Decizia penală nr. 307/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 307/R/2013
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V. JUDECĂTOR: G. A. JUDECĂTOR: B. D.
GREFIER: C. M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, reprezentat prin SÂNGEORZAN ANGELA, procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul recurent C. V. , împotriva Sentinței penale nr. 1893 din 20 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent C.
V., în stare de arest preventiv, asistat de avocat Cârceie Fabiola în substituirea avocatului Flipoaia Mihai-apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind inculpatul recurent C. V. arată că își mențin recursul declarat.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat, instanța declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului formulat, cu consecința casării hotărârii atacate și, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acestei cereri, inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și o regretă, prejudiciul cauzat este mic și nu există indicii că ar zădărnici bunul mers al urmăririi penale.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpatul recurentul C. V., ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Arată că prima instanță în mod corect a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă încă, existând probe că inculpatul alături de ceilalți doi coinculpați sunt autorii infracțiunii pentru care sunt cercetați. De asemenea, urmărirea penală se află în fază incipientă, la luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că în privința inculpatului C.
V. și a celorlalți doi inculpați sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care sunt acuzați este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol
concret pentru ordinea publică. Susține că pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, rezultă din modul "profesionist"; în care au acționat pe timp de noapte, după examinarea prealabilă a punctelor vulnerabile ale magazinelor vizate, deținerea unor instrumente special concepute și perfect adaptate deschiderii rapide și fără zgomot a sistemelor ușilor de acces, priceperea și dexteritatea cu care inculpații au mânuit aceste instrumente, prejudiciul cauzat, urmările produse și scopul săvârșirii faptelor, acela de a procura banii necesari pentru deplasarea în Germania. Consideră că, în acest moment procesual, punerea în libertate a inculpatului nu este oportună, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, astfel că se impune menținerea acesteia.
Având ultimul cuvânt, inculpatul recurentul C. V. solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată că :
Prin Sentința penală nr. 1893 din 20 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._, în baza art.160/8a alin.6 C.p.p. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul C. V. fiul lui L. și I., născut la data de_ în Vulcănești, Republica Moldova, CNP 1., domiciliat în Republica Moldova, localitatea Vulcănești, str. Energeticienilor, nr. 18, posesor al CI seria RR nr. 5., având și domiciliul în București, str. Depozitului, nr. 89, sector 3, studii 9 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a, c, e, g și i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, aflat în Arestul IPJ Bistrița-Năsăud și față de care s-a luat măsura arestării preventive de către Judecătoria Bistrița prin Încheierea penală nr. 38/CC/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Bistrița.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu av. Filipoaia Mihai, desemnat pentru petent, în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub dosar numărul 11._ al Judecătoriei Bistrița, petentul-inculpat C. V., aflat în stare de arest preventiv, a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar, arătând că prin Încheierea penală nr. 38/CC/2013 s-a luat măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de_ . În fața instanței petentul și-a motivat cererea în sensul că a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa și dorește să muncească.
Examinând cererea petentului-inculpat, prin prisma dispozițiilor legale în materie, analizând actele și lucrările dosarelor 3132/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița și 10._ al Judecătoriei Bistrița, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Prin Încheierea nr.38/CC/2013 a Judecătoriei Bistrița s-a dispus arestarea preventivă a petentului C. V. pe o perioadă de 29 zile începând cu data de_ până la data de_ pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208
al.1, 209 al.1, lit.a, c, e, g și i Cod penal, cu aplicarea disp.art.41 al.2 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 10/_, în baza aceleași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, în șase rânduri, prin efracție și împreună cu alte două persoane, a pătruns în mai multe magazine și localuri publice, de pe raza Județului Bistrița-Năsăud, respectiv Tureac, Josenii Bârgăului, Prundu Bârgăului, sustrăgând în total aproximativ 110 lei, trei ceasuri, un aparat foto și unele obiecte de vestimentație.
Instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile prev de art. 143 Cod procedură penală, în sensul existenței de probe și indicii temeinice privind comiterea de către cei trei inculpați (printre care și C. V. ) a faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lor, că este incident cazul prev. de art 148 al.1 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de către inculpați fiind închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în liberate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere împrejurările și circumstanțele concrete în care s-a derulat activitatea infracțională.
Din analiza prevederilor art.160² C.pr.pen., rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă restrictivă de libertate instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate, nu va săvârși și alte infracțiuni.
Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.160¹ alin.1 C.proc.pen., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii, în raport cu probele administrate în cauză. Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii nu conduce automat la admiterea unei astfel de cereri întrucât pe lângă vocația legală a inculpatului de a formula oricând în cursul procesului penal o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, se verifică și temeinicia unei astfel de cereri prin examinarea gradului de pericol social al faptei și al pericolului concret pe care l-ar prezenta punerea în libertate a făptuitorului.
Ca atare, instanța de fost a reținut că motivele care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, motivat de existența la acel moment de probe și indicii temeinice privind comiterea de către acesta a faptei de furt calificat, prev.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,c,e,g și i Cod penal, pericolul social concret al faptei fiind unul ridicat, raportat la modalitatea de desfășurare a activității infracționale.
Totodată, instanța a apreciat că nu se justifică punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului C. V., întrucât acesta nu oferă garanții suficiente că, lăsat în libertate, nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor ce urmează a fi audiați și nu va săvârși alte fapte penale având în vedere modul de operare utilizat cu ocazia comiterii faptei pentru care este cercetat
respectiv faptul că fiind dinafara localității existau astfel șanse minime pentru a fi recunoscuți și prinși inculpații, care au comis faptele împreună, în baza aceleiași rezoluții infracționale, după o planificare prealabilă.
De asemenea, instanța a considerat că lăsarea inculpatului în libertate, sub control judiciar, nu este oportună și raportat la pericolul social concret al faptei, la modul și mijloacele prin care a fost săvârșită, aceasta producând o vătămare a relațiilor sociale ocrotite, cu impact asupra opiniei publice, astfel încât liberarea inculpatului, chiar sub control judiciar, ar fi de natură să creeze o puternică stare de neîncredere în actul de justiție și în capacitatea autorităților publice de a asigura cetățenilor un climat de siguranță socială.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta potrivit art. 160/8a alin 6 C.pr.penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul să plătească în favoarea statului, suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul C.
V. .
Recursul declarat nu a fost motivat în scris, însă cu ocazia dezbaterilor inculpatul a susținut că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar.
În esență, inculpatul a invocat că nu are antecedente penale, prejudiciul cauzat prin fapta de care este acuzat este redus, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat și nu există temeiuri pentru a se reține că lăsat în libertate va zădărnici aflarea adevărului și bunul mers al urmăririi penale.
Recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins cu motivarea de mai jos: Prin Încheierea penală nr. 38/CC/2013 din data de 12 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului C. V. și a coinculpaților Neagu A. și Cilinghir Dmitri, pe durata a 29 de zile, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de
art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,c,e,g și i C.pen.
Încheierea penală nr. 38/CC/2013 din data de 12 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistrița, prin care s-a luat măsura arestării preventive a rămas definitivă la data de 15 noiembrie 2013 prin Încheierea penală nr. 300/ÎR/2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a reținut că la dosar există probe și indicii temeinice, în sensul disp. art. 143 C.pr.pen. de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul C. V. și ceilalți doi coinculpați, au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați astfel cum acestea sunt descrise în referatul procurorului care a înaintat propunerea de arestare preventivă. De asemenea, la luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că în privința inculpatului C.
V. și a celorlalți doi inculpați sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care sunt acuzați este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților, instanța care a pronunțat luarea măsurii arestării preventive a avut în vedere modul "profesionist"; în care inculpații au acționat ( pe timp de noapte, după examinarea prealabilă a punctelor vulnerabile ale magazinelor vizate, deținerea unor instrumente special concepute și perfect adaptate deschiderii rapide și fără zgomot a sistemelor ușilor de acces, priceperea și dexteritatea cu care inculpații au mânuit aceste instrumente, prejudiciul cauzat, urmările produse și scopul săvârșirii faptelor, acela de a procura banii necesari pentru deplasarea în Germania).
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatului C. V., tribunalul constată că aceasta, formal, îndeplinește condițiile prev. de art. 160 ind. 2 alin. 1 C.pr.pen. Însă, având în vedere natura, gravitatea concretă a faptelor săvârșite în formă continuată, circumstanțele în care inculpatul a acționat (împreună cu alte persoane, pe timp de noapte, prin efracție, folosindu-se de instrumente special confecționate și adaptate distrugerii și deschiderii rapide a sistemelor de închidere), dar și urmările cauzate, tribunalul apreciază că nu se justifică punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Tribunalul consideră că aplicarea acestei instituții este admisibilă în cazul infracțiunilor de natura celor care fac obiectul dosarului, doar în situația în care inculpații oferă garanții suficiente că, lăsați în libertate, nu vor împiedica buna desfășurare a procesului penal și nu vor săvârși alte fapte penale. Aceste cerințe nu sunt îndeplinite în cazul inculpatului C. V., care, deși a recunoscut comiterea faptelor pentru care s-a dispus arestarea preventivă, nu oferă garanția că judecat în libertate, nu va continua să comită noi infracțiuni, chiar și în situația în care, i-ar fi impuse obligațiile prev. de art. 160 ind. 2 alin. 3 și 3 ind.1C.pr.pen. Pe de altă parte, faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt grave și generează un sentiment de dezaprobare din partea opiniei publice, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează asemenea acuzații sunt cercetare în stare de libertate. În acest context este de subliniat că inculpații cercetați în dosarul nr. 3129/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, nu conștientizează gravitatea faptelor, aspect care rezultă din poziția exprimată cu ocazia acordării ultimului cuvânt cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă.
Întrucât de la rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive (_ ) a trecut un timp foarte scurt și nu au intervenit elemente noi de natură a justifica cererea formulată, tribunalul apreciază că subzistă și în prezent cerințele art. 143, 148 lit. f C.pr.pen. și că lăsarea în libertate a inculpatului recurent prezintă pericol concret pentru ordinea publică .
Pentru considerentele arătate, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul
C. V., împotriva Sentinței penale nr. 1893 din data de 20 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Conform art. 192 alin. 2 C.pr.pen. inculpatul-recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului 110 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu Flipoaia Mihai.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. V., împotriva Sentinței penale nr. 1893 din data de 20 noiembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului 110 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu Flipoaia Mihai.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
L. | M. V. G. | A. | - B. | D. C. M. |
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
DOSAR PENAL NR. _
Către,
ARESTUL IPJ BISTRIȚA-NĂSĂUD
În conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. ultim Cod procedură penală, vă înaintăm copia Deciziei penale motivate, nr. 307/R/_, pronunțată în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul C. V. .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. V. C. M.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE NR. 307/R/2013
În baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. V., împotriva Sentinței penale nr. 1893 din data de 20 noiembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului 110 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu Flipoaia Mihai.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | M. V. | G. | A. | - B. | D. |
G. ier
C. M.
Pentru conformitate cu originalul
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 307/R/2013
În baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. V., împotriva Sentinței penale nr. 1893 din data de 20 noiembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului 110 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu Flipoaia Mihai.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | M. V. | G. | A. | - B. | D. |
| ← Decizia penală nr. 108/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Încheierea penală nr. 149/2013. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
