Decizia penală nr. 66/2013. Inlocuirea masurii preventive
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ NR. 66/R/2013
Ședința publică de la 15 Martie 2013
PREȘEDINTE: L. M. V., judecător
: B. D., judecător
: P. A. D., președinte secția penală
GREFIER: R. M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud reprezentat prin:
P. IONELIA, procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul D. C. A., împotriva Încheierii penale nr. 47/2013 din 08 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr._, având ca obiect modificarea controlului judiciar (art. 160/3 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent D. C. A., asistat de avocații M. Stelian și Jîrghiuță Nandor, apărători aleși, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Inculpatul recurent D. C. A. arată că își menține recursul formulat. Părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, tribunalul dispune judecarea recursului și acordă cuvântul părților, în dezbatere.
Avocat M. Stelian solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Năsăud pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală, casarea acestei încheieri și în urma rejudecării să se admită cererea de modificare a controlului judiciar formulată de petentul-recurent D. C. A., în sensul modificării măsurii obligării de a nu părăsi limita teritorială a județelor Bistrița-Năsăud, respectiv C., stabilită în sarcina petentului, cu obligarea de a nu părăsi țara.
În concret, așa cum a mai arătat, în sarcina petentului, inculpat în dosarul penal nr. 460/P/2012, Tribunalul Bistrița-Năsăud a stabilit o măsură în faza de urmărire penală, respectiv obligarea de a nu părăsi limitele teritoriale ale județului Bistrița- Năsăud și C. . Temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, apreciază că s-au schimbat în prezent, având în vedere că de la luarea inițială a acestei măsuri a trecut o perioadă de mai bine de 8 luni de zile, perioadă în care dosarul de urmărire penală
"nu a avansat absolut în nici un stadiu";, iar inculpatul justifică motive temeinice pentru a putea părăsi limita teritorială a acestor județe.
Din acest punct de vedere, crede că a dovedit în fața instanței de fond și a arătat că petentul are o situație familială specială, respectiv că este întreținătorul unei familii compusă din patru membrii, soția și 2 copii minori în vârstă de 2 ani și 3 luni și
respectiv 3 luni, că acesta este singura persoană care asigură întreținerea familiei sale. Activitatea petentului, chiar dacă este cadru militar, momentan în perioadă de concediu paternal, constă în aceea că se ocupă efectiv de administrarea unei societăți de familie, are calitate de persoană împuternicită, calitate în care desfășoară mai multe activități comerciale, care necesită prezența acestuia pe întreg teritoriul țării.
A făcut în acest sens vorbire despre necesitatea unor deplasări în jud. Satu- Mare, Brașov, la București, sens în care a și depus acte justificative. A menține această obligație în sarcina petentului, aceea de a nu părăsi limita teritorială a celor două județe, din punctul său de vedere, echivalează cu o îngrădire a dreptului și a libertății de deplasare, cu restrângerea activității de muncă, cu impact direct asupra celorlalți membrii ai familiei.
Pe de altă parte, având în vedere că dosarul se află în faza de urmărire penală iar legiuitorul a reglementat măsura preventivă pentru faza de urmărire penală cea mai severă, respectiv arestarea preventivă, limitând-o la o perioadă de maxim 6 luni, apreciază că, prin analogie, motivele care au stat la baza luării față de inculpat a acestei măsuri preventive mai puțin restrictive, nu mai subzistă.
Dacă măsura preventivă cea mai gravă, în faza de urmărire penală, respectiv arestarea preventivă este limitată de legiuitor la o perioadă de 6 luni, apreciază că ar trebui avut în vedere acest aspect și în cazul luării unei măsuri mai puțin restrictive, cum este cea dispusă față de inculpat.
Avocat Jîrghiuță Nandor subscrie solicitărilor formulate de colegul său privind admiterea recursului, motivele prezentate fiind reale. În completare solicită să se observe că, în general, măsurile procesuale se iau pentru a preveni ceva, respectiv sustragerea sau influențarea anumitor aspecte care țin de urmărirea penală. În prezent, urmărirea penală este, în principiu, pe terminate, astfel că în opinia sa, dacă ar fi fost de sustras sau de influențat, sau orice se urmărește a se preveni, până în prezent s-ar fi făcut. Menținerea limitării accesului sau limitării deplasării la județele Bistrița- Năsăud și C. nu se mai impune, deoarece nu mai este în pericol nici ancheta și nici cealaltă persoană implicată în dosar care are calitatea de parte vătămată, în contextul în care obiectul dosarului este ultraj și vătămare corporală, urmare a unei altercații care se susține că inculpatul ar fi avut-o cu un polițist. Un alt incident cu inculpatul în stare de libertate nu s-a mai întâmplat, deși au trecut 9 luni de când se află sub această interdicție și are convingerea că nu se va întâmpla nici în viitor.
În ceea ce privește mersul dosarului, solicită să se observe că la fiecare chemare, inculpatul s-a prezentat în fața organelor judiciare, nu s-a sustras, deși se putea deplasa pe raza celor două județe și avea posibilitatea să se ascundă. Ca urmare, consideră că dacă ar avea posibilitate să meargă în București sau în alt județ, și să-și vadă de afacerile sale, inculpatul nu se va sustrage cercetărilor
Având în vedere considerentele expuse, ar trebui, cu privire la toate măsurile preventive să se stabilească anumite limite în timp, deoarece se ajunge în situația în care un dosar de urmărire penală trenează, ca celelalte măsuri procesuale, altele decât arestarea preventivă, să dureze excesiv, ceea ce aduce inevitabil prejudicii persoanelor care se află sub astfel de interdicții.
Apreciază că măsurile preventive se iau pentru protejarea anumitor interese. Din mersul acestui dosar rezultă că interesele care au fost urmărite a fi protejate, pot fi în continuare protejate și dacă cererea va fi admisă, care este justificată de nevoia de deplasare a inculpatului în afara limitei teritoriale a celor două județe.
În hotărârea judecătorească de respingere, pe care a contestat-o, se face mențiunea că pentru toate activitățile pe care are nevoie să le facă, inculpatul poate mandata pe cineva. Însă, la volumul de muncă pe care îl are și la nivelul de activitate al societății pe care o are, nu-și permite să angajeze pe cineva, iar pe de altă parte, nimănui nu-i convine să dea bani cuiva, dacă poate face personal munca. Consideră că această interdicție se răsfrânge în mod direct asupra patrimoniului inculpatului.
Având în vedere aceste concluzii solicită admiterea recursului, să se dispună modificarea măsurii luate cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru a i se da posibilitatea să-și poată desfășura activitatea pe întreg teritoriul țării.
Reprezentantul parchetului solicită în temeiul prevederilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. art. 160/3 și 160/9 Cod procedură penală respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva Încheierii penale nr. 47/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud și să fie obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului conform disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică și în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se impune modificarea controlului judiciar deoarece motivele de ordin familial și financiar invocate de recurent nu constituie motive temeinice în sensul prevederilor art. 160/3 Cod procedură penală.
Menționează că de la luarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar recurentul a mai beneficiat de o modificare a controlului în sensul înlocuirii obligării de a nu părăsi limita teritorială a localității de domiciliu, cu obligația de a nu depășii limita teritorială a jud. Bistrița-Năsăud și C. . Prin prezenta cerere a solicitat o nouă modificare a controlului judiciar, în sensul extinderii limitei teritoriale la nivelul țării, întrucât în calitate de administrator al unei societăți comerciale are nevoie să se deplaseze și în alte județe din țară, pentru a încheia contracte pentru realizarea obiectului de activitate.
Consideră că acest motiv nu poate justifica schimbarea condițiilor controlului judiciar, pe de o parte, pentru că recurentul poate angaja o altă persoană să desfășoare aceste activități și pe de altă parte, pentru că s-ar ajunge practic la înlăturarea, poate, în întregime, a obligațiilor instituite de instanță conform prevederilor art. 160/2 alin. 2 Cod procedură penală.
Mai arată că recurentul are posibilitatea să solicite instanței încuviințarea depășirii limitelor teritoriale stabilite, pe perioade scurte de timp așa încât să poată rezolva unele probleme în interesul societății. Consideră că dacă veniturile familiei inculpatului s-au diminuat față de cele avute anterior luării măsurii, aceasta se datorează și opțiunii inculpatului de a solicita suspendarea raporturilor de muncă cu unitatea militară unde lucrează, iar în cazul soției acestuia de a solicita intrarea în concediu fără plată.
Față de cele expuse consideră că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru modificarea controlului judiciar, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent D. C. A. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și arată că este de acord cu susținerile apărătorilor săi. Mai arată că soția sa este în concediu fără plată, el este singurul întreținător al familiei, are doi copii minori dintre care unul în vârstă de 3 luni. De asemenea, arată că a formulat această cerere întrucât are nevoie de a se deplasa și în alte județe pentru a-și desfășura activitățile pe care le are și nu poate angaja oameni care să se ocupe de afacerile sale, întrucât de multe ori, sunt cazuri când numai el poate lua hotărâri, la fața locului.
Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin Încheierea penală nr. 47/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr._, în baza art. 1603Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petentul D. C. A. , CNP 1., fiul lui Marțian și F. născut la data de_, în Ilva-Mare, dom. în L. I., str. M., nr. 25, jud. Bistrița-Năsăud, fără antecedente penale, cercetat în libertate provizorie sub control judiciar, în dosarul penal nr. 460/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud.
În baza art. 192 alin. (2) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 50 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin ordonanța din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud din dosarul nr. 460/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul D. C. A. pentru comiterea infracțiunilor de ultraj, prev.
de art. 239 alin.2 si 5 Cod penal, ultraj contra bunurilor moravuri si tulburarea ordinii si liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal si sfidarea organelor judiciare, prev.de art. 272/1 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. "a"; Cod penal și față de inculpatul D. RADU D. pentru comiterea infracțiunilor de ultraj, prev. de art. 239 alin.2 si 5 Cod penal, distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal (parte vătămată IPJ Bistrița-Năsăud) si distrugere prev. de art. 217 alin.1 Cod penal, (parte vătămată R. Ionuț Cristinel) cu aplicarea art. 33 lit. "a"; Cod penal.
Prin Încheierea penală nr. 1/CCP/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, modificată în parte prin Încheierea penală nr. 80/ÎR/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în același dosar s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. C. A. pentru comiterea infracțiunilor de ultraj, prev. de art. 239 alin.2 si 5 Cod penal și ultraj contra bunurilor moravuri si tulburarea ordinii si liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal.
Prin Încheierea penală nr. 75/2012 a Judecătoriei Năsăud s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar și s-a dispus ca pe durata liberării provizorii inculpatul să respecte următoarele obligații: să nu depășească teritoriul administrativ al com. L. I. decât în cazul în care este chemat la organul de urmărire penală sau în interesul urmăririi penale, precum și în situațiile încuviințate de instanță; să se
prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv, Secția 7 Poliție Rurală Sîngeorz Băi, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție, sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Judecătoriei Năsăud; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de persoana vătămată Tega V., de membri familiei persoanei vătămate, de inculpatul D. Radu D. și de martorii M. Andrei Viorel,
G. Cornel, Someșan Daneluța Estera și Cucoș Radu Antoniu și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Totodată, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin, se va lua în privința sa măsura arestării preventive.
Prin Decizia penală 101/R/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 1077/2012, s-a dispus respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud, împotriva Încheierii penale nr. 75/2012.
Ulterior, prin Încheierea penală nr.89/2012 a Judecătoriei Năsăud s-a respins cererea ca neîntemeiată cererea de modificare a limitei teritoriale stabilite prin Încheierea penală nr. 75/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 1077/2012. Împotriva acestei încheieri petentul a formulat recurs care a fost admis prin Decizia penală nr. 121/R/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._ . Prin urmare s-a modificat controlul judiciar stabilit prin Încheierea penală nr. 75/8 mai 2012 a Judecătoriei Năsăud și s-a instituit în sarcina inculpatului obligația de a nu depăși limita teritorială a județelor Bistrița-Năsăud și C.
, decât cu încuviințarea organului de urmărire penală, cu menținerea celorlalte obligații stabilite în sarcina inculpatului prin Încheierea penală nr. 75/8 mai 2012, pe timpul liberării provizorii.
În cauza de față, în temeiul art. 160/3 Cod procedură penală, petentul a solicitat modificarea controlului judiciar stabilit prin Decizia penală nr. 121/R/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, în sensul înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi limita teritorială a județelor Bistrița-Năsăud și C., cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Solicitarea petentului este întemeiată pe necesitatea asigurării unui loc de muncă și a obținerii de venituri în vederea întreținerii familiei.
Verificând temeinicia cererii formulate de petent, instanța de fond reține că potrivit dispozițiilor art. 1603 Cod procedură penală, controlul judiciar dispus de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de acesta în total sau în parte, pentru motive temeinice.
Verificând actele și lucrările dosarului instanța de fond constată că temeiurile avute în vedere de către instanță la luarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar și stabilirea obligațiilor în sarcina petentului prin Decizia penală nr. 121/R/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._ subzistă și în prezent, motivele invocate de petent nefiind temeinice, din următoarele considerente:
Deși textul de lege nu prevede expres, este incontestabil faptul că temeinicia motivelor vizează, implicit si pertinența acestora, aceasta fiind una dintre condițiile sine qua non de apreciere a temeiniciei. În speță, se constată că motivele pentru care petentul dorește modificarea controlului judiciar nu îndeplinesc exigențele de mai sus, câtă vreme invocă necesitatea efectuării unor deplasări sporadice în afara limitei
teritoriale stabilite de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în vederea desfășurării unor activități comerciale în baza mandatului special al soției sale, administrator al Societății comerciale IRELDO S.R.L.
Din înscrisurile anexate cererii și declarația petentului, instanța de fond reține faptul că, în prezent, acesta este cadru militar activ, aflat în concediu de îngrijire copil, ocupându-se de creșterea celor doi copii minori cu vârste de 3 luni și, respectiv, 2 ani și 3 luni. De asemenea, soția sa, D. M. Margareta, se află în concediu fără plată (până la data de_ ) din funcția de secretar în cadrul Biroului Notarilor Publici Asociați "Bria";, urmare a aprobării cererii sale nr. 2357 din_ .
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că nu poate lua în considerare susținerea petentului cu privire la faptul că activitatea desfășurată în cadrul societății comerciale este singura care aduce venituri în cadrul familiei întrucât: petentul are calitatea de funcționar public (cadru militar activ M.A.P.N), raporturile de muncă fiind suspendate la cererea acestuia, perioadă în care beneficiază de indemnizație potrivit O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor; soția sa desfășoară o activitate în domeniul privat, concediul fără plată fiindu-i aprobat în urma solicitării acesteia. Având în vedere faptul că ambii soți se află în concediu și se ocupă de îngrijirea celor doi copii minori, instanța constată faptul că activitatea desfășurată de petent, deși supusă unor restrângeri prin măsura penală instituită, nu este indispensabilă asigurării traiului membrilor familiei, existând și alte mijloace de procurare a resurselor financiare, precum și posibilitatea desfășurării de către cel puțin unul dintre susținătorii familiei a activității de bază.
În ceea ce privește problema compatibilității activității comerciale desfășurate de petent, raportat la statutul acestuia de cadru militar activ, deși nu face obiectul prezentei cauze, instanța de fond reține natura licită a acestor activități, prin raportare la prevederile art. 96 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit acestor dispoziții legale petentul poate exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, singura incompatibilitate vizând, potrivit art. 30 din Legea nr. 80/1995, activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare, ceea ce nu este cazul.
Din înscrisurile și probele depuse la dosarul cauzei instanța de fond constată faptul că, până în momentul de față societatea a desfășurat raporturi comerciale cu clienți beneficiari din raza teritorială a județului Bistrița-Năsăud, iar din februarie 2012 cu un beneficiar din Satul-Mare. Motivația petentului pentru modificarea măsurii stabilite în cadrul controlului judiciar vizează, în primul rând, necesitatea deplasării în județul Satu-Mare pentru buna desfășurare a raporturilor comerciale cu acest beneficiar, iar, în al doilea rând, eventualitatea deplasării în alte județe din țară în cazul contractării cu alți potențiali clienți. În acest sens, petentul a depus un aviz de însoțire secundar nr.3505774din_ însoțit de factura aferentă. Raportat la aceste înscrisuri, instanța de fond constată că nu se face dovada necesității deplasării a petentului în afara razei teritoriale a județului Bistrița-Năsăud și nici a deținerii unor studii superioare de specialitate pentru activitățile corespunzătoare.
Nu în ultimul rând, din analiza contractului de finanțare nerambursabilă nr.456 din_, depus la dosar, nu rezultă nicio interdicție sau limitare a angajării unui salariat cu studii superioare de specialitate, ci, dimpotrivă, la art. 5 din contract este instituită obligația în sarcina societății de a angaja cu contract de muncă pe durată nelimitată și de a menține în activitate cel puțin 2 salariați.
Astfel, pentru desfășurarea activităților ce presupun deplasări în afara limitei teritoriale fixate de instanță societatea poate angaja pe o perioadă limitată de timp sau mandata o altă persoană.
Instanța de fond mai reține faptul că, în anul în curs, petentul nu a făcut nicio solicitare de încuviințare pentru depășirea limitei teritoriale stabilite în vederea desfășurării activităților pentru care este mandat încă din anul 2011. Astfel că, în ceea ce privește motivul modificării controlului judiciar pentru deplasarea la București în vederea reînnoirii autorizației de exploatare, operațiune ce se efectuează anual, instanța reține că petentul poate solicita încuviințarea instanței în acest sens sau poate mandata altă persoană.
În ceea ce privește susținerea mandatarului petentului legată de faptul că petentul a respectat în totalitate obligațiile instituite în sarcina sa și la nejustificarea măsurii sub aspectul timpului de aproape un an scurs de la data luării, ceea ce adus la reducerea pericolului social ce a stat la baza dispunerii măsurii preventive inițiale, instanța reține următoarele:
Obiectul cererii nu constă în ridicarea măsurii controlului judiciar ci în modificarea uneia dintre măsurile instituite în cadrul acestuia, raportat la motivele invocate. Aceste motive însă nu sunt temeinice și nu impun modificarea limitei teritoriale stabilite de instanță, având în vedere considerentele redate anterior,precum și frecvența redusă a deplasărilor, de maxim 2-3 ori pe lună. Totodată, petentul are posibilitatea de a solicita încuviințarea instanței pentru depășirea limitei teritoriale stabilite pentru o perioadă limitată de timp (1-2 zile) în vederea reînnoirii autorizației de exploatare iar pentru rezolvarea unor eventuale probleme legate de activitatea comercială desfășurată, poate mandata sau angaja altă persoană. Relevant este și faptul că activitățile desfășurate de petent nu sunt singurele aducătoare de venit în plan familial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul D.
C. A. . Recursul declarat nu a fost motivat în scris însă cu ocazia dezbaterilor, prin apărătorii săi aleși, inculpatul a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând, admiterea cererii de modificare a controlului judiciar instituit împotriva sa prin Decizia penală nr. 121/R/2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în sensul de a se dispune obligația de a nu părăsi țara în locul obligației de a nu părăsi limita teritorială a județelor C. și Bistrița-Năsăud.
În esență, inculpatul a invocat că temeiurile care au stat la baza impunerii obligației de a nu părăsi limita teritorială a județelor Bistrița-Năsăud și C. s-au schimbat și că după circa 8 luni de la luarea acestei măsuri dosarul de urmărire penală
"nu a avansat absolut în niciun stadiu";. A mai arătat că între timp situația sa familială s-a schimbat, în sensul că în prezent este întreținătorul unei familii compuse din patru membrii, respectiv soția și doi copii minori în vârstă de 2 ani și 3 luni și respectiv 3 luni, astfel că nevoile materiale au crescut. Inculpatul a susținut că momentan se află în perioada de concediu paternal, deși este cadru militar, și că se ocupă efectiv și de administrarea unei societăți comerciale, în calitate de persoană împuternicită. Pentru
buna desfășurare a activității, în calitate de împuternicit la societatea comercială este nevoie să facă deplasări și în afara jud. Bistrița-Năsăud și C., invocând că nu poate angaja alte persoane în acest sens, deoarece în anumite situații se impun a fi luate decizii imediate care ar avea repercursiuni patrimoniale pentru firmă. În situația în care nu se va putea deplasa personal în țară pentru a încheia contracte pentru realizarea obiectului de activitate al societății, acest lucru se va răsfrânge în mod direct asupra patrimoniului său.
Inculpatul a mai relevat că până în prezent nu s-a sustras controlului judiciar și a respectat întocmai obligațiile care i-au fost impuse, însă, în cele din urmă a ajuns în situația de a fi diminuate veniturile familiei sale tocmai prin constrângerea sa la obligația de a nu părăsi limita teritorială a celor două județe, cu efect direct asupra realizării obiectului de activitate la societatea pe care o administrează prin împuternicirea primită.
Recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins cu motivarea de mai jos:
Prin Decizia penală nr. 121/R/2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de inculpatul D. C. A. împotriva Încheierii nr. 89/28 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr._, astfel că în baza art. 160/3 Cod procedură penală s-a admis cererea acestuia în sensul modificării controlului judiciar stabilit de instanță prin Încheierea penală nr. 75/08 mai 2012 a Judecătoriei Năsăud și al instituirii în sarcina recurentului a obligației de a nu depăși limita teritorială a județelor Bistrița-Năsăud și
C., decât cu încuviințarea organelor de urmărire penală.
În prezenta cauză inculpatul solicită modificarea obligației de a nu părăsi limita teritorială a județelor Bistrița-Năsăud și C. cu obligația de a nu părăsi țara, evident, cu menținerea celorlalte obligații stabilite în sarcina sa prin Încheierea penală nr. 75/08 mai 2012 a Judecătoriei Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 101 din 11 mai 2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin care s-a dispus admiterea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpatul justifică cererea sa prin nevoia de a asigura buna desfășurare a activității a SC IRELDO SRL-D, la care este împuternicit în baza procurii speciale autentificată prin Încheierea de autentificare nr. 1021/_ (f. 10-11 dos. fond). În concret se susține că pentru realizarea obiectului de activitate al societății se impun deplasări în afara limitelor teritoriale ale județelor Bistrița-Năsăud și C. pentru încheierea de contracte și uneori luarea de decizii urgente sub acest aspect, motiv pentru care nu poate fi angajată o altă persoană în acest scop.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală și înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că nu există dovezi din care să rezulte cu certitudine că SC "Ireldo"; SRL-D înregistrată sub nr. J_ desfășoară activități specifice obiectului de activitate. La dosar nu au fost depuse documente contabile din care să rezulte că societatea în discuție este implicată în activități comerciale. Factura emisă de societate sub nr. 05/_ (f. 13) și avizul de însoțire secundar care o însoțește nu au fost precedate de o comandă din partea destinatarului (cumpărător) SC Tomis SRL Batiz astfel că tribunalul va reține că au fost emise pro causa, cu puțin timp înainte de înregistrarea cererii de modificare a controlului judiciar. De asemenea, inculpatul nu a depus la dosar documente contabile justificative din care să rezulte că veniturile societății s-au diminuat în perioada în care i-a fost impusă obligația de a nu părăsi limita teritorială a județelor Bistrița-Năsăud și C. . În fine, la data de_, când
prin Decizia penală nr. 121/R/2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a modificat controlul judiciar în sensul instituirii obligației de a nu părăsi limita teritorială a județelor Bistrița-Năsăud și C., deși avea procură specială de reprezentare pentru SC 2Ireldo"; SRL-D, inculpatul nu a invocat că nu-și va putea îndeplini mandatul.
Tribunalul apreciază că pentru eventualele deplasări în afara limitelor teritoriale fixate societatea ar putea angaja sau mandata, pentru o perioadă limitată de timp, o altă persoană. De asemenea, este posibilă și o încuviințare din partea instanței în eventualitatea în care inculpatul ar solicita permisiunea de a se deplasa în București sau alte zone din țară, pentru rezolvarea unor probleme personale sau în interesul societății. În fine, tribunalul își însușește și argumentele expuse de prima instanță în considerentele încheierii recurate.
Așa fiind, tribunalul apreciază neîntemeiată cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul D. C. A., astfel că în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva Încheierii penale nr. 47/_ a Judecătoriei Năsăud pronunțată în dosarul nr. _
.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. C. A. împotriva Încheierii penale nr. 47/_ a Judecătoriei Năsăud pronunțată în dosarul nr. _
.
Obligă recurentul să plătească în favoarea statului 10 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
L. | M. V. B. | D. | -P. | A. R. M. |
Red/Dact L.M.V/R.M.
_
Jud. fond-C. S.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE Nr.66/R/2013
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. C. A. împotriva Încheierii penale nr. 47/_ a Judecătoriei Năsăud pronunțată în dosarul nr. _
.
Obligă recurentul să plătească în favoarea statului 10 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
L. | M. V. B. | D. | -P. | A. R. M. |
Pentru conformitate cu originalul,
| ← Decizia penală nr. 1768/2013. Inlocuirea masurii preventive | Încheierea penală nr. 483/2013. Inlocuirea masurii preventive → |
|---|
