Încheierea penală nr. 19/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 19/2013
Ședința publică din 11 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R., judecător GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. reprezentant prin Anemaria Cireap - procuror
Pe rol fiind judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul CURT I. M. Ș. .
La apelul nominal efectuat în cauză se constată că se prezintă inculpatul Curt-I. M. Ș., în stare de arest, asistat de apărător din oficiu avocat Capătă Antoniu Domițian M., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 8 ) și de apărător ales, avocat T. R., din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 9 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța, potrivit art. 1607alin. 2 Cod procedură penală îl întreabă pe inculpat dacă își însușește cererea și se procedează la consemnarea pe cerere a poziției exprimate în sens afirmativ.
Raportat la obligativitatea ascultării inculpatului se procedează la luarea unei declarații inculpatului, aceasta fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare ( f. 14 ).
Apărătorul ales al inculpatului Curt I. M. Ș., solicită admiterea cererii d eliberare provizorie sub control judiciar așa cum a fost formulată și motivată în mod eronat în baza disp. art. 1604Cod procedură penală, sens în acre solicită rectificarea acestui temeiul și indică art. 1602Cod procedură penală. Astfel, solicită să se constate că la momentul procesual actual sunt îndeplinite condițiile de principiu de admisibilitate a cererii, respectiv condiția referitoare la fapta sau faptele comise ca, în cazul infracțiunilor
intenționate, să nu fie sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani și cealaltă, negativă referitoare la lipsa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți.
Susține că nu va reitera aspectele consemnate în conținutul cererii și că formulează concluzii similare cu cele expuse în dosarul nr._, dezbătut anterior.
Mai arată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost formulată în momentul luării la cunoștință a conținutul urmăririi penale, care a fost finalizată în cursul zilei de 6 februarie 2013. Precizează faptul că la momentul formulării cererii a avut în vedere ca și criteriu principal
persoana inculpatului raportat la infracțiunea comisă și conținutul dosarului de urmărire penală.
Susține că dreptul inculpatului de a solicita liberarea provizorie sub control judiciar, din punct de vedre al admisibilității de principiu, sunt
îndeplinite condițiile, iar din punct de vedere al temeiniciei cererii, solicită a se avea în vedere aspectul expus în cauza anterioară, respectiv faptul că ancheta s-a încheiat în totalitate, că dosarul de urmărire penală a fost comunicat instanței de judecată și, cel puțin teoretic, apreciază că este
imposibilă influențarea unor părți sau împiedicarea aflării adevărului.
Cu privire la existența unor date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de la săvârșirea de noi infracțiuni susține că
această posibilitate este exclusă. Astfel, solicită a se avea în vedere persoane inculpatului ca și un element/criteriu, precum și funcția acestuia, care probabil a și atras arestarea preventivă, îl împiedică prin simplul fapt că în
ipoteza admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, măsurile instituției din care face parte sunt suficient de drastice astfel încât să nu-i poată permită sub nicio formă influențarea sau sustragerea de la controlul judiciar. În acest sens susține că inculpatul este comisar-șef în cadrul I.P.J.
C. și solicită a se avea în vedere situația specială în care se află acesta, fiind vorba despre un denunț formulat de către un vechi colaborator al acestuia și care este îndoielnic.
Raportat exclusiv la temeiurile avute în vedere la momentul arestării și situația prezentă a inculpatului apreciază că se impune a se avea în vedere ca și criteriu principal art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv că chiar dacă în prezent temeiurile avute în vedere de către instanță subzistă, din punct de vedere al temeiniciei cererii, consideră că trecerea timpului și finalizarea urmăririi penale sunt elemente suficiente pentru a se putea decide asupra admisibilității cererii.
Reprezentanta M. ui P. confirmă admisibilitatea în principiu a cererii în condițiile art. 1608din Codul de procedură penală, întrucât îndeplinește condițiile generale prev. de art. 1602Cod procedură penală și apreciază că, pe fond, cererea nu este întemeiată și că se impune respingerea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală.
Susține că cererea este neîntemeiată întrucât este susținută doar prin argumente care rezultă din caracterul admisibil al cererii, respectiv faptul că formularea acesteia constituie dreptul oricărei persoane aflate în detenție preventivă.
Consideră că o astfel de cerere de liberare provizorie trebuie să fie argumentată suplimentar față de simplul fapt al admisibilității în principiu a unei astfel de cereri cu argumente care să conducă la concluzia necesității punerii în libertate a inculpatului, respectiv cel puțin la concluzia că nu mai există acea proporție necesară între măsura arestării preventive și prevenirea și prezervarea intereselor generale ale societății, în detrimentul interesului personal al inculpatului și a dreptului acestuia de a fi cercetat în stare de libertate. Raportat la lipsa prezentării unor astfel de argumente în speța analizată, consideră că toate motivele prezentate, respectiv calitatea inculpatului, gradul profesional al acestuia, lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că nu există nicio posibilitate de influențare a bunului mers al procesului penal prev. de art. 136 Cod procedură penală în toate fazele acestuia, inclusiv în faza de executare a eventualelor sancțiuni stabilite de către un magistrat. Așadar, apreciază că epuizarea fazei urmăririi penale nu duce la concluzia că scopul urmărit la luarea măsurii arestării preventive nu
ar mai fi actual sau prezent, ci dimpotrivă, conform susținerilor expuse în dezbaterea anterioară a cauzei nr._, arată că scopul este pe deplin în vigoare în prezent și pe deplin actual, întrucât cercetarea judecătorească va debuta la primul termen de judecată, astfel încât întreaga probațiune va fi reluată de către instanța de judecată, iar buna desfășurare a cercetării
judecătorești trebuie să fie în continuare, în mod evident, o preocupare.
Astfel, mai arată că situația și calitatea inculpatului nu poate fi privită din dublu aspect, respectiv, pe de o parte ca și circumstanță favorabilă inculpatului, iar pe de altă parte, ca o circumstanță de agravare a răspunderii sale, respectiv conform alineatului 3 al art. 7 din Legea nr. 78/2000, care prevede majorarea sancțiunii pentru infracțiunea de trafic de
influență atunci când ea este comisă în condițiile și de către persoane având o calitate similară celei pe care o deținea inculpatul Curt I. M. Ș. .
De asemenea, apreciază că nu sunt argumente cele expuse de către apărare cu privire la imposibilitatea sau lipsa unor indicii din care să se concluzioneze faptul că inculpatul ar influența în vreun fel martori sau probele ce se vor administra. Confirmă lipsa existenței unor asemenea indicii, cu precizarea că în ipoteza existenței acestea ar fi fost un temei de arestare, iar cererea de liberare provizorie ar fi fost inadmisibilă. Susține că simplul fapt negativ al inexistenței unor indicii cu privire la faptul că inculpatul ar intenționa să influențeze sau să zădărnicească în vreun mod aflarea adevărului nu semnifică că este admisibilă ca temei cererea de liberare provizorie pe care acesta a formulat-o.
Din perspectiva oportunității cererii la acest moment, în care încă nu a debutat cercetarea judecătorească, dar și văzând incidența temeiului pentru menținerea măsurii arestării preventive și scopul pe care aceasta trebuie să-l aibă în vedere, consideră că se impune, în continuare, menținerea integrală a stării de privare de libertate de libertate.
Apreciază că la acest moment al procesului penal nu se impune acordarea liberării provizorii sub control judiciar, câtă vreme cercetarea judecătorească vizează o infracțiune de corupție săvârșită de inculpatul cu gradul de comisar-șef din cadrul I.P.J. C., cu un obiect al infracțiunii de corupție care nu poate fi apreciat ca fiind nesemnificativ, respectiv în jur de 5000 de euro și aproximativ 3500 de lei. Astfel, consideră că în mod obiectiv ordinea publică este și ar fi lezată prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Așadar, în baza art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, solicită respingerea ca neîntemeiată cererea formulată.
Inculpatul Curt I. M. Ș., având ultimul cuvânt, arată că nu mai are alte precizări de formulat și achiesează concluziilor expuse de către apărătorul său ales.
C U R T E A
Prin cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul Curt I. M. Ș. prin apărătorul său și însușită la termenul de judecată din data de_, inculpatul a solicitat punerea sa în libertate, obligându-se să respecte dispozițiile art.160 ind.4 C.p.p.
În motivarea cererii sale, inculpatul a învederat faptul că sub aspectul admisibilității, cererea sa îndeplinește cerințele textului de lege amintit mai sus, iar sub aspectul temeiniciei acesteia, inculpatul prezintă suficiente garanții care ar justifica cercetarea sa în stare de libertate. Astfel, se
menționează faptul că urmărirea penală a fost finalizată, nu există date că inculpatul ar încerca în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului, apoi cu privire la persoana inculpatului se arată că acesta nu are antecedente penale, a fost comisar șef în cadrul IPJ C., având o activitate de peste 15 ani în cadrul Poliției, astfel că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând cererea prin prisma motivelor invocate mai sus, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Verificând admisibilitatea cererii formulate, în condițiile art.160 ind.8 C.p.p., curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.160 ind.2 C.p.p. și anume infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoarea ce nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă sau prin alte asemenea fapte.
În ceea ce privește însă temeinicia cererii inculpatului, curtea constată în principal că, în cauză există indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat și a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA Serviciul Teritorial C. la data de_ .
Astfel, fără a antama fondul cauzei, probele administrate în cursul urmăririi penale( declarațiile martorilor, procesele-verbale de consemnare a denunțului oral, de consemnare a actelor premergătoare, de redare a convorbirilor telefonice, de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental, planșa fotografică, declarațiile inculpatului) conduc la bănuiala că inculpatul, în calitate de ofițer de poliție judiciară, în cursul anului 2011, a lăsat să se creadă față de denunțătorul G. G. că are influență pe lângă organele de urmărire penală /( polițiști și procurori), funcționari din cadrul RAR C., respectiv de la SPCRPCIV C. și poate interveni pe lângă aceștia în vederea restituirii către denunțător a autoturismului marca Kia Sportage și, ulterior, pentru înmatricularea acestuia, pretinzând și primind inițial de la denunțător suma de 3000 Euro, iar ulterior, în același scop o sumă de 2000 Euro și în două rânduri suma de 1500lei, respectiv suma de 2000 lei.
Apoi, din coroborarea textului art.1602raportat la art.1606C.proc.pen. reiese caracterul facultativ al acordării liberării sub control judiciar, chiar și în ipoteza admisibilității în principiu a cererii.
Cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar trebuie pornit de la una dintre premisele esențiale ale liberării, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Această premisă conduce la concluzia că, pentru a refuza liberarea pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere, îndeobște, la luarea măsurii arestării preventive, care să justifice convingerea că lăsarea
inculpatului în libertate, sub control judiciar, nu este totuși oportună. Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, instanța consideră că astfel de temeiuri pot privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența
unor date, altele decât cele avute în vedere de art.1602rap.la art.1606C.proc.pen. din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar sub control
judiciar, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție.
O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului, care în speța de față, tocmai prin natura funcției, era chemat să vegheze la respectarea legii și aplicarea corectă a acesteia.
Prin prisma celor relevate mai sus, Curtea constată că la acest moment, punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului nu este oportună, buna desfășurare a procesului penal putând fi compromisă prin faptul că instanța a fost abia de curând sesizată cu rechizitoriu, urmând a fi demarată cercetarea judecătorească.
Față de cele de mai sus, în baza art. 160 indice 8a alin. 6 Cod procedură penală va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 160 indice 8a alin. 6 Cod procedură penală respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Curt I. M. Ș., aflat în arestul IPJ C. .
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu recurs în 24 de ore de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
M. R. L. A. S.
| ← Decizia penală nr. 57/17. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 48/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
