Decizia penală nr. 57/17. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
DECIZIA PENALĂ NR. 57 Ședința publică de la 17 iulie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T., președinte secție penală Judecător I. D. H.
Judecător D. -D. I.
: I. -M. O., grefier șef secție penală
D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Sălaj este reprezentat de B. ușan D., procuror șef.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul F. N. -A. , în prezent deținut în Arestul I.P.J.-Sălaj, contra sentinței penale nr. 269 din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar penal nr._, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales av. P. Mircea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Întrebat fiind, inculpatul arată că își însușește recursul declarat de apărătorul ales av. P. Mircea.
Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului critică sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține memoriul depus la dosarul cauzei, și pentru toate motivele de fapt și de drept scrise, în esență arată că din probele existente la dosarul cauzei nu se poate reține că inculpatul odată liberat provizoriu ar dori să comite noi fapte, sau ar exista intenția comiterii unei noi infracțiuni de către recurent și că în cauză nu se pot reține ca temei al respingerii cererii de liberare provizorie că odată puși în libertate ar încerca să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului prin influențarea martorilor, părți vătămate astfel cum spun prevederile art. 160, ind. 2, alin. 2, Cod procedură penală. De asemenea mai arată că pericolul pentru ordinea publica s-a diluat o dată cu trecerea timpului, că detenția a depășit durata de rezonabilitate. Mai arată că toate părțile vătămate au fost audiate, o parte din acestea retrăgându-și plângerile. Faptele reținute în sarcina inculpatului nu sunt dovedite. Pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal legiuitorul a prevăzut și posibilitatea liberării sub control judiciar și stabilirea în sarcina inculpatului a o serie de obligații, unele obligatorii, altele opționale. În sarcina inculpatului nu se poate reține că ar fi un cămătar în adevăratul sens al cuvântului. Urmărirea penală s-a finalizat, s-a prezentat materialul urmează ca inculpatul să fie trimis în judecată. Față de puținele acte materiale reținute în sarcina acestuia, față de faptul că părțile vătămate nu au declarat că au fost constrânse sau amenințate apreciază că temeiurile pentru care s-a luat măsura arestării nu mai subzistă, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând în fond cauza, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Procurorul arată că potrivit disp.art.160 ind.2 al.2 teza a II-a C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Din declarațiile celor 62 de părți vătămate, aproximativ 50 au arătat că dacă inculpații vor fi puși în libertate, le este frică pentru integritatea fizică a lor sau a familiilor lor. Inculpatul și-a început activitatea infracțională în anul 2011 comițând 7 acte materiale de cămătărie și 7 acte materiale de șantaj. Potrivit declarațiilor unor părți vătămate există pericolul
ca în cazul în care inculpatul va fi pus în libertate, să influențeze părțile vătămate să-și schimbe declarațiile, astfel că pune concluzii de respingerea recursului promovat în cauză ca fiind nefondat.
Inculpatul F. N. A. arată că locuiește împreună cu tatăl său și cu copii. Mai susține că procurile erau legal întocmite la notar. Însușindu-și concluziile apărătorului său, cere admiterea recursului.
T R I B U N A L U L
Prin incheierea penala nr.269/_ a Judecatoriei Z. a fost respinsa ca neintemeiata cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul F. N. A. . Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată în prezentul dosar la data de_ inculpatul F. N. A. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că măsura arestării preventive nu se mai impune în momentul de față, iar procesul penal poate fi continuat și fără a se aplica o măsură atât de drastică, regula în procesul penal fiind cercetarea în stare de libertate, arestarea preventivă fiind excepția. În susținerea cererii prin apărător ales inculpatul a arătat că urmărirea penală este finalizată, starea de fapt este conturată, s-au reținut doar 6 acte materiale față de acesta care nu prezintă o gravitate care să justifice măsura arestării preventive, în plus există dubii în ce privește caracterul penal al faptelor reținute în sarcina acestuia.
Au fost atașate la dosarul cauzei dosarul_ al Judecătoriei Z. având ca obiect soluționarea propunerii de prelungire arestare preventivă a inculpatului F. N. A. .
Analizând actele dosarului instanța reține :
În dosarul de urmărire penală 11/D/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj inculpatul F. N. A. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 C.p. respectiv inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani; art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, respectiv cămătărie în formă continuată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., respectiv șantaj în formă continuată și pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
În esență s-a reținut în ce îl privește pe inculpatul F. N. A. că acesta a împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate Rosmalint I., Lakatos R., P. Melania Minodora, Lingurar Silvia, Dulanyi Pamela, Varga Marin, iar ulterior prin folosirea de acte de violență și amenințare le-a obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj din data de_ din dosar nr.11D/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003, art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal. +
Inculpatul F. N. A. a fost reținut la data de_ ora 02.20 până la data de_ ora 02.20, iar ulterior arestat preventiv pe o perioadă de 29 zile, în baza încheierii nr.17/A din data de_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z. . Prin încheierile penale nr. 23/A din data de_, nr. 28/A din data de_ și 36/A din data de_, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului până la data de_ .
Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii, respectiv prelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de 148 lit. b, e și f Cod procedură penală. Instanța a reținut că încercarea de influențare a părților vătămate și martorilor de către inculpatul F. N.
A., alături de ceilalți inculpați arestați preventiv în cauză, rezultă din cuprinsul declarațiilor părților vătămate și a martorilor audiați până la acel moment, declarații în care se arată în mod expres că s-au exercitat presiuni sau amenințări asupra lor și asupra membrilor familiilor lor de
către toți inculpații. De asemenea instanța a apreciat că din probele administrate rezultă presupunerea rezonabilă privind exercitarea de către inculpați de presiuni asupra părților vătămate sau încercarea realizării unor înțelegeri frauduloase cu acestea, a faptului că odată puși în libertate, inculpații vor încerca să determine părțile vătămate să își schimbe declarațiile, în vederea împiedicării aflării adevărului în cauză, profitând în continuare de lipsa de pregătire intelectuală a acestora, de starea de nevoie în care ele se află și de starea de temere pe care chiar prezența inculpaților o creează în rândul părților vătămate. Instanța a apreciat de asemenea că există în cauză suficiente probe care să dovedească pericolul social concret determinat de lăsarea în libertate a fiecăruia din cei opt inculpați.
Față de cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpat, instanța a constatat potrivit art. 1608Cod procedură penală că aceasta este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin.1 C.p.p., art. 1606 alin.2 și art. 1607C.p.p.
Pentru a stabili dacă cererea de liberare provizorie este întemeiată, instanța trebuie pentru început să verifice dacă este îndeplinită atât condiția pozitivă prevăzută la art. 1602alin.1 C.p.p. cât și cele două condiții negative înscrise în alin. 2 al aceluiași articol. Însă instanța în analiza ce urmează a fi făcută va avea în vedere și faptul că din coroborarea celor două texte menționate anterior dar și prev. art. 1608aalin.6 C.p.p., rezultă caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în cele două cazuri de împiedicare prevăzute de art.1602alin.2 C.p.p., întrucât se impune a analiza și temeinicia acordări liberării provizorii sub control judiciar într-un context mai larg. Conform deciziei date în Recursul în Interesul Legii nr. 17/2011 instanța de judecată, în cadrul examinării temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În verificarea temeiniciei cererii de liberare provizorie instanța trebuie să pornească de la una din premisele esențiale ale liberării provizorii și anume subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în consecință instanța pentru a constata temeinicia liberării provizorii trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere la
luarea măsurii arestării preventive care să justifice convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului este oportună și nu implică riscurile de la art.1602alin.2. C.p.p.
În ce privește temeiurile avute în vedere de instanță la momentul luării respectiv prelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului F. N. A., instanța constată că nu au intervenit împrejurări noi care să ducă la modificarea acestor temeiuri care subzistă în continuare.
Vor fi analizate în continuare succint toate condițiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar:
Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Având în vedere infracțiunile pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul F. N. A. și limitele de pedeapsă prevăzute pentru acestea, așa cum s-a arătat anterior, se constată că în speță sunt îndeplinite cerințele prev. de art.1602alin.1 Cod procedură penală.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
De asemenea trebuie reținută și condiția ca prin liberarea provizorie să fie asigurată realizarea scopurilor măsurilor preventive: a asigura buna desfășurare a procesului penal și a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
Având în vedere considerentele de mai sus, pentru soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere nu numai natura și gravitatea faptelor, cuantumul prejudiciului, ci în primul rând persoana petentului și, în ansamblu, încrederea pe care o conferă circumstanțele petentului, încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să
nu reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni sau riscul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului.
La aprecierea temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar instanța are în vedere atât aspecte legate de persoana inculpatului, cât și aspecte legate de faptele pentru care este cercetat.
În analiza circumstanțelor personale ale inculpatului instanța nu poate face abstracție de gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat și modul de săvârșire a acestora: activitatea infracțională reținută in sarcina inculpatului este una complexă, care s-a desfășurat pe o perioadă mare de timp. Așa cum s-a reținut și cu prilejul luării și prelungirii măsurii arestări preventive, din perseverența infracțională, contribuția concretă a inculpatului în activitatea infracțională a grupului, circumstanțele personale ale acestuia, atitudinea sa indiferentă față de situația victimelor, rezultă periculozitatea sa, iar instanța nu poate valorifica lipsa antecedentelor penale ca fiind suficiente pentru a considera că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericolul social pentru ordinea publică.
Din actele dosarului de urmărire penală, așa cum s-a reținut și cu prilejul luării și prelungirii măsurii arestării preventive, rezultă date suficiente care să creeze o suspiciune rezonabilă că odată pus în libertate inculpatul va încerca să intimideze părțile vătămate și martorii, să exercite presiuni asupra acestora pentru a-și schimba declarațiile, existând riscul de a recurge inclusiv la violențe, precum și la înțelegeri frauduloase cu părțile vătămate. Declarațiile părților vătămate audiate, ale martorilor dar și ale învinuitei Șuteu Virginica sunt în sensul că inculpatul împreună cu ceilalți inculpați în cauză, o lungă perioadă de timp a exercitat presiuni, amenințări și chiar violențe asupra părților vătămate, în comunitatea de romi din orașul J. există o stare de temere față de inculpat, din declarațiile date în cauză de părțile vătămate, învinuiți și martori rezultă că temerea subzistă, mai ales cu privire la punerea în libertate a inculpaților din dosar care datorită declarațiilor date de părți vătămate și martori, se pot răzbuna pe aceștia.
În susținerea faptului că pus în libertate inculpatul F. N. A. ar încerca zădărnicirea adevărului prin influențarea părților vătămate și a martorilor este și atitudinea procesuală a acestuia manifestată în mod constat până în prezent. În continuare inculpatul contestă starea de fapt și sinceritatea martorilor și a părților vătămate, în acest context chiar dacă este finalizată urmărirea penală, procesul penal este departe de a fi finalizat, pe parcursul cercetării judecătorești urmează a fi readministrate probele. Sub acest aspect, nu este de neglijat nici faptul că a fost sesizată de către apărătorul ales al inculpatului nelegalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală în ce privește audierea părților vătămate. În acest context rezultă importanța probele administrate în faza de judecată pentru stabilirea adevărului în cauză, iar inculpatul pus în libertate va încerca influențarea părților vătămate și a martorilor în sensul retragerii declarațiilor anterioare și susținerea apărărilor inculpatului. Instanța apreciază că, datorită poziției inculpatului în comunitatea locală, starea de temere creată de acțiunile sale anterioare, dar și situația financiară, intelectuală și morală a părților vătămate și a martorilor, influența ce ar fi exercitată de inculpat ar duce în mod sigur la împiedicarea sau zădărnicirea aflării adevărului în cauză.
În condițiile date, temeiul care a stat și la baza luării și prelungirii măsurii arestării preventive - respectiv încercarea inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului în cauză prin influențarea părților vătămate și a martorilor -, subzistă în continuare și, având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului și stadiul procesului penal, impune continuarea procesului penal în ce-l privește pe inculpatul F. N. A. în stare de arest preventiv. Obligațiile prevăzute de lege - art. 1602alin.3 și 31C.p.p.- la care inculpatul ar putea fi obligat în timpul liberării provizorii sub control judiciar nu sunt apreciate de instanță ca fiind garanții suficiente pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și aflarea adevărului în cauză, astfel că scopul măsurilor preventive prev. de art. 136 C.p.p. nu poate fi asigurat prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Lăsarea în libertate a inculpatului este vădit netemeinică și prin raportare la gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, conduita anterioară a acestuia în raport cu părțile vătămate ce fac parte din aceeași comunitate locală cu inculpatul, în rândul căreia comportamentul violent al acestuia a creat o stare de temere. În plus lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta și o evidentă încurajare în săvârșirea unor fapte similare de către acesta, iar o astfel de măsură a organelor judiciare, similară tolerării unor fenomene antisociale, este de natură a știrbi autoritatea
organelor judiciare și de a atrage, mai ales la nivelul percepției comunități, un sentiment de insecuritate.
Instanța apreciază că în speță este incident un impediment al acordării liberării provizorii a inculpatului, respectiv riscul de a fi adusă atingere bunei desfășurări a procesului penal și zădărnicirea aflării adevărului în cauză, în același timp pericolul reprezentat pentru ordinea publică de lăsarea inculpatului în libertate subzistă și nu poate fi contracarat de măsurile și obligațiile ce însoțesc liberarea provizorie sub control judiciar.
Având în vedere considerentele de mai sus instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite cele două condiții negative cuprinse în art. 1602alin.2 C.p.p.- există riscul de a fi adusă atingere bunei desfășurări a procesului penal și zădărnicirea aflării adevărului în cauză, și lăsarea în libertate a inculpatului nu asigură, potrivit art. 136 alin.2 C.p.p, scopul instituit de legiuitor pentru luarea măsurilor preventive prin art. 136 alin. 1 C.p.p.
Față de complexitatea cauzei, natura gravă a infracțiunii, rezonanța în opinia publică și nu în ultimul rând persoana inculpatului, instanța apreciază că inculpatul prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică iar măsurile prev. de art. 1602alin.3 C.p.p nu sunt în măsură a -l înlătura și nici durata arestului preventiv nu a dus la diluarea acestui pericol.
Instanța apreciază că nu sunt încălcate dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la durata rezonabilă a detenției preventive, având în vedere că măsura arestării preventive a fost luată în data de_ și prelungită succesiv, iar până la acest moment procesual au fost administrate toate mijloacele de probă de către organul de urmărire penală, pentru lămurirea stării de fapt. Astfel nu se poate aprecia că detenția provizorie dispusă în privința inculpatului s-a prelungit nejustificat dincolo de limite rezonabile, pentru a se impune admiterea cererii și cercetarea sa în stare de libertate.
Față de situația familială pe care inculpatul a relevat-o, instanța reține că privarea sa de libertate are o influență negativă atât asupra situației personale dar și a celei materiale a familiei, însă aceste împrejurări existau și erau cunoscute de inculpat anterior și cu toate acestea nu l-au împiedicat a se angrena în acte antisociale, în situația dată interesul personal și familial al inculpatului nu poate prima în detrimentul interesului public, respectiv asigurarea ordinii publice și înfăptuirea justiției.
Față de toate considerentele de mai sus, în temeiul art.1608aalin.6 Cod procedură penală, instanța va respinge ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul F. N. A. .
Constată că asistența juridică obligatorie a inculpatului a fost asigurată de către apărătorul ales av. P. Mircea.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 50 lei de cheltuieli judiciare către stat.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul F. N., solicitand judecarea in stare de libertate .
In motivele de recurs formulate s-a aratat că din probele existente la dosarul cauzei nu se poate reține că inculpatul odată liberat provizoriu ar dori să comite noi fapte,sau ar exista intenția comiterii unei noi infracțiuni de către recurent și că în cauză nu se pot reține ca temei al respingerii cererii de liberare provizorie că odată puși în libertate ar încerca să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului prin influențarea martorilor, părți vătămate astfel cum spun prevederile art. 160, ind. 2, alin. 2, Cod procedură penală. De asemenea s-a mai aratat ca pericolul pentru ordinea publica s-a diluat odata cu trecerea timpului,ca detentia a depasit durata de rezonabilitate.
Examinind recursul declarat, tribunalul a retinut ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Inculpatii Kis E., Kis I., Kis Sanducan Pista, Kis L. I., Kis Tarzan, Kis Radu Iacob,
F. N. A., sunt cercetati în stare de arest preventiv alături de inculpatul, Balog Gruia pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr.39/2003, art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal în dosarul 11/D/2013 al DIICOT-Biroul Teritorial Sălaj.
În fapt se reține în sarcina acestora ca, au împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate Horvath Gina, Grebănar Rita, Varga Estera, Nagy Cerasela, Runcan Andrea, Lăcătuș Iuliu, Rosmalint Vandana, Rosmalint L., Lakatoș P. ița, Lakatoș Nadia, Adam Iosif, Adam R.
, iar ulterior, prin folosirea de acte de violență și amenințare, le-au obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali Șuteu Virginica și C. Aurelian-Sergiu.
Prin încheierea de ședință nr.17/A din data de_, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Zalău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj și a dispus arestarea preventivă a inculpatei Kis E. pe o perioadă de 29 de zile, măsura arestării preventive fiind ulterior prelungită de către Judecătoria Zalău.
Temeiurile de arestare preventivă l-au constituit dispozițiile art.148 lit. b,e,f Cod procedură
penală.
În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar
asupra temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar a inculpatului, instanța trebuie să se raporteze atât elemente ce privesc fapta pentru care este cercetat, cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
Pentru punerea în libertate provizorie trebuie să fie reținute nu numai aspecte referitoare la gravitatea faptei de care este acuzat un inculpat, ci trebuie cercetate toate circumstanțele apte a conduce la concluzia că într-o cauză concretă exista ori nu temeiuri care să justifice o derogare de la regulă judecății în stare de libertate. La menținerea măsurii arestării preventive pe parcursul procesului penal trebuie avute în vedere o categorie de riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin inducerea unui sentiment de insecuritate, fie prin necesitatea bunei desfășurări a procesului penal sau riscul de recidivă, asigură garanțiile respectării acestora și a realizării finalității avute în vedere de legiuitor.
Analizând temeinicia cererii de liberare provizorie atât prin prisma textelor de lege incidente din dreptul intern, cât și a jurisprudenței instanței europene, judecătorul poate constata că măsură liberării provizorii este suficientă pentru bună desfășurare a procesului penal, fiind o măsură restrictivă de drepturi și libertăți care prin seria de obligații ce pot fi stabilite de către instanță în sarcina inculpatului și prin posibilitatea revocării ei, în cazul comiterii de noi infracțiuni sau a încălcării obligațiilor, asigură garanțiile respectării acestora și a realizării finalității avute în vedere de legiuitor.
In mod corect instanta de fond a analizat situatia acestui inculpat ,pericolul pentru ordinea publica pe care-l prezinta acesta ,precum si existenta anumitor garantii alternative starii de arest preventiv.
Insa, raportat la circumstantele comiterii faptei, la pozitia inculpatului, la numarul partilor vatamate s-a retinut ca acestia nu au oferit aceste garantii.
Situatia familiala a inculpatului si problemele de ordin familial sau medical nu constituie garantii suficiente, asa cum a aratat si instanta de fond aceste probleme existat inca dinainte de arestarea preventiva, si totusi inculpatul le-a neglijat si a perseverat in comiterea de fapte antisociale.
Examinând existenta temeiurilor de arestare și a garanțiilor enumerate anterior, în mod corect instanța de fond a reținut că atâta timp cât cu farcas N. a încercat să influențeze martorii și părțile vătămate, liberarea sub control judiciar nu este oportună.
Pentru aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. N., împotriva încheierii penale nr. 2269/_ a Judecătoriei Z. .
Vazand si dispozitiile art 192 alin 2 cpp Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inc. F. N., împotriva încheierii penale nr.
269/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la sediul instanței, azi,_ . Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. C. H. I. I. D. O. I. -M.
În CO semnează președinte complet
Red.TC/IMO/_ / 3 ex.
Jud.fond: M. D. E.
| ← Decizia penală nr. 170/11. Cerere de liberare provizorie sub... | Încheierea penală nr. 19/2013. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
