Decizia penală nr. 48/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Decizia penală Nr. 48/2013 Ședința publică de la 19 Iunie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: C. T.
Judecător: I. D. H. Judecător: D. -D. I. Grefier: M. J. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror B. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul P. A., fiul lui I. și al lui V., născut la data de 10 aprilie 1990, împotriva încheierii penale nr. 227/_, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de av. desemnat din oficiu Șandor C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, la solicitarea instanței, inculpatul arată că își menține recursul declarat învederând că a formulat recurs pentru a fi eliberat condiționat ca să muncească pentru a se întreține.
Apărătoarea inculpatului, av. Șandor C., solicită instanței admiterea recursului formulat și admiterea cererii de liberare provizorie formulată de inculpatul P. A. .
Apreciază că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 160, ind. 2 Cod procedură penală, privind liberarea sub control judiciar a inculpatului, în sensul că lăsarea în libertate a acestuia, nu garantează faptul că acesta ar săvârși alte infracțiuni. S-a efectuat o percheziție domiciliară de unde s-au ridicat mai multe obiecte, însă apreciază reprezentanta inculpatului, nu există nicio probă cum că odată lăsat în libertate inculpatul ar săvârși noi infracțiuni și nici nu ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. În fața organelor de urmărire penală, inculpatul a dat o declarație integrală și a colaborat cu organele de cercetare penală. Odată lăsat în libertate, inculpatul va încerca să-și câștige existența prin muncă.
Instanța are posibilitatea aplicării unor măsuri de siguranță și de supraveghere, măsuri care apreciază că vor fi respectate de către inculpat, fiind la dispoziția instanței și a organelor de urmărire penală revocarea acesteia.
Având în vedere circumstanțele, precum și faptul că temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, precum și atitudinea și
comportamentul inculpatului, solicită admiterea recursului formulat și admiterea cererii privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Reprezentanta Ministerului Public, procuror B. R., învederează că din punct de vedere formal, este îndeplinită admisibilitatea cererii de liberare provizorie, însă pe fond nu se impune.
Pentru buna desfășurare a procesului penal e impune menținerea inculpatului în stare de arest, apreciind că din probele existente rezultă o presupunere rezonabilă că acesta lăsat în libertate ar săvârși aceleași gen de infracțiuni. Acesta a săvârșit 5 acte materiale de furt calificat și de conducere a unui autoturism fără permis de conducere. Aceste fapte sunt săvârșite în temeiul art. 37 lit. a) Cod penal. Instanța trebuie să aibă în vedere, arată reprezentanta Ministerului Public, că inculpatul a fost arestat preventiv în 29 mai, astfel încât scopul său preventiv nu s-a atins. Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii primei instanțe.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, obligându-se să respecte toate obligațiile reținute în sarcina sa, prezentându-se ori de câte ori va fi nevoie.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin incheierea penala nr.227/2013 a Judecatoriei Z. in temeiul art.1608aalin.6 raportat la art.1602Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. A. , fiul lui I. și V., născut la data de_ în Z., jud. Sălaj, cu domiciliul în comuna Românași, sat C., nr.146, jud. Sălaj, CNP 1. .
În baza art. 189 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu av. Șandor C. .
În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele: Prin Încheierea penală nr.30/A din data de_, pronunțată în Dosar nr.
_ al Judecătoriei Z. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. A.
, pe o durată de 29 de zile de la data de_ până la data de_ inclusiv. Temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit. c) și f) Cod procedură penală. Instanța de fond a apreciat că ținând cont de actele premergătoare întocmite și de probele administrate până la acest moment în cauză, care se coroborează între ele, chiar dacă inculpații nu recunosc comiterea faptelor, este pe deplin justificată presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați. În acest sens sunt relevante declarațiile părților vătămate Ilieș B., Șelaru Cornel, M.
P., Borz I. D., P. Vasile și Crișan Isaia, declarațiile învinuitului Labo Marius Alin, care a prezentat detaliat modul în care a participat la comiterea faptei împreună cu cei doi inculpați, declarațiile învinuitului C. E. n Paul, declarațiile martorilor Boticaș Valentin-Doru, Boticaș Cosmin-Doru, Handuc A. procesele- verbale de percheziție întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la locuința inculpaților și învinuiților, unde au fost găsite atât o parte din bunurile sustrase, cât și diverse bunuri apte a fi folosite la spargeri, procesele-verbale de
cercetare la fața locului și planșele fotografice întocmite cu aceste ocazii, precum și rapoartele de constatare tehnico-științifică prin care s-a stabilit că fragmentele de urme papilare ridicate de pe autoturismul proprietatea părții vătămate P. Vasile aparțin inculpatului P. A. .
Astfel, referitor la incidența în cauză a temeiului prevăzut de art.148 alin.1 lit.c) Cod penal, instanța de fond a reținut că având în vedere numărul mare de acte materiale - cinci - comise într-un interval de timp scurt - mai puțin de o lună - și analizând conduita inculpaților de pe parcursul cercetărilor penale, respectiv faptul că aceștia au comis actele materiale ale infracțiunii pentru care sunt cercetați în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în vederea satisfacerii nevoilor personale de hrană, inculpații nedispunând de mijloace oneste de câștigare a traiului zilnic instanța a apreciat că există suficiente date din care să rezulte că inculpații pregătesc săvârșirea unei noi infracțiuni, temei prevăzut de art.148 lit. c) Cod procedură penală. De asemenea instanța de fond a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea inculpaților în libertate rezultă atât din gradul de pericol social concret al faptelor, decurgând din natura și modalitatea de săvârșire a acestora, cât și din circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, astfel cum sunt acestea prevăzute la art.136 alin.8 Cod procedură penală, respectiv faptul că aceștia nu au o ocupație și un loc de muncă și au comis un număr de cinci acte materiale de furt în mai puțin de o lună, ambii fiind recidiviști, precum și având în vedere rezonanța socială a faptelor.
Instanța a fond a reținut că după luarea măsurii arestării preventive, prin ordonanța procurorului din data de_ a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul P. A. pentru încă două acte materiale de furt calificat comise în data de 28/_ și 30/_ . Deși inițial inculpatul P. A. nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care era cercetat, ulterior acesta a dat o declarație detaliată prin care recunoaște comiterea tuturor faptelor pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa.
Pentru a stabili dacă cererea de liberare provizorie este întemeiată, instanța trebuie pentru început să verifice dacă este îndeplinită atât condiția pozitivă prevăzută la art. 1602alin.1 C.p.p. cât și cele două condiții negative înscrise în alin. 2 al aceluiași articol. Însă din coroborarea celor două texte menționate anterior rezultă caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar chiar și în ipoteza în care inculpatul nu se află în cele două cazuri de împiedicare prevăzute de art.1602alin.2 C.p.p. Cu prilejul aprecierii temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar nu se analizează dacă se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă, ci doar dacă, în funcție de circumstanțele cauzei, o astfel de liberare este oportună. Dacă nu s-ar menține temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive sau acestea s-ar schimba, instanța ar avea obligația să dispună revocarea sau înlocuirea arestării preventive și nu s-ar mai pune problema liberării provizorii. În verificarea temeiniciei cererii de liberare provizorie instanța trebuie să pornească de la una din premisele esențiale ale liberării provizorii și anume subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în consecință instanța pentru a constata temeinicia
liberării provizorii trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive care să justifice convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului este oportună, nu implică riscurile
de la art.1602alin.2. C.p.p. și poate asigura realizarea scopurilor măsurilor preventive prev. de art. 136 alin.1 C.p.p.
Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Față de inculpatul P. A. a fost pusă în mișcare
acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, e g și i C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. și 37 lit. a C.p., respectiv art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. și art. 37 lit. b C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mică de 18 ani, se constată că în speță sunt îndeplinite cerințele prev. de art.1602alin.1 Cod procedură penală.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
De asemenea trebuie reținută și condiția ca prin liberarea provizorie să fie asigurată realizarea scopurilor măsurilor preventive: a asigura buna desfășurare a procesului penal și a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei. Având în vedere condițiile de mai sus, pentru verificarea îndeplinirii acestora și soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere nu numai natura și gravitatea faptelor, prejudiciul produs, ci în primul rând persoana petentului și, în ansamblu, încrederea pe care o conferă circumstanțele petentului, încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni, riscul sustragerii inculpatului de la judecată sau riscul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului.
În ce privește persoana inculpatului instanța de fond a avut în vedere faptul că acesta nu are o calificare profesională, nu are un loc de muncă stabil sau o sursă de venit, potrivit fișei de cazier judiciar a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii cu privare de libertate, faptele pentru care este cercetat se rețin a fi comise la scurt timp de la momentul în timpul liberării condiționate. Mai mult față de momentul luării măsurii arestării preventive când inculpatul era cercetat pentru 5 acte materiale de furt calificat comise în stare de recidivă postcondamnatorie, au mai fost descoperite alte două fapte pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală acestea reținându-se a fi comise în timpul liberării condiționate, în stare de recidivă poscondamnatorie. Toate aceste aspecte sunt în măsură să conducă prima instanță la presupunerea rezonabilă că inculpatul aflat în stare de libertate va săvârși din nou infracțiuni contra patrimoniului, perioada scurtă de arest preventiv nefiind în măsură să constituie un avertisment suficient pentru inculpat în acest sens, în condițiile în care pedeapsa cu închisoarea executată anterior nu au avut nici un rol de reeducare și de prevenție. Această presupunere este susținută și de numărul mare de fapte comise într-un interval foarte scurt de timp, lipsa de interes a inculpatului de a avea un loc de muncă stabil și câștigarea prin mijloace oneste a
existenței și nu în ultimul rând, din descoperirea la locuința inculpatului a unor bunuri apte pentru înlăturarea sistemelor de închidere și asigurare a bunurilor, rezultând preocuparea predilectă a inculpatului pentru pregătirea și specializarea sa în comiterea de infracțiuni contra patrimoniului. Nu poate fi reținută ca și credibilă intenția afirmată a inculpatului de a munci, în condițiile în care acesta nu are o calificare, iar posibilitatea de a munci ca și zilier o avea și anterior, după cum declară, nealegând însă să își procure mijloacele de existență în acest mod.
Instanța de fond a mai reținut că inițial inculpatul nu a colaborat cu organele judiciare, nu a recunoscut comiterea faptelor, iar din starea de fapt reținută de instanță la momentul luării măsurii arestării preventive, ca urmare a coroborării probelor administrate până la acel moment, rezultă preocuparea predilectă a inculpatului pentru ascunderea urmelor care ar putea duce la identificarea autorului și tragerea la răspundere penală. Recunoașterea pur formală a faptelor de către inculpat, după administrarea unui probatoriu vast, nu poate fi reținută ca o colaborare a acestuia cu organele judiciare sau un sprijin în aflarea adevărului în cauză, acesta nu a contribuit efectiv la descoperirea faptelor sau a participanților. În condițiile în care cercetările sunt în curs, iar pe parcursul cercetărilor au fost descoperite fapte noi, recunoașterea de către inculpat a faptelor deja probate, nu poate fi apreciată de instanță ca și o garanție a faptului că inculpatul nu va încerca să zădărnicească aflarea întregului adevăr în cauză, în condițiile în care așa cum am arătat anterior, a fost preocupat tot timpul de a împiedica descoperirea sa și angajarea răspunderii sale penale.
Având în vedere atitudinea inițială a inculpatului față de procesul penal și față de faptele săvârșite, instanța de fond nu a putut reține ca garanții ale prezenței inculpatului în fața organelor judiciare afirmațiile acestuia că este interesat de despăgubirea părților vătămate sens în care dorește să poată munci. Recunoașterea faptelor de către inculpat -intervenită ulterior, după cunoașterea probatoriului administrat în cauză nu poate fi reținută ca o garanție a prezentării acestuia la proces și a faptului că a renunțat la ideea inițială de a se sustrage de la răspundere penală. Ba chiar mai mult, în condițiile în care numărul faptelor pentru care este cercetat penal a crescut, cunoscând antecedența sa penală și gravitatea crescută a faptelor inculpatul prefigurând posibilitatea aplicării unei pedepse, este și mai crescut riscul ca acesta să se sustragă de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Pornind de la aspectele reliefate anterior, instanța de fond a apreciat că există riscul sustragerii inculpatului de la judecată, împrejurare de natură a împiedica buna desfășurare a procesului penal, iar odată lăsat în libertate există riscul ca acesta să comită din nou infracțiuni, în condițiile date nefiind întrunite condițiile acordării liberării provizorii.
Instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art.5 din CEDO care prevăd nu numai dreptul de a fi judecat intr-un interval rezonabil și de a fi eliberat in cursul procesului, ci și că eliberarea poate fi condiționată de existenta unor garanții ca acuzatul se va prezenta la proces. Având în vedere jurisprudența CEDO în acest sens (c. Khudoyorov c. Rusiei) chiar dacă inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și a recunoscut faptele, tocmai în acest context, inculpatul poate prefigura iminența aplicării unei pedepse și pentru a evita acest lucru există posibilitatea să se sustragă de la judecată și executarea unei eventuale pedepse. O asemenea presupunere este susținută de atitudinea inculpatului, așa cum a fost
argumentat anterior.
Întrucât din considerentele expuse mai sus, prima instanța a reținut că există riscul sustragerii inculpatului de la judecată, dar în același timp odată pus în libertate există riscul ca acesta să aducă încălcări normelor de conviețuire socială, apreciază că măsurile de control judiciar prev. de art. 1602alin.31și alin.31C.p.p. nu sunt în măsură să înlăture producerea unor asemenea riscuri.
Având în vedere considerentele de mai sus instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cele două condiții negative cuprinse în art. 1602alin.2
C.p.p. și lăsarea în libertate a inculpatului nu asigură, potrivit art. 136 alin.2 C.p.p, scopul instituit de legiuitor pentru luarea măsurilor preventive prin art. 136 alin. 1 C.p.p, si anume, a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei. În consecință, în temeiul art.1608aalin.6 Cod procedură penală, instanța de fond a respins ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. A. .
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul P. A., solicitând judecarea in stare de libertate.
Examinând recursul declarat de inculpat tribunalul a retinut ca aceasta este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Inculpații sunt cercetați pentru comiterea infractiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1 și 4, art.209 alin.1 lit.a), e), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.a) Cod penal și art.75 lit.c) Cod penal (P. Marcel) și infracțiunile de furt calificat în formă continuată si conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în formă continuată, prevăzute de art.208 alin.1 și 4, art.209 alin.1 lit.a), e), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.b) Cod penal și art.75 lit.c) Cod penal și art.86 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 al.2 C.p., art.37 lit.b) Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal (P. A. ).
Prin incheierea penala nr.30/A din_ a Judecătoriei Z. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău și în baza art.1491raportat la art.148 alin.1 lit.c) și f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. A. pe o perioada de 20 de zile.
Din coroborarea probatoriului administrat până în prezent rezultă că măsura preventivă a fost luată în baza unei stări de fapt corect reținute de instanță: în datele de 29/_, 11/_ și 16/_, după o prealabilă înțelegere, în realizarea unei rezoluții infracționale unice, inculpatul P. A., împreună cu inculpatul P. Marcel, dar și împreună cu învinuitul minor Labo Marius-Alin, pe timp de noapte, prin escaladare și efracție, în cinci rânduri, au sustras diverse bunuri, inclusiv două autoturisme, de la părțile vătămate S.C.Jimmy’S Collection Center S.R.L.Z. (Night Club Cleopatra), S.C.Rio S.R.L.Z., S.C.Savoarea Cafelei S.R.L.Z. (Caffe Bijou), P. Vasile și Crișan Isaia, prejudiciul total creat fiind în sumă de 24.742 lei. Totodată, inculpatul P. A. a condus cele două autoturisme pe drumurile publice, deși nu posedă permis de conducere.
Starea de fapt reținută rezultă din coroborarea declarațiilor părților vătămate Ilieș B., Șelaru Cornel, M. P., Borz I. D., P. Vasile și Crișan Isaia, cu declarațiile învinuitului Labo Marius Alin, care a prezentat detaliat modul în care a
participat la comiterea faptei împreună cu cei doi inculpați, cu declarațiile învinuitului C. E. n Paul, cu declarațiile martorilor Boticaș Valentin-Doru, Boticaș Cosmin-Doru, Handuc A., cu procesele-verbale de percheziție întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la locuința inculpaților și învinuiților, unde au fost găsite atât o parte din bunurile sustrase, cât și diverse bunuri apte a fi folosite la spargeri, cu procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice întocmite cu aceste ocazii, precum și cu rapoartele de constatare tehnico-științifică prin care s-a stabilit că fragmentele de urme papilare ridicate de pe autoturismul proprietatea părții vătămate P. Vasile aparțin inculpatului P. A.
.
Din probatoriul administrat până în prezent rezultă caracterul rezonabil al bănuielilor pe care s-a întemeiat propunerea de arestare preventivă a inculpaților, fiind respectate exigențele art.5 paragraf 1 lit.c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel după cum a reținut și instanța a cărei încheiere a fost atacată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că existența "motivelor rezonabile"; presupune existența faptelor sau informațiilor apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea,(…)neimpunându-se ca autoritatea care dispune arestarea să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzare completă în momentul arestării (cauza Fox,Campell și Hartley c. Regatului Unit).
În mod corect a reținut instanța incidența dispozițiilor art.148 lit.c) C.p.p., numărul mare de acte materiale - cinci - comise într-un interval de timp scurt - mai puțin de o lună - și conduita inculpaților (aceștia comițând actele materiale ale infracțiunii pentru care sunt cercetați în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în vederea satisfacerii nevoilor personale de hrană, întrucât nu dispun de mijloace oneste de câștigare a traiului zilnic) formând convingerea instanței că există suficiente date din care să rezulte că inculpații pregătesc săvârșirea unei noi infracțiuni, temei prevăzut de art.148 lit.c) Cod procedură penală. Acest temei a fost reținut și analizându-se declarația martorului Ilieș Gabriel, care a auzit o înregistrare a unei convorbiri în cadrul căreia inculpatul P. Marcel prezenta intențiile sale infracționale legate de spargerea unui magazin de bijuterii din municipiul Z., convorbire purtată cu învinuitul C. E. n Paul și confirmată și de acesta.
De asemenea, în mod just s-a reținut incidența dispozițiilor art.148 lit.f) C.p.p., întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt mai mari de 4 ani și, în mod just și legal, s-a apreciat că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, fiind avute în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, natura acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de lege,gravitatea deosebită a celor comise, precum și recrudescența faptelor de acest gen.
A fost avută în vedere și persoana inculpaților, care sunt cunoscuți cu preocupări în săvârșirea de astfel de infracțiuni, anterior suferind alte condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, tâlhărie, violare de domiciliu, P. Marcel fiind recidivist postcondamnatoriu, comițând faptele la foarte scurt timp de la liberarea sa condiționată, iar P. A. fiind recidivist postexecutoriu, împrejurări de natură să imprime faptelor și inculpaților un grad ridicat de pericol social.
Prin urmare, dezinteresul manifestat față de sancțiunile penale aplicate anterior de către autoritățile statului și care nu și-au atins scopul de a reeduca inculpații justifică pe deplin luarea măsurii arestării preventive în prezenta cauză.
Au mai fost avute în vedere necesitatea unei reacții prompte, corespunzătoare, a organelor judiciare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, precum și reacția publică a cetățenilor la comiterea unor astfel de infracțiuni în lipsa unei reacții corespunzătoare față de autori, aceasta din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Astfel, potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii
ce nu depășește 18 ani. Conform alin. 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este necesară, astfel încât, potrivit art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive să poată fi realizat și prin lăsarea inculpatului în libertate provizorie.
În acord cu Decizia nr.17/_ pronunțată de Înalta Curte de Casația și Justiție în recurs în interesul legii, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, instanța verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului. Altfel spus, se analizează dacă, în funcție de circumstanțele cauzei, o astfel de liberare este oportună.
Pentru soluționarea cererii de liberare provizorie, au fost avute în vedere natura și gravitatea faptelor, persoana inculpatului dacă există sau nu date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori dacă acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, astfel încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să nu reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni.
În ce privește natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, s-a reținut că la dosarul de urmărire penală există indicii temeinice și probe, în sensul art. 143 C.p.p., din care rezultă presupunerea legitimă și rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele penale pentru care a fost trimis în judecată, fapte ce reliefează un grad de pericol social ridicat, atât prin importanța valorilor sociale lezate prin săvârșirea acestora, cât și prin modalitatea concretă de comitere.
Instanța a luat în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului, dar, în același timp, astfel după cum instanța a menționat, nu se poate ignora faptul că inculpatul este acuzat de infracțiuni de o gravitate deosebită. Gradul de pericol
social al unor astfel de fapte este unul real și deosebit de ridicat, așa încât lăsarea în libertate a inculpatului nu poate fi oportună.
Pentru aceste considerente,s-a apreciat ca hotararea pronuntata de catre instanta de fond este temeinica si legala, motiv pentru care in baza art.385/15 pct.1 lit. b) cpp se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. A. împotriva încheierii penale nr.227/2013 a Judecătoriei Z. .
Vazand si dispozitiile art.192 alin 2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. A. împotriva încheierii penale nr.227/2013 a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de
100 lei reprezentând onorar avocațial din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de avocați Sălaj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi,_ . Președinte, Judecător, Judecător,
C. T. I. D. H., D. D. I.
plecată în C.O. semnează președinte complet
C. T.
Grefier,
M. J. D.
Red.TC/_
Dact.MJD/_ Ex.3
| ← Încheierea penală nr. 19/2013. Cerere de liberare provizorie... | Decizia penală nr. 108/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
