Decizia penală nr. 297/2013. Inlocuirea masurii preventive
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.297/R/2013
Ședința publică din 4 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș. - judecător JUDECĂTORI: ANA C.
L. M. GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C.
reprezentat prin PROCUROR: DERITEI D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către DIICOT - Biroul Teritorial B. Năsăud, împotriva încheierii penale f.n. din data de_ a Tribunalului B. Năsăud, privind pe inculpații P. I., V. I. și B. I., având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații P. I. și V. I., în stare de arest, asistați de către apărătorul ales av.Mihăilă E., din cadrul Baroului București, cu delegația la dosar și inculpatul B. I., în stare de arest, asistat de către apărătorul ales av.Halas B. Liana, din cadrul Baroului B. Năsăud, cu delegația la dosar și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul
V. I., av.M. Octavian din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul V. I., av.M. Octavian, solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. ui P. , solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza a se dispune menținerea stării de arest a inculpaților.
În susținerea recursului arată că raportat la faptele reținute în sarcina inculpaților și probele administrate în cauză hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.
Solicită a se reține că cei trei inculpați s-au organizat într-un grup infracțional având ca scop traficul de persoane, prin exploatarea acestora prin muncă, acționând pe parcursul anilor 2006-2010, racolând un număr de peste
70 de persoane pe care le-au transportat în Grecia și le-au ținut în condiții inumane.
Apreciază că față de modul în care s-a desfășurat urmărirea penală, fiind necesară citarea repetată a inculpaților, emiterea a numeroase mandate de aducere care nu au putut fi executate deoarece inculpații se aflau în străinătate, nu se poate susține că durata arestării preventive a depășit o durată rezonabilă, această măsură fiind luată în cursul lunii octombrie. De asemenea, solicită a se avea în vedere și împrejurarea că instanța a fost sesizată de scurt timp și nu s-au administrat probe în faza de cercetare judecătorească.
In această situație, nu înțelege cum s-au putut schimba temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, câtă vreme încetarea acestei stări de pericol trebuie să rezulte din probele administrate în fața instanței și nu este o docmă faptul că starea de pericol dispare. Susține că starea de pericol a dispărut tocmai pentru că organele judiciare au intervenit și au dispus aceste măsuri pentru inculpați.
Prin urmare, solicită a se constata dacă pericolul social a dispărut și dacă într-adevăr părțile vătămate ar avea parte de un proces echitabil câtă vreme ele au fost supuse unor violențe în perioada desfășurării activității infracționale.
Apărătorul ales al inculpaților V. I. și P. I. , analizând recursul formulat de către parchet din prisma disp.art.385/9 C.pr.pen., cât și din prisma dispozițiilor prev.de art.385/6 C.pr.pen. privind efectul devolutiv al recursului de față, consideră criticile formulate de parchet ca fiind nefondate în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați.
Susține că în mod corect prima instanță a avut în vedere materialul probator existent în cele cinci volume de urmărire penală, constatând că există indicii și probe temeinice prev.de art.143 C.pr.pen., că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, fiind suficientă luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Referitor la motivul de recurs invocat de parchet în sensul că la dosar există probe certe de vinovăție, susține că în faza de urmărire penală nu li s-a încuviințat inculpaților audierea unui număr de 20 de martori, cu motivarea că părțile vătămate au descris în mod clar că aceștia au săvârșit faptele imputate.
În ce privește pericolul social concret al faptelor săvârșite, consideră că în momentul de față pericolul social s-a diminuat față de faptele comise în anii 2006 iar pentru faptele din anii 2009 - 2010, susține că a depus la dosar dovezi din care rezultă că inculpații nu au săvârșit aceste fapte față de persoanele vătămate din prezenta cauză.
De asemenea, susține că la dosar există o hotărâre definitivă pronunțată de către instanța greacă prin care pentru multe din faptele comise în anul 2006, inculpații au fost judecați.
Având în vedere complexitatea prezentei cauze, apreciază că menținerea inculpaților în stare de arest ar echivala cu o privare de libertate anticipată.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
Apărătorul ales al inculpatului B. I. , solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că motivele invocate de parchet sunt nefondate.
În susținerea poziției procesuale, arată că în mod corect prima instanță a reținut că la acest moment procesual măsura arestării preventive nu mai subzistă, existând garanții că desfășurarea procesului se va efectua în bune condiții.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul B. I. a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptelor pe care le-a săvârșit, astfel că nu se poate considera că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului.
De asemenea, solicită a se reține că în cauză este vorba de peste 70 de părți vătămate, o mare parte nu se constituie părți civile în cauză iar altele nu doresc să fie audiate ca martori, astfel că datorită complexității cauzei, termenul rezonabil prevăzut de CEDO poate fi depășit.
Totodată susține că în prezent soția și fiica minoră a inculpatului se află în Grecia, neavând posibilități financiare să se întoarcă în țară. In opinia sa, până la soluționarea acestui proces, inculpatul aflat în stare de libertate ar avea
posibilitatea să își rezolve problemele familiale și nicidecum nu ar încerca tergiversarea cauzei sau influențarea părților vătămate și a martorilor.
Solicită a se avea în vedere și a se analiza separat poziția fiecărui inculpat, reținându-se că inculpatul B. I. nu are antecedente penale iar activitatea sa
infracțională este mult mai redusă decât a celorlalți doi inculpați.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul V. I. , având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii atacate.
Inculpata P. I. , având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că are doi copii minori în întreținere.
Inculpatul B. I. , având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a-și putea întreține familia. Susține că a recunoscut faptele comise.
C U R T E A :
Prin încheierea din_ pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._ :
S-au admis cererile formulate de inculpații V. I. , fiul lui I. și E., născut la data de_ în municipiul Râmnicu Vâlcea, Jud. Vâlcea, domiciliat în municipiul Râmnicu Vâlcea, strada I.C.Brătianu, nr. 1, bloc C27, scara A, ap.16, județul Vâlcea, CNP 1., posesor al C.I. seria XB, nr. 1., de cetățenie română, 4 clase, fără loc de muncă, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale și P. I. , fiica lui I. și M., născută la data de_ în comuna Marginea, Jud. Suceava, domiciliată în comuna Cristolț, sat Văleni, nr. 268A, județul Sălaj, CNP 2., posesoare al C.I. seria XB, nr. 1., de cetățenie română, 4 clase, fără loc de muncă, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale și în consecință:
În baza art. 139 rap. la art. 145/1 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Potrivit disp. art. 145/1 alin 2 rap. la art.145 alin. 1/1 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații vor respecta următoarele obligații:
a)-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b)-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv IPJ Vâlcea, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acest organ sau ori de câte ori vor fi chemați;
c)-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d)-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145/1 alin 2 rap. la art. 145 alin 1 indice 2 lit c Cod procedură penală s-a impus inculpaților, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, și obligația de a nu comunica, direct sau indirect cu persoanele având calitatea de părți vătămate sau martori în prezenta cauză.
S-a pus în vedere inculpaților disp. art. 145 alin. 2/2 Cod procedură penală.
S-a admis cererea formulată de inculpatul B. I. , poreclit "D. ", fiul lui I. și S., născut la data de_ în P. B., Jud. B. Năsăud, domiciliat în comuna M. nr. 194, județul B. Năsăud, CNP 1. posesor al C.I. seria XB, nr. 1., de cetățenie română, 4 clase, fără loc de muncă, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale și în consecință, în baza art. 160/2 Cod procedură penală, s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Pe timpul liberării provizorii a fost obligat inculpatul să respecte obligațiile prev. de art. 160/2 alin 3 lit a-e Cod procedură penală, respectiv:
să nu depășească limita teritorială a țării decât cu încuviințarea instanței de judecată;
să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la IPJ B. -Năsăud, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
A fost obligat inculpatul ca pe timpul liberării provizorii să respecte și obligația prev. de art. 160/2 alin 3/1 lit c Cod procedură penală respectiv să nu comunice direct sau indirect cu persoanele având calitatea de părți vătămate, inculpați sau martori în prezentul dosar, cu excepția celor care îi sunt rude apropiate în sensul art.149 Cod penal.
S-a atenționat inculpatul asupra disp. art. 160/10 Cod procedură penală.
S-a dispus punerea în libertate a celor 3 inculpați dacă nu sunt arestați și în altă cauză precum și comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor prev. de art. 145 alin 2/1 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererile înaintate instanței la termenul de judecată din 19 februarie 2013 inculpații Vociu I. și P. I. au solicitat, în temeiul art. 139 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive motivat, în esență, de împrejurarea că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat, în timp ce inculpatul B. I. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar arătând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4D/P/2010 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial B. -Năsăud, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații B. I. zis "D. ";, V.
I., zis "Clari";și P. I., zisă "E. ";, pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de persoane, faptă prev. și ped. de art.12 al.1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și art. 33 lit. a C.p.
În sarcina inculpaților, în esență s-au reținut următoarele:
În vara anului 2006, prin intermediul inculpatului B. I., inculpatul V.
I. a contactat mai multe persoane de pe raza județului B. Năsăud, respectiv din localitățile B. de Sus, M., C. și P. B., cărora le-a oferit locuri de muncă în Grecia, la cules de struguri, portocale și măsline. Persoanelor în cauză li s-a spus că vor primi câte 20-40 Euro pentru opt ore de muncă pe zi, câte 5 Euro pentru fiecare oră suplimentară, cazare și masă gratuite. În concret, la solicitarea inculpatului V. I., inculpatul B. I. contacta telefonic persoane din România de pe raza localităților anterior arătate, cărora le spunea că dacă sunt interesate să presteze diferite activități remunerate în agricultură în Grecia le poate intermedia deplasarea până în această țară, loc în care prin intermediul altor persoane (referindu-se la inculpatul V. I. și concubina lui, inculpata P. I.
) le poate asigura un loc de muncă. Inculpatul B. I. le spunea telefonic acelor persoane că dacă sunt de acord cu condițiile expuse vor fi plătite cu sume cuprinse între 20 și 40 euro pe zi, pentru opt ore de muncă și că vor fi plătite cu câte 5 euro pentru fiecare oră lucrată în plus peste cele opt ore. De asemenea, acesta le spunea că vor beneficia de cazare și masă gratuite, pentru perioada în
care vor lucra în Grecia. S-a menționat și faptul că inculpatul B. I. nu a contactat telefonic, în mod direct toate persoanele care ulterior au ajuns în Grecia, ci au fost și situații când, conform condițiilor de muncă și de plată relatate de către el, tatăl său, ori alte rude de-ale sale au căutat alte persoane interesate să meargă la lucru în Grecia cărora le-au relatat cele spuse de către inculpat.
Sub acest aspect s-a menționat și faptul că inculpatul B. I. a garantat faptul că în Grecia sunt condiții decente de muncă și cazare, afirmând telefonic că condițiile de muncă și cazare prezentate de el sunt reale și că vor câștiga sume semnificative de bani cu care vor putea reveni în România pentru a-și întreține familiile. Aceste afirmații erau făcute de către inculpatul B. I. în urma discuțiilor telefonice purtate cu inculpații V. I. și P. I., discuții care uneori se purtau în mod direct având în vedere că toți trei se aflau în Grecia.
Astfel, la începutul lunii august 2006, în baza indicațiilor telefonice date de către inculpatul B. I., un număr de aproximativ 30 de persoane au plecat spre Grecia, costul transportului fiind suportat de către inculpatul V. I. . Încă de la început inculpatul V. I. a stabilit că transportul se va face prin Italia, sens în care a trimis-o în localitatea Ancona pe inculpata P. I. poreclită "I. a"; sau "E. ";, care urma să se ocupe de transportul acelor persoane până în Grecia.
În Ancona (Italia), persoanele în cauză au fost așteptate de o persoană de sex feminin cu numele sau porecla "I. a", identificată ca fiind P. I., CNP 2.
, care le-a cumpărat bilete de vapor spre Grecia. După ce s-au urcat pe vapor și au călătorit 24 de ore, aceste persoane au ajuns în portul Patra din Grecia, unde au fost așteptate de către inculpatul V. I., care le-a urcat în două autocare și le-a transportat în diferite direcții, respectiv un autocar a plecat la Cardiția, iar celălalt la Schinohori (Argos).
Imediat ce au ajuns în aceste localități, tuturor persoanelor li s-au cerut pașapoartele de către inculpatul V. I., pe motiv că trebuie să li se întocmească acte de ședere sau să fie înregistrate la autoritățile locale, după care zilnic erau repartizate de către acesta sau de către inculpata P. I. la diferite ferme agricole grecești, unde prestau activități în agricultură, respectiv la cules de portocale sau struguri, câte 10-12 ore pe zi. Pentru munca prestată, persoanele nu au fost remunerate, întrucât fermierii greci plăteau contravaloarea orelor lucrate direct inculpatului V. I. sau inculpatei P. I., și nu fiecărui lucrător în parte;
inculpatul V. I. motiva lucrătorilor români neremunerarea muncii prestate prin faptul că trebuia să-și recupereze cheltuielile de transport în cuantum de 650 Euro/persoană, deși acesta plătise pentru transport aproximativ 150 euro de persoană.
În aceleași condiții în cursul anului 2010 tot prin intermediul inculpatului
B. I. au fost recrutate alte persoane care de asemenea au fost transportate în Grecia unde au fost preluate de către inculpații V. I. și P. I. . În momentul în care au ajuns în Grecia inculpatul B. I. le-a spus acestor persoane că de fapt cazarea și masa trebuie să și le plătească, respectiv să plătească 50 euro lunar pentru cazare, fiecare și să-și procure din banii câștigați alimentele necesare traiului de zi cu zi.
După ce au ajuns în Grecia persoanele în cauză au constatat că li s-au oferit condiții improprii de cazare precum și faptul că nu erau plătite pentru munca prestată conform înțelegerii telefonice avute în mod direct sau indirect cu inculpatul B. I., astfel încât unele dintre acestea nu au acceptat condițiile respective și au încercat să fugă pentru a anunța autoritățile elene, dar au fost prinse de către inculpatul V. I. și de alte persoane din anturajul său, care au exercitat acte de violență asupra lor. Cu privire la acest aspect trebuie relevat faptul că după ce o parte din persoanele duse la muncă în Grecia realizau că de
fapt vor lucra aproape cu titlu gratuit și-au manifestat indignarea și i-au solicitat inculpatului V. I. să le remită pașapoartele pentru a reveni în țară, însă acesta a refuzat acest lucru motivând că trebuie să-și recupereze cheltuielile de transport, ceea ce le-a determinat să încerce contactarea autorităților elene.
În ceea ce o privește pe inculpata P. I., s-a menționat faptul că aceasta era și ea implicată în preluarea și plasarea persoanelor în cauză la diferite locuri de muncă în Grecia. De asemenea, aceasta le cumpăra alimentele necesare traiului de zi cu zi, însă le oferea la un preț mult mai mare decât cel cu care aceasta le achiziționa.
În ceea ce privește infracțiunea de constituire în grup infracțional organizat se mai menționează următoarele aspecte:
Din actele existente la dosar respectiv din declarațiile persoanelor audiate în cauză rezultă că inculpatul V. I. a avut calitatea de lider al grupului, respectiv, acesta era persoana care se ocupa de cazarea părților vătămate după ce acestea ajungeau în Grecia. De asemenea el era cel care achita contravaloarea transportului și contacta fermierii greci cu care negocia condițiile de muncă și salarizare ale părților vătămate. Inculpatul B. I. era cel care se ocupa în principal de recrutarea părților vătămate și împreună cu inculpata P. I. se ocupa de transportarea acestor persoane până în Grecia. Totodată din declarațiile părților vătămate precum și a unora dintre martorii audiați în cauză, rezultă că toți cei trei inculpați au acționat pe teritoriul Greciei în vederea exploatării părților vătămate prin tragerea de foloase materiale din munca prestată de către acestea.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul B. I. prin încheierea penală nr. 70/CC/2012 din data de_ pronunțată de Tribunalul
B. -Năsăud în dosarul penal nr._, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până în data de_ .
Ulterior, prin încheierea penală nr. 80/CC/2012 din data de_ pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul penal nr._, s-a dispus arestarea preventivă și a inculpaților V. I. și P. I., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ până în data de_ .
De asemenea, prin încheierea penală nr. 84/CC/2012 din data de_ pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul penal nr._, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de cei trei inculpați cu 30 de zile, respectiv până în data de_ (inclusiv).
După sesizarea instanței, prin încheierea din data de 6 decembrie 2013 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor 3 inculpați, menținându-se această măsură, inclusiv prin încheierea din 21 ianuarie 2013, pronunțată în temeiul art. 300/2 rap. la art. 160 lit b Cod procedură penală.
Instanțele care au dispus luarea și prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați au reținut, prin prisma actelor dosarului că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
De asemenea, față de cei trei inculpați s-a apreciat că aceștia se află în situația prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., întrucât au săvârșit infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest din urmă aspect a fost considerată relevantă natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, numărul mare al actelor materiale comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, numărul considerabil de mare ale părților vătămate afectate, existența riscului real ca odată aflați în libertate, să încerce, pe lângă părăsirea țării, obstrucționarea cercetărilor penale, prin contactarea
celorlalte persoane implicate în activitățile care fac obiectul cercetărilor, prin influențarea unor martori sau chiar a părților vătămate.
S-a mai apreciat că cercetarea în stare de libertate a inculpaților ar putea crea o stare de tulburare la nivel social dat fiind faptul că, raportat la numărul mare al victimelor și al actelor materiale comise, prejudiciile însemnate cauzate pentru care majoritatea victimelor au formulat pretenții civile, precum și ținând cont de implicarea internațională a autorităților judiciare, nu se manifestă fermitate în luarea de măsuri împotriva comiterii unor astfel de fapte ilicite grave.
În fine, instanțele care au dispus luarea arestării preventive au apreciat că instituirea unor măsuri preventive mai puțin restrictive nu este oportună, chiar cu fixarea în sarcina inculpaților a unor interdicții de a nu intra în contact cu martorii, părțile vătămate și celelalte persoane, deoarece există riscul ca aceștia să încalce obligațiile ce le-ar putea fi impuse, având în vedere că o parte din persoanele audiate au declarat că inculpații au proferat amenințări la adresa victimelor.
Analizând cererile inculpaților V. I. și P. I. tribunalul a constatat că sunt în continuare întrunite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală întrucât probele și indiciile temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată nu s-au modificat, fiind în continuare realizată și cerința prevăzută în art. 148 lit f Cod procedură penală referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni.
Rămâne, însă, de analizat în ce măsură mai este îndeplinită condiția cumulativă prevăzută de acest ultim text de lege, respectiv dacă există în continuare probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a expus 4 motive fundamentale pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă, riscul ca acesta să împiedice înfăptuirea justiției, să comită noi infracțiuni sau să tulbure ordinea publică.
În cazul fiecăruia din aceste motive, inclusiv tulburarea ordinii publice pentru care inculpații au fost arestați la 24 octombrie 2013 trebuie să existe motive concrete și fapte de natură să indice că eliberarea arestatului ar tulbura cu adevărat ordinea publică (cauza Calmanovici c.României).
În prezenta cauză pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații a fost dedus de către instanța care a luat măsura din chiar natura și gravitatea faptelor de comiterea cărora sunt bănuiți aceștia, de modalitatea și împrejurările comiterii lor și numărul considerabil de mare ale părților vătămate afectate însă, chiar în situația unor fapte grave, cum sunt cele pentru care sunt bănuiți inculpații, în condițiile în care pericolul concret pentru ordinea publică a fost analizat tocmai prin prisma gravității infracțiunilor, după trecerea unui interval de timp acest criteriu nu mai este suficient pentru a-i menține în stare de arest preventiv.
Totodată, din cuprinsul rechizitoriului rezultă că faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații au fost săvârșite în cursul anilor 2006, 2009 și 2010, iar ulterior inculpații nu au mai săvârșit alte acte materiale ale aceleiași infracțiuni sau alte fapte penale, ei neavând antecedente penale.
S-a mai reținut, de asemenea, că există riscul real ca inculpații să încerce părăsirea țării, obstrucționarea cercetărilor penale prin contactarea celorlalte persoane implicate în activitățile care fac obiectul cercetărilor, prin influențarea unor martori sau chiar a părților vătămate.
Este de observat că, la acest moment, nu există probe sau elemente de natură a suspecta faptul că inculpații ar încerca să împiedice buna derulare a
procesului penal prin influențarea unor martori sau părți vătămate, elemente care, de asemenea, nu pot fi invocate în mod abstract, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (cauza Beccies c.Moldovei) și nici că s-ar fi pregătit să părăsească țara.
De altfel, părțile vătămate au fost deja audiate de procuror, mare parte dintre acestea prezentându-se în instanță pentru a formula pretenții civile sau, dimpotrivă, pentru a solicita să participe în procesul penal ca martori, iar odată cu terminarea urmăririi penale au fost stabilite cu certitudine persoanele implicate în activitatea infracțională.
În fine, un alt motiv pentru arestarea preventivă a inculpaților l-a constituit starea de tulburare la nivel social ce ar putea apărea dat fiind faptul că, raportat la numărul mare al victimelor și al actelor materiale comise, prejudiciile însemnate cauzate pentru care majoritatea victimelor au formulat pretenții civile, precum și ținând cont de implicarea internațională a autorităților judiciare, nu se manifestă fermitate în luarea de măsuri împotriva comiterii unor astfel de fapte ilicite grave.
Deși Curtea Europeană a reținut acest motiv ca justificând arestarea preventivă și menținerea acesteia, în cauza Tomasi contra Franței, a apreciat că
"se poate considera în mod rezonabil că o tulburare a ordinii publice exista la început, dar trebuia să se fi risipit după un anumit timp " iar în cauza Letellier contra Franței Curtea a admis că" prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială
de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin pentru o perioadă de timp. Totuși, un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică.";
Ori, față de momentul îndepărtat de prezent al comiterii faptelor, de timpul scurs de la arestarea preventivă a inculpaților și de reacția autorităților care au finalizat urmărirea penală tribunalul a apreciat că această tulburare, chiar dacă a existat la momentul luării măsurii, a scăzut semnificativ în intensitate, ne mai putând constitui, prin ea însăși, un motiv pentru menținerea arestării preventive a inculpaților.
Totodată, potrivit art.5(3) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană arestată în condițiile prev.de art.5(1) din aceeași convenție, (aplicabil și în cauza de față) are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
Acest text de lege este destinat să asigure că o persoană nu va petrece un timp nedeterminat în arest preventiv și de asemenea că acesteia îi este respectată prezumția de nevinovăție și dreptul la libertate și chiar dacă suspiciunea că s-a comis o infracțiune gravă poate justifica privarea de libertate nu trebuie să se ignore celelalte principii și drepturi fundamentale.
Termenul rezonabil trebuie apreciat în raport cu motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, complexitatea cauzei, durata detenției în raport cu infracțiunea, comportamentul inculpatului, pedeapsa prevăzută de lege, conduita organelor judiciare, dar mai ales durata detenției de la arestare și până la judecarea sa în primă instanță.
În prezenta cauză, față de numărul mare de părți vătămate ( peste 70) și de martori, de faptul că aceștia locuiesc pe întinsul întregii țări, de complexitatea cauzei, este neîndoielnic că cercetarea judecătorească se va întinde pe o perioadă de timp care pune sub semnul întrebării realizarea cerinței "termenului rezonabil"; prevăzut de art. 5 pct 3 din Convenție.
Pentru toate aceste considerente tribunalul a apreciat că, în prezent, lăsarea în libertate a inculpaților V. I. și P. I. nu mai prezintă un pericol
concret pentru ordinea publică, iar luarea față de aceștia a măsurii obligării de a nu părăsi țara, cu stabilirea unor obligații în sarcina inculpaților constituie tot atâtea garanții că desfășurarea normală a procesului penal este asigurată.
Așa fiind, în baza art. 139 rap. la art. 145/1 Cod procedură penală tribunalul a admis cererile inculpaților V. I. și P. I. și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Potrivit disp. art. 145/1 alin 2 rap. la art.145 alin. 1/1 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații vor respecta următoarele obligații:
a)-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b)-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv IPJ Vâlcea, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acest organ sau ori de câte ori vor fi chemați;
c)-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d)-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145/1 alin 2 rap. la art. 145 alin 1 indice 2 lit c Cod procedură penală s-a impus inculpaților ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, și obligația de a nu comunica, direct sau indirect cu persoanele având calitatea de părți vătămate sau martori în prezenta cauză, punându-li-se în vedere și disp. art. 145 alin. 2/2 Cod procedură penală.
În ceea ce privește cererea de punere în libertate provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. I. tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 alin 1 Cod procedură penală pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este trimis în judecată acesta fiind închisoarea de cel mult 15 ani, având în vedere disp. art. 7 alin 2 din Legea 39/2003, ca și cele ale art. 12 alin 1 și 2 lit a din Legea 678/2001.
Totodată, potrivit art.160/2 alin 2 Cod procedură penală liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Inculpatul nu are antecedente penale, activitatea sa infracțională a fost mult mai redusă decât a celorlalți 2 inculpați și a luat sfârșit în anul 2010, iar pe de altă parte, cele arătate mai sus referitor la lipsa unor probe faptice privind eventuale încercări de zădărnicire a aflării adevărului și la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților V. I. și
P. I. sunt valabile și în cazul acestuia.
De asemenea, sunt aplicabile și față de inculpatul B. I. prevederile art. 5 pct 3 din Convenția europeană referitoare la dreptul oricărei persoane private de libertate de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, măsurile de supraveghere ce vor fi stabilite fiind tot atâtea garanții care asigură prezentarea acestuia în instanță și desfășurarea fără disfuncționalități a procesului penal.
Așa fiind, tribunalul a admis cererea și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului B. I. .
Pe timpul liberării provizorii l-a obligat pe inculpat să respecte obligațiile prev. de art. 160/2 alin 3 lit a-e Cod procedură penală, respectiv:
să nu depășească limita teritorială a țării decât cu încuviințarea instanței de judecată;
să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la IPJ B. -Năsăud, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Totodată, inculpatul a fost obligat ca, pe timpul liberării provizorii, să respecte și obligația prev. de art. 160/2 alin 3/1 lit c Cod procedură penală respectiv să nu comunice direct sau indirect cu persoanele având calitatea de părți vătămate, inculpați sau martori în prezentul dosar, cu excepția celor care îi sunt rude apropiate în sensul art.149 Cod penal, având în vedere dreptul la viață privată și de familie prev. de art. 8 din Convenția europeană, acesta fiind atenționat asupra disp. art. 160/10 Cod procedură penală.
De asemenea, s-a dispus punerea în libertate a celor 3 inculpați dacă nu sunt arestați și în altă cauză precum și comunicarea încheierii organelor și instituțiilor prev. de art. 145 alin 2/1 Cod procedură penală.
S-au aplicat disp. art. 192 Cod procedură penală,
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal D.I.I.C.O.T. - BIROUL TERITORIAL B. -NĂSĂUD solicitând admiterea recursului, casarea încheierii penale fără număr din_ a Tribunalului B. Năsăud și menținerea stării de arest a inculpaților, respectiv respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. I. .
S-a arătat în esență că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impun privarea lor de libertate în continuare.
S-a invocat faptul că nu există în prezent mijloace tehnice de supraveghere a inculpaților față de care s-a luat măsura neprivativă de libertate, mijloace prin care să se constate dacă aceștia respectă sau nu obligațiile impuse.
Susținerile Parchetului din ședința publică din data de 4 martie 2013 sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpații B. I., V. I. și P. I. au fost trimiși în
judecată prin rechizitoriul nr. 4D/P/2010 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial B. -
Năsăud din_ pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de persoane, faptă prev. și ped. de art.12 al.1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
În esență, în sarcina inculpaților s-a reținut că s-ar fi constituit într-un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de trafic de persoane pentru a obține beneficii materiale și că ar fi transportat, transferat, recrutat, cazat părțile vătămate prin înșelăciune, respectiv prin prezentarea unor condiții de muncă necorespunzătoare adevărului, în scopul exploatării prin muncă, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizarea, sănătatea și securitatea și că ar fi tras foloase materiale de pe urma exploatării a 70 de persoane.
Față de inculpatul B. I. s-a dispus arestarea preventivă prin încheierea penală nr. 70/CC/2012 din data de_ a Tribunalului B. -Năsăud în dosarul penal nr._, iar față de inculpații V. I. și P. I. s-a dispus arestarea preventivă prin încheierea penală nr. 80/CC/2012 din data de_ a Tribunalului B. -Năsăud în dosarul penal nr._, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv
că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de comiterea cărora erau suspectați inculpații este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
De la data luării măsurii preventive și până în prezent a fost finalizată urmărirea penală, inculpații fiind trimiși în judecată, primul termen de judecată fiind fixat în data de_ .
De la primul termen de judecată și până în prezent cauza a suferit mai multe amânări datorită faptului că nu a fost îndeplinită procedura de citare cu toate părțile vătămate.
Astfel, la termenul din_ s-a constatat neîndeplinirea procedurii de citare cu toate părțile vătămate, întrucât acestea au fost indicate în rechizitoriu drept martori.
La termenul din data de_ nu a fost îndeplinită procedura de citare cu părțile vătămate C. R., B. A., S. M., B. G., M. R. V., U. V. și C. C. G. .
La termenul din data de_ nu a fost îndeplinită procedura de citare cu părțile vătămate B. G. și N. I. . Totodată s-a dispus introducerea în cauză în calitate de părți vătămate a unui număr de 6 persoane.
În această situație încă nu a putut fi declanșată cercetarea judecătorească.
Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO ( cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite.
Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.
În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive a fost atins doar din punct de vedere formal, căci trimiterea în judecată nu semnifică doar întocmirea rechizitoriului, ci și aducerea inculpatului în fața judecătorului în vederea audierii lui.
De la data trimiterii în judecată instanța de fond nu a reușit să declanșeze cercetarea judecătorească și să procedeze la audierea inculpaților, datorită neîndeplinirii procedurii de citare cu toate părțile.
Fără a nega gravitatea infracțiunilor de comiterea cărora sunt acuzați inculpații recurenți, curtea reține că gravitatea infracțiunilor și modalitatea de comitere nu sunt motive pertinente care la acest moment procesual să justifice privarea de libertate a acestora (cauza Jiga contra României).
Detenția preventivă nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, aspect nedemonstrat în cauză la acest moment, iar menținerea detenției nu poate să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în mai multe rânduri că art.5 paragraf 3 din Convenție oferă persoanelor arestate sau deținute cu motivarea că sunt bănuite că ar fi comis o infracțiune penală garanții împotriva lipsirii arbitrare sau nejustificate de libertate (Hotărârea Assenov și alții împotriva Bulgariei din 28 octombrie 1998, Culegere 1998-VIII, p. 3298, & 146).
În cauza Calmanovici contra României CEDO a arătat că art.5 paragraf 3
din Convenție are în esență ca obiect să i mpu nă punerea în li bertate în momentul
în care detenția încetează a mai fi rezonabilă, că există o prezumție în favoarea punerii în libertate, că cea de-a doua latură a art.5 paragraf 3 nu oferă autorităților judiciare o opțiune între trimiterea în judecată intr-un termen rezonabil și o punere în libertate provizorie. Până la condamnarea sa, persoana acuzată trebuie considerată nevinovată, iar prevederea analizată are, în esență, ca obiect să impună punerea in libertate provizorie imediat ce menținerea în arest încetează a mai fi rezonabilă.
Așadar, continuarea detenției nu se mai justifică într-o speță dată decât dacă anumite indicii concrete relevă o veritabilă cerință de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii de respectare a libertății individuale stabilite la art.5 din Convenție.
În consecință față de evoluția prezentei cauze, curtea apreciază ca fiind pertinentă motivarea instanței de fond cu privire la posibilitatea judecării cauzei cu inculpații aflați în stare de libertate.
În mod corect s-a reținut că faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații au fost săvârșite în cursul anilor 2006, 2009 și 2010, iar ulterior inculpații nu au mai săvârșit alte acte materiale ale aceleiași infracțiuni sau alte fapte penale, ei neavând antecedente penale.
De asemenea, în mod just s-a arătat că nu există probe sau elemente de natură a indica faptul că inculpații ar încerca să împiedice buna derulare a procesului penal prin influențarea unor martori sau părți vătămate și nici că s-ar fi pregătit să părăsească țara, elemente care au fost arătate la modul abstract de acuzare.
Dacă inculpații vor încălca cu rea-credință obligațiile stabilite în sarcina lor se va lua din nou față de aceștia măsura arestării preventive.
Nu poate fi primită susținerea că nu există în prezent mijloace tehnice de supraveghere a inculpaților față de care s-a luat măsura neprivativă de libertate, mijloace prin care să se constate dacă aceștia respectă sau nu obligațiile impuse, deoarece autoritățile nu își pot invoca propria culpă în scopul menținerii unei măsuri preventive și a lipsirii de eficiență pentru celelalte măsuri preventive prevăzute de lege.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de către DIICOT-BIROUL TERITORIAL B. NĂSĂUD, împotriva încheierii din 25 februarie 2013 a Tribunalului B. Năsăud.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 3x25 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, av. M. Octavian, Jiman Mara si
Kinga.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către DIICOT-BIROUL TERITORIAL B. NĂSĂUD, împotriva încheierii din 25 februarie 2013 a Tribunalului B. Năsăud.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 3x25 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorarii partiale pentru apărătorii din oficiu, av. M. Octavian, Jiman Mara si L. Kinga.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 martie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
M.
Ș.
ANA C.
L. M.
GREFIER,
B.
Red.L.M./dact.L.C.C.
3 ex./_
Jud.fond: P. L. E.
| ← Încheierea penală nr. 21/2013. Inlocuirea masurii preventive | Decizia penală nr. 1749/2013. Inlocuirea masurii preventive → |
|---|
