Încheierea penală nr. 1695/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1695/R/2013
Ședința publică din 11 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. | S. | , judecător |
JUDECĂTORI: V. | G. | |
I. | C. | M. |
GREFIER: D. | S. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata R. M. împotriva încheierii penale nr.76/CC din 06 decembrie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive, inculpata fiind cercetată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal și art. 175 alin. 1 lit. d și alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatei, av.Florian A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei. Susține că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., deoarece la dosar nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Solicită a se reține că fapta a fost comisă împotriva concubinului pentru că acesta o înșela. Inculpata a recunoscut comiterea faptei, dosarul este aproape finalizat și nu are cum să se sustragă sau să influențeze buna desfășurare a urmăririi penale.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Având în vedere infracțiunea pentru care este cercetată inculpata, în mod corect s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față:
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prin încheierea penală nr.76/CC din 06 decembrie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în baza disp. art. 155 și urm. Cod procedură penală, s-a
admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și, în consecință s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpata R. M., fiica lui natural și M., născută la data de_, în Miceștii de Câmpie, jud. Bistrița-Năsăud, CNP - 2., în prezent aflată în Spitalul Penitenciar Jilava, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 14 decembrie 2013 și până la data de 12 ianuarie 2014, inclusiv.
S-a acordat av. Gorea Greta suma de 100 lei cu titlu de onorariu, sumă ce se va suporta din fondurile M. ui Justiției.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Bistrița-Năsăud a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatei R. M. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 14 decembrie 2013.
În motivarea propunerii, s-a relevat că, prin Încheierea penală nr. 70/CC/_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, până la data de 13 decembrie 2013 inclusiv, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal și art. 175 alin. 1 lit. d și alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în dimineața zilei de 5 noiembrie 2013, i-a aplicat concubinului său, Porav M., o lovitură cu toporul în zona extremității cefalice, cauzându-i leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un nr. de 40-45 zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în pericol; că de la data arestării preventive și până în prezent s-a procedat la audierea părții vătămate și a mamei inculpatei, s-a obținut raportul de constatare medico-legală privind pe victimă, prin care s-a conchis că victima necesită 80-90 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, viața acesteia fiind pusă în primejdie, leziunile fiind produse prin lovire cu corp tăietor-despicător, lovitura fiind aplicată din spate și lateral stânga, obținându-se totodată și planșa foto judiciară de la cercetarea la fața locului și s-a dispus expertizarea medico-legală psihiatrică a inculpatei.
Pe de altă parte, s-a mai relevat faptul că, până la data expirării arestului preventiv, urmărirea penală nu poate fi finalizată, deoarece nu s- a depus la dosar raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpată, se impune audierea unor martori și prezentarea materialului de urmărire penală.
În fine, prin referatul cu propunerea de prelungire a arestării preventive, s-a relevat că nu s-au modificat condițiile care au condus la arestarea inculpatei și că urmărirea penală nu poate fi finalizată din motive obiective.
Analizând propunerea procurorului prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, fiind îndeplinite atât cerințele disp. art. 143 Cod procedură penală (existând probe care să conducă la concluzia rezonabilă că inculpata este autoarea faptei pentru care este cercetată) cât și cele ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatei prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat de modul premeditat de concepere și punere în aplicare a intenției
infracționale, de gravitatea infracțiunii și de rezonanța faptei în
comunitatea locală, situație în care o măsură preventivă mai puțin restrictivă nu se justifică.
Întrucât cercetarea penală nu a fost finalizată din motive obiective, urmând a se realiza o serie de acte de urmărire penală (întocmirea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, audieri de martori și întocmirea actului de finalizare a cercetărilor), propunerea procurorului apare ca întemeiată, astfel încât, în baza disp. art. 155 și urm. Cod procedură penală, aceasta a fost admisă, dispunându-se prelungirea arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 14 decembrie 2013 și până la 12 ianuarie 2014 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata R. M., aflată în Penitenciarul Jilava în vederea efectuării unei expertize psihiatrice.
Apărătorul inculpatei, căreia i s-a dat cuvântul potrivit art.159 alin.4 C.pr.pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și urmare a rejudecării cauzei, cercetarea inculpatei în stare de libertate.
În opinia apărătorului, la dosarul cauzei nu există date concrete din care să rezulte că cercetarea inculpatei în stare de libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Inculpata este cercetată în stare de arest preventiv, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 C.pen., rap.la art.175 lit.d C.pen., de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița- Năsăud.
În speță, prin încheierea penală nr.70/CC din_ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei R. M. până la data de 13 decembrie 2013, inclusiv, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art.143 și 148 lit. f C.pr.pen.
În esență, în sarcina inculpatei s-a reținut că în dimineața zilei de 5 noiembrie 2013 i-a aplicat concubinului său Porav M. o lovitură cu toporul în zona extremității cefalice, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în pericol.
În prezenta cauză, Parchetul de pe Tribunalul Bistrița-Năsăud a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatei pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, pentru administrarea probatoriului în cauză, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Potrivit art.155 alin.1 C.proc.pen. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
Verificând conținutul actelor și lucrărilor dosarului, atât instanța de fond, cât și curtea constată că în privința recurentei sunt întrunite simultan condițiile prev.de art.136 și 143 C.proc.pen. raportat la art.148
lit. f C.proc.pen., astfel că față de conținutul art.155 și 159
proc.pen., Tribunalul Bistrița-Năsăud a pronunțat o soluție corectă, fiind justificată și judicioasă cererea de prelungire a arestării preventive.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până în prezent.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunea comisă de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451C.pr.pen.
În speța de față, prelungirea măsurii arestării preventive a recurentei este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru prelungirea detenției.
Stabilirea vinovăției recurentei urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență până în acest moment existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C.proc.pen., care justifică luarea și prelungirea arestării preventive față de aceasta (cazul Fox, Campbell și Hartley vs.Uk).
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatei și prelungirea acesteia fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
În urma verificării dosarului de anchetă, Curtea reține că, întrucât urmărirea penală nu a fost finalizată, conform actelor depuse, neefectuându-se proba științifică (raportul de expertiză medico-legală psihiatrică), nefiind realizată prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunea imputată fiind mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea inculpatei în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, în mod judicios prima instanță a constatat că subzistă în continuare temeiurile arestării preventive vizate de art. 148 lit.f Cod proc.pen.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetată inculpata) este îndeplinită, iar lăsarea în libertate a acesteia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina inculpatei, împrejurările concrete în care se presupune că a fost comisă - aplicarea unei lovituri cu toporul concubinului său, cauzând leziuni care au pus în primejdie viața acestuia, persoana inculpatei și, nu în ultimul rând, rezonanța socială negativă a faptei în rândul comunității din care face parte inculpata, starea de insecuritate creată în rândul societății de împrejurarea că, presupusul autor al unei astfel de fapte grave, este cercetat în stare de libertate.
Calea de atac exercitată de inculpată, vizând prelungirea duratei arestului preventiv, nu este fondată, din moment ce prima instanță a subliniat justificat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive subzistă în continuare. Sub acest aspect, este de observat că fapta imputată inculpatei, astfel cum a fost descrisă prin cererea de prelungire a măsurii arestării, ca și succesiunea actelor procedurale îndeplinite până în prezent impun, în mod evident, prelungirea arestului, pentru a putea fi asigurată ascultarea inculpatei oricând, audieri de martori, efectuarea de expertize medico-legale.
Prelungirea arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunea pentru care este cercetată inculpata nu a fost clar stabilită, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil vinovăția și implicarea recurentei în fapta pentru care este cercetată.
Față de toate acestea, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a inculpatei, va fi respins ca nefondat.
La acest moment procesual, nu este oportună înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru motivele ce preced, curtea constatând că sunt întrunite concomitent condițiile art.136, 143 și 148 lit.f C.proc.pen., raportat la art.155 și 159 C.proc.pen., apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, urmând a fi menținută, motiv pentru care recursul inculpatei se va respinge ca nefondat, conform art.38515pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Florian A. .
Va fi obligată recurenta să plătească în favoarea statului suma de
300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata R. M., aflată in prezent Penitenciarul Jilava împotriva încheierii penale nr. 76/CC din 6 decembrie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Florian A. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
SS
V.
G.
I.
C. M.
GREFIER
S.
Jud.fond: P. A. S.S./V.R./_
3 ex.
| ← Încheierea penală nr. 63/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 11/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
