Decizia penală nr. 31/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.31/R/2013
Ședința publică din 14 ianuarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: L. M., judecător
JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
G.: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror: VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către contestatorul I. I. împotriva sentinței penale nr.115 din 5 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Dragomirești, având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă contestatorul I. I. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea pune în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de contestatorul I. I., raportat la disp.art.278/1 al.10 C.pr.pen., hotărârea atacată fiind definitivă.
Contestatorul I. I. , arată că a declarat recurs deoarece contestația sa a fost respinsă.
Reprezentantul M. ui P. , consideră excepția întemeiată, arătând că, într-adevăr calea de atac formulată de contestator nu este prevăzută de lege.
Așa fiind, solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.115 din 5 decembrie 2012, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Dragomirești, s-a dispus în temeiul art. 391 C.pr.pen. cu aplic. art. 386 C.pr.pen. respingerea, în principiu, ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulată de contestatorul I. I. împotriva sentinței penale nr. 105 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Judecătoriei Dragomirești.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_ sub nr._, contestatorul I. I. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 105 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Dragomirești.
În motivarea contestației, petentul a învederat că polițistul nu a fost la fața locului să vadă distrugerea, reprezentantul de la ITRSV a fost mituit, în loc să consemneze că plantația se întinde pe 80 de ari, a consemnat că este de 8 ari. A solicitat încuviințarea probei cu martori și a celei cu expertiză
pentru prezentarea unui expert în momentul în care s-a soluționat plângerea împotriva rezoluției procurorului, însă instanță a respins aceste probe.
Instanța a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Dragomirești având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului de scoatere de sub urmărire penală.
Analizând contestația în anulare în vederea admiterii în principiu și prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Printr-o plângere penală depusă și înregistrată la Poliția S. de Sus, petentul a solicitat efectuarea de cercetări și trimiterea în judecată a intimatului pentru comiterea infracțiunii de distrugere faptă prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C.pen., arătând că oile acestuia i-au distrus plantația de puieți de la locul denumit *Fața Păltinișului*. Întrucât petentul a mai făcut o sesizare față de același intimat cu privire la comiterea infracțiunii de furt prev. și ped. de art. 208 al.1 C.p., prin ordonanță s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești cercetarea intimatului sub aspectul săvârșirii ambelor infracțiuni.
În ce privește distrugerea s-a reținut că reprezentanții ITRSV C. în urma unui control efectuat la cererea petentului au constatat, contrar susținerilor acestuia, că puieții au fost plantați haotic pe un teren agricol, astfel că suprafața nu are aspectul unei plantații definită potrivit art.50 din
*anexa - definiții* a Legii 46/2008.
În al doilea rând s-a stabilit că la momentul deplasării în teren pășunatul nu era elocvent, nefiind urme la acel moment de pășunare. Această stare de fapt a fost confirmată prin declarațiile martorilor.
Referitor la furt s-a reținut că la data de_ între părți a avut loc un incident pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, iar în baza probatoriului administrat s-a constatat că petentul a comis infracțiunea de amenințare cu un topor a lui V. D., care pentru a se apăra a intrat în posesia acelui obiect și de la care organele de cercetare l-au ridicat pe bază de dovadă.
În urma cercetărilor efectuate, respectiv a audierii părților, a martorilor și a efectuării unui control de specialitate de către un reprezentant al ITRSV C., prin Rezoluție, la data de 24 august 2012, Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de V. D. cercetat pentru comiterea infracțiunilor de furt și distrugere.
Împotriva rezoluției petentul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, care la data de_ a respins-o ca nefondată, apreciind totodată că soluția de netrimitere în judecată este
legală și temeinică.
Ulterior, acesta a formulat plângere la Judecătoria Dragomirești, care a făcut obiectul dosarului nr._ .
La termenul de judecată din data de_ petentul a solicitat încuviințarea probei cu martori, însă având în vedere obiectul cauzei, în temeiul art. 2781al.7 c.p.p. aceasta a fost respinsă.
După acordarea cuvântului pe fondul plângerii, petentul a mai solicitat și proba cu expertiză, însă având în vedere momentul procesual aceasta nu a mai fost pusă în discuție.
Prin sentința penală nr.105 din_ s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul I. I., în contradictoriu cu intimatul
V. D., cu privire la Rezoluția din_ dată în dosar nr. 564/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești și pe care, în baza art.2781alin.8 lit.*a* C.pr.penală, a menținut-o și s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de același petent împotriva Rezoluției dată
în dosar nr. 719/II/2/2012 la data de_ de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Încă înainte de pronunțarea sentinței de mai sus, petentul a formulat contestație în anulare, fără să indice vreunul dintre motivele prevăzute de art.386 c.p.p..Ca urmare, instanța a dispus citarea părților și la termenul din data de_ i-a pus în vedere contestatorului prezent să indice pe care dintre cele cinci cazuri prevăzute de c.p.p. se întemeiază contestația sa.
Pentru că nu a cunoscut prevederile articolului de mai sus, instanța i le-a citit pe fiecare pe rând, iar acesta de fiecare dată a arătat că motivul nu corespunde.
A precizat că a formulat contestația de față deoarece polițistul nu a fost la fața locului să constate personal distrugerea, reprezentantul de la ITRSV a fost mituit, în loc să consemneze că plantația se întinde pe 80 de ari, a consemnat că este de 8 ari. A solicitat proba cu martori și proba cu expertiza pentru prezentarea unui expert în momentul în care s-a soluționat plângerea împotriva rezoluției procurorului, însă instanță a respins aceste probe.
I s-a adus la cunoștință că instanța trebuie să se pronunțe asupra admiterii în principiu a cererii sale, astfel că a pus concluzii de admitere.
Față de considerentele reținute, de dispozițiile art.391 și ale art.386 C.p.p., instanța a respins, în principiu, contestația în anulare, conform dispozitivului sentinței, aceasta nefiind întemeiată pe nici unul dintre cazurile prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs contestatorul I.
I., fără a arăta motivele, menționând în fața instanței doar că, este nemulțumit că i s-a respins contestația în anulare.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie,Curtea constată inadmisibil recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art.278/1 alin.10 C.pr.pen. ( așa cum a fost modificat prin art. XVIII pct.39 din Legea nr.202/2010), hotărârea pronunțată potrivit alin.8 este definitivă.
Rezultă din textul legal invocat că hotărârea pronunțată în primă instanță în astfel de cauze este definitvă, neputând deci, a fi atacată cu recurs.
Ori, din redactarea textului legal care reglementează cazurile, în care,
împotriva unei o hotărâri definitive se poate face contestație în anulare - art-
386 C.pr.pen. - rezultă că o astfel de cale de atac poate fi exercitată, în principal, doar împotriva unor hotărâri pronunțate în calea de atac a recursului, iar prin excepție, și împotriva unor hotărâri pronunțate în primă instanță, atunci când, împotriva unei personae s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a constatat ( chiar dacă cu altă motivare) inadmisibilă contestația în anulare formulată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra unei plângeri împotriva rezoluției procurorului - întemeiată pe dispoz. art.278/1 alin.8 lit.a C.pr.pen., care, potrivit art. 278/1 alin.10 C.pr.pen. este definitivă.
În consecință, hotărârea atacată cu contestație în anulare fiind definitivă, și hotărârea dată în contestație ( respingerea ca inadmisibilă) este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac, cu excepția hotărârii prin
instanța s-a pronunțat pe fondul contestației, ceea ce nu este cazul în speță.
Curtea urmează așadar, ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a C.pr.pen. să respingă ca inadmisibil recursul declarat în cauză de către contestatorul
I. I. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de către contestatorul I. I., domiciliat în S. de Sus nr. 2003, jud. Maramureș, împotriva sentinței penale nr. 115 din 5 decembrie 2012 a Judecătoriei Dragomirești.
Obligă pe recurentul I. I. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. M. | M. | Ș. | ANA C. |
G. MARAIANA B.
Red./Dact.A.C. 2 ex./_
J. . fond: L.B.
| ← Sentința penală nr. 552/2013. Plângerea împotriva... | Sentința penală nr. 92/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... → |
|---|
