penală și instanței de judecată, iar probele administrate trebuie să fie concludente și utile, credibile și apte să creeze presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului obiectiv.

Plecând de la aceste premise și coroborând întreg materialul probator administrat, cum nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială care să înfrângă prezumția de nevinovăție, că inculpatul C. I. D. a aplicat lovituri părții vătămate T. G., care să-i cauzeze acestuia leziuni, nu se poate reține în sarcina acestui inculpat săvârșirea infracțiunii de lovire, prev.și ped. de art. 180 al. 2 C. pen., pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Contrar afirmațiilor părții vătămate, nu se poate reține, dincolo de orice îndoială, faptul că și inculpatul C. I. D. ar fi aplicat acestuia lovituri și că ar fi contribuit la producerea leziunilor.

Martorul Ivașcu G. -Valentin, aflat în local, arată, în declarația dată la data de_, că, la un moment dat, a auzit scandal, și-a întors privirea și

,,era o altercație între T. G. și C. M., înjurându-se și amenințându-se unul pe altul";(f.21 d.u.p). În fața instanței declară că "inculpatul C. D. I. nu a aplicat nicio lovitură părții vătămate "-f.44.

De asemenea, martorul C. G. arată, în declarația dată la data de_, că, aflându-se în local, a observat că a intrat în sala de jocuri ,,numitul

T. G., zis Veșcă, iar la scurt timp a văzut pe C. M. T. cum se îmbrâncea cu T. G. "; (f.22 d.u.p.).

Martorul C. Ciprian V. arată că "intenția inculpatului C. D. I. a fost de a aplana conflictul ,nu a lovit partea vătămată";-f.41.

Declarația martorului H. V. (f.19 d.u.p.), cum că inculpatul C. D.

I. "a început să-l îmbrâncească pe T. G. " nu se coroborează cu nicio altă probă.

Chiar dacă declarațiile martorilor date în fața instanței sunt nuanțate, în sensul de a puncta că inculpatul C. I. D. a intervenit doar pentru aplanarea conflictului, ele nu modifică declarațiile inițiale ale martorilor privind neimplicarea acestui inculpat în acțiunile de îmbrâncire/lovire a părții vătămate.

Apoi, nici percepția părții vătămate asupra evenimentelor petrecute în local nu este una coerentă. Astfel, inițial, partea vătămată a arătat, în plângerea

penală prealabilă înregistrată la P. de pe lângă J. V. de Sus la data de_, că a fost lovită de trei persoane, respectiv de cei doi inculpați, dar și de ,,un alt bărbat";, al cărui nume nu îl cunoaște, însă ,,știe că este din zona gării Borșa";(f.5-6 d.u.p.). Ulterior, în declarația dată la data de_, partea vătămată arată că a fost lovit doar de frații C. (f.33 d.u.p.), și că a fost dus la spital de un nepot, pe nume Ș., martorul H. V. arătând că el a fost cel care l-a dus la spital.

Existând un dubiu, acesta trebuie să profite inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, instanța a constatat că fapta nu a fost săvârșită și de către acest inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a"; raportat la art. 10 al. 1 lit. "c"; C. pr. pen., dispunând achitarea acestuia, cu consecința și a respingerii acțiunii civile formulată împotriva sa de către partea civilă T. G.

, în temeiul art. 346 al. 3 C. pr. pen.

În temeiul art. 193 al. 5 C. pr. pen., partea vătămată a fost obligată să plătească inculpatului C. I. D. suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la dosarul cauzei (f.76)

În baza art. 192 pct. 1 lit. "a"; C. pr. pen., partea vătămată a fost obligată să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței penale nr. 255/_ a J. ecătoriei V. de Sus au declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, inculpatul C. M. T. și partea civilă T. G. .

P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, invocând deficiențe legate de modul de efectuare a cercetării judecătorești, respectiv audierea sumară a părții vătămate și neaudierea martorului H. V. . În subsidiar, s-a solicitat casarea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare, fiind incident cazul prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 172din C.pr.pen., urmând ca în baza reevaluării ansamblului probator să se dispună condamnarea inculpatului C. D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe. În motivarea recursului declarat s-a arătat că martorii audiați în cauză și-au modificat declarațiile față de cele susținute în cursul urmăririi penale, fără a oferi vreo explicație și că declarațiile inculpaților privind modul de producere a leziunilor cauzate părții vătămate sunt infirmate de concluziile actelor medico- legale depuse la dosar.

Recurentul-inculpat C. M. T. a solicitat casarea sentinței atacate și în rejudecare, să se dispună reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată sub minimul special prevăzut de lege. De asemenea, recurentul-inculpat a formulat critici privind modul de soluționare a laturii civile a cauzei, susținând că au fost acordate despăgubiri pentru daune materiale constând în venitul nerealizat și pentru zile nelucrătoare și a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor acordate pentru daunele morale provocate.

Recurentul-parte civilă T. G. a solicitat casarea hotărârii atacate și în rejudecare, condamnarea inculpatului C. D. I. pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe, iar sub aspectul laturii civile obligarea ambilor inculpați la plata despăgubirilor solicitate în integralitatea lor.

Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrărilor din dosar, tribunalul reține următoarele:

În raport de ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt în acord cu acestea și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.

Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că la data de_, în jurul orelor 2300, partea vătămată T. G., împreună cu martorul H. V. s-a deplasat la un bar din centrul comunei M. .

Din declarațiile părții vătămate și martorului H. V. a rezultat că la momentul când au pătruns în local l-au văzut pe inculpatul C. M. T. care vorbea la telefonul mobil. La momentul când au trecut pe lângă acesta, inculpatul l-a lovit cu cotul pe partea vătămată T. G., acesta din urmă continuându-și drumul (fila 17 dosar de urmărire penală).

Ulterior acestui incident, partea vătămată T. G. s-a apropiat de inculpatul C. M. T., după ce acesta intrase la rândul lui în local și l-a întrebat de ce l-a lovit.

Din declarațiile martorilor Ivașcu G. și C. G. a rezultat că între partea vătămată T. G. și inculpatul C. M. T. a intervenit un conflict, respectiv aceștia s-au îmbrâncit, iar inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în urma cărora aceasta a căzut (filele 20, 22 dosar de urmărire penală). De asemenea, martorii menționați au arătat că inculpatul

C. D. I. se afla în local, însă acesta a intervenit doar pentru a-l lua deoparte pe fratele său C. M. T. (filele 40, 43). De asemenea, în cadrul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea martorului C. Ciprian V. care a declarat că incidentul s-a desfășurat între inculpatul C. M. T. și partea vătămată T. G., primul împingând-o pe partea vătămată care a căzut, iar inculpatul C. D. I. a încercat să aplaneze conflictul (fila 41).

Pe de altă parte, martorul H. V. a susținut că inculpatul C. M. T. l-a sunat pe fratele său, inculpatul C. D. I. și că acesta din urmă, după ce a intrat în local l-a îmbrâncit pe partea vătămată T. G. . Martorul a susținut că a anticipat că urmează un scandal și a părăsit localul fără a vedea cine a lovit-o pe partea vătămată (fila 17 dosar de urmărire penală).

La rândul său, partea vătămată T. G. a susținut că a fost lovit de inculpații C. M. T. și C. I. D., precum și de un al treilea bărbat, al cărui nume nu îl cunoaște, iar în urma loviturilor a suferit leziuni care potrivit certificatului medico-legal nr. 712/_ eliberat de Serviciul Medico-Legal M. au necesitat pentru vindecare un nr. de 12-15 zile de îngrijiri medicale (fila 7 dosar de urmărire penală).

Inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor de care sunt acuzați, C.

M. T. susținând că doar a "împins-o"; pe partea vătămată, care s-a dezechilibrat și în cădere s-a lovit de bar (fila 14 dosar de urmărire penală), iar

C. D. I. a arătat că nu a lovit-o pe partea vătămată, ci a intervenit pentru a-i despărți, observând însă că fratele său "i-a dat o palmă"; lui T. G. (fila 52 dosar de urmărire penală).

În raport de aceste aspecte, tribunalul constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt în acord cu probele administrate în cauză, fiind certă împrejurarea că partea vătămată T. G. a fost lovită de inculpatul C. M.

T., fiindu-i cauzate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 12-15 zile de îngrijiri medicale.

Astfel, susținerile părții vătămate în sensul că a fost lovită de inculpatul

C. M. T. sunt confirmate atât prin declarațiile coinculpatului C. D. I., cât și ale martorilor Ivașcu Valentin, C. G. și H. V., toți precizând că a existat un conflict fizic în urma căruia partea vătămată a căzut la pământ.

Pe de altă parte, așa cum corect a reținut și instanța de fond, din probele administrate în cauză nu s-a putut concluziona dincolo de orice dubiu că inculpatul C. D. I. ar fi exercitat acte de violență asupra părții vătămate, martorii audiați susținând că acesta a intervenit pentru a-l opri pe coinculpatul

C. M. T., inclusiv martorul H. V. a precizat prin declarația dată în cursul urmării penale că inculpatul C. D. I. l-a "îmbrâncit"; pe partea vătămată T. G., fără a afirma că l-a văzut lovindu-l pe acesta.

Având în vedere aceste aspecte, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de inculpatul C. M. T., constând în aceea că la data de_ a exercitat acte de violență asupra părții vătămată T. G., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 12-15 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C.penal.

De asemenea, tribunalul apreciază că instanța de fond a realizat o individualizare judicioasă a sancțiunii aplicate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C.penal, pedeapsa de 4 luni închisoare fiind de natură să corespundă scopului și funcțiilor prevăzut de art. 52 C.penal. Apare ca fiind justificată și dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.penal și că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără privarea de libertate a inculpatului.

Totodată, în raport de probele administrate în cauză tribunalul constată că în mod întemeiat instanța de fond a dispus achitarea inculpatului C. D. I., reținând incidența principiului "in dubio pro reo"; și a dispozițiilor art.10 lit. c C.pr.pen.

În ceea ce privește criticile formulate de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș referitoare la modificarea depozițiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale, tribunalul constată că martorii Ivașcu Valentin și C. G.

au prezentat în cadrul cercetării judecătorești o versiune mai detaliată decât cea relatată în faza de urmărire penală, însă nu radical diferită. Astfel, martorul Ivașcu Valentin a declarat inițiat că "a auzit scandal"; și când și-a întors privirea "era o altercație între T. G. și C. M., înjurându-se și amenințându-se unul pe celălalt"; (fila 21 dosar de urmărire penală). La momentul audierii în cadrul cercetării judecătorești, martorul a precizat că partea vătămată "l-a luat de gât pe inculpatul COman M. și acesta din urmă l-a împins";, iar "inculpatul C. D. I. l-a luat pe celălalt inculpat deoparte"; (fila 43). De asemenea, martorul C. G. a susținut în faza de urmărire penală că l-a văzut pe C. M. T. "cum se îmbrâncea cu T. G. "; (fila 22 dosar de urmărire penală), afirmând în cadrul cercetării judecătorești că "a observat când inculpatul C. M. și partea vătămată au pătruns în bar îmbrâncindu-se"; (fila 40).

T. constată ca fiind nefondate și criticile formulate de parchet privind neaudierea martorului H. V., din actele dosarului rezultând că acesta a fost citat, inclusiv cu emiterea unor mandate de aducere, la termenele de judecată din datele de_ ,_ ,_ și_, constatându-se însă că este plecat în străinătate și nu se cunoaște data revenirii. În consecință, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. 3 C.pr.pen. dispunând citirea depoziției dată de acest martor în ședința publică din data de_ .

În ceea ce privește criticile privind audierea sumară a părții vătămate, tribunalul o apreciază ca fiind nefondată, inclusiv prin prisma faptului că la termenul de judecată la care s-a realizat acest act procesual a fost prezent și reprezentantul Ministerului Public care a avut posibilitatea de a adresa întrebări dacă aprecia necesar. Pe de altă parte, chiar dacă audierea părții vătămate nu a avut un caracter amplu, acest motiv nu poate constitui un motiv de nulitate a hotărârii atacate și nu ar putea justifica trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce privește motivele de recurs invocate de recurentul-inculpat C.

M. T., tribunalul constată că acestea nu sunt fondate, instanța de fond procedând la o individualizare corectă a pedepsei, orientată spre minimul special și fără a reține circumstanțe atenuante. Simplul fapt că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale nu este suficient pentru reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a C.pen. câtă vreme nu se poate concluziona că acesta a avut o conduită corespunzătoare anterior, iar pe de altă parte, inculpatul nu a avut o comportare în întregime sinceră pe parcursul procesului și nu a depus eforturi pentru a repara prejudiciul cauzat.

Sub aspectul modului de rezolvare a laturii civile a cauzei, cu referire și la criticile formulate de recurentul-parte civilă T. G., tribunalul reține următoarele:

În raport de înscrisurile depuse la dosar și având în vedere că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale ale

inculpaților, instanța de fond a reținut în mod corect că partea civilă este îndreptățită la repararea prejudiciului material constând în venitul nerealizat în perioada ulterioară agresiunii exercitată de inculpat.

Deși aparent întemeiată susținerea recurentului-inculpat în sensul că în intervalul corespunzător zilelor de îngrijire medicală necesitate de partea civilă sunt incluse zile de sâmbătă și duminică, în care aceasta nu ar fi desfășurat activități lucrative, tribunalul reține că nr. de zile de îngrijiri medicale constituie un criteriu legal ce servește la aprecierea gravității unei fapte și la încadrarea juridică corespunzătoare a acesteia. În realitate, recuperarea fizică a unei persoane supusă unei agresiuni poate dura mai mult și depinde de factori ce țin de constituția fizică, sănătatea și condițiile materiale de care dispune o persoană.

Totodată, trebuie avută în vedere și împrejurarea că activitatea lucrativă a unei persoane și pentru care aceasta este retribuită pecuniar constituie un tot unitar, randamentul sau eficacitatea acesteia fiind dependente și de zilele sau perioadele de odihnă.

În consecință, calcularea de către instanța de fond a despăgubirilor pentru daune materiale prin înmulțirea venitului net de 52,60 euro/zi cu numărul de zile de îngrijiri medicale (15 zile) apare ca fiind rezonabilă și urmează a fi menținută de instanța de control judiciar. De asemenea, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind întemeiate pretențiile formulate de partea civilă privind venitul nerealizat în perioada _

-_, din cauza imposibilității de a se prezenta la locul său de muncă din Italia și a stabilit în mod judicios cuantumul despăgubirilor pentru daune morale la nivelul sumei de 5.000 lei, aceasta constituind o satisfacție suficientă și echitabilă pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare efectuate de partea civilă, de vreme ce s-a probat dincolo de orice îndoială prezența părții civile în fața autorităților judiciare române pentru a fi audiată la datele de_ ,_ și_ și faptul că aceasta s-a deplasat din Italia în acest scop, tribunalul apreciază că instanța de fond a dispus în mod corect obligarea inculpatului la plata sumelor corespunzătoare, acestea având un caracter rezonabil și suficient. În consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., constatând ca

neîntemeiate criticile aduse hotărârii de fond, tribunalul ca respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă J. V. de Sus, recurentul-inculpat C. M. T. și recurentul-parte civilă T. G. împotriva sentinței penale nr. 255/_ a J. ecătoriei V. de Sus.

În temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, îl va obliga pe recurentul-parte civilă la plata către intimatul-inculpat C. D. I. a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de acesta.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat C.

M. T. și recurentul-parte civilă T. G. vor fi obligați la plata către stat a câte 50 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor

judiciare avansate de stat urmând a rămâne în sarcina acestuia conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca

nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă J. V. de Sus, recurentul-inculpat C. M. T., domiciliat în M., str. I. N. nr. 289 și recurentul-parte civilă T. G., domiciliat în M. nr. 1097/A, împotriva sentinței penale nr. 255/_ a J. ecătoriei V. de Sus.

În temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, obligă recurentul-parte civilă la plata către intimatul-inculpat C. D. I. a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de acesta.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul- inculpat C. M. T. și recurentul-parte civilă T. G. la plata către stat a câte 50 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat urmând a rămâne în sarcina acestuia conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi_ .

PREȘEDINTE	JUDECĂTORI		G.	IER
A. S. -F. C. B., A.	-C. Rus A.	D. N.

Red.A.C.R./T.red.A.D.N._ / 2 ex.

J. ecător la fond: V. F. F.

Cod operator 2618

Dosar nr._ Minută

Dec.pen.296/R/_

DECIDE _

În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă J. V. de Sus, recurentul-inculpat C. M. T., domiciliat în M., str. I. N. nr. 289 și recurentul-parte civilă T. G., domiciliat în M. nr. 1097/A, împotriva sentinței penale nr. 255/_ a J. ecătoriei V. de Sus.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi_ .

← Decizia penală nr. 259/5. Lovire sau alte violențe		Decizia penală nr. 388/2013. Lovire sau alte violențe →

Decizia penală nr. 296/11. Lovire sau alte violențe

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 296/11. Lovire sau alte violențe