Decizia penală nr. 30/2013. Abuz de încredere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
Dosar nr. _
TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
DECIZIA PENALĂ NR.30
Ședința publică de la 8 mai 2013 Completul compus din:
Președinte: T. C., președ. secție penală
: M. S., judecător
: Ț. D. B., judecător
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul K. Ș., domiciliat în Z., str. G. Coșbuc, nr.36A, jud. Sălaj cu reședința în Germania, 72770 R.
, Rossbergstrasse, nr.51, sc.A, ap.4, având ca obiect abuz de încredere.
La apelul nominal făcut în cauză, în lipsa inculpatului recurent K. Ș., a răspuns apărător ales av. Crihan Tudor, în substituirea apărătorului ales av. Balog Roberth (delegație f.8), lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul inculpatului recurent K. Ș., av. Crihan Tudor, depune la dosarul cauzei o recipisă prin care face dovada achitării unei părți din prejudiciu, respectiv suma de 4.200 RON (f.17), solicitând acordarea unui nou termen de judecată, în vederea achitării integrale a prejudiciului cauzat societății de către inculpatul K. Ș., situație față de care;
Reprezentanta parchetului arată că se opune amânării cauzei pentru motivul invocat de apărătorul inculpatului recurent.
În deliberare, instanța respinge cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatului recurent K. Ș., av. Crihan Tudor pentru achitarea integrală a prejudiciului cauzat, raportat la faptul că instanța a mai acordat inculpatului recurent termene de judecată pentru achitarea prejudiciului.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent K. Ș., av. Crihan Tudor, solicită admiterea recursului formulat de inculpatul recurent K. Ș. și, rejudecând cauza, condamnarea acestuia la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a acesteia. Apreciază că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una de pericol social relativ scăzut, legiuitorul prevăzând pedepse mici pentru astfel de infracțiuni. Solicită instanței a avea în vedere persoana inculpatului, care este o persoană tânără fără preocupări infracționale și care a manifestat interes pe perioada
procesului penal de recuperare a prejudiciul cauzat părții civile. Arată că inculpatul recurent a achitat doar o parte din prejudiciul creat părții civile, însă acest prejudiciu este mare. Consideră că o pedeapsă cu suspendarea condiționată îi va oferi inculpatului posibilitatea de a achita în continuare prejudiciul, acesta achitând în doar două luni 6.000 euro.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpatul recurent K. Ș. raportat la împrejurările săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa și raportat la prejudiciul mare creat părții civile. Apreciază soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Instanța, în baza actelor și lucrărilor existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința penală nr.444 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., în baza art.213 alin.1 Cod penal, cu aplicarea artt.3201Cod procedură penală, inculpatul K. Ș., fiul lui Ș. și A., născut la data de _
, în municipiul Z., jud.Sălaj, cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str.G. Coșbuc, nr.36A, jud.Sălaj, locuind în prezent în 72770 R., Roßbergerstraße 51, Germania, CNP 1. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale..
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă VB
L. R. I. S., cu sediul în B., Ș. B. -P., nr.19-21, sector 1 și inculpatul K. Ș. a fost obligat la plata sumei de 171.083,69 lei către partea civilă, reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din dosar nr.514/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului K. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art.213 alin.1 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că învinuitul
K. Ș. a dispus pe nedrept de buldoexcavatorul ce făcea obiectul contractului de leasing financiar nr.449928/_ încheiat între S. V. L. R. I. S. și S. Kas Utilaje Construcții S.R.L. Z., societate pe care învinuitul o administra.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f.69), declarații martori (f.74, 103, 106-110, 113-118), procese- verbale întocmite de organele de cercetare penală ale poliției judiciare (f.75-76, 80, 104-105, 145), alte înscrisuri (f.7-67, 79, 82-10, 111-112, 119-144).
În cursul urmăririi penale, partea vătămată S. V. L. R. I. SA B. a precizat că se constituie ca parte civilă în cauză cu suma de 126.919,24 lei, sumă
reprezentând ratele de leasing restante, ratele aferente asigurării de tip Casco neachitate, precum și taxa pe valoarea adăugată.
În faza de judecată, prin înscrisul depus la dosarul cauzei la fila 164, partea civilă arată că își menține constituirea de parte civilă din faza de urmărire penală.
La termenul de judecată din_, apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar o declarație autentificată, prin care inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.3201Cod procedură penală, arătând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f.260-262). În baza cererii inculpatului, admisă de către instanță, cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art.3201Cod procedură penală.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut că inculpatul K. Ș. a fost unicul administrator și asociat al S. Kas Utilaje Construcții S.R.L., din anul 2005, de la momentul înființării acestei societăți. La data de_, potrivit istoricului societății, comunicat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj, s-a operat mențiunea privind deschiderea procedurii insolvenței și numirea administratorului judiciar I & O Insolv SPRL Z. . Prin încheierea nr.988/_ a
ui Sălaj, pronunțată în dosarul_, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei având ca obiect declanșarea procedurii insolvenței, întrucât debitoarea SC Kas Utilaje SRL a achitat integral creanțele datorate creditorului SC Obermair Special Trans SRL C. -Napoca, astfel că s-a revenit la situația anterioară declanșării procedurii insolvenței. La data de_ s-a operat această mențiune în evidențele ORC Sălaj.
La data de_ s-a operat în aceleași evidențe mențiunea privind deschiderea procedurii insolvenței la S. Kas Utilaje Construcții S.R.L.Z. și, de această dată a fost numit ca administrator judiciar Casa De Insolvență Transilvania SPRL, prerogativele de administrare ale inculpatului fiind ridicate.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că, potrivit contractului de leasing financiar nr.449928/_ încheiat între S. V. L. R. I. SA - în calitate de finanțator - și S. Kas Utilaje Construcții S.R.L. Z., societate reprezentată de către inculpat, în calitate de utilizator, aceasta din urmă societate dobândea dreptul de folosință asupra unui buldoexcavator, având obligația corelativă de a achita lunar o rată în care era inclusă și o dobândă, conform anexei la contract.(f. 57-60, 63-65). Perioada de plată a ratelor ce făceau obiectul contractului de leasing a fost de 36 luni, utilizatorul având obligația de a achita lunar echivalentul în lei a 1832, 56 euro conform graficului de eșalonare (f. 64-65). Contractul de leasing financiar s-a întocmit după un model cadru, dar a fost completat printr-o anexă denumită "Condiții generale de leasing";, iar potrivit art.8 pct.2 din " Condițiile generale de leasing";, parte integrantă a contractului cadru, contractul se reziliază de plin drept fără intervenția instanței judecătorești și fără altă procedură prevăzută de lege (pact comisoriu de grad IV) în următoarele
situații:
dizolvarea silită sau convențională a utilizatorului
pierderea sau restrângerea capacității de exercițiu a utilizatorului
pierirea sau distrugerea totală a bunului
furtul bunului
De asemenea, la art.8 punctul 3 lit.i) din "Condițiile generale de leasing";, s-a stipulat în mod explicit împrejurarea că, la inițiativa utilizatorului, se poate rezilia contractul de leasing, în caz de încălcare gravă a contractului de către utilizator.
În consecință, pentru nerespectarea clauzelor contractuale vizând neplata de către utilizator a ratelor aferente contractului de leasing, părțile au stabilit ca sancțiune rezilierea unilaterală a contractului, la inițiativa locatorului.
Contractul de leasing, "Condițiile generale de leasing";, precum și anexa la contract, parte integrantă a acestuia, au fost însușite de către inculpatul K. Ș. prin semnare.
În urma încheierii contactului de leasing în condițiile menționate, S. V.
L. R. I. SA B. a achitat contravaloarea utilajului ce făcea obiectului contractului către furnizorul acestuia, SC Terra R. Utilaje de Construcții SRL, prin virament bancar în contul acestei societăți. Prețul total al utilajului a fost de 254.683 lei, conform facturii de la fila 55.
La data de_, inculpatul K. Ș., în calitate de reprezentant al S. Kas Utilaje Construcții S.R.L., a ridicat de la beneficiarul plății efectuate de firma de leasing (SC Terra R. Utilaje de Construcții SRL B. ), buldoexcavatorul, având obligația de a achita ratele de leasing în contul finanțatorului SC V. L.
R. I. S. B. .
Contractul de leasing financiar s-a derulat în condiții firești, în sensul respectării obligațiilor asumate, până în luna martie 2010, aspect ce rezultă din situația detaliată a încasărilor înregistrate de firma de leasing, fila 141-142. Din analiza acestei situații, se observă faptul că la data de_ s-a efectuat o ultimă plată, în urma căreia soldul de achitat a fost 0,64 lei, iar ulterior acestei date, nu s-a mai înregistrat plăți efectuate de S. Kas Utilaje Construcții S.R.L. în contul bancar al finanțatorului S. V. L. R. I. S. B. .
În urma sistării plăților, societatea administrată de către inculpat a fost somată în repetate rânduri să efectueze plățile restante, fără ca finanțatorul să se prevaleze de prevederile contractuale relative la rezilierea unilaterală a contractului de leasing din inițiativa acestuia, filele 130-134.
Întrucât contractul de leasing constituia titlu executoriu în caz de nerespectare a obligațiilor care vizau plata ratelor, la data de_, executorul judecătoresc s-a deplasat la sediul S. Kas Utilaje Construcții S.R.L. pentru a identifica buldoexcavatorul și pentru a-l ridica, dar nu a găsit-o. decât pe mama învinuitului K. A., care nu a fost în măsură să precizeze locația în care buldoexcavatorul s-ar afla. Cu această ocazie s-a constat că buldoexcavatorul nu se găsea la adresa SC Kas Utilaje Construcții SRL, iar demersurile făcute în sensul găsirii utilajului au fost în van.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că inculpatul K. Ș. a plecat în Germania în anul 2010, și de atunci nu s-a mai întors, adresa la care acesta locuiește în fapt acesta, nefiind cunoscută.
Cu privire la bunul care făcea obiectul contractului de leasing, din probele testimoniale administrate în cauză, precum și din proba cu înscrisuri (facturile de la f.111-112) reiese faptul că buldoexcavatorul a fost închiriat către diverși
beneficiari, iar în momentul în care firma de leasing a demarat procedurile de recuperare ale acestuia, învinuitul l-ar fi ascuns cu bună știință, aspect confirmat de martorul Bicăzan C. Liviu (f.116). Din depoziția acestuia mai reiese faptul că învinuitul ar fi vândut în final utilajul cu suma de 17.000 sau 27.000 euro, fără ca martorul să cunoască identitatea cumpărătorului. Cert este faptul că în contabilitatea societății s-au înregistrat doar venituri din închirierea utilajului, aspect ce rezultă din declarația martorei Crișan M., persoana care s-a ocupat în mod efectiv de conducerea evidenței contabile la S. Kas Utilaje Construcții S.R.L. De altfel, operațiunea de vânzare nici nu putea fi înregistrată în evidențele contabile ale SC Kas Utilaje Construcții SRL, cât timp această societate nu era proprietar al utilajului, dreptul de proprietate putându-se transfera doar în ipoteza
achitării integrale a ratelor aferente contactului de leasing.
În aceste circumstanțe, se constată faptul că inculpatul K. Ș. a înstrăinat buldoexcavatorul ce făcea obiectul contractului de leasing, dispunând de acesta pe nedrept, deși deținea utilajul exclusiv în baza unui titlu precar (contractul de leasing), care îi conferea doar prerogativa deținerii și a utilizării, nicidecum aceea de a dispune de utilaj, această prerogativă revenind exclusiv proprietarului S. V.
L. R. I. S.
Inculpatul nu a fost audiat în cursul urmăririi penale, din declarațiile tatălui său și din cuprinsul actelor de căutare efectuate rezultând că acesta ar fi plecat din țară. În faza de judecată, acesta nu s-a prezentat, însă, prin intermediul apărătorului ales, a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate, bazate pe recunoașterea faptelor.,
Din ansamblul probelor administrate în cauză, starea de fapt reținută de instanță și necontestată de inculpat și vinovăția acestuia sunt pe deplin dovedite, declarațiile părții vătămate coroborându-se cu declarațiile martorilor audiați.
S-a constatat că fapta inculpatului K. Ș. de a dispune fără drept de buldoexcavatorul proprietatea părții vătămate S. V. L. R. I. S., bun pe care îl deținea în folosință în baza unui contract de leasing, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art.213 alin.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii s-a materializat în acțiunea de însușire a bunului, fără acordul părții vătămate și prin nerestituirea lui, la solicitarea părții vătămate, în condițiile în care inculpatul era detentor precar al bunului respectiv, pe care îl deținea în baza unui titlu (contract de leasing). Infracțiunea s-a consumat în momentul însușirii bunului, având drept consecință producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, echivalent cu valoarea bunului pe care inculpatul și l-a însușit.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.
Reținând vinovăția inculpatului K. Ș., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art.213 alin.1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal și va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Referitor la gradul de pericol social al faptei comise, raportat la criteriile prevăzute de art.181alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta inculpatului prin modul în care a acționat și prin valoarea ridicată a prejudiciului produs prezintă un pericol social concret ridicat.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 39 de ani, iar potrivit fișei de cazier judiciar are antecedente penale, dar pentru acestea s-a împlinit termenul de reabilitare, astfel că nu se poate reține starea de recidivă.
De asemenea, a fost avută în vedere atitudinea inculpatului, care s-a sustras de la urmărire penală și de la judecată și nu a manifestat nici un interes în sensul de a restitui bunul însușit pe nedrept de la partea vătămată sau de a repara prejudiciul cauzat.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de abuz de încredere, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 an va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Pornind de la faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal. La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3
Cod penal.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție. Instanța a reținut că, pentru a-și putea îndeplini funcțiile atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei atât gravității faptei, cât și potențialului de pericol pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Instanța a apreciat că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei nu pot fi realizate decât prin executarea acesteia efectivă, doar o astfel de modalitate de executare fiind aptă de a produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane, care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriului comportament și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni similare cu cea pentru care este condamnat inculpatul.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea vătămată VB L. R. I.
S.A s-a constituit parte civilă cu suma de 171.083,69 lei, reprezentând prejudiciu cauzat de inculpat, constând în ratele de leasing restante, ratele aferente asigurării de tip Casco neachitate, precum și taxa pe valoarea adăugată. În dovedirea pretențiilor civile formulate, partea civilă a depus la dosarul cauzei la filele 165-
251 facturile emise și neachitate și copia contractului de leasing încheiat cu societatea administrată de inculpat Având în vedere prevederile art. 998 Cod civil, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunea de abuz de încredere, un prejudiciu cert și nereparat produs părții civile - contravaloarea bunului însușit de inculpat, între fapta inculpatului și prejudiciu existând legătură de cauzalitate.
În consecință, în temeiul prevederilor art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală și la art.998 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă VB L. R. I. S. și a obligat pe inculpatul K. Ș. la plata sumei de 171.083,69 lei către partea civilă, reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat.
Împotriva sentinței penale nr. 444/_ a Judecătoriei Z. a declarat recurs inculpatul, fără să motiveze în scris, iar la susținerea recursului, apărătorul ales al acestuia a arătat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una de pericol social relativ scăzut, legiuitorul prevăzând pedepse mici pentru astfel de infracțiuni,iar o pedeapsă cu suspendarea condiționată îi va oferi inculpatului posibilitatea de a achita în continuare prejudiciul, acesta achitând în doar două luni
6.000 euro.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate,precum și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, T. constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform art.1 Cod procedură penală, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp si în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni, astfel ca orice persoana care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsita potrivit vinovăției sale si nici o persoana nevinovată să nu fie trasă la răspundere penala. Procesul penal trebuie sa contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor si libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum si la educarea cetățenilor în spiritul legii. În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului în condiții de contradictorialitate, contradictorialitate care este de esența procesului echitabil, cu respectarea și asigurarea egalității de arme între acuzare si apărare. Aceasta se realizează în condițiile susținerii unor poziții contrare, prin susținerea învinuirii de cutre procuror sau de către cealaltă parte vătămata pe de o parte, și inculpat care își exercita dreptul la apărare în funcție de învinuirile si încadrarea juridica a faptelor pentru care a fost trimis în judecata.
Starea de fapt și încadrarea juridică nu au fost contestate de către recurent, ci doar aspectele legate de cuantumul pedepsei și modalitatea acesteia de executare.
Se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate, care demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv - că acesta a dispus pe nedrept de buldoexcavatorul ce făcea obiectul contractului de leasing financiar nr.449928/_ încheiat între S. V. L. R. I. S. și S. Kas Utilaje Construcții S.R.L. Z., societate pe care K. Ș. o administra, prin fapta comisă producându-se părții civile un prejudiciu de 126.919,24 lei, sumă reprezentând ratele de leasing restante, ratele aferente asigurării de tip Casco neachitate, precum și taxa pe valoarea adăugată.
T. apreciază că prima instanță a ținut seama la individualizarea pedepsei de toate criteriile generale și speciale prev. de art. 72 C.p., fapt ce nu este criticat, ci doar efectele criteriilor asupra pedepsei stabilite în speță.
Raportat la starea de fapt reținută, la activitatea infracțională concretă desfășurată de inculpat, la atitudinea inculpatului, care a recunoscut săvârșirrea faptei pentru care a fost trimis în judecată,dar s-a sustras de la urmărire penală și de la judecată și nu a manifestat nici un interes în sensul de a restitui bunul însușit pe nedrept de la partea vătămată sau de a repara prejudiciul cauzat, tribunalul apreciază că, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, chiar în condițiile reținerii prevederilor art.320/1 Cod procedură penală în favoarea acestuia, nu se impune a fi aduse corecții hotărârii instanței de fond. Achitarea unei sume de 6000 euro după declararea recursului, în condițiile în care prejudiciul creat a fost de 171.083,69 lei, nu poate avea vreo relevanță sub acest aspect.
Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul are antecedente penale,suferind trei condamnări în perioada 1993-1999 (pentru infracțiuni prevăzute de legislația rutieră și înșelăciune în convenții), dar pentru acestea s-a împlinit termenul de reabilitare. Este de menționat și că, prin două ordonanțe ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din datele de_ și_, față de K. Ș. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ pentru emitere de file cec fără a avea disponibil în cont. Toate acestea denotă o amplă activitate ce presupune încălcarea legii penale, dezinteresul manifestat față de sancțiunile penale aplicate de către autoritățile statului și care aveau scopul de a determina reeducarea inculpatului, ceea ce justifică pe deplin aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție. În mod just a reținut instanța de fond că, pentru a-și putea îndeplini funcțiile atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei atât gravității faptei, cât și potențialului de pericol pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei, iar funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei nu pot fi realizate decât prin executarea acesteia efectivă, doar o astfel de modalitate de executare fiind aptă de a produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane, care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriului comportament și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni similare cu cea pentru care este condamnat inculpatul.
Față de aceste aspecte, T. reține că pedeapsa stabilită de prima instanță este de natură să asigure îndreptarea inculpatului.
Așa fiind, în baza art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de K. Ș. .
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive, În numele Legii Decide:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul K. Ș. împotriva sentinței penale nr.444/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică la sediul instanței, azi, 8 mai 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
T. | C. | M. | S. Ț. | D. | B. | B. M. |
Red.ȚB/_
Dact.BM/_ Ex.2
Jud. fond/Ș. M.C.
| ← Decizia penală nr. 1595/2013. Tâlhărie | Decizia penală nr. 246/2013. Abuz de încredere → |
|---|
